Etichetarea unui produs alimentar

Adaugat la data de 31.10.2012

Informatiile care trebuie sa fie incluse pe etichetele alimentelor sunt urmatoarele:

1 - Denumirea produsului

2 - Numele si adresa producatorului, a importatorului sau a distribuitorului inregistrat in Romania

3 - Data de expirare

4 - Cantitatea neta

5 - Conditiile de depozitare si de folosire (daca este cazul)

6 - Locul de origine (daca este cazul)

7 - Concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2%

8 - Lista ingredientelor folosite

9 - Cantitatea ingredientelor evidentiate pe eticheta prin desene sau cuvinte (daca este cazul;
exista si exceptii)

- Instructiunile de utilizare

- Mentiunile suplimentare pe grupe de produse

De remarcat ca mentiunile 1, 3, 4 si 7 se inscriu in acelasi camp vizual. Sunt exceptate

alimentele a caror ambalaje sau
recipienhttp://www.intermanagement.eu/news/FOOD_label_eng.gifte nu au nici una dintre
fete mai mare de 10 cmp. Denumirea produsului - se refera la natura, genul, sortul si starea alimentului.
Citind denumirea produsului, consumatorul isi face o impresie imediata asupra naturii acestuia. Exemple de
denumiri de produse: lapte pasteurizat, cafea macinata, alune prajite ambalate in atmosfera protectoare, pui
congelat, bautura racoritoare carbogazoasa, bautura racoritoare cu indulcitori.
De mentionat ca adesea denumirea produsului este mentionata cu litere mici, intr-un colt al ambalajului,
producatorii preferand sa pozitioneze la mare cinste numele comercial sau de pe cel marca al produsului.
Pentru ca denumirea de marca sau cea comerciala sa ramana cat mai adanc in memoria consumatorilor, se
foloseste metoda de a include aceasta denumire in denumirea produsului, lucru interzis prin prevederile legale.
Consideram oportuna informarea consumatorilor ca, de asemenea, nu totdeauna denumirea produsului
mentionata pe eticheta corespunde cu denumirea reala a acestuia. De exemplu, iaurt se numeste numai acel
iaurt care contine la vanzare fermentii lactici (tulpinile de fermentare a laptelui).
Exista pe piata romaneasca anumite produse lactate care pretind a se numi iaurt, dar care de fapt reprezinta un
iaurt tratat UHT (sterilizare totala la 120 grade Celsius - Ultra High Temperature) si care nu mai contine fermentii
activi si nu mai confera proprietatile iaurtului natural.
De asemenea, in Uniunea Europeana, unt se numeste numai acel unt care contine cel putin 80% grasime
animala din substanta uscata.
Pe piata romaneasca se comercializeaza, de asemenea, produse care poarta denumiri de produse traditionale
sau care pretind ca sunt fabricate conform metodelor traditionale, dar de fapt, nu sunt.
Produsele care contin indulcitori artificiali, precum Cyclamate, Saccharin sau Aspartam se afla sub semnul
obligatiei de a include mentiunea cu indulcitori alaturi de denumirea produsului. Exista pe piata romaneasca
produse care nu satisfac aceasta cerinta: se mentioneaza fara zahar, se mentioneaza, de asemenea, numele
indulcitorilor, insa nu se mentioneaza nicaieri pe eticheta ca aceste substante sunt indulcitori. Consumatorul
obisnuit nu cunoaste ce sunt aceste substante.
Denumirea produsului trebuie sa includa / sa fie insotita sau sa faca referiri la:
- informatii descriptive si, daca este necesar, de informatii referitoare la utilizare.
- starea fizica a alimentului sau la tratamentele specifice la care acesta a fost supus (refrigerare, congelare,
afumare etc)
- mentiunea "tratat prin ionizare" sau "tratat cu radiatii ionizante" daca este cazul.
mentiunea "ambalat in atmosfera protectoare" daca s-a utilizat pentru conservare un gaz avizat sanitar.
Alte cerinte:
- Marca de fabrica, marca comerciala sau alte denumiri nu pot inlocui denumirea produsului.
- Termenii "mod", "tip", "gen" nu pot fi folositi alaturi de denumirea specifica.
Alte observatii:
- Denumirea iaurtului tratat UHT trebuie sa fie suficient de clara pentru a "permite cumparatorului sa cunoasca
natura produsului si sa il deosebeasca de alte produse cu care ar putea fi confundat".
- Produsul nu poate include in denumirea sa mentiunea "fabricat dupa metode traditionale" daca nu indeplineste
aceasta conditie.
- Data de expirare - pentru data de expirare se folosesc 2 termeni:
a) termenul de valabilitate, pentru alimentele foarte perisabile cum ar fi produsele lactate si cele din carne, si care
reprezinta data limita de consum. Dupa aceasta data producatorul nu mai garanteaza sanatatea consumatorului,
chiar daca produsul a fost pastrat in conditii corespunzatoare, si,
b) data durabilitatii minimale, pentru produsele mai putin perisabile, cum ar fi produsele de panificatie,
conservele, produsele din ciocolata, bauturile racoritoare etc, si care reprezinta data limita de comercializare.
Produsele mai pot fi consumate o vreme, neafectand sanatatea, dar nu mai pot fi comercializate, intrucat
producatorul nu mai garanteaza calitatile fizico-chimice si pe cele gustative (dioxidul de carbon din bauturile
racoritoare se pierde, painea se usuca etc).
Termenul de valabilitate se compune din formularea clara a zilei, lunii si anului (in aceasta ordine, folosind
sistemul ZZLLAA) si intr-o forma necodificata. Data este precedata de mentiunea clara "Expira la data de…".
Dupa caz, se poate indica doar ziua si luna sau ziua, luna si anul.
Data de durabilitate minimala se marcheaza in aceeasi formula. Data este precedata de mentiunea clara "A se
consuma de preferinta inainte de / pana la sfarsitul…". Se pot mentiona doar ziua si luna, luna si anul sau doar
anul, in functie de durabilitate.
În ambele situatii, mentiunile cu privire la indicarea datei sunt urmate de conditiile de pastrare si conservare,
daca este cazul.
Am vrea sa atragem din nou atentia pe aceasta cale consumatorilor sa citeasca pe eticheta de fiecare data cand
cumpara un produs, data de expirare, deoarece consumul unui aliment alterat nu justifica ulterioarele consecinte.
APC Romania condamna faptul ca adesea data de expirare nu poate fi citita si inteleasa deoarece cifrele sunt
sterse sau nu se intelege daca data inscriptionata se refera la data de expirare sau la cea de fabricare. APC va
contacta firmele producatoare si spera ca aceasta problema sa se rezolve. De asemenea, rugam consumatorii
sa nu riste cumparand produse a caror data de expirare nu poate fi inþeleasa.
Alimentele scutite de indicarea datei durabilitatii minimale:
1. Fructele si legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate. Aceasta exceptie nu se aplica si
semintelor de germinatie.
2. Bauturile continand 10% sau mai mult in volume alcool.
3. Painea, produsele de panificatie, patiserie si cofetarie care se consuma in 24 ore.
4. Otetul de fermentatie.
5. Sarea de bucatarie, cu exceptia celei iodate.
6. Zaharul si mierea de albine.
7. Produsele zaharoase alcatuite aproape in totalitate din zahar aromatizat sau colorat.
8. Guma de mestecat.
9. Portiile individuale de inghetata nepreambalata.
10. Vinuri, vinuri spumoase, spumante, licoroase, aromatizate si produse similare obtinute din fructe, altele
decat strugurii.
11. Bauturi nealcoolice, sucuri de fructe, nectaruri din fructe si bauturi alcoolice in recipiente mai mari de 5 litri,
destinate consumului colectiv.
- Cantitatea neta
Înscrierea cantitatii nete se face in unitati de volum, pentru produsele lichide, si in unitati de masa, pentru
celelalte produse. Se utilizeaza dupa caz litrul, centilitrul, mililitrul si gramul sau kilogramul.
Pentru urmatoarele alimente nu este obligatorie indicarea cantitatii nete:
- Alimentele vandute cu bucata, la care numerotarea se poate face cu usurinta din exteriorul produsului; in caz
contrar, se indica numarul pe eticheta.
- Alimentele care pot inregistra pierderi de volum sau de masa.
- Alimentele care sunt vandute la numar sau sunt vandute in prezenta cumparatorului.
- Alimentele a caror cantitate neta este mai mica de 5 grame sau 5 mililitri. Sunt exceptate condimentele si
plantele aromatice.
- Lotul
Toate alimentele trebuie sa poarte o indicatie care sa permita identificarea lotului din care fac parte. Alimentele a
caror eticheta specifica si ziua in data de durabilitate minimala sau termenul de valabilitate, alaturi de alte cazuri
similare, sunt exceptate de la indicarea lotului.
- Lista ingredientelor - toate ingredientele trebuie sa fie mentionate pe eticheta in ordinea descrescatoare a
cantitatii lor. Aditivii alimentari, vitaminele si mineralele adaugate trebuie de asemenea sa fie incluse in lista
ingredientelor.
Aditivii alimentari se inscriu in lista ingredientelor cu denumirea categoriei din care fac parte (coloranti,
conservanti, stabilizatori, indulcitori etc) urmata de denumirea chimica sau codul numeric CE. De exemplu:
acidifiant: acid citric sau E330.
Aditivii alimentari ce trebuie specificati sunt: acidifiantii, agentii de afanare, de ingrosare, de glazurare, de
umezire, de intarire, de incarcare, amelioratorii de faina, amidonul modificat, antiaglomerantii, antioxidantii,
antispumantii, colorantii, conservantii, corectorii de aciditate, emulsificatorii, gelifiantii, gazele de expandare,
indulcitorii, potentiatorii de aroma, sarurile de topire, stabilizatorii.
Exista nenumarate exemple de alimente pe piata care nu mentioneaza aditivii, ci doar categoria de aditivi.
Rugam consumatorii sa fie atenti si sa nu mai cumpere aceste produse.
Alimentele scutite de specificarea ingredientelor sunt urmatoarele:
1. Apele carbogazoase, a caror denumire face sa apara aceasta caracteristica.
2. Fructele si legumele proaspete (inclusiv tuberculii de cartof) neprocesate.
3. Otetul de fermentatie care provine in mod exclusiv dintr-un singur produs de baza si care nu a suferit
adaugarea nici unui alt ingredient.
4. Branza, untul, laptele si smantana fermentata, in masura in care nu au suferit decat adaugari de produse
lactate, enzime si culturi de microorganisme necesare fabricarii, sau de sare in cazul branzeturilor, altele decat
cea proaspata sau topita.
5. Produsele constituite dintr-un singur ingredient, daca denumirea acestuia este identica cu cea a
ingredientului si permite identificarea clara a naturii ingredientului.
- Cantitatea din anumite ingrediente accentuate la etichetare - pentru a fi mai atragatoare, producatorii
accentueaza prin desene sau texte anumite ingrediente (vitamine, proteine, minerale, fructe).
Legislatia obliga specificarea cantitatii, exprimate in procente, a acelor ingrediente accentuate la etichetare prin
desene, cuvinte sau care sunt incluse in denumirea produselor. (aromele, cum ar fi condimentele sau sarea fac
exceptie, intrucat la acestea, cantitatea este nu este relevanta)
Din pacate, numai o parte din produse satisfac aceasta prevedere.
- Mentiunile suplimentare pe grupe de produse - Va informam ca exista mentiuni suplimentare de etichetare
pentru diferitele grupe de produse, dintre care vom mentiona urmatoarele pe care le consideram a fi foarte
importante la alegerea produsului:
• Laptele trebuie sa includa procentul de grasime si procedeul de tratamentul termic
• Iaurtul si smantana - procentul de grasime
• Branzeturile - procentul de grasime raportat la substanta uscata si procedeul de tratament termic
• Untul - procentul de grasime si o mentiune speciala in cazul adaosului de sare
• Margarina - tipul de margarina dupa procentul de grasime. În cazul in care contine mai mult de 0,5% sare
trebuie sa fie specificat pe eticheta sarata.
• Pentru cazurile cand uleiurile si grasimile sunt folosite ca ingrediente pentru alte produse trebuie specificata
originea acestora (vegetala sau animala), iar pentru cele hidrogenate, mentiunea hidrogenat / hidrogenata, lucru
care, din pacate, nu se gaseste pe toate produsele. Este dreptul consumatorului sa cunoasca daca uleiul sau
grasimea sunt hidrogenate sau nu.
• Pentru produsele din carne - trebuie mentionate, printre altele, specia de animal (exista insa si exceptii) si
tratamentele utilizate.
• Pentru produsele din oua - consumatorul trebuie sa cunoasca continutul in ou raportat la produsul finit,
exprimat in procente si temperatura de pastrare.
• Pentru produsele din ciocolata - trebuie sa cunoastem procentul de cacao substanta uscata, din greutatea
totala.
• Pentru bauturile alcoolice - sunt absolut interzise mentiunile precum: reconfortant, energizant, tonic, fortifiant
etc.
• La otet - trebuie sa cunoastem cantitatea de acid exprimata in grame acid acetic la litru.
• Alimentele congelate - trebuie sa poarte mentiunile "Produs congelat" si "A nu se recongela dupa
decongelare".
• Produsele care contin indulcitori artificiali, precum aspartam, cyclamate, saccharin - trebuie sa poarte
mentiunea "cu indulcitori", iar aceasta mentiune trebuie sa insoteasca denumirea produsului.
• În cazul in care se adauga aspartam - mentiunea contine fenilalanina este obligatorie. Din pacate, nici
aceasta prevedere nu este de multe ori respectata. Aceasta mentiune este necesara deoarece exista persoane
cu intoleranta la fenilalanina carora le provoaca daune serioase sistemului nervos central.
• Alimentele pentru sugari si pentru copiii de varsta mica (1-3ani) - trebuie sa poarte o mentiune speciala in
acest sens.
• Atunci cand un ingredient contine gluten, denumirile "amidon", respectiv "amidon modificat", se completeaza
prin indicarea originii acestuia. Aceasta mentiune este necesara deoarece exista persoane cu intoleranta la
gluten.
Sursa: APC

Nu stim sa citim etichetele

Nu stim sa citim etichetele REŞIŢA – Este concluzia desprinsă în cadrul şedinţei de miercuri a Consiliului
Consultativ pentru Protecţia Consumatorilor.

(1 comentariu)

Tu stii ce mananci? Cumparam alimente vrac fara sa

stim aproape nimic despre ele. Ce riscuri sunt
deGabriel KolbaySambata, 09 Iunie 2018, ora 15:13
Cu toate ca au dreptul la o informare corecta, precisa si completa, consumatorii romani nu
pot afla aproape nimic despre alimentele vandute in vrac, in magazine si in piete.In aceste
conditii, crezand ca mananca sanatos, multi dintre oameni risca, de fapt, sa se
imbolnaveasca grav.

In mod normal, consumatorul ar trebui sa poata afla toate informatiile relevante despre fiecare
aliment din comert, indiferent daca acesta e preambalat si vandut la bucata sau daca
comercializeaza vrac. In ambele cazuri, alimentele sunt destinate consumului si pot hrani sau
imbolnavi un om, in functie de modul in care au fost preparate, conservate si depozitate. In
consecinta, oricare ar fi forma in care sunt ele scoase la vanzare, toate alimentele ar trebui sa fie
corect, complet si precis etichetate, astfel incat omul sa le poate alege doar pe cele pe care le
considera bune.

Spre exemplu, orice consumator ar trebui sa poata afla citind eticheta alimentului: cine, unde si
cum l-a produs, cand expira, dar si in ce conditii trebuie pastrat. In plus, n-ar trebui sa lipseasca
de pe eticheta nici lista completa a ingredientelor si a proportiilor in care acestea au fost folosite
la prepararea produsului. Nu in ultimul rand, aceeasi eticheta ar trebui sa-i ofere omului informatii
cu privire la efectele pe care consumul alimentului le-ar putea avea asupra sanatatii sale.

Din pacate, cele mai multe dintre etichetele alimentelor din magazinele si pietele de la noi nu
contin nici macar jumatate dintre aceste date de baza. Iar daca despre alimentele preambalate
consumatorul tot mai poate afla cate ceva, pe cele vrac le cumpara, de regula, in orb, din cauza
ca acestea sunt etichetate fie sumar, mai mult de forma, fie nu sunt etichetate deloc. Iata doar
cateva exemple.

E un risc sa cumperi oua comercializate vrac

Ca isi alege de la raft trei-patru oua sau un carton intreg, consumatorul ar trebui sa poata afla
despre ele la fel de multe informatii. Din pacate, n-o poate face, din cauza ca in Romania, modul
de etichetare a oualor ii dezavantajeaza pe cei care le cumpara vrac, privandu-i de accesul la
informatii esentiale despre aliment.

Mai exact, legea prevede ca ouale se etichetateaza in doua etape. Mai inati, parte dintre
informatii sunt stantate direct pe coaja fiecarui ou. Ulterior, alte informatii se trec pe etichetele
cartoanelor in care se ambaleaza ouale. Astfel, in cazul in care cumpara un carton intreg,
consumatorul poate citi pe eticheta: numarul de oua din ambalaj, tara lor de origine (din pacate,
nu neaparat si datele societatii producatoare), numele firmei care le-a ambalat, dar si termenul
de valabilitate, marimea, greutatea si clasa de calitate a oualor. In plus, pe aceeasi eticheta a
cartonului mai trebuie trecute informatii privind valoarea nutritionala o oului, dar si o cifra care
indica modul de crestere a gainii care l-a produs: ecologic (cifra 0), pe sol (cifra 1), in hale in care
s-au putut misca (cifra 2) si in baterii imbunatatite, unde au trait pe o suprafata egala cu a unei
coli A4 (cifra 3) . Unii dintre producatori mai trec pe eticheta si alte informatii despre ouale livrate
- cum ar fi modul de hranire al pasarilor - ca sa-l convinga pe cumparator ca produsul e bun.

In schimb, consumatorul care cumpara oua vrac n-are acces la informatiile de pe eticheta
cartonului. Nici vorba despre informatii privind intermediarii prin mana carora a trecut oul sau
despre valoarea nutritiva a acestuia! In loc de asa ceva, consumatorul trebuie sa se
multumeasca doar cu datele stantate pe coaja oului. Nici acestea nu sunt, insa, trecute in clar, ci
sub forma unui cod.

Doar daca stie sa desluseasca modul de notare, omul va afla: in ce tara si in ce judet a fost
produs oul, cat este acesta valabil si cum a fost crescuta gaina care l-a produs. Pe ou mai e
stantat si un cod al producatorului, pe care insa il pot interpreta doar autoritatile de control, nu si
consumatorul fara pregatire in domeniu. Iar daca oul a mai fost si produs in alta tara, codul
devina aproape imposibil de citit, din cauza ca mentiunile din Polonia, spre exemplu, difera fata
de cele din Romania.
 Comerciantii din Piata Obor nu se sfiesc sa vanda oua neetichetate, care i-ar putea pune
consumatorului sanatatea in pericol. Foto: Ziare.com

Chiar si aceste informatii - asa putine si neclare - le sunt accesibile doar consumatorilor care
aleg oua vrac stantate. In Piata Obor, am gasit, insa, si destule oua scoase la vanzare fara a mai
fi etichetate in vreun fel. Cine le cumpara o face fara sa stie unde si in ce conditii au fost
produse. Consumatorul nu poate afla nici macar daca sunt proaspete si sigure pentru consum
sau nu si daca risca sa se imbolnaveasca, mancandu-le. Din pacate, intoxicatia alimentara cu
oua ia adesea forme severe, cauzand dureri abdominale, stari de greata si dureri de cap.
 Despre oul neetichetat consumatorul nu poate afla nicio informatie. Foto: Ziare.com

Nici branza si nici mezeluri vrac nu sunt complet si precis etichetate

Consumatorul care alege de pe raftul supermarketului o bucata de branza ambalata in tipla sau
in cutie tot mai reuseste sa afla cate ceva despre ea, cititndu-i eticheta. Spre exemplu, daca ar
alege cascavalul din imagine, comparatorul ar afla, printre altele, macar ca acesta e facut din
lapte romanesc, are 26% grasime si a fost afumat natural. In plus, va afla cate calorii si cati
nutrienti contine suta de grame de branza.
 Un produs de pe eticheta caruia consumatorul poate afla cateva informatii care sa-i fie utile.
Foto: Ziare.com

Daca insa si-ar lua branza vrac, din acelasi supermarket, mare lucru n-ar mai putea afla despre
ea. De pe o eticheta botita, cu scris aproape ilizibil, consumatorul ar mai putea citi doar ca
branza a fost facuta din lapte, in Romania, si ca are 2,6% sare. Cine a produs-o, in ce conditii,
cati nutrienti si cate calorii contine ea, omul nu mai poate afla.
 De pe etichtea brazei comercializate vrac abia daca poti citi putine informatii despre produs.
Foto: Ziare.com

In piete, lucrurile stau si mai rau. Spre exemplu, singurele informatii pe care comerciantii din
Piata Obor le trec pe eticheta branzeturilor sunt: numele produsului si pretul. Ba, uneori, nici
macar pe acestea. In consecinta, consumatorul n-are altceva de facut decat sa isi aleaga
alimentele in functie de aspect, de pret si de laudele pe care le aduce comerciantul.
 In Piata Obor, consumatorul nu poate afla aproape nimic despre banza vanduta vrac. Foto:
Ziare.com

Etichetarea mezelurilor vrac lasa si ea de dorit. Pe de o parte, din cauza ca producatorul nu

mentioneaza cantitatile in care se regasesc, in compozitia produsului, diversele ingrediente.
Apoi, din cauza ca n-ar fi exclus ca produsul sa contina si ingrediente care nu figureaza pe
eticheta.

Spre exemplu, consumatorului i-ar ajunge cateva minute petrecute intr-un supermarket pentru a
constata ca toate batoane de parizer de la raft contin carne "dezosata mecanic" sau "separata
mecanic". Potrivit Asociatiei Infocons, aceasta este "o pasta care include oase, maduva osoasa,
piele, nervi, vase de sange si resturi de carne ramase pe oase (...) un amestec de muschi si alte
tesuturi care nu sunt in general considerate carne".

In schimb, niciunul dintre mezelurile care se vand vrac, la felie, nu contine aceasta "carne
separata mecanic", ci doar carne. Sa fie oare o simpla intamplare sau o omisiune in etichetare,
menita sa-l induca in eroare pe consumator? E o intrebare la care ar trebui sa raspunda urgent
autoritatile responsabile cu siguranta alimentara a romanilor.
 Spre deosebire de parizerul ambalat, cel vrac ar contine doar carne, nu si "carne separata
mecanic", o pasta din oase, piele, grasime si nervi. Foto: Ziare.com

Presedintele Asociatiei InfoCons, Sorin Mierlea, a declarat pentru Ziare.com ca, din pacate, in
Romania nicio autoritate nu este preocupata de astfel de probleme.

"In ultimii 28 de ani, nicio autoritate a statului nu a facut analize in urma carora sa reiasa daca,
intr-adevar, ingredientele listate de producator si comerciant pe eticheta alcatuiesc, intr-adevar,
compozitia produsului alimentar. Nu vorbim doar despre stabilirea numarului de aditivi, ci despre
mai mult de atat. Spre exemplu, daca pe eticheta scrie parizerul contine 50% carne, ar trebui
facuta o analiza care sa stabileasca daca, intr-adevar, asa stau lucrurile. In plus, ar trebui sa
aflam, tot in urma unor analize, daca produsul nu contine cumva si alte ingrediente, care nu sunt
listate pe eticheta. Dar cine sa faca analizele astea? Ca autoritatile clar nu sunt preocupate de
asa ceva!", a declarat Sorin Mierlea.

Din pacate, consumand alimente despre a caror compozitie nu stiu aproape nimic, oamenii risca,
printre altele, sa ingereze aditivi alimentari periculosi in cantitati mai mari decat cele permise si,
astfel, sa se imbolnaveasca grav. Spre exemplu, consumat in exces, nitritul de sodiu prezent in
toate mezelurile - si mentionat pe eticheta parizerului vrac doar cu titlul de "conservanti" - e
cangerigen. Ar fi, deci, firesc ca omul sa poata afla de pe eticheta produsului daca acesta
contine aditivul periculos si in ce cantitate, pentru a-si putea rationaliza consumul.
Din pacate, producatorii si comerciantii nu se grabesc sa ii ofere consumatorului informatii de
care acesta are nevoie pentru a se hrani sanatos. Iar autoritatile care ar trebui sa vegheze la
siguranta noastra alimentara continua sa inchida ochii la toate aceste nereguli, lansadu-l pe
consumator sa se descurce cum poate si sa puna pe masa alimente despre care nu stie aproape
nimic.

Articolul face parte din Campania Ziare.com Tu stii ce mananci? - o campanie de informare si
constientizare a importantei de a cunoaste ce mancam si a impactului pe care il au anumite
alimente sau ingrediente asupra sanatatii noastre. De ce este important ca pe fiecare produs sa
existe lizibil o lista cu toate ingredientele continute, dar si cu orice alt element (tip de procesare,
ambalare etc) care ne-ar putea afecta sanatatea? Ce inseamna ingredientele sau mentiunile
trecute pe eticheta? Ce spun studiile despre impactul diferitelor alimente sau ingrediente asupra
sanatatii? Sunt intrebari la care vom raspunde in cadrul acestei campanii. Daca aveti si voi
intrebari sau vreti sa ne semnalati nereguli pe care le intalniti in magazinele din care va faceti
cumparaturile, trimiteti un mail pe adresa viatasanatoasa@ziare.com. Fiti parte din aceasta
campanie, care militeaza pentru o viata sanatoasa!

alt

Adauga

Comentarii

Adauga un link

Rectifica

Pornind de la prezentarea activităţii recente a Comisaritaului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor privind
materialele de construcţii, îmbrăcămite şi încălţăminte, Doru Cozma, şeful Direcţiei Judeţene pentru Accize şi
Operaţiuni Vamale Caraş-Severin a deschis discuţiile privind etichetarea anumitor transporturi venite din alte ţări:
„Ce trebuie să înţelegem din prezentare? Faptul că s-au efectuat controale? Ce trebuie să înţelegem ca şi
consumatori?“.
Răspunsul comisarului Mirela Răchitan a venit prompt: „Trebuie să citim etichetele produselor, alimentare sau
nu, instrucţiunile şi termenele de valabilitate, pentru că nu prea ştim să o facem. Şi materialele de construcţii –
ciment, adezivi etc – au un astfel de termen. Şi preţurile pot pune în dificultate cumpărătorul, pentru că, spre
exemplu, la gresie poate fi afişat preţul pe metru pătrat şi în cutia de produs să fie depăşită suprafaţa, ceea ce se
poate remarca la casă“. Referitor la acest subiect, a intervenit în discuţie şi şefa Inspectoratului Teritorial în
Construcţii, Anişoara Suciu.

Reprezentanta ITC Caraş-Severin a precizat că, deşi controalele efectuate de către instituţie şi Protecţia
Consumatorilor sunt efectuate pe materialele de construcţii, acestea pot avea obiective diferite. „Mă refer la
declaraţiile de conformitate, la marcajele privind standardul de produs. Consumatorul nu ştie unde să se uite
când achiziţionează un produs, ci vede doar preţul, fără să se intereseze de caracteristicile acestuia. Referitor la
Vamă, intră din Serbia produse pentru construcţii fără documente de conformitate pentru zidărie şi alte activităţi.
Producătorul trebuie să ofere actele de conformitate şi noi trebuie să prevenim abaterile“, a amintit Anişoara
Suciu.

În contrapartidă, Doru Cozma a precizat că nu intră în atribuţiile instituţiei pe care o conduce verificarea actelor
respective, dar că poate exista o colaborare între instituţii pentru soluţionarea acestor probleme. Potrivit datelor
prezentate, la materialele de construcţii au fost amendate opt nereguli şi au fost oprite definitiv de la
comercializare produse de peste o tonă, în cunatum de 3.205 lei. În ceea ce priveşte îmbrăcămintea şi
încălţămintea, controalele s-au soldat cu 39 de amenzi pentru etichetare necorespunzătoare, în cuantum de
39.000 de lei, fiind oprite temporar de la vânzare produse în valoare de 63.270 de lei. Concluzia trasă şi de către
subprefectul judeţului, Anton Paulescu, cel care a condus şedinţa, a fost că „trebuie să ne uităm cu atenţie la
etichete, să cerem să ne fie respectate drepturile ca şi consumatori“.

Flavius Rotariu