Sunteți pe pagina 1din 1

‟-Pe vremuri când îi țineam socoateala, timpul nu părea niciodată să fie de ajuns, a zis

el.Mă grăbeam ca nebunul. Acum am răgazul să fac tot ce îmi place. Chiar atunci o posibilitate a
coborât din cer și i-a aterizat Păstrătorului Timpului pe piept.

-Ce-i asta, a zis el, descâlcindu-și-o din barbă. ‟Viața nu-i decât un vis”, a citit el cu voce
tare.

- Este o posibilitate, a zis Marea Zăbovitoare cu un zâmbet tainic.

- Hmm… a zis Păstrătorul Timpului, și s-a dus agale spre o bancă, gata să se gândească
la asta.

În curând sforăia deja. A fost pe urmă rândul lui Mărar să o salute pe Marea Zăbovitoare.

- Bine ați revenit, a zis el , cu o plecăciune adâncă.

Mărar era atât de înalt, iar Marea Zăbovitoare atât de mărunțică, încât bărbatul aproape că s-a
răsturnat înclinându-se spre ea. Dar chiar și așa momentul a rămas unul solemn.

-Cred că ne-am mai întâlnit, a zis Marea Zăbovitoare, după ce au fost făcute prezentările.

Mărar a roșit de mândrie.

-Ce drăguț din partea dumneavoastră că vă amintiți.

-Mărar este un mare explorator, a intervenit Penelope. El este cel care a descoperit cu mulți
ani în urmă Totul este posibil.

- Vai de mine! Sunt onorată, a zis Marea Zăbovitoare, înclinându-se la rândul ei.”

(Paige Britt - Șirul pierdut al timpului)