Relatia dintre personaje

“ Ion “ de Liviu Rebreanu

“Ion” , este primul roman publicat de Liviu Rebreanu in 1920, face parte
dintr-o triologie a autorului pe tema pamantului alaturi de romanul “ Rascoala “
si alaturi de un al treailea roman ramas neterminat , doar in stadiul de proiect
in care autorul dorea sa abordeze si problema taranilor din Basarabia
Ca specie , este roman , datorita amplorii si complexitatii actiunii , deoarece se
desfasoara pe mai mule planuri , datorita conflictului complex , personajelor
numeroase si realizarii unei imagini ample asupra vietii
Este roman de tip obiectiv prin specificul naratorului ( obiectiv , detasat ,
impersonal) al naratiunii la persoana a III-a si al relatiei narator-personaj ,
naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si , omniprezent ,
dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal , conform unui destin prestabilit.
Intrucat este un roman realist si obiectv , in romanul lui Liviu Rebreanu se
reflecta foarte bine viziunea autorului asupra satului romanesc , iar acest lucru
este redat atat prin autenticitatea universului creat , cat si prin complexitatea
personajelor
Viziunea realist-obiectiva se realizeaza prin : tematica sociala , obiectivitatea
perspective narative ,construirea personajelor in relatie cu mediul in care
acestea traiesc , ale unor personaje tipice pentru o categorie sociala , tehnica
detaliului semnificativ , veridicitatea .
Relatia dintre cele 2 personaje este evidentiata prin prezentarea urmatoarelor
elemente de compozitie : tema , titlul , incipitul relatii spatio-temporale si
mijloace de caracterizare.
Tema romanului o reprezinta in general problema pamantului asociata cu cea
a iubirii , aceasta dind de fapt titlurire celor doua parti. In sens restrans , opera
prezinta incercarile unui taran sarac de a dobandi un statut superior in lumea
satului si modalitatile prin care acesta incearca sa-si realizeze telurile
Incipitul , partea introductiva a oricarei opera literare , care are anumite
consecinte in derularea evenimentelor indeplineste anumite roluri printe care:
introducerea cititorului in lumea fictionala , prezentarea unor personaje si
fixarea coordonatelor spatio-temporale. In acest roman , incipitul coincide cu
expozitiunea , fiind reprezentat de imaginea drumului care intra in satul Pripas
,acolo unde are loc actiunea romanului
Critica literara a considerat ca prin intermediul acestui drum , cititorul patrunde
, de fapt , in lumea fictiunii. Se observa ca drumul este personificat : “alearga”
“taie” “urca sprintes “ fiind el insusi un personaj al operei .
Titlul este dat de numele personajului principal , care devine un exponent al
taranului prin dragostea pentru pamant , individualizat insa putin prin module
in care il obtine. Singulara in satul Pripas nu este casatoria “sarantocului “ cu o
fata cu zester , pentru ca Vasile Baciu si Ion Pop al Glanetasului dovedind
averea in acelasi mod , ci comportamentul sau : o face pe Ana rusinea satului
inainte de nunta , iar apoi vrea sa se intoarca la Florica , devenita sotia lui
George
Titlurile celor 2 parti ale romanului evidentieaza simetria compozitiei si ,
totodata ,denumesc cele 2 parti ale personajului principal :“ Glasul pamantului”
si “ Glasul iubiri “ care il stapanesc pe rand.
Indicii spatio-temporali au rolul de a orienta cititorul in universal fictional ,
dar mai ales de a crea impresia de veridicitate ,acea iluzie a realului , sub
presiunea careia sta tot romanul realist.
Nivelul macro temporal este destul de vag conturat , dar indica plasarea
actiunii , pe durata catorva ani , la inceputul secolului al xx –lea . Obiceiurile ,
mentalitatea , actualizarea problemei nationale romano-maghiare in Ardeal ,
decizia lui Titu Herdelea de a pleca in Regat spre a sluji acolo mai bine, cauza
transilvaneasca , sunt doar cateva dintre argumentele care sustin afirmatia
precedenta.
Din punct de vedere spatial , universul fictiunii “se plaseaza” in imediata
vecinatate a lumii reale din zona Bistritei. Actiunea conotata in Pripas , in cea
mai mare parte , se deschide spre zone apropiate sau mai indepartate :
Armadia , Jidovita , Leechinta , Cluj , Sibiu.
Caracterizarea directa facuta de narator personajului Ion sugereaza
prezentarea acestuia, la inceput , in scena horei. “Avea ceva straniu in privire ,
parca nedumerirea si un viclesug neprefacut” anticipandu-se astfel
comportamentul ulterior. Stiind totul despre personaje , naratorul ii sublinieaza
calitatile: “ Uite ce harnic ca ma-sa. Unde punea el mana , punea si Dumnezeu
mila. Iar pamantul ii era drag ca o ibovnica”.
Caracterizare indirecta prin fapte este foarte sugestiva avand in vedere ceea ce
face personajul . Sarac find , umilit si batjocorit de cei bogati , realizeaza ca nu
poate scapa de saracie pentru ca nu avea cum sa mosteneasca de la tatal sau
averea si nici nu avea bani sa cumpere pamant. Astfel , Ion fixeaza un tel al
existentei sale , acela al obtinerii de pamanturi si singurul glas pe care il aude si
il asculta este cel al pamantului.
Caracterizarea directa a Anei de catre narator contureaza portretul fizic al
fetei “ Fata Anei , lunguiata , arsa de soare “ ; “buzele ei subtiri care se miscau
usor dezvelindu-i dintii cu strungulite, albi ca laptele si gingiile” ; “ tare-I slabuta
si uratica “ ; “ era galbejita si uscata la obraji “
Caracterizarea indirecta este realizata prin fapte si gesture. Ana are prea
multa incredere in sotul ei : “ Ana se uita la barbatul ei cu o dragoste de caine
huiduit si ochii I se umplura de lcarimi , simtindu-se vinovata fata de dansul ,
fiindca in gand l-a banuit cu Florica , pe cand el e stiut de bun si ca iubeste atat
de mult.
La fel ca parintii lor , cei doi se afla la poli opusi statutului social : ea are
pamanturi , el nu are. In care statutul social e dependent de proprietate asupra
pamantului , barbatul e inferior femeii si astfel , din punct de vedere social cei
doi se opun. Ion vrea sa urce in ierarhia sociala , in vreme ce Ana , mijlocul
optim pentru ca abitiile lui sa fie implinite , vrea sa fie iubita de acesta.
Ion se inscrie in tipologia taranului obsedat de pamant , insa e individualizat
de conflictul dintre avere si iubire. La polul opus se afla Ana , personaj ce
ilustreaza cel mai bine tipologia victimei : “ indragostita de Ion si traumatizata
de un tata prea dur , lipsita de afectiune maternal si de orice forma de
comunicare , Ana I se ofera lui Ion cautand afectiunea de care a fost lipsita.
Naiva si supusa autoritatilor masculine , ea nu poate fi considerate decat o
victim condusa dupa legile patriarhale.
Statuturile psihologive ale celor doi sunt , de asemenea , in antiteza. Ana este
cea manipulate , iar Ion este cel care detine puterea Eliberata de vina de a se fi
gandit singur la modalitatea prin care l-ar putea fort ape Vasile Baciu sa i-o dea
pe Ana, dar si pamanturile, Ion urmeaza un plan , in urma caruia Ana ramane
insarcinata. Dup ace Vasile Baciu afla cine este tatal copilului , Ana devine
modalitatea prin care cei doi isi elibereaza tensiunea. Ana devine tot mai
fascinate de moarte din momentul in care afla de legatura dintre Ion si Florica.
Abia in acest moment realizeaza ca toate sacrificiile ei au fost inutile si ca nici
macar copilul nu-l mai face pe Ion sa o iubeasca. Ion o percepe pe Ana ca pe o
anexa suparatoare a pamanturilor, iar astfel el cauta sa reface legatura cu
Florica , femeia pe care o iubeste.
In privinta statutului moral al personajelor , nu se poate vorbi despre
imoralitate din moment ce destinele lor sunt iminente: atat Ion , cat si ana sunt
manipulate de satisfacerea nevoilor de avere , respective afectiune. Ei sunt
vinovati de incalcarea legilor nescrise , intrucat Ion se face vinovat de
seducerea Anei , iar aceasta se face vinovata de consimtirea actului erotic
inainte de nunta , dar Ion este cel care o manipuleaza in acest sens. Asadar ,
moralitatea personajelor trebuie legata de capacitatea lor de dezicie , fiecare
actionand dupa cauze exterioare.
Relatiile dintre cele 2 personaje sunt vizibile inca din primele secvente ale
romanului : Ion pleaca la hora si o cauta pe Ana , retrasa la umbra unui nuc, Aici
, Ion o roaga pe Ana sa bea tuica , insa fata refuza , deoarece tuica ii adduce
aminte de tatal sau , Privind-o , nu-I observa decat gura
O alta scena semnificativa pentru relatiile dintre cei doi este cea in care , dup
ace Vasile Baciu afla ca Ion este tatal copilului , isi trimite fata acasa la Glanetus
. Ana ajunge acasa la Ion , fara sa stie , iar indiferenta cu care este primita o
blocheaza : aceasta mananca , tarandu-si cu atentie feliile de mancare si
stergandu-si tacticos briceagul pe pantaloni, fara a se uita la femeia nenorocita
din fata lui. Apoi ii cantareste burta Anei cu o privire triumfatoare . Raceala lui
Ion , indiferenta si detasarea cu care el o priveste pe Ana confera scenei un
character naturalist, iar destinul femei este ghicit deja : ea este o victim intr-un
razboi al barbatilor.
Consider ca Ana si Ion sunt personaje cu trasaturi antitetice : blandete-
brutalitate , devotement-egoism , iubire-interes , caracter slab- caracter
puternic.
Orbit de dorinta de a avea avere, Ion nu vede in aceasta femeie decat un mijloc
pentru a-si atinge scopurile , fapt reluztat cat si din comportamentul sau fata
de ea . Ana isi intelege conditiile de victima a luptei celor 2 barbati. Lipsita de
iubirea parintiilor , crede ca Ion o iubeste . Dupa ce trece de la dragoste la
vinovatie , la rusine si dezgust , Ana gaseste in sinucidere singura solutie de
iesire la suprafata.