CRR - Nivel 3 - CL - XI - Tehnician Zootehnist

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007
CURRICULUM
pentru clasa a XI -a
Calificarea: TEHNICIAN ZOOTEHNIST
Nivelul 3
2007
AUTORI: Moisiu Maria – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I,
Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa
Murat Leman – doctor în agricultură, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar

Agricol Palas-Constanţa
Tănăsie Petrişor – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I,

Grupul Şcolar Agricol Palas-Constanţa
Oproiu Ana – ing. zootehnist, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol
„C. Dobrescu” Argeş
Ilie Maria – doctor în zootehnie, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar cu

clasele I - XIII „I. N. Roman” Constanţa
Oprea Delia – prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol „Ţara Bârsei”

Prejmer, Braşov
2
Notă introductivă
Potenţialul biologic al speciei porcine este valorificat prin aplicarea unor

tehnologii de exploatare adecvate, ce pot să ducă la obţinerea unor producţii mari de
carne, atât cantitativ cât şi calitativ. Dar, pe lângă producţia principală, carnea, de la
porcine se mai obţine şi o producţie secundară, subproduse şi deşeuri valorificabile
care sporesc importanţa economică a speciei.
În etapa actuală, calul se foloseşte ca sursă de energie pentru agricultură şi
transporturi, pentru sport hipic, agrement, călărie utilitară, dar şi pentru furnizarea
unor produse utile omului, fiind în acelaşi timp o sursă de valută prin valorificarea la
export.
Creşterea păsărilor permite realizarea, pe unitatea de suprafaţă din adăpost, de
producţii mari, cu un volum de muncă redus şi cu un preţ de cost cât mai mic. Pelângă
produsele principale, ouă, carne, ficat gras, păsările furnizează şi produse secundare şi
subproduse deosebit de valoroase pentru alte ramuri economice. Sectorul avicol oferă
produse cu o valoare nutritivă ridicată, la un preţ de cost mai scăzut, constituind baza
alimentaţiei de origine animală a omului.
Alimentaţia raţională a animalelor domestice presupune îmbinarea armonioasă
a considerentelor fiziologice cu cele economice. Furajele furnizează animalelor
energia şi substanţele nutritive necesare pentru funcţiile vitale şi pentru producţiile
realizate.
Unităţile de competenţe tehnice specializate, aşa cum sunt « Tehnologia
creşterii porcinelor », « Tehnologia creşterii cabalinelor », « Tehnologia creşterii
păsărilor », « Elemente de zootehnie generală », « Producerea furajelor şi organizarea
bazei furajere », prin competenţele definite, asigură tehncianului zootehnist
capacitatea de a sprijini în mod real inginerul zootehnist în aplicarea normelor de
biosecuritate, a normelor de confort şi bunăstare a animalelor.
Tehnicianul zootehnist participă la aplicarea tehnologiilor de creştere şi
exploatare a porcinelor, cabalinelor, păsărilor, în vederea eficientizării creşterii acestor
specii, dar şi a obţinerii producţiilor specifice de calitate.
Formarea profesională a tehnicianului zootehnist este facilitată de
competenţele definite în unităţile de competenţe tehnice « Anatomia şi fiziologia
animalelor », « Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură »,
3
« Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie », « Marketingul produselor agricole »,
dar şi de unitatea de competenţe cheie « Gândire critică şi rezolvare de probleme ».
Considerăm important ca în prima săptămână de la începutul anului şcolar să
se parcurgă modulul „Sănătatea şi securitatea în muncă în domeniulagricultură” (24
ore), prevăzut la „Stagii de pregătire practică”, întrucât pe competenţele acestui modul
se axează toată pregătirea practică pentru întreg anul şcolar.
De asemenea, recomandăm ca modulul « Elemente de zootehnie generală » să
fie parcurs tot la începutul anului şcolar, imediat după « Securitatea şi sănătatea în
muncă în domeniul agricultură », întrucât acesta reprezintă suportul pentru celelalte
module, iar modulul « Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere » să fie
parcurs la sfârşitul anului şcolar.
4
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
5
LICEUL TEHNOLOGIC
Clasa a XI – a
Aria curriculară Tehnologii
Calificarea: tehnician zootehnist

Cultură de specialitate şi pregătire practică
330 ore
Modulul I: Anatomia şi fiziologia animalelor Total ore/an 51

din care: laborator tehnologic 18
Modulul II: Tehnologia creşterii porcinelor Total ore/an 111

Modulul III: Tehnologia creşterii păsărilor Total ore/an 93

Modulul IV: Tehnologia creşterii cabalinelor Total ore/an 75

Total ore/an: 10 ore/săptămână x 33 săptămâni = 330 ore
Stagii de pregătire practică 120 ore
Modulul V: Elemente de zootehnie generală Total ore/an 48

Modulul VI: Securitatea şi sănătatea în muncă Total ore/an 24

Modulul VII: Producerea furajelor şi Total ore/an 48

organizarea bazei furajere din care: laborator tehnologic 48
Curriculum în dezvoltare locală 132 ore
Modulul VIII: Agregate şi instalaţii folosite Total ore/an 66

în zootehnie din care: laborator tehnologic 33
Modulul IX: Marketingul produselor agricole Total ore/an 66

TOTAL GENERAL: 582 ore/an
6
Tabelul nr. 1 LISTA UNITĂŢILOR CHEIE ŞI A MODULELOR UNDE SUNT PARCURSE ŞI EVALUATE
Modul II Tehnologia creşterii porcinelor
Verificare
Stagii de pregătire practică CDL
Tehnologia creşterii cabalinelorr Modul IV

animalelorAnat. şi fiziologia Modul I
Modul III Tehnologia creşterii păsărilor
zootehnie generalăElemente deModul V
Marketingul produselor agricoleModul IX

Modul VII
Agregate şi instal. folosite în zootehnieModul VIII

Securit. şi săn. în muncăModul VI
UNITATEA DE COMPETENŢA
COMPETENŢE
Prod. furajelor şi org. bazei furajere

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
4. Gândire critică 4.1. Identifică probleme complexe  
şi rezolvare de
probleme 4.2. Rezolvă probleme  
4.3. Evaluează rezultatele obţinute  
15. Anatomia şi 15.1 Diferenţiază oasele, articulaţiile şi  

fiziologia muşchii organismului animal;
animalelor 15.2 Delimitează topografic segmentele  
aparatelor organismului animal;
15.3 Analizează componentele aparatului  
neuro-endocrin şi organele de simţ;
15.4 Aplică cunoştinţe referitoare la vitamine  
şi la procesul termoreglării.
21. Tehnologia 21.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de 
creşterii porcine
porcinelor 21.2. Organizează reproducţia porcinelor 
21.3. Aplică tehnologia creşterii tineretului 
porcin.
21.4. Asigură tehnologia de exploatare a 
porcinelor pentru producţia de carne.
21.5. Aplică tehnologia de exploatare a 
porcinelor în diferite sisteme
21.6. Aplică tehnologia ameliorării porcilor 
22. Tehnologia 22.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de  
creşterii păsărilor păsări
22.2. Organizează reproducţia păsărilor şi  
incubaţia ouălor
22.3. Aplică tehnologia pentru creşterea şi  
exploatarea păsărilor în diferite sisteme.
22.4. Asigură tehnologia de exploatare a  
găinilor pentru producţia de ouă.
22.5. Asigură tehnologia creşterii puilor de  
găină pentru carne
22.6. Aplică tehnologia de creştere şi  
exploatare în sistem intensiv a altor specii de
păsări
22.7. Aplică tehnologia ameliorării păsărilor  
20.1 Tehnologia 20.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de  

creşterii cabaline
cabalinelor 20.2. Organizează reproducţia la cabaline  
20.3 Asigură tehnologia creşterii şi calificării  
tineretului cabalin, a cailor pentru călărie,
sport şi agrement
20.4. Aplică tehnologia exploatării cabalinelor  
de tracţiune
8
20.5. Aplică tehnologia ameliorării cabalinelor  
14. Elemente de 14.1 Analizează aspecte de exterior ale  
zootehnie animalelor
generală 14.2 Aplică cunoştinţe referitoare la  
alimentaţia animalelor
14.3 Aplică tehnologia înmulţirii animalelor  
9.1 Aplică legislaţia privind securitatea şi  
sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi
9. Securitatea şi stingerea incendiilor în domeniul agricultură.
sănătatea în muncă 9.2. Aplică acţiuni de evitare a riscurilor legate  
în domeniul de securitatea şi sănătatea în muncă şi apariţia
agricultură incendiilor
9.3. Organizează activităţile în caz de  
accidente în domeniul agricultură
17.1 Aplică cunoştinţe referitoare la speciile  
de plante furajere
17.2 Supraveghează lucrările de înfiinţare a  
17. Producerea
culturilor furajere
furajelor şi
organizarea bazei 17.3 Organizează lucrările de îngrijire,  
furajere recoltare, conservare şi depozitare a plantelor
furajere
17.4 Organizează baza furajeră  
16.1. Selectează maşinile agricole pentru  

recoltarea plantelor furajere
16.2. Organizează exploatarea instalaţiilor de  
16. Agregate şi
pregătirea şi distribuirea hranei la animale
instalaţii folosite în
16.3. Verifică utilajele pentru întreţinerea  
zootehnie
animalelor în adăposturi
16.4. Supraveghează instalaţiile pentru  
recoltarea produselor animaliere
12. Marketingul 12.1. Evaluează nevoile şi cererea de consum  
produselor pentru produsele agricole
agricole 12.2. Evaluează oferta şi consumul de  
produse agricole
9
12.3. Analizează piaţa agrară  
12.4 Aplică mixul de marketing  
10
MODULUL I - ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA ANIMALELOR
Modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” este integrat în curriculum diferenţiat

din cultura de specialitate, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician
zootehnist, nivel trei. Modulul „Anatomia şi fiziologia animalelor” se studiază într-un
număr de 51 de ore efectuate de către profesorul de specialitate.
Modulul „Anatomia şi fiziologia animalelor” reprezintă unitatea de competenţe

tehnice specializate „Anatomia şi fiziologia animalelor”. Deşi această unitate de
competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru
abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unitatea de competenţe
cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician zootehnist”.
Aceasta este:
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se

aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat
tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la
nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Anatomia şi fiziologia
animalelor” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice
generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează
competenţele pentru abilităţile cheie.
Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi

conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate
competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza
conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice
specializate. În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se
pretează la modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” şi în special la pregătirea de
specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate
condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
12
Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice,
ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de
parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul
III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea
în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională
în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de
evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat
în prefaţa programei, observăm că modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” nu se
agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

Unităţi de competenţe tehnice specializate
15. Anatomia şi fiziologia animalelor
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Anatomia şi
fiziologia animalelor”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinutirilor
Unităţi de Competenţe individuale Conţinuturi

competenţe
15.Anatomia 15.1 Diferenţiază oasele, Osteologia
şi fiziologia articulaţiile şi muşchii Forma şi structura oaselor:
animalelor organismului animal. - lungi, late, scurte, ţesut osos, compact şi
spongios;
13
Componentele scheletului: - oasele capului,
oasele trunchiului, oasele membrelor;
Artrologia
Articulaţii: - fixe, mobile, semimobile
Funcţii:- rotaţie, abducţie, adducţie,
extensie, flexie.
Miologia
Forma şi structura muşchilor:
- lungi, laţi, scurţi, circulari, penaţi,
semipenaţi, fibră musculară;
Serie animală: - cabaline, bovine, porcine,
ovine, canide, păsări;
Grupe de muşchi: - pieloşi, muşchii capului,
gâtului, trunchiului, cozii, membrelor;
Instrumentar pentru disecţie: - trusă de
disecţie;
Norme de securitate şi sănătate în muncă
specifice utilizării instrumentarului din trusa
de disecţie.
15.Anatomia 15.2 Delimitează topografic Organologia
şi fiziologia segmentele aparatelor
animalelor organismului animal. Aparate: - digestiv, respirator, circulator,
urinar, genital, glanda mamară;
Componente: - digestiv: cavitatea bucală,
faringe, esofag, prestomace, stomac, intestin
subţire, intestin gros, glandele anexe, aparat
digestiv la păsări;
- respirator: cavităţi nazale, faringe,
laringe, trahee, pulmon, aparatul respirator
la păsări;
- urinar: rinichi, uretere, vezica
urinară, uretra, aparatul urinar la păsări;
- genital mascul: testicule, căile
genitale, organul copulator,
- genital femel: ovare,trompe,uter,
vagin, vestibul vaginal, vulva, glanda
mamară, aparatul genital la păsări;
- circulator: sânge, limfă, lichid
interstiţial;
Examinare: - caracteristici, pe componente;
Funcţionalitatea: - digestia, respiraţia,
circulaţia, excreţia, reproducerea, lactaţia;
Organe interne: - cavităţi: toracică
(pulmon, cord); abdominală (ficat, stomac,
prestomace, intestin subţire, intestin gros,
splină, rinichi); pelvină (uter, ovare, vezica
urinară, sacul dorsal al rumenului);
14
15.3 Analizează Aparatul neuroendocrin şi organele de
componentele aparatului simţ
neuroendocrin şi organele Clasificare: - sistem nervos al vieţii de
de simţ. relaţie;
- sistem nervos neuro vegetativ;
Sistematizare: - central-encefal, măduva
spinării
- periferic-nervii cranieni,
nervii spinali
- simpatic şi parasimpatic
Organe de simţ: - pielea: epidermul,
dermul, hipodermul;
- mucoasele: bucală,
nazală, genitală;
- organul gustului: limba;
- organul mirosului: nasul;
- organul văzului: ochiul;
- organul auzului şi
echilibrului: urechea,
cortexul;
Funcţii: - sistemul nervos: - excitabilitate,
conductibilitate, reflectivitate;
- activitatea organelor interne şi
metabolismul;
- organele de simţ: - tactilă, gust, miros, văz,
auz;
Glande: - hipofiza, epifiza, tiroida,
paratiroida, timusul,suprarenale;
Alte organe: - pancreasul endocrin, ovarul,
testiculul, placenta;
15.Anatomia 15.4 Aplică cunoştinţe Vitaminele
şi fiziologia referitoare la vitamine şi la Diferenţiere: - liposolubile (A, D, E, K)
animalelor procesul termoreglării. - hidrosolubile (F, B1, B2, B6,
B12, C, P)
Rolul: - metabolism
Termoreglarea: - termogeneza, termoliza
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice specializate se
formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul
de învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la
15
modulul ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” sunt alocate 18 ore care reprezintă
laboratorul tehnologic.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a
conţinutului, care de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
Nr. Nr. de ore alocat
crt. Tema Instruire Laborator
teoretică tehnologic
1. Osteologia: structura oaselor, forma, scheletul 4 2
animal: scheletul capului, trunchiului,
membrelor.
2. Artrologia: clasificarea articulaţiilor, tipuri de 2 2
articulaţii; articulaţiile capului, trunchiului,
membrelor.
3. Miologia: structura muşchiului, forme de 2 2
muşchi, grupe de muşchi: -capului, gâtului,
trunchiului, cozii, membrelor.
4. Aparatul digestiv: - segmente, structură, 4 3
fiziologie;
5. Aparatul respirator: - segmente, structură, 3 2
fiziologie;
6. Sistemul circulator: - segmente, structură, 3 1
fiziologie;
7. Aparatul urinar: - segmente,structură, 3 1
fiziologie;
8. Aparatul genital femel: - segmente, structură, 4 2
fiziologie;
9. Aparatul genital mascul: - segmente,structură, 3 1
fiziologie;
10. Sistemul neuro-endocrin: - segmente, 2 1
structură, fiziologie;
11. Termoreglarea 1 -
12. Vitaminele 2 1
Total 33 18
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ,rămânând la latitudinea profesorului să

decidă asupra repartizării orelor,repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi
cerinţele concrete din şcoală.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” se
studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 51 de ore din care
instruire teoretică 33 ore şi laborator tehnologic 18 ore.
16
Pregătirea practică la calificarea tehnician zootehnist este efectuată de către profesorul
de specialitate. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore, reprezentând
pregătirea practică curentă.
Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire
Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de anatomie,
în ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub îndrumarea
profesorilor şi a maiştrilor instructori.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe
competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională,
respectiv unitatea de competenţe ,,Anatomia şi fiziologia animalelor” cuantificată cu
1 credit.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru
abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe
piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea
abilităţile cheie ca “Gândire critică şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi
aprofundate, fiind importante pentru asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi
mobilităţii pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare
trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice
specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul
de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor),
jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură
eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea
competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi
gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să
colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale
cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât
17
şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care
să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi
oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie
focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,
tehnician zootehnist”.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să
răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru
un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea
sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi
proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de
documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea
materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a
spaţiului de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate definite.
Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie
care are ca obiectiv formarea competenţei de a diferenţia oasele scheletului animal.
Scenariul didactic ar putea fi următorul:
-se organizează laboratorul de anatomie pentru lucrul în echipă;
-se împarte grupul de elevi în echipe de 3-4 elevi;
-se stabilesc punctele de lucru;
-se dotează fiecare punct de lucru cu: fişe de documentare, fişe de lucru, postere,
atlase anatomice, caiete de desen, creioane, creioane colorate, gumă, piese anatomice
(oase) conservate. Elevii analizează fişele, îşi organizează locul de muncă, pregătesc
caietele de desen, compară oasele cu desenele din postere şi atlase. Recunosc fiecare
os, în funcţie de caracteristicile stipulate în fişă. Asamblează oasele în schelet,
respectând etapele din fişele de lucru. Desenează ajutându-se de piesele anatomice,
atlase şi postere, demonstrând că vor putea recunoaşte oasele în funcţie de
caracteristicile şi topografia lor.
18
La această temă metodele didactice utilizate sunt: descoperirea, acompaniată de
observare, conversaţia euristică, algoritmizarea, problematizarea. Elevul trebuie să
diferenţieze oasele, să le caracterizeze, să le asambleze în schelet după cum cere
problema din fişa de lucru. În rezolvarea sarcinilor din fişa de lucru, el trebuie să
colaboreze în permanenţă cu membrii echipei, astfel încât rezultatul să fie cel dorit.
Profesorul are menirea de a supraveghea, îndruma şi dirija echipele de elevi,
intervenind în corectarea soluţiilor date de aceştia.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice
specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de
evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru
care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii
să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient.
Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile
după criterii definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă
şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor
din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare
dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat
toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită
elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru
unitatea de competenţe definită.
19
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire
Profesională pentru calificarea ,,tehnician zootehnist”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţe:15. Anatomia şi fiziologia animalelor
Competenţa: 15.1. Diferenţiază oasele, articulaţiile şi muşchii organismului
animal.
Criteriul de performanţă:
a) Examinarea formei şi structurii oaselor şi a muşchilor scheletici
Probă scrisă
1.A. Enunţaţi forma oaselor şi exemplificaţi.
Nr. Formă Exemplificarea formei Evaluator Data
crt. oaselor
1. Oase lungi
2. Oase alungite
3. Oase late
4. Oase scurte
Probă orală
2.A. Specificaţi structura oaselor
Nr. Structură Specificaţii Evaluator Data
crt.
1. Ţesut osos compact
2. Ţesut osos spongios
3. Periost
4. Endost
5. Cartilagii articulare
6. Măduva osoasă
Probă scrisă
3.A. Clasificaţi muşchii în funcţie de formă şi daţi exemple
Nr. Tipuri de muşchi Exemple Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
4.
20
5.
6.
Probă orală
4.A. Specificaţi structura muşchilor scheletici
Nr. Structură Specificaţii Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
● Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi

subiectivi.
21
MODULUL II – TEHNOLOGIA CREŞTERII PORCINELOR
Modulul “Tehnologia creşterii porcinelor” este integrat în curriculum diferenţiat

din cultura de specialitate, clasa a XI -a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician
zootehnist, nivel trei. Modulul „Tehnologia creşterii porcinelor” se studiază într-un
număr de 111 ore efectuate de către profesorul de specialitate.
Modulul ,,Tehnologia creşterii porcinelor’’ reprezintă unitatea de competenţe

tehnică specializată ,,Tehnologia creşterii porcinelor’’ şi este constituit din agregarea
şi contextualizarea următoarelor unităţi de competenţă:
Unităţi de competenţe cheie:
 Gândire critică şi rezolvare de probleme
Unităţi de competenţe tehnice specializate:
22
 Tehnologia creşterii suinelor
Unitatea de competenţe pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională, pentru nivelul trei, clasa a XI – a, „Gândire critică şi rezolvare de
probleme” se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o
singură dată, la modulul în care a fost agregată, aşa cum se prezintă în tabelul nr. 1
privind lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care

se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţi cheie.
Modul de agregare al competenţelor din cele două unităţi de competenţe se

realizează astfel: o competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la
unitatea de competenţe tehnice specializate prin intermediul condiţiilor de
aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale
şi conţinuturi.
În programa şcolară fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţele
individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea
competenţelor individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează
cu ajutorul conţinuturilor asociate. Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor
de învăţare recomandate prin programă în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi
poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării
didactice, trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere, în ordine
cronologică, a conţinutului prezentat la aliniatul 1 al capitolului III - Sugestii
metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională,
în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor
individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Unităţi de competenţe pentru abilităţile cheie:
• Gândire critică şi rezolvare de probleme
• Tehnologia creşterii porcinelor
23
Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se
evaluează la modulul ,,Tehnologia creşterii porcinelor”.
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de Competenţe Conţinuturi

competenţe individuale
4. Gândire 4.1. Identifică  Problema identificată – factorii: endocrini, de
critică şi probleme complexe. mediu (sezonul de fătări, temperatura,
rezolvare de alimentaţia)care influenţează biologia reproducţiei
probleme la porcine: maturitatea sexuală, maturitatea
corporală, vârsta primei monte, ciclul sexual,
termenul optim pentru montă, căldurile, gestaţia,
21. Tehnologia 21.2. Organizează fătarea, lactaţia, fertilitatea, prolificitatea.
creşterii reproducţia  Calitatea reflectată în procesul de hrănire a vierilor
porcinelor porcinelor. de reproducţie (tehnica hrănirii, raţii furajere,
sortimente de furaje) şi a scroafelor de reproducţie
(tehnica hrănirii, raţii furajere,sortimente de furaje).
 Interacţiuni între persoanele implicate în asigurarea
condiţiilor de cazare a porcinelor (adăposturi,boxe).
 Sesizări referitoare la sistemele de montă (dirijată,
liberă, în harem).
 Situaţii problemă: situaţii de urgenţă.
 Reflectarea: pune întrebări relevante asupra
problemei, compară situaţia problemă cu situaţia
normală,emite idei privind rolul lui în rezolvarea
problemei.
 Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice
lucrului cu porcinele
4. Gândire 4.2. Rezolvă  Metode de rezolvare a alimentaţiei purceilor sugari:
critică şi probleme alăptare, hrănire suplimentară (concentrate, zahăr,
rezolvare de săruri minerale, vitamine), adăpare, decise ca
probleme urmare a analizei soluţiilor posibile.
 Argumentare a selectării sistemelor de înţărcare:
21. Tehnologia 21.3. Aplică tehnica înţărcării, înţărcarea foarte precoce,
creşterii tehnologia creşterii precoce, semiprecoce, semitardivă, tradiţională,
porcinelor tineretului porcin ultraprecoce.
 Acţiuni de hrănire (reţete de hrănire,adăpare) şi de
întreţinere (boxe, compartimente, microclimat)
efectuate într-o ordine bine stabilită şi cu
responsabilitate conform planului de acţiune.
 Aplicare: punerea în practică şi monitorizarea
acţiunilor prevăzute.
lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a
porcinelor.
24
4.3.Evaluează  Rezultatul obţinut la analiza factorilor care
rezultatele obţinute influenţează producţia de carne: endogeni ( vârsta,
rasa, sexul, particularităţi individuale, sănătate);
exogeni (alimentaţia, suprafaţa pe cap de animal,
numărul de animale din boxă), se compară cu cel
21.4. Asigură dorit pentru a aplica măsurile de corecţie dacă este
tehnologia de cazul.
exploatare a  Concluzii şi calificative formulate despre aprecierea
porcinelor pentru producţiei de carne pe animalul viu (examenul
producţia de carne. regional de exterior, grosimea stratului de grăsime)
şi a calităţii carcaselor:
- metode obiective – măsurători liniare,
corelaţii metrice, măsurători ponderale;
- factorii care influenţează calitatea carcasei
(rasa, sexul, alimentaţia, microclimatul,
sistemul de exploatare, transportul);
- caracteristicile cărnii: culoarea, aspectul general,
consistenţa..
 Acţiuni, responsabilităţi şi resurse asumate
pentru aplicarea tehnologiei de exploatare
pentru obţinerea porcului de carne:
- furajare (calitatea furajului), tipul de
hrănire, programul de hrănire, consumul
zilnic, adăpare.
- cazare – boxe comune, microclimat.
 Feed – back – calificative de la alte
persoane.
 Analiza metodei: generează şi extinde idei, sugestii
alternative în scopul îmbunătăţirii metodei aplicate.
lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a
porcinelor.
21. Tehnologia 21.1. Aplică  Rasele de suine:
creşterii suinelor cunoştinţe referitoare  caractere morfo – productive şi particularităţi:
la rasele de porcine. - conformaţie
- constituţie
- culoare
- dezvoltare corporală
- prolificitate
- purcei înţărcaţi
- sporuri de creştere
- calitatea carcaselor
- randamentul la sacrificare
- producţia de carne
abordării şi contenţiei porcinelor
25
21.5. Aplică  Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem
tehnologia de extensiv:
exploatare a - caracteristici, particularităţi.
porcinelor în diferite  Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem
sisteme semiintensiv:
- rase, hrănire, întreţinere.
 Tehnica recondiţionării porcinelor adulte
- perioade (hrănire, adaptare, pregătire)
 Tehnologia de exploatare a porcinelor în sistem
Intensiv industrial.
- schema fluxului tehnologic
- tineret de înlocuire, montă, gestaţie, maternitate,
creşă, îngrăşare, abatorizare (hrănire, întreţinere)
- cazare şi alimentaţie pentru categoriile de porcine
lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcilor în
diferite sisteme.
21.6. Aplică  Selecţia după anumite caractere:
tehnologia - caractere de reproducţie (profilicitate,
ameliorării porcinelor capacitate de alăptare, precocitate sexuală,
fecunditate;
- caractere de creştere;
- caractere de carcasă;
- calitatea cărnii;
- performanţele proprii;
- ascendenţii;
- colateralii;
 Tehnica selecţiei scroafelor şi vierilor de
reproducţie.
- selecţia pentru un singur caracter;
- selecţia pentru mai multe caractere;
- individualizarea;
 Sisteme de ameliorare la porcine:
- înmulţire în rasă curată
- înmulţire prin încrucişare

Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi
competenţele tehnice specializate se formează prin pregătire practică, stagii de
pregătire practică şi instruire teoretică.
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de
învăţământ pentru cele două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul
26
,,Tehnologia creşterii porcinelor” sunt alocate 78 de ore care reprezintă laboratorul
tehnologic. Orele de laborator tehnologic sunt efectuate de către profesorul de
specialitate.
Tema Teorie Laborator

tehnologic
I. Tehnologia creşterii porcinelor 6 12
 Rasele de porcine:
 Caractere morfo – productive şi particularităţi:
- conformaţie
- constituţie
- culoare
- dezvoltare corporală
- prolificitate
- purcei înţărcaţi
- sporuri de creştere
- calitatea carcaselor
- randamentul la sacrificare
abordării şi contenţiei porcinelor.
II. Reproducţia porcinelor. 5 12
 Factorii care influenţează biologia reproducţiei la
porcine:
- endocrin, de mediu ( sezonul de fătări, temperatura,
alimentaţia).
-biologia reproducţiei: maturitatea sexuală,
maturitatea corporală, vârsta primei monte,ciclul
sexual, termenul optim pentru montă, căldurile,
gestaţia, fătarea, lactaţia, fertilitatea, prolificitatea.
 Tehnologia hrănirii şi întreţinerii vierilor şi scroafelor
de reproducţie:
Hrănire: - vieri de reproducţie- tehnica hrănirii, raţii
furajere, sortimente de furaje.
- scroafe de reproducţie - tehnica hrănirii,
raţii furajere, sortimente de furaje.
Întreţinere: condiţii de cazare (adăposturi, boxe)
 Sistemele de montă la porcine:
- dirijată, liberă, în harem.
lucrului cu porcinele
III. Tehnologia creşterii tineretului porcin 5 12
 Alimentaţia purceilor sugari:
27
- alăptare, hrănire suplimentară (concentrate, zahăr,
săruri minerale, vitamine), adăpare.
 Sisteme de înţărcare a purceilor:

- tehnica înţărcării, înţărcarea foarte precoce, precoce,
semiprecoce, semitardivă,tradiţională, ultraprecoce.
 Tehnologia întreţinerii şi hrănirii purceilor înţărcaţi: - -

boxe, compartimente, microclimat, reţete de hrănire,
adăpare.
lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcinele
IV. Tehnologia de exploatarea porcilor pentru producţia de 5 12
carne
 Factorii care influenţează producţia de carne:
- endogeni (vârsta, rasa, sexul, particularităţi
individuale, sănătate).
- exogeni (alimentaţia, suprafaţa de cap de animal,
numărul de animale din boxă).
 Tehnica aprecierii producţiei de carne pe animalul viu:

- examenul regional de exterior;
- grosimea stratului de grăsime (stilet gradat).
 Metode de apreciere a calităţii carcaselor:

- metode obiective – măsuri liniare, corelaţii metrice,
măsurători ponderale;
 Factorii care influenţează calitatea carcasei (rasa, sexul,
alimentaţia, microclimatul, sistemul de exploatare,
transportul).
 Caracteristicile cărnii: culoarea, aspectul general,
consistenţa
Tehnologia de exploatare pentru obţinerea porcului de
carne:
- furajare (calitatea furajului), tipul de hrănire,
programul de hrănire, consumul zilnic, adăpare;
- cazare – boxe comune, microclimatul.
lucrului cu porcinele, utilizării instrumentarului,
materialelor şi echipamentelor.
V. Tehnologia de exploatare a porcinelor în diferite sisteme 6 18
extensiv:
- caracteristici, particularităţi.
Semiintensiv-industrial:
- rase, hrănire, întreţinere.
 Tehnica recondiţionării porcinelor adulte
- perioade (adaptare, pregătire)
28
intensiv.
- schema fluxului tehnologic:
- tineret de înlocuire, montă, gestaţie, maternitate,
creşă, îngrăşare, abatorizare (hrănire, întreţinere)
- cazare şi alimentaţie pentru categoriile de porcine
lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere a porcinelor în
diferite sisteme.
VI. Tehnologia ameliorării porcinelor 6 12
 Selecţia după anumite caractere:
- caractere de reproducţie (profilicitate, capacitate
de alăptare, precocitate sexuală, fecunditate;
- caractere de creştere;
- caractere de carcasă;
- calitatea cărnii;
- performanţele proprii;
- ascendenţii;
- colateralii;
 Tehnica selecţiei scroafelor şi vierilor de
reproducţie.
- selecţia pentru un singur caracter;
- selecţia pentru mai multe caractere;
- individualizarea;
 Sisteme de ameliorare la porcine:
- înmulţire în rasă curată
- înmulţire prin încrucişare
Total ore 33 78
Situaţii problemă: calitatea muncii, proces de
muncă, interacţiuni
între oameni, sesizări, situaţii de
urgenţă
Anticiparea problemei: corelarea factorilor determinanţi
cu situaţia problemă
Definirea problemei: identificarea problemei, cauze şi

efecte ale problemei, cui aparţine
problema
Reflectarea: pune intrebari relevante asupra
problemei; compara situatia
problema cu situatia normala;
emite idei privind rolul lui in
rezolvarea problemei
Soluţii posibile: metode de rezolvare
Selectare: compara si analizeaza solutiile
posibile si decide
Justificare: argumentare pe baza criteriilor
utilizate in selectarea solutiei
Intocmire: listarea actiunilor in ordinea
29
efectuarii lor, alocarea de
resurse (materiale, financiare,
timp) si stabilirea
responsabilitatilor
Aplicare: punerea in practica si
monitorizarea actiunilor
prevazute
Analizarea rezultatelor: compara rezultatul obtinut cu cel

dorit; aplica
masuri de corectie, daca este
cazul
Feed-back: concluzii, calificative proprii si
de la alte persoane
Analizarea metodei: resurse, actiuni, responsabilitati;
genereaza si
extinde idei, sugestii alternative
in scopul imbunatatirii metodei
aplicate
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea

profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele
concrete din unitatea şcolară.
Parcurgerea temelor se va realiza incluzând atât conţinuturile Tehnologiei de
creştere a porcinelor cât şi conţinuturile unităţii de competenţe cheie,Gândire critică
şi rezolvare de probleme, cuprinse în tabelul de corelare a competenţelor şi
conţinuturilor.
Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate este
imperios necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice cât şi a elevilor,
prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze
atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate şi de maistrul
instructor trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute
de calificarea ,,tehnician zootehnist’’.
didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
30
Pentru eficientizarea procesului de predare / învăţare, profesorul trebuie să-şi
documentare, probe de evaluare şi autoevaluare, pregătirea materialelor, aparaturii,
instrumentarului necesar, astfel încât elevii să dobândească cunoştinţele şi abilităţile
cerute de competenţele cheie şi tehnice specializate definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a aplica
cunoştinţe referitoare la rasele de porcine.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru ( staţiuni );
- fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe de
lucru (despre caracrele morfologice şi productive), mulaje, postere,albume, imagini
(video, DVD, CD ).
- fiecare punct de lucru ( staţiune) reprezintă o rasă ( autohtonă sau importată).
- numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de suine studiate şi numărul de
echipe.
- se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai rar
întâlnită (exemplu rasa Marele Negru).
- echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi
parcurs toate staţiunile, (nu este obligatorie staţiunea de rezervă).
- în fiecare staţiune elevii se documentează din fişele de documentare, observă şi
descoperă caracterele morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor rase,
rezolvă sarcinile din fişele de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, asociază caracterele
productive, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o fişă specială de evidenţă
unde se trec toate staţiunile.
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din
fiecare staţiune. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide
asupra soluţiei corecte. La finalul parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele
de porcine.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, iar metodele
subordonate sunt observarea, descoperirea, problematizarea şi conversaţia euristică.
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în
corectarea soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare:
31
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să
permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională
pentru unitatea de competenţă respectivă.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să
formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de
cerinţele unităţii de competenţe.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de
performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională
pentru calificarea ,,Tehnician zootehnist’’ nivelul 3.
Exemplu:
Unitatea de competenţe 21. Tehnologia creşterii porcinelor
Competenţa: 21.5 Aplică tehnologia de exploatare a porcinelor în diferite
sisteme
Criterii de performanţă:
d) Aplicarea tehnologiei de exploatare a porcinelor în sistem intensiv-industrial
Probă scrisă
1.D Executaţi schema fluxului tehnologic indicând prin săgeţi circuitul animalelor:
Nr.
crt. Schema fluxului tehnologic Evaluator Data
Probă orală
2.D Prezentaţi cele 5 caracteristici ale fluxului tehnologic:
Nr. Evaluator Data
crt. Caracteristicile fluxului tehnologic
1.
32
2.
3.
4.
5.
Probă scrisă
3.D Descrieţi modul de întreţinere şi îngrijire a vierilor şi scroafelor de reproducţie:
Nr. Categoria Îngrijire Evaluator Data
crt. Întreţinere
1. vieri
2. scroafe
Probă scrisă
4.D Precizaţi caracteristicile alimentaţiei vierilor de reproducţie
Nr. Categori Raţia Sortimente Tainuri Orar Adăpare Evaluat Data
crt a de furaje a or
1. vieri
Probă orală
5.D Argumentaţi modul de folosire a vierilor de reproducţie
Nr. Categoria Vârsta pentru Nr. de Nr. de Durata Evaluat Data

crt prima montă scroafe pe monte pe zi folosirii or
vier
1. Vieri tineri
2. Vieri adulţi
Probă scrisă
6.D Descrieţi tehnica de hrănire a scroafelor de reproducţie

Nr. Categori Raţia Sortimente Tainuri Orar Adăpare Evaluat Data
crt a de furaje a or
.
1. Scroafe
gestante
2. Scroafe
lactante
Probă practică
7.D Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
33
Nr. Evaluator Data
crt. Pregătirea maternităţii pentru fătare
1. Supravegheaţi executarea curăţirii mecanice a boxelor
2. Supravegheaţi executarea curăţeniei sanitare
3. Supravegheaţi efectuarea dezinfecţiei de fixare cu sodă

caustică 2% sau var.
4. Supravegheaţi spălarea cu apă
5. Supravegheaţi executarea dezinfecţiei finale cu sodă

caustică 2%-4%.
6. Pregătiţi adăpostul pentru populare
Probă practică

Nr. Fătarea şi îngrijirea noilor născuţi Evaluator Data
crt.
1. Pregătiţi scroafele pentru introducere în maternitate
2. Introduceţi scroafele gestante în maternitate
3. Asiguraţi temperatura necesară fătării
4. Supravegheaţi scroafa până la sfârşitul fătării
5. Acordaţi primele îngrijri noilor născuţi
6. Acordaţi primele îngrijri scroafelor după fătare
Probă practică

Nr. Alimentaţia sugarilor Evaluator Data
crt.
1. Supravegheaţi aşezarea purceilor la sfârcuri
2. Administraţi hrană suplimentară la purceii de peste 10
– 15 zile
3. Preparaţi amestecul de concentrate
4. Asiguraţi administrarea concentratelor la purceii de
peste 20 zile
5. Asiguraţi mişcarea purceilor
6. Asiguraţi apă purceilor
7. Anunţaţi personalul veterinar pentru administrarea
produselor pe bază de Fier
8. Supraveheaţi administrarea nutreţurilor verzi sau
suculente la purcei
34
Probă scrisă
10.C Descrieţi condiţiile de cazare şi de hrănire a purceilor înţărcaţi
Nr. Hrănire Evaluator Data
crt. Cazare
1.
Probă scrisă
11.C Descrieţi condiţiile de cazare şi de alimentaţie a tineretului porcin pentru
reproducţie:
Nr.
crt. Categoria Cazare Alimentaţie Evaluator Data
1.
Vieruşi
2. Scrofiţe
Probă scrisă
12.D Descrieţi condiţiile de cazare şi de alimentaţie a porcinelor pentru producţia de
carne
Nr.
crt. Categoria Cazare Alimentaţie Evaluator Data
1.
40 – 60 Kg
2. Peste 60 Kg
e) Aplicarea normelor specifice de securitate şi sănătate în muncă
Probă practică
1.E Efectuaţi următoarele activităţi:
Nr. Evaluator Data

crt. Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă
1. Aplicaţi şi respectaţi normele de securitate şi sănătate în
muncă specifice abordării şi contenţiei vierilor
muncă specifice abordării şi contenţiei scroafelor
muncă specifice pregătirii maternităţii pentru fătare
35
muncă specifice fătării şi îngrijirii noilor născuţi
muncă specifice alimentaţiei sugarilor
muncă specifice îngrijirii scroafei după fătare
● Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi

subiectivi.
MODULUL III – TEHNOLOGIA CREŞTERII PĂSĂRILOR
Modulul “Tehnologia creşterii păsărilor” este integrat în curriculum diferenţiat, din

cultura de specialitate şi pregătire practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru
calificarea „tehnician zootehnist”, nivel trei. Modulul „Tehnologia creşterii păsărilor”
se studiază într-un număr de 93 de ore.
Modulul „Tehnologia creşterii păsărilor” reprezintă unitatea de competenţe tehnice

specializate „Tehnologia creşterii păsărilor”. Deşi această unitate de competenţe nu se
agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie,
36
considerăm oportun să menţionăm şi aici, unitatea de competenţe cheie care se
formează în clasa a XI –a, nivelul trei, calificarea “tehnician zootehnist”. Aceasta este:

nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Tehnologia creşterii păsărilor”
pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi
specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele
pentru abilităţile cheie.

pretează la modulul “Tehnologia creşterii păsărilor” şi în special la pregătirea de

în prefaţa programei, observăm că modulul “Tehnologia creşterii păsărilor” nu se
37
22. Tehnologia creşterii păsărilor
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Tehnologia

creşterii păsărilor”.
II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

competenţe
38
22. Tehnologia 22.1. Aplică cunoştinţe Rase de păsări:
creşterii referitoare la rasele de Specii de păsări:
păsărilor păsări  găini, curci, raţe, gâşte, porumbei.
Rase de păsări în cadrul speciei.
 Rase de găini: - combatante, de producţie,
decorative;
- de producţie : - grele: Cornish, hibrizi
Robro;
- uşoare: Leghorn, hibrizi Albo
- mixte: Rhode-Island, hibrizi Roso,
Plymouth-Rock, hibrizi Robro, Sussex,
Gât golaş de Transilvania, găină comună.
 Rase de curci: bronzate, negre, albe.
 Rase de raţe : - grele: Pekin, Leşească
- uşoare: raţele comune, hibrizii Roro,
Mulardul;
 Rase de gâşte: - uşoare: Frizată Danubiană,
gâştele Bănăţene, gâştele comune,
hibridul Garo.
 Rase de porumbei pentru carne: King,
Texană, Strasser, Roman.
Particularităţile de diferenţiere a raselor de păsări în
cadrul speciei:
 caractere de exterior
Particularităţile bioeconomice pe rase de păsări:
 caractere productive.
Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă:
specifice abordării şi contenţiei păsărilor
22. Tehnologia 22.2. Organizează Reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor.

creşterii reproducţia păsărilor şi Factorii care influenţează calitatea oului de incubaţie.
păsărilor incubaţia ouălor  înainte de producerea oului.
 după producerea oului.
Tehnica alegerii ouălor de incubaţie:
 indici de calitate; modificării morfologice
ale oului.
Factorii de microclimat care influenţează procesul de
incubaţie:
 temperatură, umiditate, ventilaţie, poziţie şi
întoarcere ouă, schimbarea locului sertarelor de
ouă.
Aparate de incubaţie:
 incubatoare cu ventilaţie naturală;
 incubatoare cu ventilaţie mecanică – tip dulap
Regimul de incubaţie pe specii:
 ouă de găină, ouă de curcă, ouă de raţă, ouă de
gâscă;
Metode de control biologic al incubaţie:
 fazele dezvoltării embrionilor pe săptămâni;
39
 mirajul I, mirajul II, mirajul suplimentar;
 incubaţie defectuoasă, rezultatele incubaţiei,
examenul puilor după ecloziune, tehnici de
sexare.
Norme de securitate şi sănătate în muncă:
specifice lucrărilor de incubaţie a ouălor.
22. Tehnologia 22.3. Aplică tehnologia Tehnologia creşterii şi exploatarea păsărilor în diferite
creşterii pentru creşterea şi sisteme.
păsărilor exploatarea păsărilor în Tehnologia de exploatare în sistem extensiv.
diferite  metoda de creştere a puilor: naturală, artificială.
sisteme  particularităţi de întreţinere a tineretului avicol şi
a păsărilor adulte.
 adăposturi mobile şi fixe.
Tehnologia de exploatare în sistem semiintensiv.
 tehnica creşterii şi întreţinerii puilor în puierniţe.
 particularităţi de creştere şi întreţinere a păsărilor
adulte (găini, curci, raţe, gâşte).
Tehnologia de exploatare a găinilor în sistem intensiv -
industrial:
 caracteristici – metode de creştere şi
exploatare;
 particularităţile întreţinerii tineretului
de reproducţie şi de înlocuire.
 creştere pe aşternut permanent şi pe
stinghii.
 creştere în baterii.
 hrănitori, adăpători, cuibare.
 adăposturi (hale).
 particularităţile hrănirii tineretului de
reproducţie şi de înlocuire
Norme de securitate şi sănătate în muncă:
specifice sistemului de creştere a păsărilor
22. Tehnologia 22.4. Asigură tehnologia Tehnologia de exploatare a găinilor pentru producţia
creşterii de exploatare a găinilor de ouă.
păsărilor pentru producţia de ouă. Factorii care influenţează producţia de ouă:
 specia, rasa, individualitatea, vârsta, precocitatea
ouatului, intensitatea ouatului, instinctul de clocit,
năpârlirea, alimentaţia, cazarea, starea de
sănătate.
Tehnologia oului:
 structura oului, caracteristicile comerciale.
Tehnologia exploatării găinilor pe aşternut permanent şi
pe pardoseli de şipci:
 avantaje, dezavantaje
Tehnologia creşterii în baterii a găinilor pentru ouă de
consum:
 tipuri de baterii;
 tehnologia creşterii găinilor în baterii
40
 tehnologia hrănirii găinilor ouătoare.
 particularităţile hrănirii păsărilor adulte.
specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de exploatare a
găinilor pentru producţia de ouă
22. Tehnologia 22.5. Asigură tehnologia Tehnologia creşterii puilor de găină pentru carne.
creşterii creşterii puilor de găină Factorii care influenţează producţia de carne:
păsărilor pentru carne  specia, rasa, sexul, individul, vârsta, precocitatea
sexuală, intensitatea de creştere, puterea de
valorificare a furajelor, viteza de îmbrăcare cu
penaj, randamentul la tăiere, prolificitatea,
fecunditatea.
Avantajele creşterii puilor pentru carne de tip broiler.
 viteză de creştere, consum specific redus, calităţi
comerciale, caracteristicile liniilor pentru carne.
Tehnologia de creştere a puilor pentru carne pe aşternut
permanent:
 caracteristicile adăpostului; programul de lucru.
 demarajul puilor pentru carne, tehnologia de
creştere şi finisare a puilor pentru carne.
Tehnologia de creştere a puilor pentru carne în baterii:
 tipuri de baterii, condiţii de furajare şi adăpare
(hrănitori, adăpători), capacitatea bateriei.
Tehnica hrănirii puilor pentru carne:
 sortimente de furaje, reţete de furajare, tipul de
furajare, adăparea, utilajele de hrănire şi adăpare.
specifice lucrărilor cuprinse în tehnologiile de creştere a
puilor pentru carne
22. Tehnologia 22.6. Aplică tehnologii Tehnologia de creştere şi exploatare în sistem intensiv
creşterii de creştere şi exploatare a altor specii de păsări.
păsărilor în sistem intensiv a altor Tehnologia de creştere a curcilor în sistem intensiv.
specii de păsări  pe aşternut permanent
- adulte, pui de curcă;
-adăposturi,cuibare,microclimat, populare,
întreţinere, alimentaţie, sexare;
 în baterii – fluxul tehnologic – populare,
depopulare, tipul de adăpost, evacuarea
dejecţiilor.
Tehnologia creşterii şi exploatării gâştelor şi raţelor.
 tehnologia creşterii bobocilor.
 tehnologia întreţinerii şi exploatării gâştelor
adulte.
 tehnologia creşterii şi exploatării raţelor
Tehnologia creşterii porumbeilor pentru carne:
 rase de carne, reproducţia şi tehnologia creşterii
porumbeilor.
Tehnologia creşterii bibilicilor:
 tehnologia creşterii puilor de bibilică;
41

tehnologia creşterii bibilicilor (hrănire,
întreţinere)
Tehnologia creşterii prepeliţelor, potârnichilor şi a
fazanilor:
 tehnologia creşterii prepeliţelor
 tehnologia creşterii potârnichilor.
 tehnologia creşterii fazanilor
specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere şi
exploatare a curcilor, raţelor, gâştelor,
porumbeilor,bibilicilor, prepeliţelor, potârnichilor şi
fazanilor.
22. Tehnologia 22.7. Aplică tehnologia Tehnologia ameliorării păsărilor:
creşterii ameliorării păsărilor Obiectivele ameliorării păsărilor
păsărilor  la găini - producţia de ouă
 la curci – producţia de carne.
 la raţe – producţia de carne şi de ouă.
 la gâşte – producţia de carne şi producţia de
ficat.
Selecţia şi hibridarea la păsări:
 metode de selecţie: selecţia masală, selecţia
individuală, selecţia familială.
Metode de verificare a producţiei de ouă:
 controlul zilnic, testul de 500 zile, controlul
cantitativ.
Metode de încrucişare:
 forme de încrucişare (simplă, triplă, cvadruplă)
 linii consangvine, hibridare neconsangvină
 încrucişări pentru scopuri economice
Programul de ameliorare.
 rasele producătoare de hibrizi pentru producţia de
ouă şi carne
 caracteristicile hibrizilor
 obiectivele programului.

învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul
42
,,Tehnologia creşterii păsărilor” sunt alocate 60 de ore care reprezintă laboratorul
specialitate.
Tema Nr. de ore alocate
Teorie Laborator
tehnologic
I. Rase de păsări:
1. Specii de păsări:
 găini, curci, raţe, gâşte, porumbei.
2. Rase de păsări în cadrul speciei. 2 6
 Rase de găini: - combatante, de producţie,
decorative;
- de producţie : - grele: Cornish, hibrizi
Robro;
- uşoare :Leghorn, hibrizi Albo
- mixte: Rhode-Island, hibrizi Roso,
Plymouth-Rock, hibrizi Robro, Sussex,
Gât golaş de Transilvania, găină comună.
 Rase de curci: bronzate, negre, albe.
 Rase de raţe : - grele: Pekin, Leşească

- uşoare: raţele comune, hibrizii Roro,
Mulardul;
 Rase de gâşte: - uşoare: Frizată Danubiană,
gâştele Bănăţene, gâştele comune,
hibridul Garo.
 Rase de porumbei pentru carne: King,
Texană, Strasser, Roman.
3. Particularităţile de diferenţiere a raselor de păsări în 1 2
cadrul speciei:
 caractere de exterior
4. Particularităţile bioeconomice pe rase de păsări: 1 2
 caractere productive.
5. Norme de securitate şi sănătate în muncă - 1
specifice abordării şi contenţiei păsărilor.
II. Reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor.
6. Factorii care influenţează calitatea oului de incubaţie. 1
 înainte de producerea oului.
 după producerea oului.
7.Tehnica alegerii ouălor de incubaţie: 1 3
 indici de calitate, modificări morfologice
ale oului.
8. Factorii de microclimat care influenţează procesul de 1 3
incubaţie:
43
 temperatură, umiditate, ventilaţie, poziţie şi
întoarcere ouă, schimbarea locului sertarelor de
ouă.
9. Aparate de incubaţie: 1 3
 incubatoare cu ventilaţie naturală;
 incubatoare cu ventilaţie mecanică – tip dulap
10. Regimul de incubaţie pe specii: 1
 ouă de găină, ouă de curcă, ouă de raţă, ouă de
gâscă;
11. Metode de control biologic al incubaţie: 1 3
 fazele dezvoltării embrionilor pe săptămâni;
 mirajul I, mirajul II, mirajul suplimentar;
 incubaţie defectuoasă, rezultatele incubaţiei,
examenul puilor după ecloziune, tehnici de sexare.
12. Norme de securitate şi sănătate în muncă
specifice lucrărilor de incubaţie a ouălor.
III. Tehnologia creşterii şi exploatarea păsărilor în
diferite sisteme.
13. Tehnologia de exploatare în sistem extensiv. 1 2
 metoda de creştere a puilor: naturală, artificială.
 particularităţi de întreţinere a tineretului avicol şi a
păsărilor adulte.
 adăposturi mobile şi fixe.
14. Tehnologia de exploatare în sistem semiintensiv. 1 2
 tehnica creşterii şi întreţinerii puilor în puierniţe.
 particularităţi de creştere şi întreţinere a păsărilor
adulte (găini, curci, raţe, gâşte).
15. Tehnologia de exploatare a găinilor în sistem intensiv - 2 4
industrial:
 caracteristici – metode de creştere şi
exploatare;
 particularităţi ale întreţinerii tineretului
de reproducţie şi de înlocuire.
 creştere pe aşternut permanent şi pe
stinghii.
 creştere în baterii.
 hrănitori, adăposturi, cuibare.
 adăposturi (hale).
 particularităţile hrănirii tineretului de
reproducţie şi de înlocuire
specifice sistemului de creştere a păsărilor
IV. Tehnologia de exploatare a găinilor pentru
producţia de ouă.
17. Factorii care influenţează producţia de ouă: 1
 specia, rasa, individualitatea, vârsta, precocitatea
ouatului, intensitatea ouatului, instinctul de clocit,
năpârlirea, alimentaţia, cazarea, starea de sănătate.
44
18. Tehnologia oului: 1 2
 structura oului, caracteristicile comerciale.
19. Tehnologia exploatării găinilor pe aşternut permanent şi 1
pe pardoseli de şipci:
20. Tehnologia creşterii în baterii a găinilor pentru ouă de 1 6
consum:
 tipuri de baterii;
 tehnologia creşterii găinilor în baterii
 tehnologia hrănirii găinilor ouătoare.
 particularităţile hrănirii păsărilor adulte.
specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de exploatare a
găinilor pentru producţia de ouă
V. Tehnologia creşterii puilor de găină pentru carne.
22. Factorii care influenţează producţia de carne: 1
 specia, rasa, sexul, individul, vârsta, precocitatea
sexuală, intensitatea de creştere, puterea de
valorificare a furajelor, viteza de îmbrăcare cu
penaj, randamentul la tăiere, prolificitatea,
fecunditatea.
23. Avantajele creşterii puilor pentru carne de tip broiler. 1
 viteză de creştere, consum specific redus, calităţi
comerciale, caracteristicile liniilor pentru carne.
24. Tehnologia de creştere a puilor pentru carne pe aşternut 1 2
permanent:
 caracteristicile adăpostului, programul de lucru.
 demarajul puilor pentru carne, tehnologia de
creştere şi finisare a puilor pentru carne.
25. Tehnologia de creştere a puilor pentru carne în baterii: 1 2
 tipuri de baterii, condiţii de furajare şi adăpare
(hrănitori, adăpători), capacitatea bateriei.
26. Tehnica hrănirii puilor pentru carne: 1 3
 sortimente de furaje, reţete de furajare, tipul de
furajare, adăparea, utilajele de hrănire şi adăpare.
specifice lucrărilor cuprinse în tehnologiile de creştere a
puilor pentru carne.
VI. Tehnologia de creştere şi exploatare în sistem
intensiv a altor specii de păsări.
28. Tehnologia de creştere a curcilor în sistem intensiv. 1 2
 pe aşternut permanent
- adulte, pui de curcă;
-adăposturi,cuibare,microclimat, populare,
întreţinere, alimentaţie, sexare;
 în baterii – fluxul tehnologic – populare,
depopulare, tipul de adăpost, evacuarea dejecţiilor.
29. Tehnologia creşterii şi exploatării gâştelor şi raţelor. 1 3
45
 tehnologia creşterii bobocilor.
 tehnologia întreţinerii şi exploatării gâştelor adulte.
 tehnologia creşterii şi exploatării raţelor
30.Tehnologia creşterii porumbeilor pentru carne: 1 1
 rase de carne, reproducţia şi tehnologia creşterii
porumbeilor.
31. Tehnologia creşterii bibilicilor: 1 1
 tehnologia creşterii puilor de bibilică;
 tehnologia creşterii bibilicilor (hrănire, întreţinere)
32. Tehnologia creşterii prepeliţelor, potârnichilor şi a 1 1
fazanilor:
 tehnologia creşterii prepeliţelor
 tehnologia creşterii potârnichilor.
 tehnologia creşterii fazanilor
specifice lucrărilor cuprinse în tehnologia de creştere şi
exploatare a curcilor, raţelor, gâştelor, porumbeilor,
bibilicilor, prepeliţelor, potârnichilor şi fazanilor.
VII. Tehnologia ameliorării păsărilor:
34. Obiectivele ameliorării păsărilor 1
 la găini - producţia de ouă
 la curci – producţia de carne.
 la raţe – producţia de carne şi de ouă.
 la gâşte – producţia de carne şi producţia de
ficat.
35. Selecţia şi hibridarea la păsări: 1 3
 metode de selecţie: selecţia masală, selecţia
individuală, selecţia familială.
36. Metode de verificare a producţiei de ouă: 1 3
 controlul zilnic, testul de 500 zile, controlul
cantitativ.
37. Metode de încrucişare: 1
 forme de încrucişare (simplă, triplă, cvadruplă)
 linii consangvine, hibridare neconsangvină
 încrucişări pentru scopuri economice
38. Programul de ameliorare. 1
 rasele producătoare de hibrizi pentru producţia de
ouă şi carne
 caracteristicile hibrizilor.
 obiectivele programului.
Total ore 33 60
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să

decidă asupra repartizării orelor, repartiţie ce se va realiza în funcţie de condiţiile şi
46
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Tehnologia creşterii păsărilor” se studiază în
clasa a XI -a, liceu tehnologic, într-un număr total de 93 ore, din care 33 de ore
reprezintă teoria şi 60 de ore laboratorul tehnologic.
organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de
zootehnie, în ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic, sub
îndrumarea profesorilor şi a maiştrilor instructori.
respectiv unitatea de competenţe ,,Tehnologia creşterii păsărilor” cuantificată cu 2
credite.
47
De aceea demersul didactic depus de profesor trebuie să fie focalizat spre atingerea
acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,tehnician zootehnist”.
care are ca obiectiv formarea competenţei de a aplica cunoştinţe referitoare la rasele
de păsări. Scenariul didactic ar putea fi următorul:
- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru ( staţiuni );
- fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe de
lucru (despre caracrele morfologice şi productive), mulaje, postere,albume, imagini
(video, DVD, CD );
- fiecare punct de lucru ( staţiune) reprezintă o rasă;
- numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de păsări studiate şi cu numărul
de echipe.
- se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai rar
întâlnită;
- echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi
parcurs toate staţiunile, (nu este obligatorie staţiunea de rezervă);
descoperă caracterele morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor rase,
48
rezolvă sarcinile din fişele de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, asociază caracterele
productive, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o fişă specială de evidenţă,
unde se trec toate staţiunile.
fiecare staţiune. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide
asupra soluţiei corecte. La finalul parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele
de păsări.
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine
în corectarea soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe
elev.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare:
cerinţele unităţii de competenţă.
pentru calificarea ,,tehnician zootehnist’’, nivelul 3.
Exemplu:
Unitatea de competenţă 22. Tehnologia creşterii păsărilor
Competenţa 22.2 Organizează reproducţia păsărilor şi incubaţia ouălor.
a. Analizarea factorilor care influenţează calitatea oului de incubaţie:

Probă scrisă
1.A Precizaţi 6 factori care influenţează calitatea oului înainte de producerea lui:
Nr. Factori care influenţează calitatea Evaluator Data
crt. oului înainte de producerea lui
1.
49
2.
3.
4.
5.
6.
Probă orală
2.A Argumentaţi raportul între sexe pe specii şi rase de păsări:

Nr. Specii Rase Raport între sexe Evaluator Data
crt.
1. Găini uşoare
mixte
grele
2. Curci
3. Raţe
4. Gâşte
Probă orală
3.A Argumentaţi 3 acţiuni sanitar – veterinare aplicate preventiv pentru menţinerea

stării de sănătate a păsărilor
Nr. Acţiuni sanitar - veterinare Evaluator Data

crt.
1.
2.
3.
Probă scrisă
4.A Precizaţi 4 factori care influenţează calitatea oului după producerea lui
Nr. Factorii care influenţează calitatea Evaluator Data
crt. oului după producerea lui
1.
2.
3.
4.
Probă scrisă
5.A Precizaţi defectele care determină eliminarea ouălor de la incubaţie:

Nr. Specificare Defecte Evaluator Data
crt.
50
1. Forma oului
2. Coaja oului
3. Examenul de
interior
Probă orală
6.A Argumentaţi 4 aspecte care se evidenţiază prin ovoscopie
Nr. Aspecte Evaluator Data

crt.
1.
2.
3.
4.
b. Alegerea ouălor de incubaţie
Probă orală
1.B Argumentaţi modificările morfologice care duc la respingerea ouălor de la

incubaţie:
Nr. Modificări morfologice Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Probă scrisă
2.B Precizaţi 10 condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un ou bun de incubat.

Nr. Condiţii pe care trebuie să le Evaluator Data
crt. îndeplinească un ou bun de incubat
1.
2.
3.
51
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
Probă practică
3. B Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:

Nr. Alegerea ouălor de incubaţie Evaluare Data
crt.
1. Sortaţi ouăle
2. Verificaţi integritatea cojii
3. Verificaţi dacă culoarea este specifică rasei
4. Examinaţi ouăle la ovoscop
5. Îndepărtaţi ouăle necorespunzătoare
6. Verificaţi factorii de microclimat din camera
de sortare
7. Depozitaţi ouăle în camera specială
8. Decideţi asupra folosirii ouălor pentru
incubaţie

subiectivi.
MODULUL IV – TEHNOLOGIA CREŞTERII CABALINELOR
52
Modulul “Tehnologia creşterii cabalinelor” este integrat în curriculum diferenţiat,
în cultura de specialitate şi pregătire practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru
calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Tehnologia creşterii cabalinelor”
se studiază într-un număr de 75 de ore.
Modulul „Tehnologia creşterii cabalinelor” reprezintă unitatea de competenţe

tehnice specializate „Tehnologia creşterii cabalinelor”. Deşi această unitate de
abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unitatea de competenţe
Aceasta este:

nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Tehnologia creşterii
cabalinelor” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe
tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează

pretează la modulul “Tehnologia creşterii cabalinelor” şi în special la pregătirea de

53
în prefaţa programei, observăm că modulul “Tehnologia creşterii cabalinelor” nu se

20. Tehnologia creşterii cabalinelor
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Tehnologia
creşterii cabalinelor”
II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

competenţă individuale
20. Tehnologia 20.1. Aplică Rasele de cabaline:
creşterii cunoştinţe referitoare Criterii de clasificare a raselor de cabaline:
cabalinelor la rasele de cabaline.  origine, condiţii geoclimatice şi aria de răspândire,
dezvoltare corporală, profiluri corporale, aptitudine;
economică, zootehnic;
Rasele de cai:
 rase culturale ameliorate şi perfecţionate:
- uşoare - Arabă, Pur sânge englez
- mixte – Gidran, Trăpaş, Lipiţan
- mixte masive – Nonius, Furioso-
North-Star
- grele - Ardeneză
 rase naturale locale:
- primitive – Calul românesc de şes
- ameliorate – Huţulă
 rase şi tipuri în formare:
- Calul de sport românesc
- Calul semigreu românesc
- Tipuri de cai locali amelioraţi
54
Particularităţi de diferenţiere a raselor de cabaline:
 caractere morfo-fiziologice
Particularităţile energetice:
 energetice (viteză, rezistenţă, tracţiune, călărie).
specifice abordării şi contenţiei cabalinelor
20. Tehnologia 20.2. Organizează Reproducţia la cabaline.
creşterii reproducţia la Importanţa creşterii cailor:
cabalinelor cabaline  economică, zootehnică
 valorificare a cailor şi a produselor acestora
Material de reproducţie:
 asigurare numerică, asigurare calitativă.
Tehnologia hrănirii şi întreţinerii armăsarilor şi iepelor de
reproducţie:
 necesarul de hrană, furaje indicate, tehnica hrănirii
şi adăpării
 întreţinere: - adăpostire, îngrijire corporală, mişcare
- regimul de folosire a armăsarilor
Sisteme şi metode de montă:
 monta naturală, însămânţări artificiale
 sezonul de montă, vârsta primei monte
 campania de montă, tehnica montei
Gestaţia şi fătarea:
 Gestaţia: - durata, diagnosticul gestaţiei
 Fătarea: - asitenţa la fătare (materiale necesare)
- tehnica îngrijirii noilor născuţi şi a iepei
după fătare
specifice lucrului cu cabalinele, utilizării instrumentarului
şi a materialelor.
20. Tehnologia 20.3. Asigură Tehnologia creşterii şi calificării tineretului cabalin,
creşterii tehnologia creşterii şi a cailor pentru călărie, sport şi agrement.
cabalinelor calificării tineretului Tehnologia creşterii mânjilor sugari:
cabalin, a cailor  Mânji sugari:
pentru călărie, sport - hrănire – necesarul de hrană, alimente şi
şi agrement. furaje indicate, tehnica hrănirii şi a adăpării
- întreţinere – adăposturi, îngrijire corporală,
mişcare, dresaj elementar
- tehnica înţărcării mânjilor
Tehnologia creşterii mânjilor înţărcaţi şi a tineretului
(6 – 36 luni):
 Mânji înţărcaţi şi tineret:
- hrănire – necesarul de hrană, furaje
indicate, tehnica hrănirii şi a adăpării
gimnastică funcţională
- tehnologia creşterii tineretului cabalin
Dresajul şi antrenamentul tineretului:
 tehnica dresajului şi antrenamentului calului
55
de călărie
 tehnica dresajului şi antrenamentului cailor
de curse (calul de galop, calul de trap)
Caracteristicile calului de sport şi agrement:
 calul de sport de performanţă
 calul de dresaj şi agrement
 concursurile de călărie
Tehnologia hrănirii şi întreţinerii cailor de tracţiune:
 raţie pe sezon, tainuri
 liberi, legaţi, pansaj, mişcare
specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor
20. Tehnologia 20.4. Aplică Tehnologia exploatării cabalinelor de tracţiune:
creşterii tehnologia exploatării Producţia energetică:
cabalinelor cabalinelor de  rolul şi locul forţei de tracţiune hipo
tracţiune  puterea de lucru şi factorii de influenţă
Hrănire şi întreţinere:
 Hrănire: - necesarul de hrană, nutreţuri indicate,
tehnica hrănirii şi adăpării
 Întreţinere: - adăposturi, igiena adăpostului,
- tehnica îngrijirii corporale şi a
copitelor
- potcovitul
Dresajul cailor de tracţiune:
 lucrul la lonjă, procedee de obişnuire cu
harnaşamentele, tehnica învăţării calului să tragă
Harnaşamente:
 tipuri, ajustare, păstrare, igienizare, întreţinere.
Vehicule:
 pentru transportul materialelor
 pentru transportul persoanelor
 pentru dresaj şi antrenament
 caracteristici constructive
Regimul raţional şi igienic de lucru cu caii.
 anual, săptămânal, zilnic, program de lucru
 particularităţile folosirii cailor în transporturi
20. Tehnologia 20.5. Aplică Tehnologia ameliorării cabalinelor.
creşterii tehnologia Direcţiile şi obiectivele ameliorării cabalinelor:
cabalinelor ameliorării  Direcţii: - ameliorarea calului de tracţiune
cabalinelor. - ameliorarea calului de călărie şi sport hipic de
performanţă
 Obiective: - perfecţionarea raselor culturale
- formarea cailor semigrei
- formarea cailor de sport şi agrement
- îmbunătăţirea cailor locali
Selecţia cabalinelor:
 individuală, masală
56
 tehnica selecţiei – apreciere după origine,
dezvoltare corporală, conformaţie, constituţie,
capacitate energetică, testul descendenţei
Modul de împerechere a cabalinelor:
 principiile potrivirii perechilor
Sistemele de ameliorare:
 ameliorare în rasă curată
 ameliorare prin încrucişare (de infuzie, de
transformare, de formare de rase noi)
 hibridare
Modul de organizare a ameliorării cabalinelor:
 reţeaua hipică de ameliorare
 programul de ameliorare
specifice lucrului cu caii pentru prevenirea accidentelor.

,,Tehnologia creşterii cabalinelor” sunt alocate 42 de ore de laborator tehnologic.
Teorie Laborator
tehnologic
I. Rasele de cabaline:
1. Criterii de clasificare a raselor de cabaline: 1
 origine, condiţii geoclimatice şi aria de răspândire,
dezvoltare corporală, profiluri corporale, aptitudine;
economică, zootehnic;
2. Rasele de cai: 3 6
 rase culturale ameliorate şi perfecţionate:
- uşoare - Arabă, Pur sânge englez
- mixte – Gidran, Trăpaş, Lipiţan
- mixte masive – Nonius, Furioso-
North-Star
- grele - Ardeneză
 rase naturale locale:
57
- primitive – Calul românesc de şes
- ameliorate – Huţulă
 rase şi tipuri în formare:
- Calul de sport românesc
- Calul semigreu românesc
- Tipuri de cai locali amelioraţi
3. Particularităţi de diferenţiere a raselor de cabaline: 2
 caractere morfo-fiziologice
4. Particularităţile energetice: 1
 energetice (viteză, rezistenţă, tracţiune, călărie).
5. Norme de securitate şi sănătate în muncă 1
specifice abordării şi contenţiei cabalinelor.
II. Reproducţia la cabaline.
6. Importanţa creşterii cailor: 1
 economică, zootehnică
 valorificare a cailor şi a produselor acestora
7. Material de reproducţie: 1
 asigurare numerică, asigurare calitativă.
8. Tehnologia hrănirii şi întreţinerii armăsarilor şi iepelor de 1 2
reproducţie:
 necesarul de hrană, furaje indicate, tehnica hrănirii şi
adăpării
 întreţinere: - adăpostire, îngrijire corporală, mişcare
- regimul de folosire a armăsarilor
9. Sisteme şi metode de montă: 1 2
 monta naturală, însămânţări artificiale
 sezonul de montă, vârsta primei monte
 campania de montă, tehnica montei
10. Gestaţia şi fătarea: 1 4
 Gestaţia: - durata, diagnosticul gestaţiei
 Fătarea: - asitenţa la fătare (materiale necesare)
- tehnica îngrijirii noilor născuţi şi a iepei
după fătare
11. Norme de securitate şi sănătate în muncă -

specifice lucrului cu cabalinele, utilizării instrumentarului şi
a materialelor.
III. Tehnologia creşterii şi calificării tineretului cabalin,
a cailor pentru călărie, sport şi agrement.
12. Tehnologia creşterii mânjilor sugari: 1 2
 Mânji sugari:
- hrănire – necesarul de hrană, alimente şi
furaje indicate, tehnica hrănirii şi a adăpării
mişcare, dresaj elementar
- tehnica înţărcării mânjilor
13. Tehnologia creşterii mânjilor înţărcaţi şi a tineretului 2 2
(6 – 36 luni):
58
 Mânji înţărcaţi şi tineret:
- hrănire – necesarul de hrană, furaje indicate,
tehnica hrănirii şi a adăpării
gimnastică funcţională
- tehnologia creşterii tineretului cabalin
14. Dresajul şi antrenamentul tineretului: 1 2
 tehnica dresajului şi antrenamentului calului
de călărie
 tehnica dresajului şi antrenamentului cailor
de curse (calul de galop, calul de trap)
15. Caracteristicile calului de sport şi agrement: 1 2
 calul de sport de performanţă
 calul de dresaj şi agrement
 concursurile de călărie
16. Tehnologia hrănirii şi întreţinerii cailor de tracţiune: 1 2
 raţie pe sezon, tainuri
 liberi, legaţi, pansaj, mişcare
17. Norme de securitate şi sănătate în muncă --
IV. Tehnologia exploatării cabalinelor de tracţiune:
18. Producţia energetică: 1
 rolul şi locul forţei de tracţiune hipo
 puterea de lucru şi factorii de influenţă
19. Hrănirea şi întreţinerea: 2 6
 Hrănire: - necesarul de hrană, nutreţuri indicate,
tehnica hrănirii şi adăpării
 Întreţinere: - adăposturi, igiena adăpostului,
- tehnica îngrijirii corporale şi a copitelor
- potcovitul
20. Dresajul cailor de tracţiune: 2 3
 lucrul la lonjă, procedee de obişnuire cu
harnaşamentele, tehnica învăţării calului să tragă
21. Harnaşamente: 1 2
 tipuri, ajustare, păstrare, igienizare, întreţinere.
22. Vehicule: 1 1
 pentru transportul materialelor
 pentru transportul persoanelor
 pentru dresaj şi antrenament
 caracteristici constructive
23. Regimul raţional şi igienic de lucru cu caii. 1
 anual, săptămânal, zilnic, program de lucru
 particularităţile folosirii cailor în transporturi
V. Tehnologia ameliorării cabalinelor.
25. Direcţiile şi obiectivele ameliorării cabalinelor: 1
 Direcţii: - ameliorarea calului de tracţiune
59
- ameliorarea calului de călărie şi sport hipic de
performanţă
 Obiective: - perfecţionarea raselor culturale
- formarea cailor semigrei
- formarea cailor de sport şi agrement
- îmbunătăţirea cailor locali
26. Selecţia cabalinelor: 2 6
 individuală, masală
 tehnica selecţiei – apreciere după origine, dezvoltare
corporală, conformaţie, constituţie, capacitate
energetică, testul descendenţei
27. Modul de împerechere a cabalinelor: 1
 principiile potrivirii perechilor
28. Sistemele de ameliorare: 1
 ameliorare în rasă curată
 ameliorare prin încrucişare (de infuzie, de
transformare, de formare de rase noi)
 hibridare
29. Modul de organizare a ameliorării cabalinelor: 1
 reţeaua hipică de ameliorare
 programul de ameliorare
Total ore 33 42

Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Tehnologia creşterii cabalinelor” se studiază
în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 75 de ore.
îndrumarea profesorilor de specialitate.
respectiv unitatea de competenţe ,,Tehnologia creşterii cabalinelor” cuantificată cu 1,5
credite.
60
Pentru aplicarea curriculum- ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare
61
Pentru exemplificare, am ales o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a
aplica cunoştinţe referitoare la rasele de cabaline. În acest sens, scenariul didactic ar
putea fi următorul:
- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru (staţiuni);
- fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe
de lucru (despre caracterele morfologice şi productive), mulaje, postere,
albume, imagini (video, DVD, CD),
- fiecare punct de lucru (staţiune) reprezintă o rasă (autohtonă sau importată);
- numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de cabaline studiate şi cu
numărul de echipe;
- se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai
rar întâlnită;
- echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orelor fiecare echipă să fi
parcurs toate staţiunile (nu este obligatorie staţiunea de rezervă)
descoperă caracterele morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor
rase, rezolvă sarcinile din fişele de lucru, cer lămuriri dacă e nevoie, asociază
caracterele productive, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o fişă
specială de evidenţă, unde se trec toate staţiunile.
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare
staţiune. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra
soluţiei corecte. La finalul parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele de
cabaline.
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în
corectarea soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev.
62
evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii
să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Profesională pentru calificarea ,,technician zootehnist”, nivelul trei.
Exemplu:
63
Unitatea de competenţe:20. Tehnologia creşterii cabalinelor
Competenţa:20. 2 Organizează reproducţia la cabaline
e) Supravegherea gestaţiei şi a fătării la iepe
Probă orală
1. E. Argumentaţi semnele care preced fătarea la iepe.
Nr. Semne prodromice Evaluator Data
crt.
Probă scrisă
2. E. Precizaţi cele 3 stadii ale fătării.
Nr. Stadiile fătării Evaluator Data
crt.
1.
2.
3.
Probă orală
3. E. Precizaţi materialele şi instrumentele ce se folosesc la fătare.
Nr. Materiale Instrumente Evaluator Data
crt.
Probă practică
4.E. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr. Îngrijirea mânzului după fătare Evaluator Data

crt.
1. Primiţi mânzul pe un suport (pânză de sac).
2. Scoateţi mucozităţile din nas, gură şi urechi.
64
3. Tăiaţi cordonul ombilical la 10-12 cm de la
peretele abdominal.
4. Legaţi cordonul în cazul sângerării.
5. Dezinfectaţi bontul ombilical cu tintură de iod.
6. Ştergeţi corpul mânzului până la zvântare.
7. Cântăriţi mânzul.
Probă practică
5. E. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr. Îngrijirea iepei după fătare Evaluator Data
crt.
1. Buşumaţi iapa şi acoperiţi-o cu o pătură.
2. Spălaţi trenul posterior al iepei cu apă caldă şi
săpun.
3. Dezinfectaţi trenul posterior.
4. Înlăturaţi aşternutul murdar.
5. Preparaţi barbotajul cu smântână fiartă.
6. Administraţi barbotajul iepei.
 Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi

subiectivi.
MODULUL V – ELEMENTE DE ZOOTEHNIE GENERALĂ
Modulul “Elemente de zootehnie generală” este integrat în stagii de pregătire

practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel
trei. Modulul „Elemente de zootehnie generală” se studiază într-un număr de 48 de
ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
65
Modulul „Elemente de zootehnie generală” reprezintă unitatea de competenţe
tehnice specializate „Elemente de zootehnie generală”. Deşi această unitate de
abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unittatea de competenţe
Aceasta este:

nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Elemente de zootehnie
generală” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice
generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează

pretează la modulul “Elemente de zootehnie generală” şi în special la pregătirea de

66
în prefaţa programei, observăm că modulul “Elemente de zootehnie generală” nu se

14. Elemente de zootehnie generală
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Elemente de
zootehnie generală”.

14.Elemente 14.1 Analizează I. EXTERIORUL ANIMALELOR
de zootehnie aspecte de exterior ● Principalele specii de animale:
generală ale animalelor - taurine, bubaline, ovine, caprine, suine,
cabaline, păsări, iepuri, nurca, nutria, vulpea
argintie, peşti, albine, viermi de mătase.
● Caracterele speciilor:
- caractere generale ale speciilor: dezvoltare,
hrănire, înmulţire, producţie.
- caractere de exterior: cap, gât, trunchi, membre,
dezvoltare corporală
- caractere productive: greutate corporală,
producţia medie, spor mediu consum, randament
la sacrificare;
● Rasa: - caracteristici
● Tehnica abordării şi contenţiei animalelor:
metode de contenţie, mijloace de contenţie
(iavaşa, mucarniţă, frânghii, gâtar, căpăstru,
cleşte, inel nazal)
● Aspecte de exterior: - regiuni corporale,
conformaţie, constituţie, aplomburi, culori.
● Tipuri morfoproductive: lapte, carne, lână, ouă,
pielicele, blană, muncă, mixe.
● Norme de securitate şi sănătate în muncă
specifice abordării, contenţiei şi examinării
animalelor.
67
14.Elemente 14.2. Aplică II. ALIMENTAŢIA ANIMALELOR
de zootehnie cunoştinţe ● Rolul hranei în organism: energetic, plastic
generală referitoare la ● Compoziţia alimentelor: - apă, substanţa
alimentaţia uscată.
animalelor. ● Sortimente de furaje: - furaje de origine
vegetală: suculente, fibroase, grosiere,
concentrate
- furaje de origine
animală: făinuri animale (carne, oase, peşte)
- furaje de origine
minerală: cretă furajeră, sarea de bucătărie,
complexe minerale.
● Tehnica prelucrării şi conservării furajelor:
- procedee – fizice, biologice.
Metode de conservare a furajelor:
- uscare naturală – fân
- murare, tipuri de siloz, plante, factori
de influenţă
● Calitatea nutreţurilor:- însuşirile
organoleptice ale furajelor
●Igiena alimentaţiei: - igiena furajelor; igiena
echipamentelor de hrănire (hrănitori, adăpători,
remorci, transportoare)
● Tehnica hrănirii animalelor pe specii şi
categorii
- norma de hrană, raţia (etape, condiţii)
- necesarul de hrană pentru funcţiile
vitale, reproducţie şi producţie
- raţii furajere în funcţie de sezon, pe
specii şi caregorii de animale (vârstă,
greutate producţie)
- programul de hrănire – stabulaţie,
păşunat

specifice lucrărilor de hrănire a animalelor.
14.Elemente 14.3. Aplică III. REPRODUCŢIA ANIMALELOR
de zootehnie tehnologia înmulţirii ● Tehnica folosirii animalelor pentru
generală animalelor. reproducţie:
- perioada de folosire la reproducţie;
- stadiile ciclului sexual;
- criterii de introducere a animalelor la
reproducţie;
- căldurile – semnele de exterior.
● Sistemele de montă - liberă, dirijată
● Însămânţările artificiale: moment optim,
tehnica însămânţării pe specii de animale,
materialul seminal, truse de însămânţare pentru
vaci, oi, capre, scroafe
● Gestaţia: - perioada de gestaţie pe specii de
68
mamifere
- perioada de incubaţie pe specii de
păsări
- semnele gestaţiei
- comportamentul anormal al
animalelor gestante (agitaţie, scurgeri
vaginale, atitudini forţate)
14.Elemente ● Asistenţa la fătare
de zootehnie Fătarea: - semnele fătării,
generală - stadiile fătării
- materiale şi instrumente pentru
intervenţie
- durata fătării pe specii de animale
- legătura cu personalul sanitar –
veterinar pentru fătările distocice
● Tehnica îngrijirii noilor născuţi
● Tehnica îngrijirii mamelor după fătare

specifice lurărilor cuprinse în tehnologia
înmulţirii, abordării şi contenţiei animalelor.
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi.

,,Elemente de zootehnie generală” sunt alocate 48 de ore care reprezintă laboratorul
specialitate.
Nr.
crt. Tema Laborator tehnologic
69
1. Principalele specii de animale: 4
- taurine, bubaline, ovine, caprine, suine,
cabaline, păsări, iepuri, nurca, nutria, vulpea
argintie, peşti, albine, viermi de mătase.
2. Caracterele speciilor: 4
- caractere generale ale speciilor: dezvoltare,
hrănire, înmulţire, producţie.
- caractere de exterior: cap, gât, trunchi,
membre, dezvoltare corporală
- caractere productive: greutate corporală,
producţia medie, spor mediu consum,
randament la sacrificare;
Rasa: caracteristici
3. Contenţia: tehnica abordării, metode 6
de contenţie, mijloace de contenţie (iavaşa,
mucarniţă, frânghi, gâtar, căpăstru, cleşte,inel
nazal)
4. Aspecte de exterior: - regiuni corporale, 4
conformaţie, constituţie, aplomburi, culori.
Tipuri morfoproductive: lapte, carne, lână,
ouă, pielicele, blană, muncă, mixe.
5. Rolul alimentaţiei: energetic, plastic 4
Compoziţia alimentelor: - apă, substanţa
uscată.
Sortimente de furaje: - furaje de origine
vegetală: suculente, fibroase, grosiere,
concentrate
- furaje de origine
animală: făinuri animale (carne, oase, peşte)
- furaje de origine
minerală: cretă furajeră, sarea de bucătărie,
complexe minerale.
6. Metode de prelucrare a furajelor: 4
- procedee – fizice, biologice.
Metode de conservare a furajelor:
- uscare naturală – fân
- murare, tipuri de siloz, plante,
factori de influenţă
● Calitatea nutreţurilor:- însuşirile
organoleptice ale furajelor
●Igiena alimentaţiei: - igiena furajelor; igiena
echipamentelor de hrănire (hrănitori,
adăpători, remorci, transportoare)
70
7. Tehnica hrănirii pe specii de animale 4
- norma de hrană, raţia (etape,
condiţii)
- necesarul de hrană pentru funcţiile
vitale, reproducţie şi producţie
- raţii furajere în funcţie de sezon, pe
specii şi caregorii de animale
(vârstă, greutate producţie)
- programul de hrănire – stabulaţie,
păşunat
8. Reproducţia la animale 4
- perioada de folosire la reproducţie.
- stadiile ciclului sexual.
- criterii de introducere a animalelor la
reproducţie
- căldurile – semnele de exterior
Sistemele de montă - liberă, dirijată
9. Însămânţările artificiale: moment optim, 6
tehnica însămânţării pe specii de animale,
materialul seminal, truse de însămânţare
pentru vaci, oi, capre, scroafe
10. Gestaţia: - perioada de gestaţie pe specii de 4
mamifere
- perioada de incubaţie pe specii de
păsări
- semnele gestaţiei
- comportamentul anormal al
animalelor gestante (agitaţie,
scurgeri vaginale, atitudini forţate)
11. Asistenţa la fătare 4

- semnele fătării, stadiile fătării
- materiale şi instrumente pentru
intervenţie
- durata de fătare pe specii de
animale
- legătura cu personalul sanitar –
veterinar pentru fătările distocice
Tehnica îngrijirii noilor născuţi
Tehnica îngrijirii mamelor după fătare
Total 48

71
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Elemente de zootehnie generală” se studiază
în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 48 ore laborator tehnologic.
Profesională şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se
respectiv unitatea de competenţe ,,Elemente de zootehnie generală” cuantificată cu 1
credit.
72
care are ca obiectiv formarea competenţei de a aplica cunoştinţe referitoare la
alimentaţia animalelor, repectiv de a selecta sortimentele de furaje utilizate în hrănirea
animalelor, metoda dominantă utilizată fiind învăţarea prin descoperire. În proiectarea
lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de documentare, fişe de lucru pentru fiecare
examinare şi determinare, precum şi probe de evaluare şi autoevaluare. Fişele de
documentare şi fişele de lucru se administrează elevilor în funcţie de forma de
activitate (pe grupe de 3 – 4 elevi, sau individual) şi în funcţie de resursele materiale
existente. Elevii sunt solicitaţi să citească conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în
ordinea expusă, astfel activitatea fiind transferată de la profesor care nu mai face nicio
expunere, la elevi, care sunt puşi în situaţia să se documenteze, să observe, să
descopere, să diferenţieze sortimentele de furaje, formându-şi astfel performanţa de a
selecta sortimentele de furaje folosite pe specii şi categorii de animale. Menirea
profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi să
intervină în rezolvarea deficienţelor semnalate. Metodele folosite în acest caz sunt
observarea, în mod deosebit descoperirea şi exerciţiul, dar şi conversaţia euristică.
73
Concretizând cele expuse, sugerăm pentru recunoaşterea furajelor următorul scenariu
didactic:
-se împarte clasa (grupa) pe echipe de 2 – 3 elevi;
-se stabilesc punctele de lucru;
- se aleg mostre de furaje din fiecare sortiment, se repartizează fiecărei grupe un
număr de mostre, fişele de documentare şi fişele de lucru;
- elevii observă fiecare furaj, îi descoperă caracteristicile, îl identifică, îl încadrează
într-una din grupele de clasificare şi completează fişele de lucru;
- echipele de elevi vor selecta sortimentele de furaje folosite pe specii şi categorii
de animale.
- la final, fiecare echipă va prezenta soluţiile la fişele de lucru şi împreună cu
profesorul se va stabili soluţia corectă.
La această temă metodele didactice utilizate sunt: descoperirea, acompaniată de
observare, conversaţia euristică şi exerciţiul. Elevul trebuie să diferenţieze furajele şi
să le caracterizeze, să le asambleze în schelet după cum cere problema din fişa de
lucru. În rezolvarea sarcinilor din fişa de lucru, el trebuie să colaboreze în permanenţă
cu membrii echipei, astfel încât rezultatul să fie cel dorit.

Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de
observaţie, fişe de autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi.
Exemplu:
Unitatea de competenţe:14. Elemente de zootehnie generală
Competenţa: 14.1. Analizează aspectele de exterior ale animalelor.
b) Examinarea aspectelor de exterior ale animalelor
I. Itemi obiectivi
I.1 cu alegere duală
Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă este falsă:
A F Braţul reprezintă o regiune corporală a membrului anterior.

A F Genunchiul reprezintă o regiune a membrului posterior.
A F Grasetul reprezintă o regioune corporală a membrului anterior.
A F Umărul reprezintă o regiune a membrului posterior.
I.2 de tip pereche

Stabiliţi corespondenţe între noţiunile din cele două coloane:
74
A B
Umăr tibia şi fibula
Coapsă humerus
Gambă art. femuro-tibio-rotuliană
Braţ art. humero-radio-ulnară
Graset art. scapulo-humerală
Cot femur
I.3 cu alegere multiplă

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
Linia superioară a trunchiului cuprinde:

a. greabăn
b. abdomen
c. piept
II. Itemi semiobiectivi

II.1 cu răspuns scurt
Frumuseţea sau defectele membrelor se stabilesc prin aprecierea.......................
II.2 de completare
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Constituţia reprezintă ansamblul de
caractere.........................şi..................................care s-au format sub influenţa
Factorilor genetici................şi de....................................care
Influenţează producţiilela animale.
II.3 întrebări structurate

Observaţi cu atenţie imaginile cu rasele de cai din album şi răspundeţi la următoarele
întrebări: 1. Ce culori au rasele prezentate?
2. Denumiţi culorile care participă la formarea lor.
3. Precizaţi speciile de animale la care se mai întâlnesc aceste culori.
III. Itemi subiectivi

III.1 rezolvare de probleme
Într-o fermă de taurine, selecţia vacilor se face pentru producţia de lapte. Cinci
exemplare examinate prezentau constituţia fină spre robustă şi ugerul asimetric.
Precizaţi motivul eliminării acestora din lotul de prăsilă.
III.2 eseu structurat

Precizaţi însuşirile – morfologice
- productive ale tipului de carne la taurine.
III.3 eseu liber

Apreciaţi tipul morfoproductiv la animalele din gospodăria personală sau de la
agentul economic.
75
MODULUL VI – SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ ÎN
DOMENIUL AGRICULTURĂ
Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” este integrat

în stagii de pregătire practică din cultura de specialitate, clasa a XI -a, liceu
tehnologic, pentru calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul „Securitatea şi
sănătatea în muncă în domeniul agricultură” se studiază într-un număr de 24 de ore
efectuate de către profesorul de specialitate.
Modulul „Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” reprezintă

unitatea de competenţe tehnice generale „Securitatea şi sănătatea în muncă în
domeniul agricultură”.

Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţe individuale
pretează la modulul “Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” şi în
special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi
metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea
conţinuturilor.

76
în prefaţa programei, observăm că modulul “Securitatea şi sănătatea în muncă în
domeniul agricultură” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile
cheie.
Unităţi de competenţe tehnice generale
9. Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Securitatea şi

sănătatea în muncă în domeniul agricultură”.

competenţe
9.Securitatea 9.1. Aplică legislaţia privind Legislaţia în domeniu
şi sănătatea securitatea şi sănătatea la locul  Informare: - instructaje iniţiale, curente,
în muncă în de muncă, prevenirea şi periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri,
domeniul stingerea incendiilor în pliante;
agricultură domeniul agricultură.
 Sisteme şi dispozitive de protecţie:
- specifice sectorului agricol
- echipamente P.S.I. – extinctoare, furtun,
pături, pături umede, găleţi cu nisip;
- avertizoare diferite;
- instrucţiuni privind echipamentul de
protecţie şi P.S.I.;
 Măsuri: - fişa individuală de instructaj,

echipamente de lucru şi protecţie,
trusă de prim ajutor, materiale igienico-
sanitare;
- măsuri de prevenire a incendiilor;
- proceduri de stocare şi dispersare
a reziduurilor.
77
9.2. Aplică acţiuni de Acţiuni de evitare a riscurilor
evitare a riscurilor legate de  Evidenţă: jurnale, reviste, statistici
securitatea şi sănătatea în  Situaţii: - accidente de muncă;
muncă şi apariţia incendiilor. - de risc potenţial;
- igiena personală – eficacitatea
săpunului, detergenţilor,
dezinfectantelor
 Echipament: periodic, conform
normativelor în vigoare şi a stării de uzură
a echipamentului.
9.3 Organizează activităţile în Activităţi în caz de accidente
caz de accident în domeniul  Proceduri:Eliminare a cauzelor, evacuarea
agricultură. accidentaţilor, anunţare a organelor
abilitate;
 Etape: – Anunţare, constatare, intervenţie,
declarare, anchetare;
 Sarcini: Individuale şi de grup;
 Evaluare: Corectitudinea intervenţiei,
încadrare în timp, viteză de reacţie, estimare
a pagubelor; Evaluare a riscurilor.

specializate se formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire
teoretică.
învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la
modulul ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul agricultură” sunt alocate 24
de ore care reprezintă laboratorul tehnologic. Orele de laborator tehnologic sunt
efectuate de către profesorul de specialitate.
78
Nr. Nr. de ore alocat
crt. Tema Laborator tehnologic
1.  Legislaţia privind securitatea şi sănătatea la 4
locul de muncă, prevenirea şi stingerea
incendiilor în domeniul agricultură.
- informare: - instructaje iniţiale, curente,
periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri,
pliante;
2.  Sisteme şi dispozitive de protecţie: 6
- specifice sectorului agricol
- echipamente P.S.I. – extinctoare, furtun,
pături, pături umede, găleţi cu nisip;
- avertizoare diferite;
- instrucţiuni privind echipamentul de
protecţie şi P.S.I.
3.  Măsuri de aplicare şi respectare a legislaţiei 6
în domeniu: - fişa individuală deinstructaj,
echipamente de lucru şi protecţie,
trusă de prim ajutor, materiale igienico-
sanitare;
- măsuri de prevenire a incendiilor;
- proceduri de stocare şi dispersare
a reziduurilor.
4.  Acţiuni de evitare a riscurilor legate de 4
securitatea şi sănătatea în muncă şi apariţia
incendiilor:
- Evidenţă: jurnale, reviste, statistici
- Situaţii: - accidente de muncă;
- de risc potenţial;
- igiena personală – eficacitatea
săpunului, detergenţilor,
dezinfectantelor
- Echipamentul de protecţie
5.  Organizarea activităţilor în caz de accidente: 4
- Proceduri :Eliminarea cauzelor, evacuarea
accidentaţilor, anunţare a organelor
abilitate;
- Etape – Anunţare, constatare, intervenţie,
declarare, anchetare
- Sarcini: Individuale şi de grup;
- Evaluare: Corectitudinea intervenţiei,
încadrare în timp, viteză de reacţie, estimare
a pagubelor; Evaluare a riscurilor.
Total 24

79
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în

domeniul agricultură” se studiază în clasa a XI -a, liceu tehnologic, într-un număr
total de 24 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Pregătirea practică la calificarea “tehnician zootehnist” este efectuată în totalitate
de către profesorul de specialitate. Stagiile de pregătire practică se organizează,
comasat câte 1-2 săptămîni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în
laboratoare, cabinete, ferma didactică, la agenţii economici cu profil zootehnic sub
respectiv unitatea de competenţe ,,Securitatea şi sănătatea în muncă în domeniul
agricultură” cuantificată cu 0,5 credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului,
competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate. Pentru aplicarea
curriculum-ului de clasa a XI -a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat
pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi specializate
cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician zootehnist”.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune
implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor
strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să
le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în
ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.
80
focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea
,,tehnician zootehnist”.

evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
81
unitatea de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din
partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare formulate în Standardul de
Pregătire Profesională.
Pentru proiectarea unui scenariu didactic şi utilizarea unui instrument de evaluare
consultaţi celelalte module din curriculum.
82
MODULUL VII – PRODUCEREA FURAJELOR ŞI ORGANIZAREA
BAZEI FURAJERE
Modulul “Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” este integrat în stagii de

pregătire practică, clasa a XI- a, liceu tehnologic, pentru calificarea tehnician
zootehnist, nivel trei. Modulul „Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” se
studiază într-un număr de 48 de ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Modulul „Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” reprezintă unitatea de

competenţe tehnice specializate „Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere”.
Deşi această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de
competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici,
unittatea de competenţe cheie care se formează în clasa a XI –a, nivelul trei,
calificarea “tehnician zootehnist”. Aceasta este:

nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului “Producerea furajelor şi
organizarea bazei furajere” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de
competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi
se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

pretează la modulul “Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” şi în special
la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice
adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
83
în prefaţa programei, observăm că modulul “Producerea furajelor şi organizarea bazei
furajere” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie.

14. Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Producerea
furajelor şi organizarea bazei furajere”.

17.Produce- 17.1. Aplică Specii de plante furajere
rea cunoştinţe Specii de plante furajere din diferite grupe:
furajelor şi referitoare la  graminee anuale: -orz, secară, ovăz, porumb pentru siloz,
organizarea speciile de plante raigras aristat.
bazei furajere  leguminoase anuale:-mazăre, măzăriche, borceaguri
furajere.  leguminoase perene:-lucernă, trifoi
 rădăcinoase: -sfeclă furajeră
 bostănoase: -dovleacul
 alte grupe:-rapiţă furajeră
 importanţă: economică şi agrotehnică
Particularităţile morfologice ale plantelor furajere:
 rădăcină, tulpină, frunze, inflorescenţă, fructe.
Particularităţile biologice ale plantelor furajere
 regenerare, ritm de dezvoltare, vivacitate.
Necesităţile fiziologice ale plantelor furajere:
 regim termic, regim de apă, regim de nutriţie, regim de
lumină, reacţia solului
Parametrii de apreciere a valorii economice a plantelor furajere:
 productivitate, consumabilitate, digestibilitate, calitatea
84
furajului
Tehnologia informaţiei şi a calculatorului pentru selectarea
plantelor furajere.
 internet, softuri specializate
17.Produce- 17.2.Supraveghează Lucrări de înfiinţare a culturilor furajere:
rea lucrările de Lucrări de pregătire a terenului în vederea înfiinţării culturilor
furajelor şi înfiinţare a furajere.
organizarea culturilor furajere.  rotaţia, asolamentul, lucrările solului, pregătirea patului
bazei germinativ.
furajere. Regimul de fertilizare a culturilor furajere
 fertilitatea solului, cerinţele plantelor, sortimentul de
îngrăşăminte, fertilizarea înainte de semănat şi în
perioada de vegetaţie, norma de îngrăşământ în kg/ha
Lucrările de semănat a plantelor furajere
 proba semănătorii, norma de sămânţă la hectar,
adâncimea şi epoca de semănat, densitatea plantelor,
metode de înfiinţare a culturilor furajere.
Utilizarea maşinilor şi utilajelor la lucrările de înfiinţare
 tractor în agregate cu pluguri, grape, discuri, tăvălugi,
freze, combinatoare, semănători, cultivatoare.
specifice lucrărilor de înfiinţare a culturilor furajere utilizării
maşinilor şi utilajelor
17.Produce- 17.3. Organizează Lucrările de îngrijire a plantelor furajere
rea lucrările de Lucrări de combatere a buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor din
furajelor şi îngrijire, recoltare, culturile furajere:
organizarea conservare şi  buruieni, boli, dăunători.
bazei depozitare a  metode manuale, mecanice, chimice.
furajere. plantelor furajere. Lucrări de fertilizare a culturilor furajere:
 metode mecanice, chimice
Lucrări de irigare a culturilor furajere:
 tehnica irigării
 metode: aspersiune, brazdă
 echipamente: aripa de ploaie,furtun, aspersor
Lucrări de recoltare a plantelor furajere:
 epoca optimă de recoltare
 pentru masă verde- la îmbobocire
 pentru fân- de la îmbobocire până la înflorire
 tehnica recoltării plantelor furajere
 metode de recoltare
Lucrări de conservare şi depozitare a plantelor furajere:
 tehnica conservării plantelor furajere (prin uscare)
 tehnica depozitării plantelor furajere (căpiţe, stoguri, şire,
fânare)
Maşini şi utilaje pentru îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere:
 agregate pentru lucrările de îngrijire: tractor cu tăvălugi,
cultivator,instalaţii de erbicidare, maşini de prăfuit şi
stropit, grape, instalaţii de irigat, maşini de administrat
îngrăşăminte.
85
 agregate folosite la recoltare: tractor, cositori mecanice,
remorci.
 echipamente: coase, furci, care.
specifice lucrărilor de îngrijire, recoltare, conservare şi
depozitare a plantelor furajere şi utilizării maşinilor şi utilajelor
17.Produce- 17.4. Organizează Baza furajeră:
rea baza furajeră. Necesarul de furaje pe luni calendaristice pentru anul de plan
furajelor şi pentru fiecare specie:
organizarea  calculul necesarului de furaje pe specii de animale
bazei (taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări), categorii şi
furajere. stări fiziologice: raţii şi norme furajere
 pe categorii de furaje; pe perioada de timp:
- 1 ianuarie anul de plan la recolta anului de plan;
- 1 ianuarie anul următor la recolta anului următor;
- pe an agricol (de la recolta anului de plan la
recolta anului următor);
- pe anul de plan - se includ toate speciile de animale şi
categoriile de furaje;
Planul de cultură pentru furajele de volum:
 calculul suprafeţelor pentru culturile furajere în funcţie
de:
- necesarul de furaje
- optimizarea furajării
- continuitatea furajării
 metoda tatonărilor succesive:
- comparaţia suprafeţelor însumate cu cele
destinate producerii furajelor de volum
- producţii mari
- culturi mari productive
- culturi mai productive
- culturi succesive
 planul de cultură în funcţie de:
-tipurile de cultură
-cantităţile de furaje pe sortimente
-necesarul de suprafaţă pe sortimente de furaje
- suprafeţe însumate pentru toate sortimentele
furajelor de volum
Evaluare cantitativă:
- metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor
(culoare, cântărire);
- metode de apreciere a nutreţurilor fibroase (şir
diferite,formule de calcul pentru volum);
- metode de apreciere cantitativă a concentratelor
şi rădăcinoaselor (depozite sub formă de cub,
prismă, paralelipiped, piramidă;
- calculul unui metru cub de nutreţ pe sortimente
fibroase, grosiere, suculente, concentrate şi la
diferite intervale de timp;
- formule de calcul ale formelor geometrice;
86
- evidenţa consumului de nutreţuri (zilnic, lunar,
anual, pe raţii şi număr de animale furajate).
Tipurile de balanţe furajere
 balanţa de la începutul anului de plan până
la recolta anului de plan
 balanţa de la recolta anului de plan până la
recolta anului următor.
Metodologii de rezolvare a balanţei furajere:
 metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la
începutul anului până la recolta anului de plan;
- cantităţile de furaje necesare pe perioadă,
pe sortimente;
- cantităţile existente în stoc pe sortimente de
furaje;
- calculul excedentului şi deficitului pe categorii
de furaje;
- echilibrarea balanţei furajere (substituiri de furaje,
cumpărări)
 metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la recolta
anului de plan până la recolta anului următor:
-cantităţile necesare pe perioadă, pe
sortimente de furaje
-cantităţile excedentare din prima balanţă
existente în stoc la începutul recoltei anului din
plan
-cantităţile cuprinse în planul de cultură
-calculul excedentului şi deficitului pe
-asigurarea balanţei prin cumpărări
17.Produce- 17.5. Elaborează Tehnologia informaţiei şi a calculatorului:
rea balanţele furajere. Pentru calcularea necesarului de furaje şi pentru elaborarea
furajelor şi balanţelor furajere
organizarea  programe pe calculator cu necesarul de furaje, cu
bazei planul de cultură pentru furajele de volum, soft-uri
furajere. specializate
 balanţe furajere elaborate pe calculator, soft-uri
specializate

87
,,Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere” sunt alocate 48 de ore care
reprezintă laboratorul tehnologic.

Teorie Laborator
tehnologic
I. Specii de plante furajere
1. Specii de plante furajere din diferite grupe: - 1
 graminee anuale: -orz, secară, ovăz, porumb pentru siloz,
raigras aristat.
 leguminoase anuale:-mazăre, măzăriche, borceaguri
 leguminoase perene:-lucernă, trifoi
 rădăcinoase: -sfeclă furajeră
 bostănoase: -dovleacul
 alte grupe:-rapiţă furajeră
 importanţă: economică şi agrotehnică
2. Particularităţile morfologice ale plantelor furajere: 1
 rădăcină, tulpină, frunze, inflorescenţă, fructe.
3. Particularităţile biologice ale plantelor furajere 1
 regenerare, ritm de dezvoltare, vivacitate.
4. Necesităţile fiziologice ale plantelor furajere: 1
 regim termic, regim de apă, regim de nutriţie, regim de
lumină, reacţia solului
5. Parametrii de apreciere a valorii economice a plantelor 1
furajere:
 productivitate, consumabilitate, digestibilitate, calitatea
furajului
6. Tehnologia informaţiei şi a calculatorului pentru selectarea 1
plantelor furajere.
 internet, softuri specializate
II. Lucrări de înfiinţare a culturilor furajere:
2
7. Lucrări de pregătire a terenului în vederea înfiinţării culturilor
furajere.
 rotaţia, asolamentul, lucrările solului, pregătirea patului
germinativ.
8. Regimul de fertilizare a culturilor furajere 1
 fertilitatea solului, cerinţele plantelor, sortimentul de
îngrăşăminte, fertilizarea înainte de semănat şi în perioada de
vegetaţie, norma de îngrăşământ în kg/ha
88
9. Lucrările de semănat a plantelor furajere 2
 proba semănătorii, norma de sămânţă la hectar,
adâncimea şi epoca de semănat, densitatea plantelor,
metode de înfiinţare a culturilor furajere.
10. Utilizarea maşinilor şi utilajelor la lucrările de înfiinţare 1
 tractor în agregate cu pluguri, grape, discuri, tăvălugi,
freze, combinatoare, semănători, cultivatoare.
11. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor -
de înfiinţare a culturilor furajere utilizării maşinilor şi utilajelor
III. Lucrările de îngrijire a plantelor furajere:
12. Lucrări de combatere a buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor 3
din culturile furajere:
 buruieni, boli, dăunători.
 metode manuale, mecanice, chimice.
13. Lucrări de fertilizare a culturilor furajere: 2
 metode mecanice, chimice
14. Lucrări de irigare a culturilor furajere: 1

 tehnica irigării
 metode: aspersiune, brazdă
 echipamente: aripa de ploaie,furtun, aspersor
15. Lucrări de recoltare a plantelor furajere: 2
 epoca optimă de recoltare
 pentru masă verde- la îmbobocire
 pentru fân- de la îmbobocire până la înflorire
 tehnica recoltării plantelor furajere
 metode de recoltare
16. Lucrări de conservare şi depozitare a plantelor furajere: 2
 tehnica conservării plantelor furajere (prin uscare)
 tehnica depozitării plantelor furajere (căpiţe, stoguri, şire,
fânare)
17. Maşini şi utilaje pentru îngrijirea şi recoltarea plantelor 2
furajere:
 agregate pentru lucrările de îngrijire: tractor cu tăvălugi,
cultivator,instalaţii de erbicidare, maşini de prăfuit şi
stropit, grape, instalaţii de irigat, maşini de administrat
îngrăşăminte.
 agregate folosite la recoltare: tractor, cositori mecanice,
remorci.
 echipamente: coase, furci, care.
18. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor -
de îngrijire, recoltare, conservare şi depozitare a plantelor
furajere şi utilizării maşinilor şi utilajelor
IV. Baza furajeră:
19. Necesarul de furaje pe luni calendaristice pentru anul de plan 2
pentru fiecare specie:
 calculul necesarului de furaje pe specii de animale
(taurine, ovine, cabaline, porcine, păsări), categorii şi
89
stări fiziologice: raţii şi norme furajere
 pe categorii de furaje; pe perioada de timp:
- 1 ianuarie anul de plan la recolta anului de plan;
- 1 ianuarie anul următor la recolta anului următor;
- pe an agricol (de la recolta anului de plan la
recolta anului următor);
- pe anul de plan - se includ toate speciile de animale şi
categoriile de furaje;
21. Planul de cultură pentru furajele de volum: 6
 calculul suprafeţelor pentru culturile furajere în funcţie
de:
- necesarul de furaje
- optimizarea furajării
- continuitatea furajării
 metoda tatonărilor succesive:
- comparaţia suprafeţelor însumate cu cele
destinate producerii furajelor de volum
- producţii mari
- culturi mari productive
- culturi mai productive
- culturi succesive
 planul de cultură în funcţie de:
-tipurile de cultură
-cantităţile de furaje pe sortimente
-necesarul de suprafaţă pe sortimente de furaje
- suprafeţe însumate pentru toate sortimentele
furajelor de volum
22. Evaluare cantitativă: 2
- metode de apreciere cantitativă a nutreţurilor
(culoare, cântărire);
- metode de apreciere a nutreţurilor fibroase (şir
diferite,formule de calcul pentru volum);
- metode de apreciere cantitativă a concentratelor
şi rădăcinoaselor (depozite sub formă de cub,
prismă, paralelipiped, piramidă;
- calculul unui metru cub de nutreţ pe sortimente
fibroase, grosiere, suculente, concentrate şi la
diferite intervale de timp;
- formule de calcul ale formelor geometrice;
- evidenţa consumului de nutreţuri (zilnic, lunar,
anual, pe raţii şi număr de animale furajate).
23. Tipurile de balanţe furajere 4
 balanţa de la începutul anului de plan până
la recolta anului de plan
 balanţa de la recolta anului de plan până la
recolta anului următor.
24. Metodologii de rezolvare a balanţei furajere: 6
 metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la
începutul anului până la recolta anului de plan:
90
-cantităţile de furaje necesare pe perioada,
pe sortimente;
-cantităţile existente în stoc pe sortimente de
furaje;
categorii de furaje
-echilibrarea balanţei furajere (substituiri de
furaje, cumpărări)
 metodologia de rezolvare a balanţei furajere de la recolta

anului de plan până la recolta anului următor:
-cantităţile necesare pe perioadă, pe
-cantităţile excedentare din prima balanţă
existente în stoc la începutul recoltei anului
din plan
-cantităţile cuprinse în planul de cultură
-asigurarea balanţei prin cumpărări
V.Tehnologia informaţiei şi a calculatorului:
25.Pentru calcularea necesarului de furaje şi pentru elaborarea 2
balanţelor furajere
 programe pe calculator cu necesarul de furaje, cu

planul de cultură pentru furajele de volum, soft-uri
specializate
 balanţe furajere elaborate pe calculator, soft-uri
specializate
Total ore x 48

Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Producerea furajelor şi organizarea bazei
furajere” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, într-un număr total de 48 de
ore. Orele de laborator tehnologic sunt efectuate de către profesorul de specialitate.
îndrumarea profesorilor şi a maiştrilor instructori.
91
respectiv unitatea de competenţe ,,Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere”
cuantificată cu 1 credit.
92
care are ca obiectiv formarea competenţei de a organiza baza furajeră (evaluarea
cantitativă). Scenariul didactic ar putea fi următorul:
-se organizează 6 puncte de lucru (staţiuni) care reprezintă diferite tipuri de
sortimente de furaje;
-se grupează elevii în 6 echipe de 3-4 elevi;
-fiecare staţiune se dotează cu materiale specifice, fişe de documentare, fişe de
lucru, fişe de evaluare, tabele;
-se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, (care rezolvă mai
repede sarcinile de lucru şi nu trebuie să şomeze) cu un sortiment de furaj nou, puţin
utilizat sau un program pe calculator;
-în fiecare staţiune elevii se documentează din fişa de documentare, rezolvă
sarcinile din fişele de lucru, fac calculele necesare evaluării cantitative, solicită
sprijinul profesorului dacă este cazul, rezolvă proba de evaluare, bifează staţiunea
parcursă pe o foaie specială de evidenţă, unde sunt trecute toate staţiunile;
-echipele se rotesc astfel încât la sfârşitul orelor fiecare echipă să fi parcurs toate
staţiunile (nu este obligatorie staţiunea de rezervă).
În final echipele de elevi sunt solicitate să prezinte, printr-un lider, soluţiile la
fişele de lucru din fiecare staţiune. Se discută, se argumentează, se fac observaţii şi
împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte.
La finalul parcursului elevii sunt capabili să evalueze cantitativ nutreţurile.
Metoda utilizată în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, acompaniată de
problematizare, conversaţie euristică, algoritmizare, exerciţiu practic.
93
Această metodă facilitează atât dobândirea competenţei tehnice specializate,
evaluarea cantitativă a nutreţurilor, cât şi formarea competenţei cheie gândire critică şi
rezolvarea de probleme (alternative de rezolvare, analiză şi comparare).
Într-o astfel de lecţie, în care activitatea didactică este centrată pe elev, profesorul are
rolul de a supraveghea, a îndruma, a coordona activitatea şi de a interveni în
corectarea soluţiilor date de elevi.

evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-
şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
94
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 17. Producerea furajelor şi organizarea bazei furajere
Competenţa: 17.4 Organizează baza furajeră
c) Evaluarea cantitativă a nutreţurilor
Probă practică
1.C. Îndepliniţi următoarele sarcini:
Nr. Evaluarea cantitativă a nutreţurilor Evaluare Data

crt.
1. Calculaţi un metru de cub de fibroase,
grosiere, suculente, concentrate, imediat după
depozitare şi după o lună.
2. Efectuaţi cubarea nutreţurilor fibroase.
3. Efectuaţi cântărirea concentratelor.
4. Efectuaţi aprecierea cantitativă a
concentratelor şi rădăcinoaselor depozitate
sub formă de cub, prismă, paralelipiped,
piramidă.
5. Calculaţi consumul de nutreţuri zilnic, pe raţii
şi număr de animale furajate.
6. Utilizaţi calculatorul pentru evaluarea
cantitativă a nutreţurilor.

subiectivi.
95
MODULUL VIII - AGREGATE ŞI INSTALAŢII FOLOSITE ÎN ZOOTEHNIE
Modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” reprezintă unitatea de

competenţe tehnice specializate ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” şi este
integrată în Curriculum în Dezvoltare Locală, clasa a XI-a, liceu tehnologic, pentru
calificarea tehnician zootehnist, nivel trei. Modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în
zootehnie” se studiază într-un număr de 66 de ore, din care 33 de ore instruire
teoretică şi 33 de ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul inginer.
Modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” reprezintă unitatea de
competenţe tehnice specializate ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie”. Deşi
această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de
competenţe pentru abilităţile cheie, considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile
de competenţă cheie care se formează în clasa a XI-a, nivelul trei, calificarea
,,tehnician zootehnist”. Aceasta este:
1. Gândirea critică şi rezolvare de probleme
în tabelul 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate.
Profesorul inginer are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie
de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul modulului ,,Agregate şi instalaţii
folosite în zootehnie” pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de
competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi
se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele
individuale şi conţinuturi.
Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţele individuale
preteză la modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” şi în special la
96
pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice
adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării
didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie sporită a ei, astfel încât să se aibă în
vedere modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului prezentat la
aliniatul 1 al capitolului ,,Sugestii metodologice”.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire
Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă, competenţelor
individuale şi probele de evaluare necesare înregistrării performanţelor elevului.
Din tabelul ,, Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi
evaluate” aflat în prefaţa programei, observăm că modulul ,,Agregate şi instalaţii
folosite în zootehnie” nu se agregă cu nici o unitate de competenţe pentru abilităţile
cheie.
I. Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
16. Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie
Unităţile de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul
,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie”.
Unităţi Competenţe Conţinuturi tematice
de individuale
competenţe
16. Agregate şi 16.1. Selectează  Procesul de lucru al maşinilor agricole pentru :
instalaţii maşinile agricole - înfiinţarea plantelor furajere: tractor în agregat
folosite în pentru înfiinţarea, cu pluguri, grape, tăvălugi, freze, combinatoare,
zootehnie îngrijirea şi recoltarea cultivatoare, semănători.
plantelor furajere. - îngrijirea plantelor furajere: tractor în agregat cu
grape, tăvălugi, cultivatoare, maşini de stropit şi prăfuit ,
instalaţii de irigat, maşini de administrat îngrăşăminte.
- recoltarea plantelor furajere: cositori, vindrovere,
greble, maşini de adunat şi presat, combine de recoltat.
 Reglarea maşinilor agricole pentru înfiinţarea,
îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere: organe de
lucru şi organe ajutătoare.
exploatării maşinilor agricole pentru înfiinţarea,
îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere.
97
16.2. Organizează  Procesul de lucru al instalaţiilor de pregătire a hranei
exploatarea (mori, tocători, zdrobitori, batoze) şi de distribuire a
instalaţiilor de hranei animalelor: hrănitori pe specii de animale,
pregătirea şi adăpători pe specii de animale, transportoare,
distribuirea hranei remorca amestecătoare.
animalelor  Reglarea instalaţiilor de hrănire şi de distribuire a
hranei animalelor.
exploatării instalaţiilor de hrănire şi de distribuire a
hranei.
16. Agregate şi 16.3. Verifică  Procesul de lucru al utilajelor pentru întreţinerea
instalaţii utilajele pentru animalelor în adăposturi: aparate de ţesălat, instalaţii
folosite în întreţinerea pentru asigurarea microclimatului (ventilatoare,
zootehnie animalelor în încălzire locală şi generală), instalaţii pentru
adăposturi. evacuarea dejecţiilor pentru adăposturile de taurine,
porcine, păsări, ovine utilaje pentru igienizare
mecanică şi chimică a adăposturilor (aparate de
dezinfecţie, instalaţia mobilă de dezinfecţie), instalaţii
pentru păşunat(gardul electric).
 Reglarea utilajelor pentru întreţinerea animalelor în
adăposturi
lucrărilor cu utilajele pentru întreţinerea animalelor
în adăposturi
16.4 Supraveghează  Procesul de lucru al instalaţiilor de recoltare a
instalaţiile pentru produselor animaliere: instalaţii şi aparate de muls,
recoltarea produselor maşina de tuns, instalaţii de sacrificare, utilaje pentru
animaliere colectarea ouălor.
 Reglarea instalaţiilor de recoltare a produselor
animaliere.
lucrărilor cu instalaţii de recoltare a produselor
animaliere.

competenţele tehnice specializate se formează prin instruire teoretică, pregătire
practică şi laborator tehnologic.
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de
învăţământ pentru cele două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul
98
,,Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie” sunt alocate 66 ore, din care 33 de ore de
instruire teoretică şi 33 de ore de laborator tehnologic.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul inginer.
conţinutului, care stă la baza planificării calendaristice.
Nr. Tema Instruire Laborator
crt. teoretică tehnologic
I. Maşini agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi recoltarea
plantelor furajere
A. Maşini agricole pentru înfiinţarea culturilor de plante
furajere
1. Tractor în agregat cu pluguri, grape, tăvălugi, freze, 3 3
combinatoare, cultivatoare, semănători: componente,
caracteristici tehnice, proces de lucru, reglaje, norme.
B. Maşini agricole pentru îngrijirea plantelor furajere
2. Tractor în agregat cu grape, tăvălugi, cultivatoare, maşini de 3 3
stropit şi prăfuit , instalaţii de irigat, maşini de administrat
îngrăşăminte: componente, caracteristici tehnice, proces de
lucru, reglaje, norme.
C. Maşini agricole pentru recoltarea plantelor furajere
3. Cositori – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, 1 1
reglaje, executarea recoltării plantelor furajere, norme.
4. Vindrovere – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, 1 1
5. Greble – componente, caracteristici tehnice, proces de lucru, 1 1
6. Maşini de adunat şi presat – componente, caracteristici tehnice, 1 1
proces de lucru, reglaje, executarea recoltării plantelor furajere,
norme.
7. Combine de recoltat plante furajere – componente, caracteristici 2 2
tehnice, proces de lucru, reglaje, executarea recoltării plantelor
furajere, norme.
II. Instalaţii de hrănire a animalelor
A. Instalaţii de pregătire a hranei
8. Mori – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi 1 1
executarea măcinării, norme
9. Tocători – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru 1 1
şi executarea tocării, norme
10. Zdrobitori – componente, caracteristici tehnice, procesul de 1 1
lucru şi executarea zdrobirii, norme
11. Batoze – componente, caracteristici tehnice, procesul de lucru şi 1 1
utilizare, norme
B. Instalaţii pentru distribuirea furajelor
12. Tipuri de hrănitori pe specii de animale: componente, 2 2
caracteristici tehnice, funcţionalitate, norme
13. Tipuri de adăpători pe specii de animale: componente, 1 1
caracteristici tehnice, funcţionalitate, norme
99
14. Transportoare – componente, caracteristici tehnice, proces de 1 1
lucru şi utilizare, norme
15. Remorca amestecătoare - componente, caracteristici tehnice, 2 2
procesul de lucru şi utilizare, norme
III. Utilaje pentru întreţinerea animalelor în adăpost
16. Aparate de ţesălat: componente, caracteristici tehnice, norme. 1 1
17. Instalaţii pentru îmbăierea ovinelor: componente, caracteristici 1 1
tehnice, norme.
18. Instalaţii pentru asigurarea microclimatului: ventilatoare, 1 1
încălzire locală şi generală (componente, caracteristici tehnice,
norme.)
19. Instalaţii pentru evacuarea dejecţiilor pentru adăposturile de 2 2
taurine, porcine, păsări, ovine (componente, caracteristici
tehnice, norme.)
20. Utilaje pentru igienizare mecanică şi chimică a adăposturilor: 1 1
aparate de dezinfecţie, instalaţia mobilă de dezinfecţie
(componente, caracteristici tehnice, norme.)
21. Instalaţii pentru păşunat : gardul electric (componente, 1 1
caracteristici tehnice, norme.)
IV. Instalaţii pentru recoltarea produselor animaliere
22. Instalaţii şi aparate de muls – componente, caracteristici tehnice, 1 1
procesul de lucru şi executarea mulsului mecanizat, norme.
23. Maşina de tuns – componente, caracteristici tehnice, procesul de 1 1
lucru şi executarea tunsului mecanizat, norme.
24 Instalaţii de sacrificare 1 1
25. Utilaje pentru colectarea ouălor – componente, caracteristici 1 1
tehnice, procesul de lucru şi utilizare, norme.
Total 33 33
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea

profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele
Curriculum în Dezvoltare Locală, pentru modulul ,,Agregate şi instalaţii folosite
în zootehnie” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, ruta directă , într-un număr
de 66 de ore din care 33 de ore de instruire teoretică şi 33 de ore de laborator
tehnologic.
Proiectarea Curriculum în Dezvoltare Locală, s-a făcut după un model nou centrat
pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării Curriculum în Dezvoltare Locală, a stat Standardul de Pregătire
Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Agregate şi instalaţii folosite în
zootehnie” cuantificată cu 1 credit.
100
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului,
competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La
nivelul trei complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţii de aplicabilitate
pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a
absolvenţilor pe piaţa muncăă sau să le permită să continue pregătirea la nivel
superior. De aceea competenţele de la unitatea de competenţă cheie ,,Gândirea critică
şi rezolvare de probleme” trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru
asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea Curriculum-lui în Dezvoltare Locală, de clasa a XI-a procesul de
predare–învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, specializarea ,,tehnician
zootehnist”.
Utilizarea unor metode cu activitate didactică centrată pe elev cum sunt. Studiul
de caz, brainstormingul cu toate variantele sale, jocul de rol, descoperirea,
problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de
învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice
specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul
echipei.
Procesul de predare–învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare.
focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,,
Tehnician zootehnist”.
răspundă stilurilor de învăţare de nivel trei, care să ofere posibilitatea de a opta pentru
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul şi maistrul
instructor trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe
101
de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare,
prin pregătirea materialelor, aparaturii, echipamentelor necesare, precum şi a
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a
organiza exploatarea instalaţiilor de pregătirea hranei.
Competenţa 16.2. Organizează exploatarea instalaţiilor de pregătirea şi
distribuirea hranei
animalelor.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
- Se organizează clasa pe grupe (echipe) de 3 - 4 elevi;
- Se organizează module de lucru (sau staţiuni);
- În fiecare staţiune de lucru se găsesc fişe de documentare (denumire utilaj,
caracteristici tehnice), fişe de lucru (proces de lucru, reglaje) şi câte un utilaj;
- Se fixează punctele de lucru proporţional cu numărul de utilaje;
- Se organizează şi o staţiune de rezervă, pentru elevii foarte buni, cu un utilaj mai
complex;
- Echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul ore (orelor) fiecare echipă să fi
parcurs toate staţiunile (nu este obligatoriu staţiunea de rezervă);
- În fiecare staţiune elevii se documentează folosind fişa de documentare, observă şi
descoperă denumirea utilajului, caracteristici tehnice ale acestuia, examinează
fişele de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, asociază caracteristicile tehnice ale
utilajelor, fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă;
- Grupa de elevi pune în funcţiune utilajul şi-l foloseşte pentru pregătirea hranei
(secvenţa respectivă), ceea ce duce la formarea competenţei de a exploata
instalaţiile de pregătirea hranei;
- În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare
staţiune;
- Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiilor
corecte.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni acompaniată de
descoperire, problematizare şi exerciţiul practic.
102
Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine
în corectarea soluţiilor date de elevi şi a deprinderilor formate întrucât activitatea
didactică este centrată pe elev.
pentru unitatea de competenţă definită.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii
de competenţă.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă
ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru
calificarea ,, Tehnician în zootehnie”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţă 16. Agregate şi instalaţii folosite în zootehnie
Competenţa 16.1 Selectează maşinile agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi
Criterii de performanţă
a. Specificarea procesului de lucru al maşinilor agricole pentru înfiinţarea,
îngrijirea şi recoltarea plantelor furajere
Probă orală
1A. Specificaţi procesul de lucru al maşinilor agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi
recoltarea plantelor furajere:
Nr. Maşini agricole Procesul de Evaluator Data
crt. pentru recoltat lucru
plante furajere
1. Cositoare
2. Vindrover
3. Greblă
4. Maşină de adunat
şi presat
5. Combină de
recoltat plante
furajere
103
b. Supravegherea reglării maşinilor agricole pentru înfiinţarea, îngrijirea şi
Probă practică
Probă practică
1B. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr. Reglajele combinei de recoltat plante furajere Evaluator Data
crt.
1. Supravegheati reglarea înălţimii de tăiere
2. Supravegheati reglarea distanţei dintre cuţitele tobei şi contracuţit
3. Supravegheati reglarea poziţiei deflectorului
4. Supravegheati reglarea poziţiei combinei în raport cu tractorul
 Evaluarea se poate face şi prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi

subiectivi.
MODULUL IX - MARKETINGUL PRODUSELOR AGRICOLE
104
Modulul „Marketingul produselor agricole” este integrat în curriculum în
dezvoltare locală, clasa a XI-a , liceu tehnologic rută directă pentru calificările din
domeniul agricultură nivelul III..
Modulul se studiază într-un număr de 66 de ore, din care 33 ore laborator
tehnologic efectuate de profesorul de specialitate
Modulul „Marketingul produselor agricole” se studiază în paralel cu celelalte
module din clasa a XI-a el nefiind condiţionat de parcurgerea altor module.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele
individuale şi conţinuturi. În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi
corespund competenţele individuale formulate în Standardul de Pregătire
Profesională. Atingerea competenţelor individuale (cheie, tehnice generale, tehnice
specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în
care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor
individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modulul
Unităţi de competenţe tehnice generale:
12. „Marketingul produselor agricole”
Unităţi de Competenţe
Conţinuturi
12.Marketingul 12.1. Evaluează  Marketingul produselor agricole:
produselor nevoile şi cererea
agricole de consum pentru - Referiri conceptuale privind marketingul
produsele agricole produselor agricole
- Nevoile de consum: ierarhizarea nevoilor
concepută de A.H. Maslow, clasificarea
nevoilor de consum
- Cererea de produse agricole: trăsături,
factori de influenţă
- Elasticitatea cererii: concept, coeficientul
de elasticitate, curba cererii
105
12.Marketingul 12.2. Evaluează  Oferta de produse agricole:
produselor oferta şi consumul
agricole de produse agricole - Forme, structură, raport cerere/ofertă pe
piaţă
-Clasificare, trăsături, factori de influenţă
- Elasticitatea ofertei : concept, coeficient de
elasticitate, curba ofertei
- Consumul de produse agricole: factori
de influenţă, ciclul de viaţă al produselor
agricole
12.3. Analizează Piaţa agrară
piaţa agrară - Elemente: concurenţa, cererea şi oferta,
preţuri,
taxe
- Funcţii : asigurarea populaţiei cu produse
agricole şi a industriei prelucrătoare cu
materii prime, asigurarea
rezervelor de stat, asigurarea
disponibilităţilor pentru export
-Tipurile de piaţă, în funcţie de criteriile
date:obiectul tranzacţiei de vânzare-
cumpărare, ofertanţii şi purtătorii cererii de
consum, întinderea geografică, gradul de
dispersie teritorială, accesul consumatorilor
pe piaţă
- Piaţa produsului: caracterizare, dimensiune
-Piaţa întreprinderii: caracterizare,
dimensiune,piaţa potenţială
- Piaţa de gros: obiective, actorii pieţei,
tipuri de pieţe
- Indicatori: capacitatea efectivă şi potenţială
a pieţei, cota de piaţă
12.Marketingul 12.4. Aplică Mixul de marketing :
produselor
mixul de marketing - Politica de produs: dezvoltarea
agricole
106
produselor existente, programarea de noi
produse, calitatea, marca, garanţiile, servicii
conexe
- Politica de preţ: preţul de bază,
reduceri şi avantaje, forme de plată,
suportarea riscului
- Politica de distribuţie: canalele de
marketing, aria teritorială, amplasarea
unităţilor comerciale, transportul, serviciile
conexe
- Politica de promovare: publicitatea,
promovarea vânzărilor, cataloage, expoziţii,
târguri, relaţii cu publicul
- Mix de marketing: pentru produse agricole
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se

formează prin laborator tehnologic .
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de
credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din
planul de învăţământ pentru cele 2 tipuri de instruire.
Pentru pregătire la modulul „Marketingul produselor agricole” sunt alocate un
număr de 66 ore din care pentru laborator tehnologic 33 ore.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică a conţinutului
care stă la baza planificării calendaristice:
Nr. Tema Nr. ore Nr. ore

crt. instruire laborator
107
teoretică tehnologic
1 Marketingul produselor agricole:
- Referiri conceptuale privind marketingul produselor
agricole 6 6
- Nevoile de consum
- Cererea de produse agricole
2 Oferta de produse agricole:

- Forme, structură, raport cerere/ofertă pe piaţă
6 6
-Clasificare, trăsături, factori de influenţă
- Elasticitatea ofertei
- Consumul de produse agricole
3 Piaţa agrară
- Elemente: concurenţa, cererea şi oferta, preţuri, taxe
- Funcţii,tipuri de piaţă
8 8
- Piaţa produsului: caracterizare, dimensiune
- Piaţa întreprinderii, piaţa de gros
- Indicatori: capacitatea efectivă şi potenţială a pieţei, cota
de piaţă
4 Mixul de marketing :
- Politica de produs
- Politica de preţ
13 13
- Politica de distribuţie
- Politica de promovare
- Mix de marketing: pentru produse agricole
TOTAL 33 33
Numărul de ore alocate pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea

profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţii şi cerinţele
2. Sugestii cu privire la procesul ţi metodele de predare – învăţare
Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a

competenţelor tehnice generale.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale este
imperios necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice cât şi a elevilor,
108
prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze
atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare.
Pentru aplicarea curriculum-ului de la clasa a XI-a procesul de predare –
învăţare trebuie să fie localizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor
tehnice generale, cerute de nivelul 3 şi de calificările respective.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea metodelor şi procedeelor
didactice care conduc la formarea competenţelor specifice conţinutului.
Metode ca studiu de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul
de rol, turul galeriilor, exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni în care activitatea
didactică este centrată pe elev, au eficienţă maximă în procesul de predare-învăţare.
Ele permit agregarea competenţelor cheie cu cele generale şi dezvoltă la elevi
gândirea logică, cauzală, analitică ca şi imaginaţia şi creativitatea.
generale din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metode clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului..
Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi
documentare, probe de evaluare şi autoevaluare, astfel încât elevii să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi tehnice generale definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei, Aplică
mixul de marketing.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu se organizează:
 Se organizează colectivul de elevi pe grupe
 Fiecare grupă va avea o fişă de lucru
 Elevii vor avea ca sarcină de lucru să realizeze un mesaj publicitar pentru
un anumit produs, având în vedere următoarele: Ce anunţăm? ( tema ),
Cui ? ( ţinta publicităţii ), Unde ? ( suportul ), Când ? ( campania
publicitară ), Cum ? ( anunţul publicitar ), Cu ce efort ? ( bugetul )
fiecare grupă. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra
soluţiilor găsite. Metoda dominantă în acest scenariu este studiul de caz, iar metodele
subordonate sunt problematizarea şi conversaţia euristică.
109
Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează, deoarece
activitatea didactică este centrată pe elev.
generale din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metode clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt:
observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare
eficient, elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea
obiectivelor învăţării.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii
educaţionale ale realizărilor unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea ţi
abilităţile după criterii definite.
Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi
exprime opinii proprii.
formuleze raporturi sau să aleagă răspunsuri corecte.
cerinţele unităţii de competenţă.
pentru calificările respective.
Exemplu:
Unitatea de competenţe: 12. Marketingul produselor agricole

Competenţa 12.4 Aplică mixul de marketing
a) Caracterizarea politicii de produs
1.A. Probă orală

Argumentaţi principalele componente ale politicii de produs
2.A. Probă scrisă
110
Realizaţi un eseu de maxim două pagini cu tema: „Imaginea produsului reprezintă cea
mai importantă componentă a produsului în accepţiunea marketingului”.
b) Analizarea politicii de preţ
Probă orală
1.B. Specificaţi principalele componente ale politicii de preţ.
Probă scrisă
2.B. O întreprindere are posibilitatea să fabrice fie produsul A, fie produsul B.
Fabricarea acestora presupune costuri fixe de 4,8 milioane euro pentru produsul A şi
de 5,2 milioane euro pentru produsul B. Costurile variabile, pe bucată, sunt de 10 euro
pentru produsul A şi de 8 euro pentru produsul B.
În procesul comercializării, strategia de preţ, bazată pe nivelul preţului, pe care o
poate adopta întreprinderea, are trei variante, iar cantităţile ce ar putea fi vândute, în
condiţiile celor două stări ale conjuncturii ( favorabilă şi nefavorabilă ) sunt prezentate
în tabelul alăturat:
Produs Strategia de preţ Preţ de Desfaceri ( mii bucăţi )

desfacere Conjunctură Conjunctură
(euro ) favorabilă nefavorabilă
A preţ înalt 28 400 180
preţ moderat 25 500 300
preţ scăzut 22 620 400
B preţ înalt 25 530 250
preţ moderat 23 600 320
preţ scăzut 21 680 360
Presupunând că probabilitatea unei conjuncturi favorabile este de 0,8, iar cea a unei
conjuncturi nefavorabile este de 0,2. să se stabilească produsul şi strategia de preţ care
maximizează profitul întreprinderii.
c) Selectarea politicii de distribuţie (de plasament)
Completaţi:
1.C. Distribuţia se poate realiza prin două căi:
a) prin ……………….. între producător şi consumator.
111
b) prin ……………….., situaţie în care între producător şi consumator se interpun
intermediarii.
2.C. Canalul de distribuţie poate fi analizat ca un organism complex caracterizat prin:

……………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
3.C. Intermediarii se interpun între …………………………………, având o

activitate distinctă între ………………………………… a produselor şi serviciilor.
Probă practică
4.C. a) Realizaţi un circuit de valorificare a laptelui şi a produselor lactate.
b) Realizaţi un circuit de valorificare a animalelor pentru carne.
(d) Alegerea politicii de promovare a produselor

Probă orală
1.D. Argumentaţi diferenţa între publicitate şi promovarea vânzărilor.
2.D. Investigaţi formele de publicitate.
Probă scrisă
4.D. Aplicaţi publicitatea la locul de vânzare.
5.D. Realizaţi o strategie de promovare pentru un produs fabricat / serviciu prestat de

o firmă din localitatea ( judeţul ) dumneavoastră.
(e) Realizarea unui mix de marketing
1.E. Realizaţi un mix de marketing pentru un produs agricol, ţinând cont de

componentele specifice

subiectivi.
112

CRR - Nivel 3 - CL - XI - Tehnician Zootehnist

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CRR - Nivel 3 - CL - XI - Tehnician Zootehnist

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007

Calificarea: TEHNICIAN ZOOTEHNIST

Murat Leman – doctor în agricultură, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar

Tănăsie Petrişor – doctor în medicină veterinară, prof. grd. did. I,

Ilie Maria – doctor în zootehnie, prof. grd. did. I, Grupul Şcolar cu

Oprea Delia – prof. grd.did. I, Grupul Şcolar Agricol „Ţara Bârsei”

Potenţialul biologic al speciei porcine este valorificat prin aplicarea unor

Calificarea: tehnician zootehnist

Modulul I: Anatomia şi fiziologia animalelor Total ore/an 51

Modulul II: Tehnologia creşterii porcinelor Total ore/an 111

Modulul III: Tehnologia creşterii păsărilor Total ore/an 93

Modulul IV: Tehnologia creşterii cabalinelor Total ore/an 75

Total ore/an: 10 ore/săptămână x 33 săptămâni = 330 ore

Stagii de pregătire practică 120 ore

Modulul V: Elemente de zootehnie generală Total ore/an 48

Modulul VI: Securitatea şi sănătatea în muncă Total ore/an 24

Modulul VII: Producerea furajelor şi Total ore/an 48

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 4 săptămâni = 120 ore

Curriculum în dezvoltare locală 132 ore

Modulul VIII: Agregate şi instalaţii folosite Total ore/an 66

Modulul IX: Marketingul produselor agricole Total ore/an 66

Total ore/an: 4 ore/săptămână x 33 săptămâni = 132 ore

TOTAL GENERAL: 582 ore/an

Modul II Tehnologia creşterii porcinelor

Tehnologia creşterii cabalinelorr Modul IV

Modul III Tehnologia creşterii păsărilor

zootehnie generalăElemente deModul V

Marketingul produselor agricoleModul IX

Agregate şi instal. folosite în zootehnieModul VIII

Prod. furajelor şi org. bazei furajere

4.3. Evaluează rezultatele obţinute  

15. Anatomia şi 15.1 Diferenţiază oasele, articulaţiile şi  

20.1 Tehnologia 20.1. Aplică cunoştinţe referitoare la rasele de  

16.1. Selectează maşinile agricole pentru  

Modulul “Anatomia şi fiziologia animalelor” este integrat în curriculum diferenţiat

Modulul „Anatomia şi fiziologia animalelor” reprezintă unitatea de competenţe

4. Gândire critică şi rezolvare de probleme

Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se

Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinutirilor

Unităţi de Competenţe individuale Conţinuturi

III. Sugestii metodologice

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ,rămânând la latitudinea profesorului să

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

● Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi

Modulul “Tehnologia creşterii porcinelor” este integrat în curriculum diferenţiat

Modulul ,,Tehnologia creşterii porcinelor’’ reprezintă unitatea de competenţe

Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care

Modul de agregare al competenţelor din cele două unităţi de competenţe se

Unităţi de Competenţe Conţinuturi

III. Sugestii metodologice

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Tema Teorie Laborator

 Sisteme de înţărcare a purceilor:

 Tehnologia întreţinerii şi hrănirii purceilor înţărcaţi: - -

 Tehnica aprecierii producţiei de carne pe animalul viu:

 Metode de apreciere a calităţii carcaselor:

Definirea problemei: identificarea problemei, cauze şi

Analizarea rezultatelor: compara rezultatul obtinut cu cel

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea