Sunteți pe pagina 1din 4

Zugrăvel Vlad Ioan

Anul III

Referat de analiză a proiectului video personal

„Transcendence”

Referințe – Platon- “Mitul peșterii”, Nam June Paik, Duane Michaels, Maurits Cornelis Escher

Având ca principală sursă de inspirație proiectele video ale artistului Nam June Paik,
proiectul “Transcendence” pune în relație realitatea materială și realitatea înregistrată prin
intermediul camerei video, speculând astfel capacitatea acestui mediu de a reproduce și
reconstrui realitatea.

Prin intermediul camerei video materia este abstractizată, fiind transformată în semnal
digital sau analogic, semnal care se comporta mimetic, generând o copie a realității capturate.
Această proprietate mimetică a mediului video a fost expoatată de către artistul Nam June Paik,
care reinventează modul în care este utilizată camera video, fiind considerat primul artist care
transformă formatul video într-o practică artistică. Acesta surprinde prin intervențiile aduse
imaginii video, intervenții realizate prin exploatarea unor femomene analogice, a cărei finalitate
este distorsionarea semnalului audiovizual.

Această distorsionare a imaginii utilizând mijloace analogice de intervenție asupra


semnalului este o practică dezvoltată și în acest proiect personal, proiect care se structurează în
baza unui fenomen analogic ca are ca rezultat multiplicarea imaginii prin poziționarea
dispozitivului de înregistrare în fața dispozitivului care afișează imaginea. Această multiplicare
generează pe suportul de afișare al imaginii o buclă în care realitatea este redată la infinit sub
forma unei compoziții de tip cadru în cadru. Astfel, imaginea rezultată capătă forma unui tunel,
cu niveluri infinite, fiecare nivel fiind redat cu întârziere față de cadrul precedent. În imaginea
dinamică, acest fenomen are denumirea de “feedback loop” iar în imaginea statică îl întâlnim sub
numele de “efect droste”.

Concretizând, se poate spune despre acest proiect că urmărește conceptualizarea acestei


abstractizări generate prin intermediul camerei video. Observând efectul hipnotic ce se produce
la nivel vizual prin intermediul acestui fenomen analogic, putem corela rezultatul procesului de
feedback loop cu teorii filosofice referitoare la “multivers” și la posibilitatea existenței a mai
multor lumi, dar și cu teorii întâlnite în fizica cuantică. Proiectul “Transcendence” speculează
această posibilitate de alterare a realității, punând în relație lumea materială cu lumea virtuală,
construită. Prin urmare, proiectul propune un discurs filosofic, despre instabilitatea materialității,
ilustrând efectul pe care un factor extern îl poate avea asupra lumii fizice.

Artistul grafician Maurits Cornelis Escher,ilustrează cu precizie matematică aceeași


multiplicare a realității în desenele sale, desene edificatoare pentru explicarea concisă a efectului
Droste. Totuși, lucrările graficianului nu se dezvoltă la nivel ideatic, concentrându-se mai mult
asupra nivelului descriptiv, exploatând efectul hipnotic al acestei practici.
Zugrăvel Vlad Ioan
Anul III

Tema realității imposibile și motivul buclei temporale sunt elemente în jurul cărora sunt
structurate proiectele artistului Duane Michaels, proiecte în care poate fi observată predilecția sa
către ilustrarea imaginarului, seriile sale fotografice speculând sfera oniricului. Spre deosebire de
Escher, în practica artistică a artistului fotograf putem identifica încă un element esențial pentru
lecturarea seriilor sale. Pe lângă caracterul ilustrativ al fotografiilor ce relevă o lume a
imaginarului, a imposibilului, Duane Michaels conferă narativitate seriilor fotografice, atât în
mod direct, prin imaginea propriu-zisă, cât și în mod indirect prin asocieri cu fragmente de text
atașate lângă fotografii. Un proiect edificator pentru ilustrarea acestei practici este proiectul
“Things are Queer”, din 1972.

Proiectul “Transcendence” ilustrează aceeași lume construită întâlnită la Escher și Duane


Michaels sub forma unei instalații video, utilizând fenomene analogice pentru a deturna și
distorsiona semnalul video brut, intervenții întâlnite în proiectele lui Nam June Paik. Pe lângă
soluția tehnică, proiectul preia din practica artistului Nam June Paik și predilecția pentru a ilustra
relația dintre tehnologie și umanitate. În proiectul “Electronic Superhighway: Continental U.S.,
Alaska”, 1995, artistul speculează importanța tehnologiei în comunicarea de la distanță între țări,
realizând o instalație ce poate fi considerată o primă ilustrare a conceptului de televiziune prin
satelit. Un alt proiect, “TV Buddha”, din 1974 pune în relație tradiția și tehnologia, ilustrând
efectul celei din urmă asupra umanității prin intermediul a două obiecte simbol, Buddha, ca
reprezentare a stării meditative și al tradiției și ecranul, ca simbol al tehnologiei și al realității
virtuale. Prin urmare, proiectul personal poate fi interpretat drept o reprezentare a relației dintre
om și tehnologie, cu predilecție spre contextul televiziunii și al realității prezentate prin acest
mediu, o realitate construită, virtuală în care individul rămâne blocat, precum personajul ilustrat
de Platon în “Mitul peșterii”, care nu poate percepe realitatea, încredințându-se într-un miraj, o
proiecție a realității.

Din punct de vedere formal, acest proiect se dezvoltă sub forma unei instalații video
interactive, în care lectorul poate interacționa cu dispozitivul de înregistrare al imaginii,
experimentând efectul de “feedback loop” și exploatând această posibilitate de a altera realitatea.
Instalația este constituită dintr-un ecran menit să afișeze imaginea surprinsă de camera video
suspendată prin intermediul unui fir pentru a conferi flexibilitate asupra poziției camerei pe axul
vertical și axul orizontal. Un alt element al aceste instalații este dispozitivul de redare, prin
intermediul căruia este procesat semnalul transimis de camera video.

La nivel descriptiv poate fi identificată estetica conferită prin intermediul procesului


tehnic, tunelul fără capăt rezultat în urma fenomenului de feedback loop fiind similar unei “gauri
de vierme”, soluție teoretică care stă la baza teoriilor generale referitoare la relativitate, care
descrie spațiul și timpul. Intervenția lectorului asupra camerei generează efecte optice hipnotice,
similare cu aspectul speculat al unei intermisii între două lumi paralele. În momentul în care
camera ajunge la poziția inițială, ecranul va începe să afișeze treptat tunelul fără sfârșit de la
început.
Zugrăvel Vlad Ioan
Anul III

Din punct de vedere al nivelului ideatic, proiectul abordează teme recurente în seriile
fotografice ale artistului Duane Michaels, propunând într-o anumită măsură un discurs filosofic
referitor la multiplicarea realității și la conceptul realității ca buclă temporală. Interacțiunea
lectorului cu această instalație devine de asemenea un element conceptual în descifrarea acestei
lucrări, gestul publicului punând în relație directă omul și tehnologia speculând efectul reciproc
dintre aceste doua elemente, aceeași significație fiind identificată în instalațiile video ale
artistului Nam June Paik.

Concretizând, se poate spune că finalitatea acestei instalații video este una de natură
analitică, speculativă, urmărind rezultatul interacțiunii umane cu acest fenomen analogic, reacția
oamenilor la întâlnirea acestei alterări a contextului în care se află devenind un discurs critic
asupra naturii omului din contemporaneitate, care, precum omul ilustrat în Mitul Peșterii,
asociază realul cu familiarul, realitatea sa fiind constituită din ceea ce vede în fiecare zi. Astfel,
realitatea omul contemporan este un amalgam de produse comerciale, lipsite de structură,
guvernate de mass-media și cultura de consum.

Maurits Cornelis Escher- “Print Gallery” (1956) Markus Maurer- “Plato’s cave allegory”
Zugrăvel Vlad Ioan
Anul III

Duane Michaels- “Things are Queer” (1973)

Nam June Paik- “TV Buddha” (1974)