România

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Facultatea de Litere – Centru Universitar Nord din Baia Mare
Specializare Teologie Ortodoxă Pastorală

VIAȚA ȘI ACTIVITATEA SFINȚILOR APOSTOLI

-lucrare de seminar-

Îndrumător: Studenți:
Pr. Lect. Univ. Dr. Dani Dorinel Bud Sergiu Darius
Podină Ionuț Augustin

Baia Mare
2018
1
 SFÂNTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST MATEI

Mai este cunoscut ca Levi, fiul lui Alfeu. Este din Capernaum, având
meseria de vameș. Într-o zi când era Iisus în Capernaum și Matei era la vamă,
într-o barcă, văzându-l Iisus, i-a zis: Vino și urmează-Mă! Auzind Matei spusele
Mântuitorului, nu doar cu urechile trupului, ci mai presus de toate, cu urechile
sufletului, lăsând toate, L-a urmat pe Hristos. Apoi Domnul a intrat în casa lui
Matei, primind poftirea celui ce avea să-i fie ucenic. Cu toate că, la casa lui
Matei s-au aflat mulți oameni, între ei s-au amestecat și cărturari care vociferau
că Hristos a intrat în casa unui păcatos. Dar Domnul desființând toate taboourile
de vorbă, le-a pusa la inimă faptul că nu cei sănătoși au nevoie de doctori, ci cei
bolnavi! Am venit să chem pe cei păcătoși la pocăință, nu pe cei drepți!
Cu toate că Matei era un păcătos, un bărbat avut, a lăsat totul de-o parte și
I-a urmat Lui Hristos, devenind un apostol al neamurilor și un misionar vrednic
de consemnat în calendar.1
După Înălțarea Domnului la cer și Coborârea Duhului sfânt, a rămas, mai
întâi în Palestina, venind după în Ierusalim cu ceilalți apostoli. Venind timpul să
iasă la propovăduire, creștinii iudei l-au rugat să aștearnă pe hârtie faptele și
minunile Mântuitorului., de aici având evanghelia lui.
După plecarea din Ierusalim Matei a mai trecut și prin mai multe ținuturi
învățând cuvântul adevăratei credințe, dintre care amintim de Macedonia, Siria,
Persia, Patria și Media, lasând prin acele părți și începătoriile unor Biserici. A
îndurat foame, sete, bătăi, chinuri, dar cu toate acestea nu a lasat Cuvântul
adevărului să fie oprit, continuând să ajungă pâna la canibalii din Mirmena. În
Mirmena se aflau oamneni care nu auziseră de Dumnezeu, Matei a fost greu
încercat, dar Dumnezeu I s-a descoperit, ținând în mână un toiag. Dumnezeu

1
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și
Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg.217-224

2
avea acel toiag ca botă de îndreptare a poporului Mirnean, pe care
încredințându-i-l lui Matei, I-a spus să meargă, să-l sădească în fața Bisericii din
cetate. Zis și făcut, Matei a sădit toiagul, din care a ieșit un pom mare cu fructe
gustoase, ca gustând din ele să se lase de la obiceiurile lor, și lângă pom răsărind
un izvor de apă, ca atunci când va intra în râu să se lumineze.
Odată cu această minune a lui Dumnezeu făcută prin mâinile lui Matei,
mulți oameni s-au adunat la pom. Profitând de acest prilej, Matei le-a
propovăduit Cuvântul Adevărului, ca prin aceasta, mulți cunoscând adevărul, s-
au botezat, ieșind din izvor luminați la față.
Mai marele cetății, Fulvian, văzând cele petrecute și că oamneii cetății nu
se mai închină idolilor, a pus pe urma lui Matei mai mulți ostași să-l prindă și
să-l piardă. Dar ostașii, cu toate cele trei încercări ale lor, au fost învăluiți de
întuneric, negăsind pe Apostol, fiind nevoiți să se reântoarcă la Fulvian fără
Matei. Înfuriat la culme, Fulvian s-a dus personal pentru a-l prinde, dar de îndată
ce s-a apropiat de sfânt, ochii lui și-au pierdut vederea. Rugându-l Fulvian pe
Matei, pentru recăpătarea vederii, Matei nu a ezitat a-l ajuta, dar tiranul Fulvian,
pornit fiind de un duh rău, nu a ezitat al prinde pe sfânt.
Astfel că, Matei a fost adus în cetate și pus pe o grămadă de lemne,
dându-i-se foc. Dar pe când toți credeau că sfântul a murit, deodată focul s-a
stins și Matei a ieșit teafăr și nevătămat din vâltoarea focului2.
Fulvian văzând cele întâmplate, s-a mâhnit și mai rău, dând poruncă să se
aducă și mai multe vreascuri și lemne uscate, ca pe acestea îmbibândule în
grăsime de delfin, smoală și rășină să ardă mai cu amploare, pierzând pe Matei.
A mai poruncit ca lângă foc să fie aduse statuile cu idoli, ca Matei când v-a fi în
chinurile focului să ceară ajutorul lor. Dar Matei se ruga, în focurile cele mai
năbușitoare. Brusc focul s-a răsfrânt asupra idolilor cu sunet de trăsnet și aceștia
s-au topit. Din idoli topiți, ca o formă de șarpe, s-a repezit asupra lui Fulvian.

2
Idem,pg.217-224

3
Apostolul a mustrat focul și șarpele a pierit. Fulvian dorea să-l scoată pe Matei
din foc, dar acesta s-a rugat ca Dumnezeu să-L i-a întru împărăția Sa.
După moarte lui, Fulvian a poruncit să fie adusă o raclă de aur în care să
pună trupul lui Matei. Dar nici atunci nu avea credință deplină și poruncind a
spus să fie adus un sicriu de fier, pe are sigilându-l cu plumb să fie aruncat în
mare, susținând că dacă cel ce L-a păzit de foc, Îl v-a păzi și de adâncul mării.
De dată ce sicriul de fier a fost aruncat în mare, Matei s-a descoperit în vis
episcopului Platon, spunându-i că vor afla sicriul la răsărit de palatul lui Fulvian.
Mergând Platon cu toată biserica, au descoperit sicriul așa cum i-a spus sfântul.
Văzând cele întâmplate, Fulvian s-a botezat, dar Matei, nici aici nu a
întârziat să apară, a spus să-i fie pus numele de Matei lui Fulvian. Apoi apostolul
s-a mai arătat în vis episcopului Platon, spunându-i să lase episcop pe mai
marele cetății, îpe Fulvian, în locul lui, iar fiul său să-i urmeze.

4
 SFÂNTUL ANDREI

Întâiul-chemat apostol a lui Hristos, are ca frate pe Apostolul Petru, era de

origine din Betsaida Galileii. Era un bărbat care viețuia în feciorie, alungând din
inima lui toate deșertăciuniile vieții. Auzind că sfântul Ioan predica la Iordan și
că boteza în numele lui Hristos, a lăsat totul și i-a devenit ucenicul lui. Când
Iisus a trecut pe acolo și Înaintemergătorul a recunoscut că este Mesia, Andrei
L-a urmat pe acesta, părăsind pe Înaintemergătorul. El a găsit pe fratele său
Simon-Petru. Pe când ei pescuiau la țărmul Mării Galileii, Iisus i-a chemat să
vină după El făcându-i pesscari de oameni.
Când după pătimirea de bunăvoie a Domnului și după învierea Sa, Sfântul
Andrei, cu ceilalți apostoli, primind Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, ai ieșit
la propovăduire. Sfântul Andrei a primit să propovăduiască Evanghelia în
Bitinia, Calcedonia, Bizanț, Macedonia, până la Marea Neagră și Dunăre,
precum și în Elada, Ahaia, Trapezum, Heracleea3.
În Amisus, a înțeles cuvintele Mântuitorului pescari de oameni, deoarece
propovăduindu-le Evanghelia lui Hristos, aceștia au urmat sfatul lui și au crezut
și s-au botezat.
Din Amisus a plecat spre Trapezum, unde a botezat și a hirotonit preoți.
Apoi a hotărât să meargă la Ierusalim, nu doar pentru sărbătoarea Paștilor, ci să
se întâlnească cu fratele său, Petru. Și voia nespus să-l cunoască pe Pavel, care
era numit apostolul neamurilor.
Înainte de venirea apostolului Andrei în Sinope, Matia, apostolul a fost
acolo, dar de îndată ce a început să propovăduiască, Matia a fost prins și
întemnițat. Dar aflând Andrei de cele întâmplate, sa rugat pentru Matia și
acestuia i s-au deschis porțile temniței, a ieșit. Văzând cele întâmplate și cele

3
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și
Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg.56

5
făcute de Apostolul Andrei în cetatea lor, aceștia vroiau să-l piardă, dar oricărei
casne îl supunea, el rugânde-se ieșea nevătămat. A fost târât prin praf după
căruță, a fost bătut cu biciul, i-au fost scoși dinții, i-au tăiat gegetele, el a fost
lecuit.
A doua zi de dimineață apostolul a intrat în cetate teafăr și fără nicio urmă
de chin asupra trupului său. Văvând, locuitorii acelei cetăți cele petrecute, că
Andrei nu pățiseră nimic în urma casnelor, mulți au crezut și au mărturisit
credința propovăduită de acesta, botezându-i în numele Sfintei Treimi. Mama
unui copil a căzut la piciaroele apostolului i-a spus că fiul ei a murit. Mișcat
fiind de credința acelei femei, a săvârșit minunea învierii unui copil.
După ce prăznuit Paștile împreună cu ceilalți apostoli, a pornit spre părțile
de răsărit ale Mării Negre, aici învățând și propovăduind mulțimii cuvântul
evangheliei mulți au rezut și s-au botezat.
Potrivit unei tradiții, consemnată de istoricul Eusebiu din Cezareea,
Sfântul Andrei a predicat Evanghelia în Sciția. Tradiția mai afirmă că venind din
Asia a trecut prin Sciția Mare, sudul Ucrainei de azi, apoi Sciția Mică, Dobrogea
de azi, unde a predicat orașelor grecești de pe țărmul Mării Negre. Poposind pe
malul râului Nipru, pe țărmul Rusiei, s-a culcat să se odihnească, iar pe când s-a
trezit din somn l-ea spus celor care îl însoțeau Credeți ce vă spun: pe aceste
coline harul lui Dumnezeu va străluci cu putere. Aici va fi o mare cetate și multe
Biserici se vor ridica, pe aceste meleaguri.4
Se atestă prezența și propovăduirea Sfântului Andrei pe teritoriile noastre
prin unele colinde și creții folclorice din Dobrogea sau din stânga Prutului, ca și
unele toponimice: peștera Sfântului Andrei, pâruașul Sfântului Andrei.5

4
Istoria Bisericească Universală, Preot. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului
părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2004, pg.32
5
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Preot profesor dr. Mircea Păcurariu, tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române , București, 2006, pg. 18

6
 Sfântul Andrei a fost răstignit pe cruce cu capul în jos, primind cu bucurie
această moarte. El a fost răstignit în cetate Patre, din Ahaia, la ordinul regelui
Egeat, care văzând că locuitorii acelei cetăți nu se mai închină idolilor și că
femeia sa disprețuiește idoli, în urma vindcării de o boală, depășită cu ajutorul
Sfântului Andrei, îl răstignește pe Andrei6.
Plecarea din lume a Sfântului Andrei, pentru locuitorii din Patre, a fost ca
o binecuvântare. Toți au fost aduși la credință, nefiind nimeni care să nu creadă
cu tărie în Sfântul Apostol Andrei și în Dumnezeu. Cu toate că Sfântul Andrei a
fost luat dintre ei, el nu a încetat să îi lase singuri, a fost alături de ei și de noi și
încă este.

6
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și
Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg.72

7
 SFÂNTUL APOSTOL VARTOLOMEU

A fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului. După ce a

primit Duhul Sfânt, preânchipuit în chip de limbi de foc, lui Vartolomeu i-a
căzut misiunea să propovăduiască împreună cu Sfântul Apostol Filip în Asia
Mică și Siria.
Propovăduirea lui Filip în Asia Mică, nu a fost una foarte ușoară. Astfel
că, Vartolomeu propovăduind în cetățile învecinate, a primit poruncă de la
Domnul să meargă la propovăduire împreună cu Filip. Împreună apostolii au
luptat pentru încreștinarea locuitorilor cetății. Filip a fost urmat de sora lui,
Mariamna, care a început să lucreze împreună cu ei la mântuirea sufletelor.
Cei trei propovăduiau învățătura Evanghelică de la Hristos. Intrând în
cetatea Hierapolis, o cetate unde erau foarte răspândită idolatria, aceștia au
rămas surprinși aflând că locuitorii cetății aduc jertfă viperei, carea avea și un
templu ridicat în cinstea ei. Aceștia împreună cu Ioan Teologul, cel cu care se
întâlneseră la Frigia, pornesc rugăciuni împotriva viperei, care se pierde. Ei, în
Hierapolis, s-au străduit să alunge toată idolatria din cetate, reușind, într-un
final. Dar tot o dată, pe parcursul șederii lor la Hierapolis, au săvârșit minuni,
precum vindecarea unui orb. Odată cu vindecarea orbului, mulțime multă s-a
adunat și au crezut în Hristos, Mesia.7
Căpetenia oștirii, mai marele cetății, Nicanor, văzând că idolatria din
cetatea Hierapolisului nu mai are adepți, a recurs la vicleșug, dând ordin să fie
prinși Apostoli și să fie pierduți.
Primul care a pătimit a fost Filip, care a fost răstignit cu capul în jos,
făcându-i-se găuri prin fluierele picioarelor și legându-i cu o sfoară, să fie
atârnați cu capul în jos. Oamenii carea au văzut nenorocia întâmplată, au vrut să-

7
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și
Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002., pg.184

8
i de-a jos de unde atârnau. Pe Sfântul Vartolomeu a reușit să-l de-a jos, dar pe
Filip nu puteau să-l coboare, deoarece era prins sus de tot. Așa că Filip a fost
primul care a pătimit. Sfântul Vartolmeu i-a botezt pe toți cei care au crezut. Pe
locul în care a curs sângele lui Filip, timp de trei zile a crescut butuc de viță, ca
semn de bucurie pentru dobândirea împărăției lui Dumnezeu.
După înmormântarea lui Filip, Vartolomeu cu sora lui Filip, Mariamna, au
închegat credința în acel ținut, Hierapolis. Sfânta Mariamna a mers la Licaonia,
unde a și adormit. Sfântul Vartolomeu a mers în India, unde a vindecat bolnavi.
A luminat mulți păgâni, întemeindu-le Biserici. Din India, Vartolomeu a mers în
Armenia Mare. Și în Armneia, Vartolomeu a pus bazele creștinătății, alungând
idolatria. Cu toate că nu a fost primit, niciodată cu ochi buni, Vartolomeu a
reușit să facă locuitorii cetățiilor să creadă în Mesia ce mult iubit.
Polimie, mai marele acelui pământ avea o fiică care era îndracită, care
striga că doar Vartovomeu o va izbăvi. Astfel, Polimie a adus pe Sfântul
Vartolomeu la casa sa. Dar cât Vartolomeu s-a apropiat de casa lui Polimie,
unde era fiica lui, demonul a și ieșit din ea. Polimie a încercat să-i dea demnități
Sfântului, să-i dea aur, porfiră, dar Sfântul nu vroia de cât sufletele locuitorilor
cetății. Mișcat fiind, Polimie s-a botezat dinpreună cu toată casa lui, acesta fiind
cel mai mare câștig. 8
Preoții idolatriilor, văzând cele întâmplate și că locuitorii cetății trec la
creștinism, au luat măsuri asupra acestui trimis Vartolomeu. Vartolomeu a fost
prins, i-au fost găurite fluierele picioarelor și prin acestea băgată o sfoară și
atânat cu capul în jos. Cu toate acestea, văzând idolatrii, că Vartolomeu nu se
leapădă de Mesia, a dat ordin să fie jupuit de piele. Însă și cu mai mare râvnă,
Vartolomeu a răbdat. Dar văzând că moarte încetează să apară și că acesta
mărturisește în continuare pe Hristos, a dat ordin să i se taie capul, astfel Sfântul
Vartolomeu și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

8
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și
Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg.189

9
 SFÂNTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST IOAN
TEOLOGUL

Acest Ioan Teologul era din Betsaida Galileii, care era de meserie pescar.
Pescuind el odată pe Marea Tiberiadei și trecând Iisus pe acolo a chemat pe fii
lui Zevedeu: Iacob și Ioan, spunându-le că îi va face pescari de oamneni dacă il
vor urma.
Lăsând pe tatăl lor în corabie, au mers după Iisus.
Acest Ioan a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul, învățând de la acesta că
Iisus este Mesia este mult iubit. Astfel Ioan cunoscând pe Mesia, l-a lăsat pe
Ioan Botezătorul și L-a urmat pe Iisus. Acesta Apostol a fost cel mai tânăr din
ceata Apostolilor. Sfântul Ioan a fost foarte apropiat de Mântuitorul. Este
Apostolul care la Cina cea de Taină și-a rezemat capul pe pieptul Mântuitorului
Iisus, și celuia căruia Mântuitorul i-a spus de cine va fi trădat. Este cel care, la
moartea Mântuitorului, preacurata Fecioara Maria a fost încredințată lui spre
grijă, ascultare dată de Mântuitorul.9
Când au fost împărțite ținuturile pentru propovduire, lui Ioan i-a căzut
sorțul pe partea Asiei Mici, dar acesta a primit nu greutate acest pământ,
deoarece era conștient de dezbinarea care era în ținutul acela. După trecerea
Maicii Domnului, la cele veșnice, Ioan a început propovăduirea în ținuturile din
Efes, Asia. În acete ținuturi de prin Asia, a propovăduit până la domnia
împăratului Domițian, care venind la putere l-a exilat pe Apostol pe insula
Patmos și acolo a viețuit multă vreme. Tot acolo a scris Evanghelia sa, cele trei
epistole și cartea Apocalipsei. Murind Domițian și scaunul a fost dat împăratului
Nerva, Sfântul Ioan sa reântors la Efes unde a hirotonit preoți, a lăsat episcopi,
i-a învățat să păzească credința cea adevărată, a ridicat Biserici.

9
Viețile Sfinților Vol. IV, ediție îngrijită de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Editura Parohiei Malovăț, Malovăț, 2013.
Pg.362

10
 Odată în Efes fiind sărbătoare mare în cinstea zeității Artemisa, toți
locuitorii cetății se îmbrăcau în haine albe și ieșind în stradă slujeau Zeității.
Astfel că putem observa poziția lui Ioan, care în loc să se îmbrace cu haină albă
s-a îmbrăcat cu o haină lungă făcută cu cenușă, în mod contrar lor. Ioan s-a
așezat lângă zeitate, unde locuitorii furioși fiind de hainele pe care le avea Ioan,
au început să arunce cu pietre asupra lui, dar nicio piatră nu lovise trupul lui
Ioan, ci din contră pietrele se răzvrăteau asupra zeității. Oamneii prezenți acolo,
mai cuprinsi de furie fiind, după ce Ioan le-a spus despre Hristos și căt bine face
El, din nou a început o ploaie cu pietre asupra lui Ioan, dar de această dată
pietrele se întorceau și loveau pe cel care le-a aruncat. Ioan, văzând cele
petrecute, a început a se ruga și de-o dată pământul s-a cutremurat și din pământ
a ieșit o căldură care a înnăbușit cam la 200 de persoane. Celelalte persoane
rămase vii, văzând cele întâmplate s-au cutremurat și au început a mărturisi pe
Hristos, dar tot odată l-au rugat pe Ioan să învie pe cei pierduți. Atunci Ioan și-a
ridicat mâinile la cer și din nou a început a se ruga, dar pe când se ruga, minune,
pământul sa cutremurat și din pământ a ieșit căldură mare și toți cei morți au
înviat. De atunci zeitățiile au fost pierdute din această cetate și toți Îl slăveau pe
Hristos, ca Mesia cel mult iubit.10
Înainte să moară, Sfântul a adunat șease ucenici, pe care i-a pus să sape o
groapă lungă cât este el de înalt. După săparea acelei gropi, Sfântul sa așezat în
ea și după aceea i-a rugat pe ucenici să pună pământ peste picioarele lui, după
care i-a îmbrățișat. După i-a pus să-i acopere trupul până la gât, cu pământ. Când
a ajuns să-i acopere fața, acesta a cerut un văl subțire de mătase care să il pună
pe față, după care le-a spus ucenicilor să meargă la propovăduire. Între timp
acesta și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului.
Oamenii din cetate au întrebat că unde este învățătorul și că să le arate
locul unde a murit. Dar pe când au ajuns la loc, doar încălțămintea rămăsese.

10
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei
și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 99,1oo

11
 Sfântul Ioan a murit la Efes în timpul împăratului Traian, după ce a ieșit
nevătămat dintr-un cazan de untdelemmn încins.
Este singurul Apostol care a mers cu Iisus până la piciorul Crucii, este
marele martor credincios al evangheliei a IV-a și al Apocalipsei. Este Apostolul
care a murit de moarte curată, cu toate că a fost supus chinurilor, acesta a atins
bătrânețea, fără să fie martirizat sau chinit de păgâni.

12
 SFÂNTUL APOSTOL TOMA

Sfântul Apostol Toma, mai este numit și geamănul, s-a născut în cetatea
Galileuană Paneda. Din tinerețile lui păzea toate legea lui Moise. De meserie era
pescar, mult se ostenea pentru cele trebuincioase traiului. Când Domnul nostru,
trecea prin cetăți sau prin î,prejurarea cetății de unde era Toma, Toma auzind
cuvintele dulci ale Mântuitorului sa alăturat Lui11.
Toma este Apostolul care nu a crezut în Învierea din morți a
Mântuitorului, astfel că el spunea că dacă Hristos nu I se descoperă, să poată
pune mâna pe picioarele și mainile Domnului, și degetul lui în coasta Lui, nu va
crede. Astfel că Hristos i sa descoperit și Toma a crezut, îndreptându-se din
necredința lui12.
După Înălțarea la cer a Mântuitorului, Apostolii au tras la sorț pentru a
vedea care încotro o apucă. Lui Toma i-a căzut India.
Toma a ajuns în India din lucrerea lui Dumnezeu, deoarece împăratul
Gundafor, regele Indiei își căuta un arhitect desăvârșit pentru o lucrare
desăvârșită. Astfel că, regele Indiei a trimis pe unul din slujitorii lui, pe Abban,
care acesta ajungând în Palestina a fost condus de Domnul la Toma. Odată ajuns
la casa lui Toma, Abban i-a spus cele întâmplate și dacă dorește ca să devină
arhitect la casa regelui Gundafor. Acesta a acceptat, bine înțeles sub insuflarea
lui Dumnezeu, și au pornit înspre India13.
Pe drum, în Andrapolis, au auzit sunet de trâmbiță și anunț în care toți
oamneii cetății să vină și să ia parte la nunta ficei lui, dacă va fi careva să se
împotrivească să fie pierdut numaidecât. Auzind aceste anunțuri, Toma și Abban,
au făcut ascultare. Dar la nuntă Toma s-a retras într-un colț, stând mâhnit, dar

11
Viețile Sfinților Vol. IV, ediție îngrijită de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Editura Parohiei Malovăț, Malovăț, 2013,
pg. 425
12
2. Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul
Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 196
13
Viețile Sfinților Vol. IV, ediție îngrijită de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Editura Parohiei Malovăț, Malovăț, 2013,
pg, 426

13
văzându-l cântareața din acele vremuri că nu bea, nu mănâncă, sa dus să-i cânte,
dar acesta tot mâhnit stătea. Era acolo unul care turna vin și văzându-l că nu se
distrează, s-a dus și I-a tras o palmă. Atunci Toma i-a spus că mâna cu care l-a
lovit o să fie sfârtecată de un câine și în văzul tuturor o să fie adusă de acel câine
la bal, nuntă. Nu după mult timp, bărbatul care l-a lovit, mergând la râu după apă
a fost atacat de un leu, omorât și mâna lui a fost adusă la bal, în văzul tuturor.
Auzind cele întâmplate, regele de la Andrapolis, a făcut cunoscută această
minune tuturor. Toma a mai stat prin cetate, a propovăduit și a povățuit tinerii
căsătoriți, învățând cuvântul adevărului.
Ajunși în cetate, Toma și Abban s-au dus la rege pentru construirea
arhitecturii. Rgele i-a expilcat cum vrea palatul, Toma i-a desenat și regele a fost
deacord pentru începerea lucrării. Regele dându-i banii necearei pentru lucrare,
Toma nu a făcut altceva de cât să-i împartă săracilor. După o vreme regele,
înștiințat fiind că Toma nu a făcut nimic la lucrare, Regele s-a înfuriat și a stat
de vorbă cu el. Toma i-a explicat că îi este construită cetatea în ceruri, Regele l-a
aruncat în temniță, gândind că iși bate joc de el, urmând ca după câteva zile să
fie jupuit de piele pe viu și să fie ars pe rug.
După un timp fratele regelui, Gad s-a îmbolnăvit și a murit. Dar pe când
era în rai, Gad, văzând o cetate minunată, a spus că vrea să rămână acolo. Dar pe
când a aflat că cetatea și colțul acela de rai este al fratelui său. Atunci, Gad a
vrut să se întoarcă pe pământ pentru cumpărarea acelei cetăți, și a primit
dezlegare. Pe când i-a povestit Gad, fratelei său Gundafor cele întâmplate și că
are o cetate mare în ceruri, Toma a fost scos din temniță.
Despre Apostolul Toma, Origen și Eusebiu din Cezareea spun că el a fost
cel care a încreștinat Parția și India, murind ca martir străpuns cu lancia. De la
numele lui, locuitorii de pe coasta Malabarului se numesc până în ziua de astăzi
tomiti.

14
 SFÂNTUL APOSTOL PETRU

Fratele întâiului chemat Apostol Andrei, Sfântul Apostol Petru, care

înainte de a fi chemat de Domnul, se numea Simon, era din Betsaida. Este
apostolul care a avut familie, și cu toate acestea nu a lăsat familia și totuși a
făcut voia Lui. Petru este cel mai bătrân Apostol dintre toți. De meserie era
pescar, nu era știutor de carte, dar respecta toate legile Lui Dumnezeu.
Petru a fost condus de fratele său Andrei spre Mesia, care acesta i-a urmat
cu deplinătate fiind un Apostol loial, ca ceilalți14.
Activitatea lui misionară începe din ziua Cinczecimii, când Duhul Sfânt s-
a pogorât peste Apostoli. În ziua aceea a ținut o predică importantă în fața
Iudilor, scoțând în relief misiunea lor importantă de propovăduire a cuvântului
Lui Iisus Hristos15.
Mergând într-una din zile la templu pentru rugăciune, împreună cu Ioan,
Petru a vindecat în mod miraculos un om care era din naștere olog, de la Poarta
Frumoasă, umplând de uimire marea mulțime.
După uciderea cu pietre a Arhidiaconului Stefan, care propovăduia în
Ierusalim, au fost numiți Ioan și Petru, pentru propovăduirea cuvântului
adevărului. Sfântul Petru a combătut aici pe ereticul Simon Magul, care vroia să
cumpere Putera Sfântului Duh pe bani (Fapte 8, 14-24).
Sfântul Apostol Petru a predicat și prin ținuturile Lidiei, Iope și Cezareea
Palestinei. În Lidia a vindecat pe paraliticul Enea, care de opt ani zăcea pe pat.
În Iope a pe fecioara Tavita, care se tâlcuiește căprioara. La Cezareea a adus pe
sutașul Cornelui dinpreună cu toată famili lui la credința cea adevărată prin
Sfântul Botez.
14
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei
și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 8
15
Istoria Bisericească Universală, Preot. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului
părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2004, pg. 36

15
 La puțin timp după Sinodul Apostolic, sfântul Apostol Petru a predicat la
Antiohia. Pentru a nu supăra pe iudaizanți, el s-a ferit a mai mânca la mesele
creștinilor proveniți dintre păgâni, fapt pentru carea a fost mustrat de Sfântul
Apostol Pavel, înaintea tuturor.
Din Epistola I Petru reiese faptul că a predicat și-n Babilon (I Petru 5.13).
Spre sfârșitul vieții, Sfântul Petru a ajuns la Roma. În timpul persecuțiilor
lui Nero, din anul 64, care a încendiat Roma, dând vina pe creștinni de acest
fapt, Sfântul Petru a fost închis. Către sfârșitul domniei lui Nero, în 66, Sfântul
Apostol Petru a fost închis a doua oară. Fiind condamnat la moartea prin
răstignire dar el a refuzat răstignirea ca Iisus Hristos, spunând că nu este vrednic
să moară ca Domnul Nostru Iisus Hristos. A cerut să fie răstignit cu capul în jos
și cu picioarele în sus. În același an a fost martirizat la Roma și Sfântul Pavel.
Unii istorici susțin că între moartea martirică a Sfinților Apostoli este o diferență
de un an. Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este sărbătorită pe data de
29 iunie a fiecărui an16.

16
5. Istoria Bisericească Universală, Preot. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pg. 38

16
 SFÂNTUL APOSTOL IACOV,

FIUL LUI ALFEU

Sfântul Apostol Iacov a fost fiul lui Alfeu și fratele Apostolului și

Evanghelistului Matei, care fusese vameș. Când Domnul nostru Iisus Hristos se
afla întrupat pe pământ, El a ales oameni simpli și pioși pentru a-i ridica la cinul
de apostoli și a-i trimite să vestească Evanghelia în toată lumea. El a ales printre
cei doisprezece apostoli, ca martor însuși văzător și unealtă a lui Hristos,
propovăduitor al tainelor Sale și ucenic al Său. Primind împreună cu ceilalți
apostoli Sfântul Duh, Care a coborât asupra lor în chip de limbi de foc, el a mers
printre neamuri să vestească pe Hristos și să aducă pe cei rătăciți la calea
mântuirii. Înflăcărat cu focul râvnei sfinte, el a pârjolit spinii păgânătății, a
zdrobit în bucăți pe idolii păgâni, le-a dărâmat templele, a tămăduit tot felul de
boli, a izgonit din oameni duhurile rele și a adus la Hristos o mulțime de oameni,
fapt pentru care și-a dobândit un nou nume: ,,Sămânța dumnezeiască´´. El a
semănat sămânța cuvântului lui Dumnezeu în inimile oamenilor, a sădit credință
și a crescut evlavie, fapt pentru care a fost numit ,,Sămânța dumnezeiască17´´.

Se spune că, după Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Apostol Iacov a mers
la neamurile din sudul Palestinei și în Egipt unde a și propovăduit18.

Trecând prin multe ținuturi, el a semănat sămânța cerească, a adunat la

vremea recoltei mântuirea oamenilor și și-a încheiat sorocul pămțntesc pășind pe
urmele lui Hristos. El și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, fiind pironit pe
cruce, în Egipt.

17
2. Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul
Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 228
18
3. Viețile Sfinților Vol. IV, ediție îngrijită de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Editura Parohiei Malovăț, Malovăț,
2013, pg. 450

17
 SFÂNTUL APOSTOL SIMON ZELOTUL

Sfântul Simon era de origine din Cana Galileii și se cunoștea cu Domnul

și cu preanevinovata lui Mamă, căci cetatea Cana nu se afla departe de Nazaret.
Când Simon și-a sărbătorit nunta sa, el a chemat la petrecere pe Domnul, pe
preacurata Sa Mamă și pe ucenici. Pentru că nu ajungea vinul pentru oaspeți,
Domnul a preschimbat apa în vin (cf. Ioan 2,1-11). Mult tulburat de această
minune, mirele a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos ca în Dumnezeul
adevărat; și, părăsindu-și petrecerea nunții și casa, el L-a urmat pe Domnul plin
de zel. De aici i se trage numele de Zelotes sau Zelotul, căci el era înflăcărat de
un zel atât de mare, încât și-a părăsit chiar mireasa, din iubire pentru Hristos,
cununându-și sufletul cu Mirele Ceresc. Pentru aceasta, Simon a fost numărat
printre ucenicii lui Hristos și printre cei doisprezece apostoli.

De ziua Cinzecimii, când Sfântul Duh a coborât asupra apostolilor în chip

de limbi de foc, aceștia au primit darul limbilor, care le-a adus putința să
propovăduiască tuturor neamurilor Evanghelia lui Hristos. Primind Sfântul Duh
împreună cu ceilalți, Simon a pornit să-L propovăduiască pe Hristos prin diferite
ținuturi, trecând prin Egipt, Mauritania, Libia, Numidia, Cirenia și Abhazia19.

Potrivit unei tradiții, Apostolul Simon ar fi ajuns în Persia20, împreună cu

Sfântul Iuda, fiind aici împreună martirizați. Sunt izvoare care spun că Sfântul
Simon a fost înmormântat în cetatea Nicopsia, lângă Djighentia. Localnicii cred
că ruinele acestei cetăți s-ar afla la aproximativ treisprezece mile depărtare de
Suhumi, nu departe de țărmul Mării Negre. Mai târziu, pe locul unde a murit
sfântul a fost înălțată o Biserică.

19
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei
și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 237
20
5. Istoria Bisericească Universală, Preot. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, pg. 33

18
 SFÂNTUL APOSTOL IUDA,

FRATELE DOMNULUI (TADEU)

Sfântul Apostol Iuda s-a născut în cetatea Nazaret din Galileea, fiind fiu al
dreptului Iosif, cu care s-a logodit mai apoi preanevinovata Maria. Potrivit
tradiției, mama lui Iuda era Salomeea, fiica lui Agheu, fiul lui Varahia, un frate
al Sfântului Zaharia, tatăl Sfântului Prooroc Ioan Înaintemergătorul Domnului.
El preferă să fie numit așa ca urmare a smereniei sale, căci se credea nevrednic
de a fi numit frate de sânge al Domnului, deoarece el păcătuise înaintea
Domnului, mai întâi prin lipsă de credință și apoi prin lipsă de dragoste
frățească.

Apostolul Iuda, numit și Iuda al lui Iacov, avea și alte nume. Sfântul
Evanghelist Matei îl numește Lebeu și Tadeu. Aceste nume i s-au dat
apostolului fără motiv, căci numele Lebeu semnifică înflăcărat. Dat Apostolului
Iuda, acest nume arată că după ce acesta păcătuise în fața lui Hristos Dumnezeu
prin necredința sa, mai apoi el a crezut că Iisus este adevăratul Mesia și i s-a
dăruit cu toată inima sa. Apostolul Iuda mai este numit și Tadeu, ceea ce
înseamnă cel ce înalță laudă, căci el proslăvea și mărturisea multora pe Hristos
Dumnezeu și vestea Evanghelia21.

Se cunosc foarte puține despre viața și lucrările Sfântului Apostol Iuda,

înafară de faptul că s-a căsătorit cu o femeie pe nume Mariam. Se mai știe că, în
timpul domniei lui Domițian (81-96 d.Hr.), doi nepoți de-ai lui Iuda, care lucrau
pământul, au fost aduși în fața împăratului, fiind pârâți de necredincioși pentru
că erau urmași ai lui David și rude de sânge cu Domnul. Dar cercetându-i,

21
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei
și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 232

19
împăratul s-a încredințat că ei nu erau în nici un chip primejdioși și i-a
slobozit22.

Sfântul Apostol Iuda a răspândit creștinismul mai întâi în Iudeea,

Galileea, Samaria și Idumeea, iar mai târziu în Arabia, Siria și Mesopotamia.

Mai există unele înscrisuri potrivit cărora Sfântul Apostol Iuda a

propovăduit credința creștină și în Persia, de unde a scris Epistola sa
sobornicească în limba greacă. Astfel, epistola vorbește despre Taina Sfintei
Treimi, întruparea lui Iisus Hristos, deosebirea între îngerii buni și cei răi și
despre înfricoșătoarea judecată.

El a ajuns pe pământurile din aproprierea Muntelui Ararat unde a

convertit mulți creștini, iar preoții păgâni l-au prins și după ce l-au supus la
multe cazne, l-au răstignit pe cruce și l-au străpuns cu sulițe23.

22
Istoria Bisericească Universală, Preot. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului
părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2004, pg. 32
23
Idem, pg. 235

20
 SFÂNTUL APOSTOL IACOV,
FIUL LUI ZEVEDEU

Sfântul Iacov, fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Evanghelist Ioan

Teologul, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli aleși de Domnul dintre
pescari, pentru a-i fi ucenici. Chemat de Iisus Hristos, Iacov împreună cu fratele
său au părăsit barca, pe tatăl lor și mrejele și s-au alăturat lui Hristos (Matei
4,21-22), urmându-l peste tot și ascultând poruncile Sale.
După pătimirea cea de voie, înviere și înălțarea Domnului nostru și
Pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a călătorit prin Spania și alte
țări, vestind cuvântul lui Dumnezeu. Apoi s-a întors la Ierusalim. Și glasul lui
era ca tunetul (Marcu 3, 17) când îi dojenea pe iudei, căci el veste cu mare
cutezanță pe Iisus Hristos, preaslăvindu-L ca pe adevăratul Mesia, Mântuitorul
lumii.
Vorbind despre acest Iacov, Eusebiu, episcop al Cezareii Palestinei, scrie
că, atunci când apostolul a fost condamnat la moarte de Irod, un bărbat pe nume
Iosia, unul dintre cei care l-au ponegritpe apostol în fața lui Irod, văzând tăria și
cutezanța Sfântului Iacov și înțelegând nevinovăția și sfințenia sa, precum și
adevărul cuvintelor rostite de el asupra venirii lui Hristos Mesia, a crezut în
Hristos și a devenit mărturisitor al Domnului. Pentru credința lui, acest bărbat pe
nume Iosia a fost condamnat și el la moarte împreună cu Iacov. Înaintând către
locul execuției, ei au întâlnit pe drum un om paralitic ce zăcea lângă drum; și
sfântul apostol l-a vindecat24.
Și când și-au aplecat capul sub sabie, Iosia l-a rugat pe Sfântul Iacov să-i
ierte păcatul făcut din necredința sa, acela de a-l fi ponegrut în fața împăratului.
Apostolul, îmbrățișându-l și sărutându-l, i-a zis Pace ție!. Și amândoi plecânduși

24
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei
și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 81

21
capetele sub sabie, și-au sfârșit viețile împreună. Aceasta s-a întâmplat cu voia
Domnului, în anul 44 d.Hr.
După ce au fost decapitați, trupul Sfântului Apostol Iacov a fost luat de
ucenicii săi și, cu voia lui Dumnezeu, a fost dus de aceștia în Spania, unde, până
astăzi, la mormântul sfântului sunt săvârșite vindecări și se întâmplă minuni spre
slava lui Hristos Dumnezeu.

22
 SFÂNTUL APOSTOL MATIA

Sfântul Apostol Matia, din neamul lui Iuda, s-a născut în Betleem. Din
fragedă copilărie a început să cerceteze cărțile sfinte și legea lui Dumnezeu, la
Ieruslim. Îndrumat de Sfântul Simeon primitorul de Dumnezeu, Matia a fost
învățat să ducă o viață plină de curăție, plăcută lui Dumnezeu. Și a venit timpul
când la trecerea a treizeci de ani de la nașterea Sa din preanevinovata Fecioară
Maria, Domnul s-a descoperit lumii după ce a fost botezat de Ioan. Adunând
ucenicii, El propovăduia venirea împărăției lui Dumnezeu, săvârșind în același
timp minuni și semne. Sfântul Matia, ascultând învățăturile lui Hristos și văzând
minunile de Domnul săvârșite, s-a înflăcărat de dragoste pentru El. Și lăsând la o
parte grijile lumești, Matia L-a urmat pe Domnul împreună cu ceilalți ucenici și
oameni, bucurându-se de vederea chipului lui Dumnezeu25.
La început Sfântul Matia a fost unul dintre cei șaptezeci de ucenici ai
Mântuitorului, pentru ca mai apoi să fie ales apostol prin tragere la sorți26.
După Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au tras la sorți pentru a vedea
care și în ce țară va merge să vestească Evanghelia. Sfântului Matia i-a căzut să
propovăduiască în Iudeea, unde a și făcut lucrarea sa, călătorind prin cetăți și
sate și aducând vestea cea bună a arătării Mântuitorului lumii în Persoana lui
Iisus Hristos.
Potrivit unor izvoare, Sfântul Matia a propovăduit Evanghelia în
Macedonia, unde păgânii greci, dorind să pună la încercare puterea învățăturilor
sfântului apostol, l-au prins și l-au forțat să bea o otravă ce atingea vederea,
lăsând omul orb. Dar Sfântul Matia, sorbind otrava în numele lui Hristos, nu a
pățit nimic; ba el a mai tămăduit mai bine de două sute cincizeci de oameni care

25
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei
și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 242
26
Istoria Bisericească Universală, Preot. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului
părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2004, pg. 33

23
fuseseră orbiți de aceeași otravă, punând mâinile pe capetele lor și chemând
numele lui Hristos.
După ce s-a întors înapoi în Iudeea din Macedonia, Sfântul Matia a
început să propovăduiască Cuvântul Domnului în continuare, iar la acea vreme,
arhiereul iudeilor era Anna, care-l ura pe Hristos și care hulea numele lui
Hristos. Acesta din urmă l-a osândit pe Sfântul Matia la uciderea cu pietre, și au
dus pe apostol la locul execuției. Când au ajuns la locul numit Bethlaskila, ceea
ce înseamnă casa celor uciși cu pietre, aici doi martori, așs cum era legea, și-au
pus mâinile pe capul lui, spunând că el a hulit numele lui Dumnezeu, legea și pe
Moise; și aceia au fost primii care au aruncat cu pietre în Sfântul Matia27.
Apostolul a cerut ca primele două pietre să fie îngropate cu el, ca martori
ai pătimirilor sale pentru Hristos. Într-un sfârșit după ce a fost lovit de pietre,
sfântul apostol și-a ridicat brațele și și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, după
care nelegiuiții iudei i-au decapitat capul Sfântului Apostol, ca și cum ar fi fost
un dușman de al Cezarului. Luând trupul său credincioșii l-au înmormântat
înălțând cântări de mărire Domnului nostru Iisus Hristos.

27
Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei
și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 249

24
 SFÂNTUL APOSTOL FILIP

La Marea Galileii, lângă Horazin și Capernaum, se afla cetatea Betsaida.

În această s-au născut trei dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos: Petru,
Andrei și Filip. Petru și Andrei erau pescari și s-au îndeletnicit cu pescuitul până
ce au fost chemați de Hristos. Filip însă, încă din copilărie, s-a aplecat spre
învățarea de carte. Citind cu râvnă și cercetând Sfintele Scripturi și prorociri
despre multașteptatul Mesia, el era plin de dragoste înflăcărată pentru El și
cuprins de o fierbinte dorință de a vedea la față pe Domnul. De vreme ce nu-L
văzuse încă, el nu știa că Cel pe Care atâția doreau să-L vadă coborâse deja pe
pământ.
După pătimirea cea de voie și învierea Fiului lui Dumnezeu, Sfântul Filip,
împreună cu ceilalți apostoli, a văzut pe Domnul său în trupul Său nemuritor și
slăvit, a primit de la El pace și binecuvântare și a fost martor și la înălțarea Lui.
După aceasta a primit har de la Sfântul Duh și a devenit vestitor al lui Hristos
printre neamuri, căci i-a revenit să propovăduiască în Asia Mică și Siria28.
Dar mai întâi de toate el a propovăduit în Galileea. Acolo s-a întâmplat să
întâlnească o femeie ce purta în brațe un băiat mort, pe care l-a recăpătat la viață.
Propovăduind Evanghelia în Grecia, el a făcut multe minuni, a vindecat
bolnavi și a ridicat din morți un prin puterea lui Hristos. Iar călătorind spre
Hierapolisul Siriei unde, propovăduindu-l pe Hristos, a stârnit mânia oamenilor
care amenințau să-l omoare cu pietre. Dar cu ajutorul unei căpetenii pe nume
Irus, Sfântul Apostol Filip a fost salvat și dus la acesta acasă, unde oamenii
aflând că Irus a primit botezul de la sfântul apostol, s-au hotărât să meargă seara
să le dea foc la casă crezând că dorm cu toții. Însă apostolul prin puterea
Duhului Sfânt a aflat de gândul oamenilor, iar acesta ieșind în fața lor i-a
împiedicat din a le da foc la casă, însă l-au prins pe apostol și l-au dus la mai

28
2. Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul
Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg. 166

25
marele lor, care era un bărbat pe nume Aristarh, însă pe care Apostolul Filip l-a
vindecat cu toții crezând după aceea în Hristos, iar Irus a fost făcut episcopul lor
de către Sfântul Filip.
Acesta din urmă a pătimit împreună cu Bartolomeu, făcându-i-se găuri în
glezne, pentru ca mai apoi să i se treacă o foară printre ele și să fie răstignit cu
capul în jos, însă Bartolomeu a scăpat iscându-se mare cutremur, și fiind
înghițiți de pământ toți păgânii persecutori ai lui Filip. Sfântul Bartolomeu a
botezat toți oamenii care au crezut mai apoi în Hristos, iar aceștia din preună cu
Sfântul Bartolomeu l-au înmormântat pe Sfântul Apostol Filip29.
În jurul anului 560 d.Hr., sfintele moaște ale apostolului au fost mutate la
|Roma, unde se odihnesc și în prezent în Biserica Celor Doisprezece Apostoli.
Unul din brațele apostolului a fost păstrat în Constantinopol, în Biserica
Preafericitei Născătoare de Dumnezeu.

29
2. Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul
Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia, București, 2002, pg.179-180

26
 CONCLUZII

Continuatorii direcți ai Mântuitorului Iisus Hristos sunt Sfinții Apostoli.

După cum am putut vedea în cuprinsul acestei lucrări, Sfinții Apostoli sunt cei
care au fost lăsați în lume să propovăduiască cuvântul adevărului.
Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, asupra Apostolilor putem vedea o
înflorire în cele ale credinței. Lumea a fost învățată de Apostoli să creadă în
Domnul, lumea a fost inițiată în cele ale credinței de urmașii Mântuitorului,
Apospolii.
Apostolii nu au făcut altceva decât să asculte de porunca Mântuitorului
Iisus Hristos, care spunea să meargă să boteze toate neamurile în Numele
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-i toate câte V-am spus Eu
vouă.
Ce mai pute vedea, este faptul că Apostolii, în primii ani de activitate au
propovăduit calea adevărului prin viu grai, de aici noi creștinii avem tezaurul
sfintei Tradiții.
Activitatea Sfinților Apostoli a fost și este continuată până în zilele
noastre de urmașii direcți ai Apostolilor, Episcopii. Da, putem spune clar și
răspicat că Binecuvântarea Dumnezeiască este purtată până astăzi. De la
Dumnezeu Fiul, la Sfinții Apostoli, la Episcopii zilelor noastre, la preoțimea
actuală.
Noi, care acuzăm slujitorii Sfintelor Altare că nu sunt buni, că sunt hoți,
nu au principii morale, că sunt îndoctrinați, nu facem altceva decăt să ne
osândim, deoarece ei sunt păstrătorii Harului Divin. Sunt continuatorii ascultării
Divine. Sunt cei care în sfintele Altare împreună cu Heruvimii și Serafimii
27
slujesc, și că la rugăciunile lor primim Trupul Lui Hristos, care se preface
datorită Harului Divin lucrător care se pogoară în momentul Epiclezei, noi îi
judecăm osândindu-ne.
Așadar, să le urmăm exemplul și să le apreciem jertfa pe care acești sfinți
apostoli au depus-o și au manifestat-o pentru ca noi să ne putem manifesta astăzi
liberă credința și mai mult, pentru ca noi să ne putem numi astăzi creștini.

28
 Bibliografie

1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, tipărită sub îndrumarea şi cu

purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2013.
2. Viețile Sfinților Apostoli, tipărită sub binecuvântarea Prea Sfințitului
Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Editura Sofia,
București, 2002.
3. Viețile Sfinților Vol. IV, ediție îngrijită de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda,
Editura Parohiei Malovăț, Malovăț, 2013.
4. Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Preot profesor dr. Mircea Păcurariu,
tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului părinte Teoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române , București, 2006
5. Istoria Bisericească Universală, Preot. Prof. Dr. Ioan Rămureanu,
tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului părinte Teoctist, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004

29