[DEFINITIE]

In lucrarea „Comunicarea – o abordare praxiologica” Gheorghe Ilie Farte defineste comunicarea

ca un ansamblu de acțiuni și procese prin care interlocutorii își transmit informații prin mesaje ce
pot căpăta diverse forme. Aceste mesaje au fost transmise de-a lungul timpului prin diverse cai si
metode. Implicit s-a ajuns si la comunicarea virtuala.

Discutam de comunicare virtuala atunci cand este folosita tehnologia – fie audio, fie video – cu
persoane care nu sunt prezente in mod fizic langa noi.

[STUDIU, cunoastere si comunicare, nicholas carr]

Nicholas Carr, in cartea sa „Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman” ne descrie
cum un grup de cercetatori a realizat un studiu privind efectele internetului asupra tinerilor
intervievand aprox. 6.000 de membri ai „generatiei net” – adică puști ce au crescut folosind
internetul.

Dupa realizarea studiului ei au descris o expresie si anume „IMERSIUNE DIGITALĂ”. Mai pe

scurt, imersiunea digitala inseamna scufundarea tinerilor in era aceasta digitala si tot ce tine de ea.
In acest sens, cercetatorii au observat faptul ca acesti puști nu citesc o pagina de la stanga la dreapta
sau de sus in jos. Ci mai degraba, ei dau rotocoale cu privirea si exploreaza informatia utila care ii
intereseaza.

[INTREBARE PUBLIC: 250 DE PAG. CARTI SAU MULTE ARTICOLE, nicholas carr]

->> Si acum, as vrea sa ma ajutati cu o parere. Cum credeti ca este mai eficient? Sa cititi o multime
de fragmente online scurte si legate intre ele sau carti de 250 de pagini?

Adevarul este ca nu putem stabili înca ce varianta ar fi mai eficienta si asta pentru ca am ajuns intr-
un punct critic al istoriei noastre intelectuale, culturale si sociale. Ne aflam intr-un moment de
tranzitie între 2 moduri de gandire diferite.

Batalia se da intre vechiul nostru proces de gandire liniară (care este o gândire calmă, concentrată,
netulburată) și un nou gen de minte care dorește și are nevoie să primească și să distribuie
informatii în explozii scurte, izolate si cu cat mai rapid cu atat mai bine.
Ei bine, cam la fel se intampla si in comunicarea noastra de zi cu zi. Pentru ca am inceput sa
folosim din ce in ce mai des comunicarea virtuala, ne vine destul de greu sa ascultam activ, sa fim
empatici cu ceilalti sau sa avem rabdare in ascultarea lor.

[PRIETENI VIRTUALI?]

Cu toate acestea, as vrea sa va intreb daca v-ati facut prieteni in mediul virtual? Puteti sa-mi
descrieti care este relatia voastra cu ei si cum va intelegeti?

Eu am un exemplu personal si foarte relevant in aceasta situatie. De cand aveam 13-14 ani am
inceput sa joc jocuri pe calculator. Usor usor am trecut la jocuri online unde intalneam si alti
playeri. Astfel, am inceput sa interactionez cu ei, initial prin text in joc, dupa care am ajuns pe
skype pentru ca in acest mod ne era mai usor. Anii au trecut, noi am continuat sa vorbim, iar in
prezent, pe unul dintre cei mai buni prieteni ai mei l-am cunoscut in lumea aceasta virtuala prin
intermediul comunicarii virtuale.

Ce explicatie am gasit eu la faptul ca ne intelegem foarte bine in ciuda faptului ca ne-am cunoscut
online? Consider ca acest lucru se intampla deoarece ne-am cunoscut intr-un mediu, sa-I spun asa,
in care amandoi aveam acelasi scop si acelasi interes: sa castigam impreuna. Si totodata de roadele
castigului ne bucuram tot impreuna.

[HORMONI, CREIER]

Insă, ce lipseste in comunicarea virtuală?

Un lucru care se intampla in comunicarea fata in fata si nu si in comunicarea online este faptul ca
atunci cand ne intalnim cu o persoana in creierul nostru se activeaza o multime de
neurotransmitatori si hormoni ce ne ajuta sa avem mai multa incredere in cei cu care interactionam.
Acest lucru poate fi un lucru bun uneori, alteori poate fi un lucru negativ. De asemenea, o strangere
de mana, o atingere pe spate sau umar ne face sa ne simtim bine, in siguranta si ne apropie de
persoana respectiva.
[CONFORM SOCIOLOGILOR HAMBURGER AND BEN ARTZI – THE SOCIAL NET]

“Utilizarea comunicării mediate de calculator este strâns legată de caracterul utilizatorului.

Persoanele introvertite care au dificultăți în comunicare, preferă rețelele de socializare, deoarece
se pot exprima mai ușor”. Conform celor doi sociologi, utilizatorii au tendința de a se prezenta
diferit față de realitate, dar nu într-un mod exagerat, “deoarece în listă au familia, prietenii, rudele,
colegii de școală etc, iar mulți dintre utilizatori evită extremismul, dar se străduiesc să-și creeze o
imagine cât mai apropiată de visele lor, ceea ce ne permite să ne reflectăm diferit”.

[DIVERSIFICAREA RETELELOR DE SOCIALIZARE]

Un lucru interesant ce s-a intamplat odata cu trecerea anilor si cu dezvoltarea tehnologiei si a

comunicarii virtuale este faptul ca au aparut diferite platforme online ce satisfac diverse nevoi de
socializare ale oamenilor:

1. Facebook – este o rețea de socializare in care poti adauga persoane in lista ta de prieteni, ii
poti vedea postarile inclusiv fotografiile sau clipurile video pe care acesta posteaza, poti
purta discutii cu ei.
2. LinkedIn – este o rețea de socializare orientată spre mediul profesional cu ajutorul căruia
orice utilizator își poate găsi un loc de muncă sau un angajator poate găsi profesionistul
de care are nevoie.
3. Twitter – este la fel, o retea de socializare prin care poti trimite update-uri si mesaje rapide
despre activitatile pe care le faci fie cunoscutilor, fie necunoscutilor avand posibilitatea
unui feedback rapid din partea acestora.
4. Instagram – retea de socializare ce se bazeaza pe distribuirea/partajarea pozelor in special,
dar si a clipurilor video.