Sunteți pe pagina 1din 4

Zugrăvel Vlad Ioan

Anul III
Referat de analiză a proiectului video “Jurnal video personal in 60 de secunde”

“Timelapse”

Referințe: Bill Viola, Christiane Baumgartner, Francis Alys, Tehching Hsieh


George Bacovia

Universul funcționează în baza unor coordonate care influențează în mod direct materia
vie. Aceste coordonate sunt rezultatul unor relații de tip cauză-efect, orice modificare din spațiul
extra-terestru reflectându-se astfel asupra Pământului, și implicit, asupra materiei vii.

Timpul este un fenomen care constituie o preocupare continuă pentru ființa umană,
preocupare ce s-a materializat prin studii științifice, prin filosofie, și ulterior, prin produse
artistice. Timpul a fost conceptualizat și a cunoscut mai multe abordări în domeniul artei. Francis
Alys speculează prin actul performativ intitulat “Paradox of praxis I” finalitatea insignifiantă a
activităților omului „Sometimes doing something leads to nothing”. Proiectul se concretizează
într-un act performativ, documentat video, în care Francis Alys împinge o prismă din gheață pe
străzile orașului, asmeni personajului mitologic Sisif, efortul acestuia fiind insignifiant. Marina
Abramovic abordează acest concept al importanței timpului în numeroase acte performative,
precum „Relation in movement”, iar Christiane Baumgartner distorsionează timpul, xilogravurile
sale propunând dilatarea timpului inserând motive precum viteza, mișcarea dar și statismul.

Procesul de realizare al lucrărilor lui Christiane Baumgartner este de asemenea un


element ce întregește conceptul de dilatare, de expansiune a timpului. Utilizând ca mediu de
exprimare xilogravura, Baumgartner preia un fragment, un cadru din propriile videouri în care
sunt înregistrate subiecte în mișcare, cadru pe care îl reproduce ulterior gravând în lemn și
imprimând pe hârtie imaginea rezultată. Astfel, o fracțiune dintr-o secundă este dilatată și
transfigurată în săptămâni, timp necesar pentru realizarea imaginilor finale prin conversia
imaginii digitale în xilogravură. În urma acestei conversii, imaginea își pierde din fidelitate,
calitatea acesteia de a reprezenta lumea devenind mai degrabă sugestivă decât ilustrativă.

În proiectul personal “Timelapse”, dezintegrarea materiei ca rezultat al trecerii timpului,


este sugerată atât prin simboluri recurente în cele trei ecrane, dar și ilustrată fizic, pe parcursul
desfășurării videoului calitatea imaginii scăzând progresiv, rezultatul fiind o abstractizare a
formelor inițiale, abstractizare recurentă în xilogravurile artistei Christiane Baumgartner „1
Sekunde”, „Deutscher Wald” (2007) și “ Cosmic fruits” (2016). Pe parcursul desfășurării
proiectului, în cele trei ecrane pot fi identificate simboluri ce fac referire la motive precum
Cosmosul, apa, timpul și moartea. De asemenea, caracterul repetitiv al sunetului de fond este
întrerupt prin inserția unui fragment audio ce sugerează ploaia ca element dezintegrator al
materiei, simbol preluat din poezia “Lacustră” de George Bacovia.
Zugrăvel Vlad Ioan
Anul III
Din punct de vedere estetic, cele trei ecrane verticale ilustrează conceptul de scindare a
materiei fizice ca efect al trecerii timpului utilizând compoziții simple, concise, cu puține
elemente, limitate din punct de vedere cromatic. În fază incipitală, cele trei ecrane redau
compoziții clare, luminoase, vibrante, culorile vii în tonuri de oranj și galben fiind asociate cu
natura umană dar și cu Soarele. Aceste calități ale imaginii sunt alterate succesiv odată cu
desfășurarea proiectului pe axul temporal. Odată cu trecerea timpului, marcată în ultimul ecran
prin ilustrarea rotației pământului în jurul soarelui, imaginile își pierd din fidelitatea cu care
redau forma, însuși semnalul video fiind alterat. De asemenea, este modificată și cheia de
iluminare, spațiul clar-obscur fiind o sugestie pentru schimbarea stării materialității în
imaterialitate.

În sfera expresivității imaginii video ca produs artistic, Bill Viola se remarcă prin maniera
în care își dezvoltă proiectele în jurul acestui fenomen al trecerii timpului. În proiectele sale, Bill
Viola extinde parametrii temporali folosindu-se de proprietățile mediului video de a manipula
temporalitatea. Acesta manipulează timpul și îl distorsionează, pentru a specula relația dintre
timp, viață și mortalitate. În proiectul “Ocean without a shore”, artistul ilustrează granița dintre
viață și moarte, invocând tema întoarcerii în timp.

Având ca sursă de inspirație proiectele artistului mai sus menționat, proiectul de față,
intitulat “Timelapse” speculează aceeași relație dintre timp și materie, și maniera în care trecerea
timpului afectează starea materiei. Proiectul este menit să conceptualizeze procesul tehnic al
time-lapse-ului, proces prin care timpul poate fi manipulat astfel încât să accelereze desfășurarea
anumitor în cele mai multe cazuri hiper-estetizând subiectul. În proiectul de față însuși acest
proces de absractizare a timpului este abrstractizat, ilustrând în 60 de secunde degradarea
integrală a materiei vii. Pentru a sugera aceast fenomen de degradare a materiei în proiect sunt
invocate simboluri și motive preluate din poezia bacoviana, precum ploaia, care, împreună cu
mijloacele tehnice de degradare a imaginii video, sunt menite să genereze o atmosferă sobră,
ternă, solemnă, atmosferă ce completează acest cadru al dezintegrării.

Această accelerare conceptualizată a timpului este susținută și de Tehching Hsieh în


proiectul “One year performance” proiect ce se constituie dintr-o înlănțuire de fotografii, ce
descriu același spațiu, respectând compoziția inițială, fotografii realizate pe parcursul unui an
care sunt ulterior alăturate, rezultatul fiind un video de 6 minute care arată efectele trecerii
timpului asupra omului, dar este și o sugestie față de timpul pe care omul îl atrubuie muncii
industrializate, această industrializare fiind sugerată prin cel de al doilea centru de interes al
compoziției, ceasul specific utilizat pentru cuantificarea orelor de muncă întâlnite în instituțiile
industriei.
Zugrăvel Vlad Ioan
Anul III
Analizând proictul “Timelapse” la nivel formal, se poate spune că narativitatea se
desfășoară în trei ecrane ce ilustrează materia din mai multe perspective. În primul ecran este
reprezentat omul, într-o stare de suspensie a capacităților mentale și motrice, în cel de-al doilea
ecran este ilustrat Universul, asupra căruia se reflectă efectele trecerii timpului, iar în cel de-al
treilea ecran este ilustrat timpul propriu-zis, reprezentat prin rotația pământului în jurul soarelui.

Proiectul “Timelapse” prezintă degradarea materiei vii prin intermediul accelerării


artificiale a timpului, în urma procesului tehnic regăsit în titlu.

Francis Alys- “Paradox of praxis 1”, 1970

Tehching Hsieh- “One year performance”, 1980-1981


Zugrăvel Vlad Ioan
Anul III

Bill Viola- „Ocean without a shore”, 2007

Christiane Baumgartner- “Deutscher Wald”, 2007