Sunteți pe pagina 1din 4

Sarausa - orașul apelor de smarald

2014 București: privesc harta Italiei, reconturându-i forma și încercând să ghicesc dacă această
cizmă mi se va potrivi.

Sicilia - antica „insulă a Soarelui”, locul escapadei noastre.

*
Ziua plecării.

Tremur deoarece este prima dată când intru în aeroportul din București.

Tremur pentru că este “prima mea vacanță” cu el, prima mea vacanță în Italia, primul zbor cu
avionul...

În plus, sunt fericită pentru că ne-am câștigat, în sfârșit, „dreptul la vacanță”. După luni întregi
cu ore peste program, weekend-uri și sărbători lipsă, am spus STOP! Este timpul să facem ceva
și pentru noi.

Vom fi stăpânii a 72 de ore de neuitat.

**
Îmbarcarea s-a terminat.

Privesc și ascult cu atenție indicațiile stewardeselor.

Nodul din gât nu vrea să-mi dea pace, spațiul mi se pare prea strâmt, iar odată cu înălțarea
avionului, panica s-a dezlănțuit.

Am nevoie de timp să-mi fac curaj să deschid ochii. Mă simt ca într-


un leagăn. Dar, uit de teamă și de claustrofobie la vederea norilor afânați. Îmi par vată pe băț
și parcă, le și simt deja gustul dulce.

Bucuria îmi inundă sufletul și mă las purtată de pasărea metalică.

***
Avionul a aterizat în aeroportul sicilian, Fontanarossa.
Trec prin fiecare etapă, mecanic. Observ, însă, că aeroportul din Catania este cu mult mai mic
decât cel din București. Constatarea aceasta are darul de a mă liniști.

Încă două ore pierdute cu închirierea mașinii.

Am preferat, totuși, această variantă pentru a avea libertate de mișcare. Dar, știu sigur că, data
viitoare voi apela la un tour operator.

Îmi amintesc că am văzut pe internet un slogan care mi-a plăcut foarte mult, “Christian Tour
susține Dreptul la vacanță”.

****
Gata, plecăm!

Mașina ce ne va purta în această aventură, este comodă și are culoarea cerului sicilian.

Sunt atât de entuziasmată încât nu știu unde și ce să privesc mai întâi, nu știu nici denumirea
drumurilor pe care alergăm. Știu doar că suntem în Sicilia, iar obiectivul nostru este orașul
Siracusa, orașul cu o istorie de peste 2700 de ani.

*****
Privirea-mi se plimbă, curioasă, printre catacombele Ipoge-ului din Piazza Duomo.

Mă aflu dedesubtul unuia „dintre cele mai frumoase și nobile orașe dintre vechile orașe
grecești”, după cum definea Tito Livio, în antichitate, Siracusa.

Sarausa* și ale ei galerii subterane, pe pereții cărora se rescriu povești adevărate, mi se


dezvăluie. Povești ce nu se vor regăsi niciodată în cărțile de istorie și nici măcar în cuvintele
ghidului, a cărui voce răsună în liniștea locului.

Acesta este destinul lor! Să-și poarte propria narațiune în atmosfera înghețată a subteranului
unei cetăți, ce respiră încă, parfumul grandioasei Magna Grecia*.

Citesc cu ochii sufletului cuvinte din limbi străvechi și parcă glasul oamenilor de demult se
aude în ecoul gol din prezent. Mai apoi, cuvintele devin lacrimi, prelingându-se pe zidurile
reci. Înfățișează teama și rugăciunile ridicate patroanei orașului, Sfânta Lucia. Reprezintă
povestea celor refugiați aici în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial.

Emoția transmisă de cei din fotografii, mă face să uit de mine. Simt cum timpul se oprește în
loc, înghețând miliardele de secunde ce-au trecut cândva pe aici.

******
O voce familiară m-a trezit din visare:
- Hey, mai ești aici? m-a întrebat el, încercând să ghicească pe ce tărâmuri călătoresc.

- Dacă nu ne grăbim, riscăm să ne rătăcim în aceste catacombe, a continuat.

I-am zâmbit, hotărând, să las în urmă poveștile locului acesta, dar nu înainte de a-mi lua rămas
bun.

Pașii noștri răsună pe dalele umede, ducându-ne spre ieșire. În fața noastră, o ușă mică ne
întâmpină, precum un portal dintre două lumi.

În momentul în care ghidul a descuiat-o, lumina caldă a zilei m-a învăluit, obligându-mă să mă
reobișnuiesc cu ea.

În fața mea, în culori de smarald și peruzea, se întindea Marea Ionică, ce scălda poalele
Siracusei.

- M-am îndrăgostit din nou, i-am șoptit iubitului meu.

- De cine? a întrebat el, curios.

- De splendida Siracusa...

*******
Nu am planificat ce să vizităm.

Am ales ca însuși bătrânul oraș să se prezinte în fața noastră așa cum dorește. Și am făcut cea
mai bună alegere pentru că străduțele șerpuitoare ne-au purtat în locuri magice, desprinse din
basme.

De la oaza verde, străjuită de copaci milenari, am aflat că pe această insulă, numită Ortygia, s-
a născut zeița vânătorii, Artemis.

Tot aici, am mâncat pentru prima dată cassata și cannoli siciliani. Un adevărat deliciu pentru
papilele gustative, iar energia mi-am luat-o dintr-un capuccino spumos.

Ne-am continuat drumul spre Piața Arhimede, unde am admirat și imortalizat, fântâna Dianei,
realizată de Giulio Moschetti. Drumul ne-a condus apoi în Piazza Duomo, spre biserica Sfintei
Lucia și spre Castelul Eurialo.

Am colindat neîntrerupt, cât am fost oaspeții acestui oraș fermecător, dar tot nu am reușit să-i
aflăm întreaga istorie sau să ne bucurăm de plajele aurii, cu nisip fierbinte, răcorit de mare.

********
Și totuși... firele magice, de nisip, ale clepsidrei s-au terminat mai repede decât ne doream...

- Hai să luăm alt avion și să plecăm să cutreierăm lumea! mi-am îndemnat jumătatea.
- Ți-a prins bine vacanța aceasta, nu? a răspuns el.

- Daaa, dar voi căuta o altă “vacanță la mare”!

Culorile mării Ionice mi-au pătruns în suflet. Și... deja știu pe cineva care ne poate îndeplini
această dorință.

- Ce idee ai? a întrebat, surâzând.

- Ți-amintești că ți-am povestit pe drum de „vacanța cu Christian Tour”?

- Da...

- Ei bine, ei sunt cei ce ne vor ajuta să ne construim drumul spre propriul vis.

Cu peste 20 de ani de experiență în organizarea de vacanțe, circuite și city break-uri, ei au


înțeles că dreptul la vacanță trebuie să fie exercitat la fel ca și celelalte drepturi și obligații ale
unui cetățean. Plecând de la această idee, s-au adaptat încontinuu cerințelor, descoperind rețeta
perfectă: oferirea experiențelor de neuitat și petrecerea vacanței, în adevăratul sens al
cuvântului.

- Ce zici, pregătirea următoarei escapade o lăsăm în grija celor de la Christian Tour?