Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Univer sul
Grupa 1 1
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Reprezentari ale
Universului
Omul a privit dintotdeauna bolta cereasca si a observat cum, ziua,
Soarele “alearga” parca tras
de cai, iar noaptea, Luna trece
printre stele si luceferi.
Inca din Antichitate, s-a
impus un model capabil sa
explice satisfacator
observatiile astronomilor
legate de miscarea planetelor
pe bolta cereasca, de
succesiunea zodiilor, de
eclipsele de Luna sau de
Soare.
Acesta a fost modelul geocentric (introdus de astronomul grec
Claudius Ptolomeu, care a trait in Egipt, intre anii 85 si 165 i.e.n): Pamantul
este in centrul Universului si toate celelalte corpuri ceresti se misca sau sunt
fixate pe sfere celeste successive.
Deoarece reuşea sa explice multe fenomene bazandu-se pe ideea de
perfectiune (unica miscare acceptata era miscarea circulara uniforma) si
punea omul in centrul Universului, modelul geocentric a fost larg acceptat,
sustinut de Aristotel si adoptat de catre conducatorii bisericii catolice.
În astronomie, heliocentrismul
este teoria că Soarele este centrul
sistemului solar. Cuvântul provine din
limba greacă (ήλιος Helios = soare şi
κέντρον kentron = centru). În istorie,
heliocentrismul s-a opus
geocentrismului, teorie ce punea
Pământul în centrul universului.
Grupa 1 2
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Teoria
heliocentrica a
lui Copernic
În astronomie, heliocentrismul este teoria că
Soarele este centrul sistemului solar. Cuvântul provine din limba greacă
( Helios = soare şi kentron = centru). În istorie, heliocentrismul s-a opus
geocentrismului, teorie ce punea Pământul în centrul universului. Grecul
Aristarh din Samos, în secolul al III-lea î.e.n., a fost primul care a sugerat că
Pământul se roteşte în jurul Soarelui care stă fix.
Grupa 1 3
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Modelul copernican
(descris in lucrearea “Asupra
miscarii de revolutie a
corpurilor cresti”) presupunea
ca Soarele (si nu Pamantul) se
afla in centrul sistemului format
de cele sase planete cunoscute
in acea vreme (Mercur, Venus,
Pamant, Marte, Jupiter,
Saturn), de satelitul natural al
Pamantului (Luna) si de Soare.
Modelul heliocentric a
lui Copernic explica variatia
stralucirii planetelor : in miscarea lor circumsolara planetele se apropiau
sau de departau de Pamant, astfel incat, pentru un observator terestru,
apareau mai luminoase sau mai putin luminoase.
De asemenea, Copernic a putut explica si miscarea retrograda a
planetelor.
Ideea că teoria heliocentrică era şi ea greşită în sensul ei strict a fost
dezvoltată în paşi. Faptul că Soarele nu este centrul universului, ci una din
nenumăratele stele, a fost susţinută puternic de Giordano Bruno; Galileo a
afirmat aceeaşi idee, dar a spus foarte puţin în această privinţă, poate din
teama de a nu supăra feţele bisericeşti. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea,
statutul Soarelui ca stea printre multe altele a devenit din ce în ce mai
evident. Până în secolul al XX-lea, chiar şi înainte de a se descoperi faptul că
există multe galaxii, aceasta nu a mai fost o problemă.
Chiar dacă discuţia se limitează la sistemul solar, Soarele nu este în
centrul geometric al orbitei niciunei planete, ci într-unul dintre focarele
orbitelor lor eliptice. Mai mult, dacă se consideră că masa unei planete nu
poate fi neglijată în raport cu masa Soarelui, centrul de gravitaţie al
sistemului solar este diferit de centrul Soarelui. (masele planetelor, dintre
care cea mai masivă este Jupiter, reprezintă 0,14% din masa Soarelui.) Deci,
un astronom, ipotetic, de pe o planetă extrasolară ar observa o fluctuaţie a
mişcării Soarelui.
Renunţarea totală la conceptul de „corp în repaus” se leagă de
principiul relativităţii. În timp ce, presupunând că universul este nemărginit,
a devenit clar că nu există o poziţie privilegiată în spaţiu, până la postularea
Grupa 1 4
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Tot in secolul al
XVI-lea, astronomul danez
Tycho Brache (1546-1601)
a facut numeroase
observatii astronomice
asupra pozitiilor
planetelor, in special
asupra planetei Marte.
Tycho Brache a
observat, in 1572, o
supernova, iar in 1577, o
cometa. A cautat sa
evidentieze paralaxa stelelor, fara a reusi.
Observatie: Copernic a presupus (ca si Ptolemeu) ca miscarea
planetelor este circulara si uniforma.
Concluzii : Modelul copernican, fara a fi in intregime corect, a
reprezentat un pas inainte necesar in istoria conceptiilor despre sistemul
nostru solar.
Grupa 1 5
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Experimente:
1. Luati un fir subtire, flexibil si inextensibil.Cu ajutorul a doua piuneze
fixati capetele sale pe o foaie de hartie (asezata pe o planseta de lemn
sau pe o bucata de carton) la o distanta mai mica decat lungimea
firului.
Intindeti firul cu varful unui creion si deplasati varful creionului pe
hartie, avand grija ca firul sa fie mereu intins.
Repetati experimentul pentru a obtine alte valori ale distantei dintre
cele doua piuneze.
Curbele obtinute se numesc elipse.
O elipsa poate fi caracterizata fie de cele doua semiaxe, a si b, fie de
focarele F1 F2 si valoarea sumei F1P+F2P=2a
Vectorul orientat de la un focar spre un punct de pe elipsa se numeste
raza vectoare.
Prima lege a lui Kepler:
*Traictoriile planetelor sunt elipse,iar Soarele se afla intr-unul dintre
cele doua focare.
A doua lege a lui Kepler:
Grupa 1 6
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Principiul I al
mecanicii
Grupa 1 7
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Grupa 1 8
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Expansiune universului
Grupa 1 9
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Grupa 1 10
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
v=HxD
Factorul de
proportionalitate H se numeste
"constanta" lui Hubble, desi
astrofizicienii considera ca
valoarea sa nu este riguros
costanta, ci scade (foarte lent) in
timp datorita gravitatiei (care
actioneaza ca o frana) .
Grupa 1 11
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Grupa 1 12
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Varsta Universului
De valoarea " constantei " lui Hubble este legata varsta Universului.
Estimativ, timpul scurs de la nasterea Universului este inversul constantei lui
Hubble, adica (fara mare precizie) 14 miliarde de ani. Aceasta valoare se
corecteaza in functie de precizia observatiilor astronomice.
Hubble a ajutat la
calcularea varstei Universului,
prin descoperirea faptului ca
Universul se extinde. Astfel,
am aflat ca Universul are
aproape 13,75 miliarde de ani.
Iar faptul ca Hubble, la aproape
20 de ani de la lansare,
transmite in continuare imagini
uimitoare din Univers este in
sine o realizare. Hubble ar mai
putea functiona inca cinci ani,
Grupa 1 13
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Cupr
ins
Universul..............................................................................................................................1
Profesor: Stoica Valerică....................................................................................................1
Reprezentari ale Universului................................................................................................2
Teoria heliocentrica a lui Copernic......................................................................................3
Legile lui Kepler..................................................................................................................5
Legile lui Newton................................................................................................................7
Legile lui Newton sunt trei legi ale fizicii care dau o relatie directă între fortele care
actionează asupra unui corp si miscarea acelui corp. Ele au fost enuntate de Sir Isaac
Newton în lucrarea sa Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687). Aceste
legi formează baza mecanicii clasice si Newton însusi le-a folosit pentru a explica
multe rezultate privind miscarea obiectelor fizice. În al treilea volum al textului, a
arătat că aceste legi ale miscării, combinate cu legea atractiei universale, explică legile
lui Kepler privind miscarea planetelor. ...........................................................................7
Principiul I al mecanicii...................................................................................................7
Principiul al II-lea al mecanicii........................................................................................7
Principiul al III-lea al mecanicii......................................................................................8
Teorii moderne ale Universului...........................................................................................8
Deplasarea spre roşu a liniilor spectrale.........................................................................9
Expansiune universului...................................................................................................9
Legea lui Hubble................................................................................................................11
Grupa 1 14
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
Varsta Universului.............................................................................................................13
Bibliografi
e
• Manual de clasa a XI-a „Ştiinţe”, editura Corint
• http://www.wikipedia.ro
• http://www.nasa.gov/mission_pages/spitzer
• http://www.infoastronomy.com
Grupa 1 15
Colegiul Naţional “Vladimir Streinu”, Gaeşti
• http://www.scientia.ro
Grupa 1 16