ŞCOALA PROFESIONALĂ "LA SALLE"

Asociaţia "Institutul Sfântul Ioan De La Salle" (Fraţii Şcolilor Creştine) - Filiala Pildeşti
Str. Vasile Alecsandri, 1 – 617136 - Pildeşti, Com. Cordun, Jud. Neamţ / Tel.Fax: 00-40-233-748537 / E-mail: splasallefsc@xnet.ro
Cod fiscal: 14376979 / Cont: BCR-ROMAN 2511.1-625924.1/ROL - 2511.1-625924.2/USD - 2511.1-625924.3/EUR
___________________________________________________________

Fr. Antxon Andueza F.S.C.

SITUAŢIA FAMILIEI ÎN ROMÂNIA DE ASTĂZI:

PROBLEME CU CARE SE CONFRUNTĂ

Tema familiei este la modă: misiunile parohiale, mai multe scrisori pastorale, sinodul
diecezan, seminarul de formare organizat de CSMR, chiar şi această întâlnire a persoanelor
consacrate o au ca temă. Şi este bine să fie aşa pentru că este baza noastră., pentru că de aici
pornim noi şi porneşte orice în societate şi în Biserică.
Mie mi s-a cerut să fac o descriere a situaţiei familiei în România. Dar mă întreb: se
poate face, oare, o radiografie a familiei? Ar fi ca şi cum am pretinde să diagnosticăm, printr-o
singură scanare starea de sănătate a unui întreg colectiv, a tuturor locuitorilor dintr-un oraş...
Situaţiile diferă şi, slava Domnului, generalizările nu pot fi aplicate peste tot... Totuşi am
putea spune că în zilele noastre se produc anumite fenomene care încep să schimbe fisionomia
familiei. Cuvântul la ordinea zilei este „criză”.

Cred că nu este o noutate pentru nimeni faptul că Familia este recunoscută atât de
Biserică cât şi de diferitele instanţe şi organizaţii publice ca una din Instituţiile care mai au
avut de suferit în urma schimbărilor, a transformărilor pe care societatea şi cultura le-au
experimentat în ultima vreme, adică în ultimi decenii. Şi aceste schimbări nu au rămas fără
ecou la noi. Exortarea „Familiaris Consortio” începe, tocmai, cu această constatare şi descrie
situaţia familiei astăzi ca un joc de lumini şi umbre..
Am putea spune că omenirea s-a împărţit în două moduri de a gândi: Pe de o parte se
spune că căsătoria şi familia sunt lucruri care aparţin trecutului, că nu mai au nici un motiv de
a exista. Cealaltă tendinţă afirmă că familia trebuie să îndeplinească în continuare funcţiile de
bază pe care le are şi le-a avut dintotdeauna în viaţa umană şi în societate.
Din ce în ce mai mulţi oameni îşi pun o întrebare: Familia aşa cum o cunoaştem sau
cum am trăit-o este oare ameninţată cu dispariţia? – Noile generaţii au încredere şi sprijină
căsătoria? Este oare adevărat că familia pierde realmente funcţiile sale tradiţionale?
În zilele noastre se observă dezvoltarea unei realităţi negative care a fost numită
„CULTURA INOVATOARE A CĂSĂTORIEI ŞI A FAMILIEI” în care căsătoria decreşte şi ia
forme noi care aduc cu ele probleme serioase pentru societate.
În aşa numita societate dezvoltată sau postindustrială se accelerează refuzul căsătoriei
şi creşte practica legăturilor libere. Astăzi se înmulţesc exemple triste de familii fărâmate, de
conflicte conjugale, de eşec, divorţuri şi procese judiciare pentru custodia copiilor, de copii cu
conduite antisociale, cu probleme psihologice, dependenţa de droguri şi zeci de mii de familii
monoparentale.
În ceea ce priveşte cauzele se vorbeşte de pierderea progresivă a valorilor morale şi
spirituale, de lipsa unei orientări şi pregătiri adecvate cu vedere la căsătorie şi la paternitate,
de presiuni sociale, de abandonul educaţiei religioase…
Dar pe lângă acestea se constată şi o mişcare pozitivă: s-a trezit o imensă necesitate de
a lucra în favoarea familiilor. Au fost create mişcări de terapie familiară, instituţii publice şi
particulare dedicate să apere interesele familiilor, cum spuneam la început tema familiei este
omnipresentă, ş.a.m.d. Se vorbeşte de RESTAURARE.
 Cum se reflectă toate acestea în România, într-o ţară care pe lângă toate acestea se
confruntă cu probleme serioase de sărăcie, de şomaj, de dificultăţi reale pentru a ajunge la un
trai decent?
Mie Părintele Franco mi-a sugerat să vorbesc tocmai de asta, despre cum văd eu
situaţia familiei aici, în România, în Moldova, în zona Romanului.

Adevărul este că experienţa mea este redusă. Evident, şi eu m-am născut într-o
familie, dar nu am experimentat pe propria piele problemele legate de constituirea unei
familii.Dar pot să împărtăşesc unele impresii luate de la ceea ce văd în jur, de la efectele pe
care le văd la elevii noştri din Pildeşti, de la experienţe reduse cu grupul de familii care ne
întâlnim la Pildeşti de câţiva ani.
Oricum, un lucru îmi este clar. În ultima vreme aceste întrebări, aceste preocupări
pentru situaţia familiei ca instituţie s-au înmulţit la noi şi nu se limitează la autorităţile
Bisericeşti. Aş vrea să citesc câteva fragmente de la o declaraţie „politică” făcută de doamna
deputat Constanţa Popa cu ocazia zilei de 15 mai, „ziua internaţională a familiei”. Printre
altele, dumneaei spunea:

„În România, ca în toate societăţile în curs de dezvoltare, familia a suportat profunde

transformări: de la extinderea coabitării celibatului, la diminuarea rolului părinţilor în
căsătoria tinerilor, la scăderea nupţialităţii şi a natalităţii, până la creşterea divorţului. Dar
specialiştii consideră şi realitatea ne confirmă că aceste fenomene pot crea consecinţe grave
pentru indivizi, dar şi pentru societate.
Creşterea frecvenţei bolilor psihice, a sentimentului de insecuritate, mutaţiile apărute
în comportamentele descendenţilor, printre care creşterea potenţialului delincvenţial, în
special în rândul copiilor proveniţi din familii monoparentale, sunt câteva dintre fenomenele
care trebuie să ne îngrijoreze”.
Şi continuă: „Familia românească a suportat şi ea, în ultimii ani, schimbări profunde,
de ordin structural şi comportamental. Trecerea la economia de piaţă a pus familia
românească în faţa unor situaţii noi, între care cele mai grele sunt cele legate de şomaj şi
sărăcie, şi poate aşa se explică scăderea continuă a natalităţii, dacă ţinem cont de faptul că
şi lipsa locuinţelor îngreunează situaţia tinerilor de a-şi întemeia o familie şi afectează în
mod direct calitatea vieţii şi comportamentul nostru demografic.
Importul unor modele considerate occidentale, au dus la apariţia, în ultima vreme, a
unei mari diversităţi de modele familiale şi stiluri de viaţa noi, deşi încă reduse faţă de
modelul nostru tradiţional, românesc, de nucleu familial. Aceste noi stiluri de viaţă
subminează stabilitatea familiei însăşi”.
Şi se întreabă: „Care va fi viitorul familiei în România şi în lume?”
Este o întrebare pe care trebuie să ni-o punem şi noi. Împreuna cu alta: ce putem face
NOI pentru că familia aici, în România, unde activăm, să aibă un viitor pozitiv?
Cu 11 ani în urmă, când am venit pentru prima data în România mi-a atras atenţia
modelul de familie tradiţională, cu mulţi copii care predomina la sate. În oraş era altceva.
Semăna cu modelul pe care l-am cunoscut în Spania când eram mic şi care este pe cale de
dispariţie. DAR în aceşti ani multe s-au schimbat:

1. Înainte, viaţa de familie se învăţa din mers, pe lângă membrii mai în vârstă. Şi era de
ajuns. Biserica aporta conţinutul doctrinal-sacramental de la catehism. Nu mai merge.
Nucleul familial s-a redus atât de mult încât eu cred că tinerii au nevoie de un
supliment de formare, de o pregătire temeinică de care duc lipsă.
2. Situaţia economică, neajunsurile au dus la o adevărata despărţire a familiilor. În unele
cazuri soţul a fost nevoit să plece în străinătate. În alte cazuri a fost soţia şi nu de
puţine ori au plecat amândoi lăsând copii în grija bunicilor. Această realitate a avut
efecte, în multe cazuri, atât la nivelul educaţiei copiilor cât şi la nivelul relaţiilor
conjugale. Multe divorţuri, multe destramări au drept cauză această despărţire, chiar
 dacă numai în cazuri în care deja existau probleme. Distanţa nu rezolvă ci adânceşte
problemele.
3. Multe familii cu copii adolescenţi şi-au dat demisia în ceea ce priveşte educaţia
copiilor. Din fericire, familiile mai tinere sunt mai conştiente de această
responsabilitate, cel puţin atâta timp cât aceştia sunt mici.
4. Televizorul, Mass-Media, telenovelele, ştirile despre VIP-uri propun unele
pseudomodele unde fidelitatea, valorile nu mai sunt la modă. Căsătoria pare a fi ca
orice alt lucru de consum: de o singurră folosinţă (Britney Spears…). Şi aceste
„exemple” lasă urme. Începe să pătrundă convingerea că nimic nu mai este pentru
totdeauna. Şi să nu uităm că televizorul este un difuzor de modele sau de anti-modele
omnipresent şi foarte efectiv…
5. Mai rămân şi alte probleme cu care familiile din jurul nostru se confruntă zilnic:
concepţia rolului dominant al bărbatului, violenţa în familie, băutura…

Personal, sunt convins că viitorul va vedea, în continuare, familii modelice, unite, bine
integrate, care trăiesc şi transmit copiilor lor valorile care lor le au fost de folos. Întrebarea
rămâne dacă aceste familii vor deveni NORMA GENERALĂ sau excepţii unei reguli.
Rezultatul depinde ŞI de noi, de cei care suntem educatori şi care ar trebui să oferim
tinerilor un sprijin necondiţionat atunci când se pregătesc să întemeieze o familie şi, mai
târziu, când au început să meargă pe acest drum.