Sunteți pe pagina 1din 2

Creşterea crapului de consum

În ţara noastră, din categoria crapului de consum face parte puietul în vârstă de un an şi o
vară (C1+) şi de doi ani şi o vară (C2+).
Primăvara devreme (după topirea zăpezii) se procedează la repararea construcţiilor
hidrotehnice şi a instalaţiilor, după care heleşteele se inundă treptat. Popularea acestora se face
de timpuriu (8-10 grade C) deoarece s-a constatat că prin păstrarea îndelungată a crapului în
heleştee de iernat cresc mult pierderile din efectiv şi de masă corporală.
Pentru popularea heleşteelor există două procede în funcţie de momentul când se
face popularea (toamna sau primăvara).
- Populările de toamnă au următoarele avantaje:
• supravieţuirea organismelor bentonice ce reprezintă hrana preferată a crapului;
• iernarea crapului la densitate mică;
• începerea hrănirii lui imediat ce condiţiile naturale permit;
• evitarea unor manipulări suplimentare ce implică cheltuieli.
- Dezavantajele sunt legate de supravieţuirea paraziţilor în heleşteu, deoarece nu
există posibilitatea efectuării lucrărilor de pregătire conform tehnologiei asupra platformei şi
nerealizarea la timp a lucrărilor de reparaţie şi întreţinere la construcţiile tehnologice.
Sunt recomandate populările de primăvară deoarece permit respectarea tehnologiilor, cu
dezavantajul începerii hrănirii cu 1-2 săptămâni mai târziu după sfârşitul perioadei de hibernare.
- heleşteul se goleşte toamna, se lasă la uscat şi se administrează clorura de var 100g/m2;
- pentru stimularea dezvoltării biomasei bentonice se administrează îngrăşăminte organice
fermentate;
- se vor crea zone vii unde se vor administra resturi vegetale, stuf sau fân şi se va grăpa
periodic;
- îngrăşămintele organice se administrează în cantitate de 10-20 t/ha, iar cele chimice în
cantităţi de maxim 50-100kg/ha.
Operaţiunea de grăpare a platformei în perioada creşterii crapului cu efecte pozitive
asupra dezvoltării biomasei benctonice, determina:
- oxigenarea stratului superficial de sedimente;
- prin turbiditatea creată diminuează tendinţa de infiltrare a apei;
- lucrarea permite aducerea la suprafaţa apei a organismelor bentonice din profunzime.

- în vederea valorificării eficiente a bazei trofice naturale din heleşteele de creştere se


poate practica creşterea crapului de vârste diferite, adică popularea mixtă.
- crapul consuma – cereale (porumb, sorg, grâu, secară, orz );
– leguminoase (măzăriche, lupin);
– reziduri industriale (şroturi de floarea soarelui, soia, în răpită);
– furaje de origine animală (faină de carne, de peşte, lapte praf).

- raportul proteic, reprezentat de proporţia cantitativă dintre substanţele nutritive azotate


faţă de cele neazotate diferă în funcţie de vârsta crapului

- în alimentaţia crapului de 2 sau 3 veri, cu cât ne apropiem de toamnă, raportul proteic


devine mai larg (creşte ponderea furajelor bogate în glucide) pentru a stimula acumularea de
grăsimi în organism, necesare perioadei de iernare.

Eficienta furajării este condiţionată de modul de pregătire a nutreţurilor înainte de


administrare:
- grăuntele de cereale, se folosesc după măcinare în mori cu ciocane prevăzute cu site cu
ochiuri de 2-10 mil. Aceeaşi prelucrare suferă turtele sau şroturile de oleaginoase;
- drojdia de bere proaspătă se mărunţeşte, se usucă, după care se foloseşte în amestecul
de furaje;
- amestecul de furaje se omogenizează bine prin lopătare şi se înmoaie (cu 2-3 ore
înainte de administrare) până se transformă într-o pastă;
- furajele se distribuie pe mese speciale de furajare aşezate sub nivelul apei la o
adâncime de 0,5m sau direct pe fundul bazinului piscicol;
- folosirea neeconomică a furajelor poate fi preîntâmpinată prin urmărirea permanentă a
nivelului de consum al hranei administrate zilnic. În acest scop, la 4-5 ore după distribuire, se
verifică dacă furajele au fost consumate sau au rămas pe masa de furajare şi se iau decizii în
consecinţă.