Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Investeşte în oameni!

Titlu proiect: „Decizii informate prin instrumente adecvate de orientare în carieră’’

Cod contract: POSDRU/161/2.1/G/137251
Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui

,,DINFO – Dincolo de prejudecăţi’’

Obiectiv orizontal: Egalitate de şanse

Studii de caz – diverse forme de discriminare

Pentru a putea înţelege mai bine ce înseamnă discriminarea de diferite tipuri şi ce efecte dramatice
poate avea prezentăm în continuare câteva studii de caz apărute în presă şi pe internet.
A. Discriminare de gen
În urma unui studiu realizat în România, s-a observat că 40% dintre subiecţii investigaţi sunt de acord
că „bărbaţii conduc afacerile mai bine decât femeile”, iar o treime consideră că „o femeie nu poate avea, în
acelaşi timp, şi cariera şi familie”. Cel puţin pentru aceşti subiecţi, femeile sunt asociate, mai degrabă, cu
sfera familiei, respectiv cu spaţiul privat, în vreme ce bărbaţii sunt asociaţi cu viaţa profesională şi cu rolul
de conducător. Aşa cum era de aşteptat, credinţa privitoare la capacitatea superioară a bărbaţilor de a
conduce afacerile caracterizează mai degrabă subiecţii de sex masculin care împărtăşesc aceasta idee în
proporţie de peste 50% comparativ cu doar 35% dintre femei. 1
Studiu de caz
„M-am confruntat cu o situaţie de discriminare la angajare, astfel că, în cadrul interviului de angajare
am fost întrebată direct şi fără menajamente dacă şi când am de gând sa mă căsătoresc („aveţi de gând sa va
căsătoriţi în curând?”) şi dacă da, când am de gând sa am un copil („plănuiţi a avea un copil în viitorul
apropiat?”). Acel moment a determinat o stare de disconfort psihic, m-am blocat şi nu am putut reacţiona
imediat. Consider ca am fost discriminată pentru că eram femeie, pentru că exista posibilitatea de a avea
copii (şi în acest caz angajatorul ar fi fost afectat)... În situaţia în care mă aflam (căutarea unui loc de
muncă) am încercat sa maschez cât mai bine blocajul în care mă aruncase întrebarea şi bineînţeles că
răspunsul meu a fost cel dezirabil – respectiv că nu am de gând sa mă căsătoresc în curând şi nici să fac un
copil. NU am apelat la nici o instituţie şi nu am căutat „să fac dreptate” deoarece eram mult prea presată de

1
Studiu discriminarea multiplă în România - Societatea de Analize Feministe – ANA Institutul Naţional de Cercetare Ştiințifică
în Domeniul Muncii Şi Protecţiei Sociale – I.N.C.S.M.P.S. BUCUREŞTI – Bucureşti 2008

1
 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Investeşte în oameni!

nevoia de a mă angaja, încât nu îmi permiteam să mă focalizez pe alte chestiuni. (Laura, 31 de ani, sociolog,
victimă a discriminării multiple - studiu de caz Bucureşti).2
B. Discriminare rasială
Discriminarea rasială reprezintă tratamentul inegal la care este supus un grup de populaţie numai pe
motivul posedării unor caracteristici fizice sau de alta natură definite din punct de vedere social ca
desemnând o anumita rasă. Rasismul este sistemul determinist de credinţe aflate în spatele discriminării
rasiale, asociind aceste caracteristici cu anumite trăsături fizice, psihologice sau sociale valorizate negativ.
Studiu de caz 1
Situaţia romilor din Baia Mare, care sunt „închişi" de câteva luni intr-un ghetou, după ce primarul
Cătălin Cherecheș a dispus construirea unui zid de jur împrejur
Ghetoul este numit „groaznic", întrucât primarul l-a sigilat în spatele unui zid, în luna iunie 2012, fiind
astfel acuzat de rasism. Autorităţile locale insistă că acţiunea reprezintă „un pas către civilizaţie şi
emancipare". Romilor din ghetoul băimărean li s-au promis apartamente noi, care să îi ferească de gerul
iernii, însă la opt luni de la construirea zidului, 500 de familii de romi sunt încă izolate în clădiri ciuruite şi
umede, iar situaţia s-a înrăutăţit după ce primarul din Baia Mare a construit zidul din jurul aşezării de romi,
izolându-i pe aceştia de restul oraşului. Potrivit lui Cătălin Cherecheş, această măsură face parte dintr-un
mare plan de îmbunătăţire a vieţilor familiilor foarte sărace din oraş, care se zbat de generaţii pentru
supravieţuire. Organizaţiile pentru drepturile omului pretind că primarul este rasist, acuzându-l de
închiderea populaţiei îintr-un ghetou, înrăutăţindu-le şi mai mult situaţia. Imaginile surprinse în mahalaua
respectivă, printre blocurile din epoca comunistă, arată scene de sărăcie îngrozitoare, familii care se zbat să
supravieţuiască în timp ce temperaturile coboară şi pana la -26 de grade Celsius. Zidul de beton măsoară 1,8
metri înălţime, însă pare mult mai înalt din interior şi înconjoară zona, cu câteva puncte de acces. Cherecheş
a spus că zidul a fost construit pentru a-i proteja pe copiii care se jucau lângă strada principală. Totodată,
edilul afirmă că s-au îmbunătăţit condiţiile de trai după ce familiile au fost mutate dintr-o mahala în care
copiii dezbrăcaţi se jucau în praf cu câinii şi pisicile de pe străzi. Autorităţile locale au început să mute
1.600 de romi din locuinţe improvizate din cele cinci zone sărace ale oraşului, în sediul unei foste fabrici de
cupru, Cuprom.
Închiderea familiilor de romi în spatele zidurilor de beton din oraşul Baia Mare l-a ajutat pe Cătălin
Cherecheş să devină cel mai popular politician local al ţării, câştigând 86 la suta din voturile exprimate la
alegerile locale din iunie 2012. ,,A făcut o treabă grozavă ridicând zidul. Copiii romi stăteau pe străzi înainte
şi aruncau cu pietre în maşini. Mutarea altor romi la Cuprom este un lucru şi mai bun pentru oraşul nostru",

2
Studiu discriminarea multiplă în România - Societatea de Analize Feministe – ANA Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică
în Domeniul Muncii Şi Protecţiei Sociale – I.N.C.S.M.P.S. BUCUREŞTI – Bucureşti 2008

2
 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Investeşte în oameni!

a spus un pensionar din Baia Mare. Nu în ultimul rând, părerile în rândul romilor sunt împărţite. Dacă unii
sunt recunoscători lui Cătălin Cherecheş că au fost mutaţi din mahala, în sediul Cuprom, cei care au rămas
sa trăiască în barăcile improvizate spun că acolo pot avea porci şi cai, în timp ce la Cuprom este „o tabără de
concentrare", unde nu doresc sa meargă. Vor sa stea în spaţii deschise, nu în blocuri. 3
Studiu de caz 2
Jason si Annelia Black, originari din San Diego, au spus că actorul deghizat în iepuraş s-a arătat
nerăbdător să se pozeze cu copilaşii familiilor de caucazieni, în timp ce pe micul lor nu l-a îmbrăţişat şi nici
nu l-a atins. "Au mai venit doi copii acolo, pe care iepurele i-a copleşit cu gesturile sale. I-a îmbrăţişat, i-a
pupat si a făcut fotografii cu ei, lucru care l-a făcut pe copilul meu să se simtă oribil", a povestit domnul
Black, citat de Daily Mail.
Întâmplarea s-a petrecut la parcul Disneyland din Anaheim, California, faţă de care familia a depus o
plângere pentru rasism. Iniţial, reprezentanţii parcului de distracţii au încercat să le ofere tichete VIP şi o
compensaţie de 500 de dolari, dar familia Black a refuzat.
Aceştia îşi doresc ca reprezentanţii parcului să-şi ceară scuze în mod public şi ca angajatul implicat în
incident să fie concediat. „Nu putem să comentăm ceva ce nu am văzut. Vom revizui în detaliu plângerea
depusă", a spus Suzi Brown, reprezentanta Disneyland Anaheim. 4
C. Discriminarea persoanelor cu dizabilităţi
Discriminarea persoanelor cu diferite handicapuri se poate manifesta în mod direct prin:
 limitarea şanselor egale de a participa la viaţa publică;
 limitarea posibilităţilor de a avea o viaţă socială obişnuită;
 imposibilitatea de a se angaja şi a-şi câştiga existenţa;
 imposibilitatea de a avea acces la anumite instituţii sau utilităţi care intervin în viaţa de zi cu zi.
Mai dureroasă însă este acea discriminare subtilă, pe care majoritatea oamenilor care nu suferă de nici
un handicap nu o conştientizează, ci dimpotrivă o generează şi o perpetuează prin standardele şi normele pe
care direct/indirect sau intenţionat/neintenţionat le impun asupra tuturor celorlalţi. O asemenea discriminare
se regăseşte spre exemplu în „etichetele" atribuite acestor persoane. Termenii folosiţi pentru a le identifica
nevoile sunt în sine discriminatorii deoarece de exemplu prin însăşi termenul de „dizabilitate", analizat
etimologic, li se neaga absolut orice fel de abilitate. Aceasta falsă negare are un impact deosebit asupra
identităţii şi demnităţii individului.

3
http://www.ziare.com/social/rromi/daily-mail-sute-de-rromi-sunt-inchisi-de-luni-de-zile-in-ghetoul-din-baia-mare-galerie-foto-
1221435

4
http://www.ziare.com/articole/discriminare+rasiala

3
 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Investeşte în oameni!

Studiu de caz
Alexia are opt ani şi trei luni şi este diagnosticată cu tumoare hipotalamică cu metastaze spinale,
operată în urmă cu 4 ani, fiind încadrată în gradul grav de dizabilitate. În ciuda diagnosticului şi prin eforturi
uriaşe ale părinţilor, în prezent, fetiţa se află la un nivel de dezvoltare mentală în jurul vârstei de 6-7 ani,
fiind verbală şi independentă în mare parte a activităţilor sociale.
În acest context, mama fetiţei a iniţiat demersurile de înscriere a Alexiei în învăţământul primar. Fiind
vorba de un copil cu dizabilităţi, aceasta s-a adresat, conform legii, Centrul Municipiului Bucureşti de
Resurse şi Asistenta Educaţională (CMBRAE), care avea obligaţia de a emite o orientare şcolară a micuţei
către şcoală de masă sau către şcoala specială.
„CMBRAE a evitat să realizeze orientarea, transferând responsabilitatea asupra mamei de a identifica
o şcoală dispusă să o primească pe micuţa Alexia", susţin reprezentanţii ONG-ului.
Mama Alexiei a făcut trei încercări succesive de a-şi înscrie fiica la şcoală, ultima fiind la un colegiu
din Bucureşti (unitate de care aceasta aparţine cu domiciliul), soldate cu refuzuri categorice. Conducerea
colegiului bucureştean i-a comunicat mamei faptul că „politica" şcolii nu permite încadrarea unui astfel de
copil în unitatea sa de învăţământ, chiar dacă beneficiază de însoţitor şi, mai mult decât atât, prezenţa fetiţei
are potenţial de a disturba procesul educaţional deoarece „copiii s-ar uita la însoţitor şi nu ar mai fi atenţi la
învăţătoare".
„Acesta este unul dintre multele exemple concrete ale dificultăţilor majore întâmpinate în mod curent
de părinţii copiilor cu dizabilități. Atragem atenţia asupra faptului ca mama minorei a fost victima unor
încălcări flagrante ale drepturilor copilului ei atât la nivelul CMBRAE, cât şi la nivelul colegiului. Este
inadmisibil faptul că în România anului 2013, drepturile copiilor cu dizabilități încă sunt considerate de
autorităţile responsabile o formă de bunăvoinţă", a declarat Mădălina Turza, preşedinte CEDCD.
Aceasta a adăugat că aceşti copii cu dizabilităţi nu sunt şi nu trebuie să fie obiectul milei publice. Ei
sunt în egală măsură posesorii unor drepturi inalienabile instituite prin legislaţia naţională şi internaţională.
„Cred cu tărie faptul că fiecare părinte trebuie sa fie conştient de aceste drepturi şi să şi le revendice atunci
când autorităţile tac sau sfidează. Este unicul mod de a construi un viitor de normalitate pentru copiii
noştri", a mai spus Turza. 5
D. Discriminare pe criterii religioase
87% dintre respondenţii unui studiu manifestă toleranţă faţă de persoanele de altă religie, în vreme ce
10% resping ideea libertăţii practicilor religioase. Exceptând categoria celor fără religie care este puţin
numeroasă, cea mai puternică intoleranţă este prezentă la subiecţii ortodocşi (11%) în calitatea lor de grup

5
http://www.ziare.com/social/capitala/o-fetita-cu-dizabilitate-grava-refuzata-la-inscriere-de-3-scoli-din-cauza-politicii-
institutiilor-1231506

4
 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Investeşte în oameni!

majoritar al României. Faptul că celelalte categorii de respondenţi manifestă intoleranţă faţă de practicanţii
altor religii în pondere mai mica se explică prin statul lor de grupuri minoritare. Totuşi, se poate spune că
ponderea celor intoleranţi pe motive religioase este destul de redusă în România.
Totuşi 30% dintre respondenţi sunt de părere că membrii minorităţilor religioase sunt dezavantajaţi în
România, în vreme ce peste jumătate nu au o opinie formată în aceasta direcţie. Ponderea celor care percep
situaţia de dezavantaj scade pentru categoriile minoritare. Astfel, protestanţii cred că persoanele de altă
religie sunt defavorizaţi în pondere de 27%, iar romano-catolicii în proporţie de doar 22%. Mai mult decât
atât, protestanţii sunt caracterizaţi de cea mai mare pondere a celor care consideră avantajoasă apartenenţa la
o minoritate religioasă, ceea ce arată că aceşti respondenţi valorizează participarea lor la comunitatea
religioasă din care fac parte. 6
Studiu de caz
Prietenii tinerei Amira Abase, a treia elevă din Marea Britanie care a fugit în Siria pentru a se alătura
Statului Islamic, povestesc cum s-a schimbat aceasta în ultima perioadă, înainte de plecarea spre Turcia.
Potrivit unor fotografii publicate de Daily Mail, tânăra era o adolescentă de 15 ani obişnuită, care se
bucura de viaţă în Marea Britanie, înainte de a deveni o „mireasa jihadistă". Amira era veselă, mergea în
parcuri şi îşi vopsea unghiile în culori vii. În plus, era foarte bună la orele de ştiinţe. Pe contul său de
Facebook, aceasta scria despre faptul că merge săa înoate cu o prietenă şi că îi place muzica rapperului
american Tupac. Prietenii săi din estul Londrei, dintre care mulţi nu sunt musulmani, au dat o serie de
interviuri în care au explicat cum s-a schimbat tânăra. „Era perfect normală. Vorbea despre faptul că vrea
să-şi facă un piercing în buză şi ascultă muzică pop. Era o fată destul de populară şi un pic rebelă, care
vedea partea amuzantă a vieţii. Am cunoscut-o prima oară la orele de matematică, în urmă cu 4 ani. Am
devenit cele mai bune prietene", povesteşte o adolescentă de 16 ani.
Născută în Etiopia, Amira s-a mutat cu familia sa întâi în Anglia, apoi în Germania, înainte de a se
întoarce la Londra şi a începe cursurile la Academia Bethnal Green, la vârsta de 11 ani. „A avut telefon
BlackBerry de la 11 sau 12 ani, iar apoi un iPhone şi computer. Stătea tot timpul la ele", a mai povestit fata.
Amira era fan al echipei de fotbal Chelsea şi a fost şi în echipa de atletism a scolii, participând la curse de
800 şi 1.200 de metri. Prietenii fetei mai povestesc că aceasta nu făcea mare caz din credinţa musulmană,
venea la petreceri dacă nu se consuma alcool şi mergea să cumpere haine.
„S-a împrietenit cu un băiat pe care l-a cunoscut la atletism. Am tachinat-o că stă foarte aproape de el,
aşa încât a glumit că se sprijină pe el pentru susţinere. Părinţii săi nu i-ar fi permis să aibă un prieten", a spus

6
Studiu discriminarea multiplă în România - Societatea de Analize Feministe – ANA Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică
în Domeniul Muncii Şi Protecţiei Sociale – I.N.C.S.M.P.S. BUCUREŞTI – Bucureşti 2008

5
 Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Investeşte în oameni!

un membru al echipei de atletism, care a adăugat că fata urma să participe la o căsătorie aranjată cu un
bărbat ales de familia sa.
De asemenea, un prieten explică şi de ce Amira s-ar fi alăturat Statului Islamic: „Bănuim că s-a
alăturat deoarece era un lucru excitant, un fel de rebeliune. Spre deosebire de noi, nu ii erau deschise multe
opţiuni excitante". Pana la vârsta de 15 ani, împliniţi în luna mai, fata devenise „o persoana diferită",
separându-se de prietenii care nu erau musulmani şi împrietenindu-se cu alte doua fete musulmane din
acelaşi an, de la şcoala sa - Shamima şi Kadiza - cu care a plecat spre Siria. „"S-a implicat serios în lucrurile
legate de religie şi de Orientul Mijlociu. Stătea tot timpul în preajma celor doua fete musulmane", a mai
povestit o prietenă.
Nu în ultimul rând, tânăra este descrisă de poliţie şi de reprezentanţii şcolii drept „naivă şi
vulnerabilă", fiind însă „pricepută şi inteligentă", obţinând de regulă ceea ce îşi dorea. Amira şi alte două
eleve din Londra au fugit în Turcia, la jumătatea lunii februarie, iar de acolo se crede că ar fi trecut graniţa
cu Siria, pentru a se alătura grupării teroriste Statul Islamic. Shamima Begum, în varsta de 15 ani, Kadiza
Sultana, 16 ani, sunt celelalte două şi toate erau eleve la Academia Bethnal Green zburând de pe aeroportul
Gatwick, marţi. Cele trei fete nu au putut fi interceptate în Turcia şi se crede ca au ajuns în teritoriile
ocupate de Statul Islamic. 7

7
http://www.ziare.com/international/statul-islamic/cum-ajunge-o-fata-de-15-ani-din-marea-britanie-mireasa-
jihadistilor-de-la-statul-islamic-1351115