Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași

Faculatea de Mecanică

OBOSEALA ȘI MECANICA RUPERII

-Factori care influnțează rezestența la oboseală-

Nume si Prenume:Babătă Alexandru

Grupa:8306

2018
 1. Factorii care influenteaza ruperea prin oboseala

Rezistenta la oboseala a materialelor este o marime conventionala care este stabilita pentru
un anumit material si se determina pentru epruvete standardizate, cu un anumit diametru, cu
suprafata exterioara lustruita si care lucreaza intr-un mediu fara agenti nocivi. Pentru anumite
piese reale solicitate la oboseala, avand forme diferite, rezistenta la oboseala a materialului va
varia fata de cea obtinuta pe epruveta. In calculul de rezistenta la solicitarile variabile, se
urmareste sa se determine un coeficient de siguranta al elementului solicitat fata de rezistenta
la oboseala a epruvetei standardizate.

Factorii principali care influenteaza rezistenta la oboseala se impart in trei grupe:

a) Factori constructivi:

- forma piesei;

- dimensiunile piesei;

b) Factori tehnologici:

- calitatea materialului;

- rugozitatea suprafetei;

- tratamente termice de suprafata;

- ecruisarea materialului;

- tensiunile remanente.

c) Conditiile de lucru:

- felul solicitarii;

- tipul ciclului de solicitare;

- suprasolicitari;

- subsolicitari;

- solicitari dinamice;

- agenti corozivi;

- temperatura de lucru;

- frecventa solicitarii.

1.1 Factori constructivi

Influenta concentrarii tensiunilor

 Cauzele de natura constructiva ca discontinuitatile geometrice provenite din variatia brusca
a dimensiunii piesei, gauri, crestaturi, asamblare cu strangere, care au ca efect o marire locala a
tensiunilor se numesc concentratori de tensiune. Efectul concentratorilor de tensiune asupra
rezistentei epruvetei standardizate se exprima cantitativ prin anumiti coeficienti. Fenomenul de
concentrare a tensiunilor se manifesta diferit la solicitarile statice, variabile sau socuri, astfel
marimea coeficientilor va depinde de felul solicitarii, respectiv geometria concentratorului.

a) Influenta crestaturilor
b) Variatia brusca de sectiune

c) Concentratori de tensiune – exemple

 1.2 Factori tehnologici
a) Influenta calitatii materialului

Rezistenta la oboseala sR, tR scade datorita incluziunilor, porilor, segregatiilor, granulatiei

mari a materialului respectiv. Aceste rezistente cresc pentru piese obtinute prin turnare,
forjare, laminare, realizandu-se astfel un fibraj continuu al piesei dupa directia
longitudinala, insa rezistenta la oboseala scade la operatiile de forjare sau laminare
transversala:

, unde:

(sR)T - reprezinta rezistenta la oboseala in sens transversal;

(sR)L - reprezinta rezistenta la oboseala in sens longitudinal;

a - este coeficient de anizopropie, a<1.

b) Calitatea suprafetei materialului

Starea suprafetei piesei influenteaza rezistenta la oboseala datorita rugozitatii

suprafetei, neregularitatile reprezentand concentratori de tensiune. In general, ruperea prin
oboseala este datorata aparitiei unor fisuri care, de obicei, sunt amorsate in zona cu zgarieturi,
lovituri, ciupituri de material, etc. Calitatea suprafetei este pusa in evidenta prin coeficientul de
calitate a suprafetei g, care reprezintaraportul dintre rezistenta la oboseala pentru o piesa
reala (sR)p si rezistenta la oboseala a unei piese prelucrata foarte fin lustruita (sR)l:

Pentru o solicitare alternant simetrica de incovoiere coeficientul  va fi:

-1 este limita de oboseala la ciclul alternant simetric de incovoiere pentru epruveta
standardizata cu suprafata lustruita, iar (-1)p reprezinta limita de oboseala a aceleiasi
epruvete, dar avand un anumit grad de prelucrare a suprafetei. Valorile coeficientului  se
determina din diagrame, in functie de suprafata piesei prelucrate. La epruvetele prelucrate prin
aschiere se presupune ca nu s-au produs modificari ale microstructurii stratului superficial si ca
acesta este lipsit de tensiuni reziduale. Din punct de vedere al rezistentei la oboseala este
importanta asigurarea unei bune calitati a stratului de la suprafata piesei, efecte favorabile fiind
obtinute prin durificarea acestuia.

c) Tratamente de suprafata

Tratamentele aplicate pieselor pot fi:

- termochimice: cementare, nitrurare, cianizare. Acestea conduc la cresterea

rezistentei la oboseala

- termice: aplicate la suprafata piesei, se realizeaza prin curenti de inalta frecvanta

(CIF) . Se aplica la piese netede si piese cu concentratori. Ca exemple sunt acoperirile
galvanice: cromarea, zincarea, nichelarea. In aceste situatii rezistenta la oboseala scade;

- mecanice: ecruisare prin rulare, ecruisare prin poansonare, ecruisare cu alice.

d) Tensiuni remanente

Tensiunile remanente sau tensiunile reziduale sunt tensiuni initiale existente deja in
elementele de rezistenta datorita unor procese naturale sau special realizate. Acestea
au un efect favorabil conducand la cresterea rezistentei la oboseala si sunt produse prin
prelucrari mecanice, prin tratamente termice sau in urma deformatiilor plastice. Sunt
realizate prin introducerea intr-un strat subtire de la suprafata piesei a unor deformatii
plastice de intindere. Restul materialului piesei tinde sa revina la dimensiunile initiale
prin deformatii elastice de semn contrar, rezultand in stratul superficial tensiuni
 reziduale de compresiune. Ca exemple de procedee care produc astfel de tensiuni sunt :
ecruisarea cu jet de alice si rularea.

Solicitarea de incovoiere introduce intr-un strat de la suprafata piesei tensiuni reziduale

de compresiune, insa pe suprafata opusa tensiunile de intindere nu vor avea un efect
favorabil. Procedeul este folosit la piesele care in exploatare sunt solicitate
preponderent intr-o singura directie, spre exemplificare arcurile de foi.

Tratamentele termice produc la suprafata pieselor din otel un strat cu duritate ridicata
solicitat la compresiune. Astfel, calirea superficiala, nitrurarea sau carbonitrurarea
produc o crestere a rezistentei la oboseala a pieselor. Uneori, poate fi modificata
microstructura materialului in stratul de la suprafata precum si componenta sa chimica,
fiind afectata nefavorabil rezistenta la oboseala. Acoperirile cu crom sau nichel produc
in general tensini reziduale de intindere cu un efect nedorit. Materialul de acoperire are
o rezistenta mai mica decat materialul piesei si pot apare fisuri in materialul cu care se
placheaza, conducand la creerea unor amorse de rupere.

1.3 Factori de exploatare

a) Felul solicitarii

S-a constatat experimental ca intre rezistentele la oboseala pentru diferite tipuri de solicitari
exista corelatii de forma:

s-1,t - reprezinta rezistenta la oboseala pentru un ciclu alternant simetric de tractiune;

s-1 - reprezinta rezistenta la oboseala pentru un ciclu alternant simetric de incovoiere;

t-1 - reprezinta rezistenta la oboseala pentru un ciclu alternant simetric de rasucire.

s-1 < s0 - rezistenta la oboseala pentru un ciclu alternant simetric de incovoiere este mai mica
decat rezistenta la oboseala pentru un ciclu pulsant :
 a. b.

b) Suprasolicitarile si subsolicitarile

Aceste situatii apar in functionare atunci cand exista solicitari cu amplitudinea mai mare
decat R . In acest caz, apare o suprasolicitare a materialului. Acestea pot fi periculoase atunci
cand amplitudinea depaseste o anumita valoare si nepericuloase atunci cand tensiunea medie
este inferioara rezistentei la oboseala sR . Subsolicitarile (subincarcarile) constau in incarcari ale
epruvetei sau piesei cu tensiuni mai mici decat R, domeniu care produce ecruisari ale
epruvetei, obtinandu-se astfel o crestere a rezistentei la oboseala cu 25-30% . Astfel,
suprasolicitarile iau nastere la motoare, in timpul demarajului, la autovehicule in timpul
mersului in panta, pe o curba sau in viteza intai, la osiile vagoanelor cand rotile trec peste
rosturile sinelor. Suprasolicitarile favorabile, care conduc la cresterea rezistentei la oboseala,
sunt suprasolicitarile de valoare superioara rezistentei la oboseala dar de durata foarte mica.
Daca durata de aplicare este mai lunga, suprasolicitarile devin daunatoare, determinand o
scadere a rezistentei la oboseala si conduc la deteriorarea materialului. Aceasta depinde de
durata si marimea suprasolicitarii.

c) Mediul de lucru

S-a observat ca la functionarea pieselor in medii corozive ( gaze de ardere, apa sarata, medii
acide) limita la oboseala scade in raport cu rezistenta la oboseala in mediul ambiant. Efectul
coroziv se manifesta in general prin atacarea suprafetei piesei, conducand la producerea de
concentratori, reducand rezistenta la oboseala. Mediul coroziv poate duce la o propagare mai
rapida a fisurii prin reactii chimice si dizolvarea materialului din zona varfului fisurii. Efectele
chimice si termice sunt cu atat mai importante cu cat timpul in care se produce este mai lung.
Un mod aparte de efect coroziv este efectul absorbtiei mediilor active umede. S-a constatat ca
in mediu umed metalele absorb hidrogen, care intrand in reactie atomica produce un efect
puternic de reducere a rezistentei la oboseala .

d) Temperatura de lucru
 a.

b.

La temperaturi ridicate, ruperea piesei se produce prin fluaj (curgerea materialului), figura b. ,
pe cand la temperaturi scazute, rezistenta la oboseala sR creste si poate apare pericolul ruperii
fragile a materialului, in special pentru piese cu concentratori, figura a.

Fenomenul de fluaj se manifesta in mod diferit, dupa coeficientul de asimetrie al ciclului : la

cicluri simetrice unde deformatiile isi schimba mereu semnul, practic nu se realizeaza fluaj: la
cicluri asimetrice valoarea tensiunii medii sm reprezinta o tensiune statica care determina
deformatii de fluaj. La temperaturi ridicate curba lui Wöhler nu mai are un traseu orizontal, ci
coboara continuu, realizandu-se o crestere a pantei odata cu cresterea temperaturii. Rezistenta
la oboseala variaza cu temperatura dupa legi asemanatoare rezistentei de rupere statice.

e) Frecventa solicitarilor variabile

Se observa ca daca frecventa unor solicitari este mai mica decat 1 000Hz, adica n<60
000 [cicluri /min], rezistenta la oboseala este aproximativ constanta. Daca frecventa
este mai mare decat 1 000Hz, atunci rezistenta la oboseala creste, respectiv daca
frecventa este mult mai mica decat 1 000Hz, rezistenta la oboseala scade. Pentru
frecvente superioare valorii de 10 000Hz, la unele materiale rezistenta la oboseala
creste. La temperaturi ridicate, cresterea frecventei solicitarii conduce la cresterea
rezistentei la oboseala. Frecventa solicitarii influenteaza durata de viata a pieselor,
numarul de cicluri fiind mai mic la frecvente scazute.