Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Roman Curs 9
Drept Roman Curs 9
Curs 9
1
Drept Roman – Curs 9
Asa cum spuneam, judecatorul putea pronunta fie o sentinta de condamnare, fie o
sentinta de absolvire, iar sentinta genera anumite efecte juridice. Astfel, sentinta de
condamnare producea doua efecte pe care le denumim forta executorie si forta juridica, iar
sentinta de absolvire producea un singur efect (numai forta juridica).
2
Drept Roman – Curs 9
Prin forta juridica a sentintei intelegem autoritatea lucrului judecat, conform careia
un proces intre aceleasi parti si cu privire la acelasi obiect nu poate fi judecat de mai multe
ori. Fireste, acest principiu nu a fost cunoscut in epoca foarte veche.
De aceea, multa vreme, procesele intre aceleasi parti si cu privire la acelasi obiect erau
judecate de mai multe ori si, astfel, se ajungea in mod fatal la sentinte contradictorii de natura
sa compromita justitia. De aceea, inca din epoca veche s-a formulat regula conform careia o
actiune a legii nu poate fi intentata de mai multe ori.
Prin aceasta regula s-a asigurat autoritatea lucrului judecat, dar numai fata de
reclamant, intrucat numai reclamantul a intentat o actiune in justitie, nu s-a asigurat si fata de
parat, de vreme ce paratul nu intentase vreo actiune, asadar paratul putea redeschide procesul.
In procedura formulara, autoritatea lucrului judecat fata de reclamant s-a asigurat prin
efectul extinctiv a lui litis contestatio, devreme ce, in virtutea acestui efect, dreptul dedus de
3
Drept Roman – Curs 9
reclamant se stinge. Iar daca dreptul se stinge, reclamantul nu poate redeschide procesul, caci
acolo unde nu exista drept, nu exista nici actiune in justitie.
Aceasta regula a fost sanctionata pe cale de exceptiune, prin exceptio rei iudicatae sau
exceptiunea lucrului judecat, exceptiune care putea fi opusa atat de reclamant, cat si de parat.
Astfel, daca reclamantul incerca sa redeschida procesul, exceptia era opusa de parat. Iar daca
paratul era acela care incerca sa redeschida procesul, exceptiunea era opusa de reclamant si
astfel s-a asigurat autoritatea lucrului judecat fata de ambele parti.
Procedura extraordinara
4
Drept Roman – Curs 9
Persoane
Daca in zilele noastre, orice fiinta umana este persoana, si prin urmare are capacitate
juridica, la romani aveau caput numai oamenii liber, caci sclavii erau asimilati cu lucrurile si
nu erau subiecte, ci obiecte de drept.
Pe de alta parte, capacitatea oamenilor liberi nu era unitara, ci era foarte diversificata,
astfel oamenii liberi erau clasificati in cetateni si necetateni (erau clasificati in latini si
peregrini). Si cetatenii si necetatenii puteau fi ingenui sau dezrobiti. Se numeau ingenui
aceia care au fost mereu oameni liberi, iar dezrobitii erau sclavii eliberati.
Pentru ca o persoana sa aiba capacitate juridica deplina, erau necesare trei conditii:
Aveau capacitate deplina numai cetatenii romani care erau sefi de familii. Toate
celelalte categorii de persoane aveau o capacitate juridica limitata.
5
Drept Roman – Curs 9
este titularul patrimoniului in intervalul de timp cuprins intre momentul mortii unei persoane
si momentul acceptarii succesiunii acelei persoane?”.
Asa cum spuneam, oamenii liberi se clasifica in cetateni si necatateni. Insa, in epoca
foarte veche, cetatenia se confunda cu libertatea. La origine, numai cetatenii romani puteau fi
oameni liberi, de vreme ce la acea epoca orice strain venit la Roma cadea automat in sclavie.
Cu toate acestea, multa vreme (aproximativ cinci secole), romanii au pastrat numai
pentru ei avantajele decurgand din calitatea de cetatean, caci numai cetatenii se bucurau de
plenitudinea drepturilor politice si civile, caci aveau ius comercii, aveau ius connubii, ius
militae, ius suffragi si ius honorum.
Marcus (prenumele)
6
Drept Roman – Curs 9
Cicero (cognomen).
Cetatenia romana se dobandea in primul rand prin nastere. Noul nascut din sanul
familiei dobandea statutul juridic al tatalui sau din momentul din care l-a conceput, iar cel
nascut in afara castoriei dobandea statutul juridic al mamei sale din momentul in care l a
nascut.
Cetatenia se dobandea prin lege, caci romanii votau frecvent legi speciale prin care
acordau cetatenia unei persoane sau unor persoane determinate.
Cetatenia se dobandea prin beneficiul legii, intrucat unele legi, ca de exemplu Legea
celor XII Table, prevedeau care sunt conditiile necesare pentru dobandirea cetateniei, iar
aceia care intruneau conditiile legii deveneau cetateni, dupa cum cetatenia se dobandea prin
efectul dezrobirii, caci dezrobitul urma statutul juridic al patronului său, incat dezrobitul unui
cetatean devenea si el cetatean roman.
- Prin pierderea libertatii, de vreme ce libertatea era cea dintai premisa a cetateniei.
- Prin efectul principiului inadmisibilitatii dublei cetatenii, asa incat acela care
dobandea cetatenia altui stat pierdea automat cetatenia romana, dupa cum pierdeau
cetatenia cei exilati din Roma.
7
Drept Roman – Curs 9
1)LATINI
-d.p.d.v. juridic latinii erau de 4 feluri:
a) Latinii veteres
-vechii locuitori ai Latiumului
-rude de sange cu romanii
-se bucurau de:-ius commercii
-ius connubii
-ius suffragii
-acelasi statut juridic l-au dobandit si locuitorii coloniilor fondate in Italia pana in 268
i.Hr.
b) Latinii coloniali
-erau locuitorii coloniilor fondate in Italia dupa 268 se bucurau numai de ius
commercii.
c) Latinii iuniani
-erau sclavii dezrobiti fara respectarea formelor solemne.
-despre ei se spune ca traiesc liberi dar mor sclavi, in sensul ca puteau incheia acte
intre ei (contracte), dar nu-si puteau face testament.
d)Latinii fictivi
-sunt locuitori din provincii care se bucura de ius commercii
-erau denumiti fictivi deoarece se bucurau de latinitate d.p.d.v. juridic nu si d.p.v.d.
etnic
Sclavia
Potrivit textelor juridice romane, sclavii erau asimilati cu lucrurile astfel ca nu erau
persoane, subiecte, ci obiecte de drept. Daca in epoca Regalitatii, sclavia a avut un caracter
partriarhal, domestic, spre sfarsitul Republicii, sclavia a devenit clasica.
Dobandirea statutului de sclav:
o prin nastere: de vreme ce sclava nu se putea casatori, ea nastea in afara casatoriei si
astfel copilul sclavei era si el sclav
o din razboi: prizonierii de razboi treceau in proprietatea statului roman care apoi ii
vindea persoanelor fizice prin intermediul questorilor
o prin pierderea libertatii, insa cetatenii romani nu puteau deveni sclavi la Roma, ci
numai in strainatate.
Astfel, debitorul insolvabil care era supus executarii silite asupra persoanei putea fi
vandut ca sclav trans Tiberim (peste hotare). De asemenea, putea fi vandut ca sclav hotul
prins in flagrant, nesupusul la incorporare sau dezertorul.
Neavand personalitate, sclavul nu avea patrimoniu si nu putea incheia acte juridice in
nume propriu; totusi, din ratiuni de ordin politic, romanii au admis ca sclavii sa stapaneasca si
sa administreze in fapt anumite bunuri care erau denumite peculiul sclavului.
S-a admis ca sclavii sa incheie acte juridice, dar nu in nume propriu, ci imprumutand
capacitatea lui „dominus” si cu conditia ca prin efectele acelor acte situatia lui „dominus” sa
devina mai buna d.p.d.v. patrimonial, adica acesta sa devina creditor sau proprietar si nu
debitor.
9
Drept Roman – Curs 9
b) Censu (recensamant)
-se facea cu ocazia recensamantului caci registrul de recensamant avea 2 coloane:
1)coloana bunurilor - din aceasta coloana faceau parte sclavii
2)coloana persoanelor
Daca cenzorul il trecea pe un sclav de la coloana bunurilor la coloana persoanelor,
prin aceasta simpla mentiune sclavul devenea persoana.
c) Testamento
-se putea face printr-o clauza inclusa in testament si putea fi de 2 feluri:
1) directa
In acest caz, testatorul isi exprima printr-o clauza testamentara vointa ca un anumit
sclav sa fie liber si astfel, sclavul devenea liber in momentul acceptarii succesiunii.
2) indirecta
In acest caz, testatorul ii transmitea mostenitorului sau sarcina ca un anumit sclav sa
fie dezrobit, iar dezrobirea se realiza printr-un act ulterior si distinct de testament.
De data aceasta, dezrobitul urma sa aiba un patron in persoana mostenitorului si
totodata obligatiile care decurg prin patronat intrucat libertul avea fata de patronul sau 3
obligatii desemnate prin cuv:
bona
Cuvantul bona desemneaza dreptul patronului asupra bunurilor dezrobitului. In epoca
foarte veche, la origini, patronul putea dispune de bunurile dezrobitului fara vreo ingradire,
dar in dreptul evoluat, patronul dobandea bunurile dezrobitului numai daca dezrobitul murea
fara mostenitori in linie directa.
obsequium
Cuvantul obsequium desemneaza respectul pe care dezrobitul il datora patronului sau: sa-
l voteze, sa nu-l dea in judecata, sa-l insoteasca, sa-l viziteze. Daca isi incalca aceasta
obligatie, la origine, patronul putea exercita drept de viata si de moarte asupra dezrobitului.
operae
Cuvantul operae desemneaza serviciile pe care dezrobitul le datora patronului sau.
Acestea erau de 2 feluri:
a)oficiales – erau servicii obisnuite prestate de oricine.
b)fabriles – erau acele servicii care presupuneau o anumita calificare (cunoasterea
unei meserii)
10
Drept Roman – Curs 9
2. Addicti : erau debitorii insolvabili atribuiti creditorilor lor; la randul lor se clasificau
in doua categorii:
a)Indicati
-erau acei debitori insolvabili care erau supusi executarii silite asupra persoanei
-erau tinuti timp de 60 de zile in inchisoarea personala a creditorului
b)Nexi
-erau acei debitori care stiindu-se insolvabili nu mai asteptau sa fie judecati si
condamnati, ci din proprie initiativa incheiau un contract cu creditorul, contract denumit
nexum prin care se obligau sa munceasca un numar de zile in contul datoriei pe care n-o
puteau plati.
11
Drept Roman – Curs 9
3. Auctorati
-erau oameni liberi care se angajau ca gladiatori si, intrucat, de regula, gladiatorii
erau recrutati dintre sclavi, acei oameni liberi erau dispretuiti si erau tratati ca si cand ar
fi fost sclavi.
4. Redempti ab hostibus
-erau cei rascumparati de la dusmani intrucat unii oameni de afaceri ii
rascumparau pe cetatenii romani cazuti prizonieri; acestia ramaneau sub puterea
rascumparatorului pana cand plateau valoarea acelei rascumparari.
Categoria oamenilor semi-liberi era formata din coloni. Acestia erau de 3 feluri:
-coloni voluntari
-coloni siliti
-coloni servi
In secolul III s-a dat o lege mostenita din batrani, prin care colonii au fost
legati de pamant si puteau fi vanduti odata cu mosia de care erau legati. Totusi, ei aveau o
anumita capacitate juridica de vreme ce puteu incheia o casatorie valabila, aveau patrimoniu
propriu si puteau dispune de acel patrimoniu prin testament.
12