Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Bio-feedback și performanță sportivă: reducerea

anxietății precompetiționale

Psihologia sportului

Anul II

Student: Alina GHEORGHE

Grupa: 1
Prof. coordonatori: Adrian BRATE
Gabriela MARCU
 Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

INTRODUCERE

Anxietatea

Atăt cerințele din cadrul extern, cât și ideațiile, dorința de a atige cele mai înalte culmi,
de a realiza o performanță deosebită formează un ansamblu de factori stresanți, care pun
întregul sistem psiho-comportamental în stare de arousal, mobilizarea resurselor energetice și
apărarea. Activitatea sportivă de performanță este compusă din stresori, în totalitatea ei:
antrenamentele - prin durata și intensitatea lor, prin mulțimea de acțiuni istovitoare pe care le
impune sportivului, competițiile - prin gradul emoțional ridicat și implicarea motivațională,
individuală și socială, la toate acestea adaugându-se relațiile sociale - pe care sportul le are.
Suma acestor factori produce încordare, tensiune psihică, eforturile fizice și psihice de
adaptare și echilibru fiind principala sursă de ajutor pentru sportiv. Antrenamentu,
diferențiindu-se de competiție care are o mare încărcătură emoțională, aduce sistemul psiho-
comportamental al atletului într-o stare de limită. Din multitudinea de elemente stresante ce
determină această stare putem să amintim: factorii externi (frig/cald, diferențe de fus orar),
factorii interni (eforturi musculare crescute), fatctori psihici/intelectuali/afectivi/volitivi
(decizii în condiții de nesiguranță și criză de timp, reacții la eșec sau succes, efort voluntar
maximal), factori psiho-sociali (critica celori din conducere și a presei, opinia familiei și a
celor apropiați, aprecierea spectatorilor; restricțiile impuse de regulament).

De cele mai multe ori, competiția creează un dezechilibru al balanței emoționale a

sportivului. Anxietatea, definită ca teama fără obiect, este, în sport, o stare emoțională cu
cauze bine determinate și se exprimă ca o reacție de tip adaptiv la situațiile care pot constitui
amenințări pentru echilibrul eului sportivului. Fără să vrea, sportivul își imaginează lupta cu
adevrsarul, stările conflictuale, succesul sau eșecul, etc. Anxietatea precompetițională este
generatoare de insomnii, astenie, nervozitate, confuzie mentală, tulburări digestive ș.a
Descrierea stărilor precompetiționale făcută de A. T. Puni (1949) este următoarea: dispoziția
„gata de luptă”, febra startului, apatia față de start. Într-o terminologie modernizată sunt
numite de H. Perie (1978): manifestări hiperstenice, respectiv, manifestări hipostenice.
În ceea ce privește schimbarea stării fiziologice, aceasta este mereu însoțită de o
modificare simultană a stărilor psihice și emoționale și, invers, orice schimbare a stărilor
 Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

psihice și emoționale (conștiente sau inconștiente) este însoțită de o distorsiune a stării

fiziologice. Prin urmare, în general, cererea de biofeedback poate fi prezentată ca o aplicație a
psihofiziologiei în sport și exerciții fizice.
Astfel, am ales să traduc chestionarul Competitive State Anxiety Inventory-2 și să îl
aplic unui luptător MMA (O.I.) cu două săptămâni înainte de următoarea competiție.
Simultan, am realizat și un interviu cu acesta *pentru a putea observa într-un mod mai amplu
dacă există coonfirmări pentru nivelul de anxietate și încrederea în sine, subscale măsurate cu
ajutorul chestionarului. Un plus pe care am încercat să îl prezint în fața sportivului a fost
descrierea metodei biofeedback-ului și corelația pozitivă pe care o are cu creșterea
performaței.
În urma aplicării testului cu două săptămâni înainte de data competiției, în cadrul celor
trei subscale, subiectul (O.I.) a obținut următoarele scoruri brute: anxietatea stării cognitive-
16, anxietate somatică- 13, încrederea în sine- 32. Interpretarea se face clasând nivelul
anxietății de la un nivel redus, la unul ridicat. Se poate observa atât scorul ridicat în ceea ce
privește încrederea în resursele proprii, cât și scorurile mici pentru cele două scale ale
anxietății. Un rezultat încadrabil în sfera predictorilor pozitivi pentru competiția ce urmează.
Această fază a fost urmată de interviul cu o durată de 40 de minute pe care l-am avut cu
sportivul
După aplicarea testului cu 8 ore înaintea competiției, rezultatele s-au schimbat
considerabil: anxietatea stării cognitive- 20, anxietate somatică- 21, încrederea în sine- 23.
Instabilitatea, dezechilibrul și dezorientarea dinaintea unui moment „consumator” emoțional,
subiectul a scăzut considerabil la subtestul încrederii în sine și a crescut scalele de anxietate.
Stresul precompetițional a indus o stare de anxietate vizibilă și prin prisma
comportamentului avut în timpul completării chestionarului. Astfel, ipoteze precum: 1. Cu cât
anxietatea precompetițională este mai bine instalată în sistemul mental al sportivului, cu atât
aceasta afectează mai multe arii comportamentale, somatice, cognitive. 2. Nivelul anxietății
crește atunci când este măsurat mai aproape de competiție. pot fi confirmate.

Bio-feedback-ul

Bio-feedback-ul este o metodă prin care subiectul conștientizează propriile mesaje sau
procese fiziologice ale organismului, incoștiente până atunci. Bio-feedbackul are rolul de a
 Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

oferi subiectului un flux continuu de informații despre propria sa stare internă, fiind informat
despre ce se petrece în interiorul său. Sunt verificate rezultatele funcționării viscerelor, sunt
selectate, alese și reținute valorile normale pentru buna lui funcționare. De la această metodă
de combatere a anxietății precompetiționale a plecat și ideea cercetării făcute de Harry
Prapavessis, J. Robert Grove, Peter J. McNair, și Nigel T. Cable, din cadrul The University of
Western Australia, lucrare aplicativă redactată sub denimirea de „Self-Regulation Training,
State Anxiety, and Sport Performance: A Psychophysiological Case Study”.
Un proiect de cercetare cu un singur subiect (trăgător cu arma) a fost folosit pentru a
testa eficacitatea unei intervenții cognitiv-comportamentale în reducerea anxietății și creșterea
performanțelor sportive. A fost apoi implementat un program de intervenție de 42 de
zile. Acest program a inclus metode de relaxare, încetinirea gândurilor, reorientarea atenției,
afirmațiile de coping și biofeedback. Valorile anxietății și performanței au fost apoi obținute,
rezultatele arătând că anxietatea cognitivă, anxietatea somatică și vibrațiile pistolului au
scăzut, în timp ce încrederea în sine și performanța au crescut de la momentul inițial până la
finalitatea tratamentului.
Alegerea subiectului a fost făcută după umătoarele criterii: controlul nervozității și
tensiunii au fost clasate ca fiind cea mai gravă afecțiune; scorurile prognozate ale anxietății de
stare cognitivă și somatică au fost ridicate, scorurile de anxietate de tip cognitiv și
somatologic au fost relativ egale în valoare, anxietatea somatică s-a manifestat în principal
prin tensiune musculară excesivă și ritm cardiac accelerat . Respectarea acestor criterii a
asigurat selectarea unui subiect ale cărui moduri predominante de răspuns la anxietate au
corespuns domeniilor de expertiză ale echipei de cercetare și care aveau caracteristici
dezirabile din perspectiva cercetării.
Nivelul anxietății a fost testat cu Competitive State Anxiety Inventory - 2. EMG, ECG
au fost testele folosite pentru evaluarea stării fizice a subiectului. Pe lângă acestea,
eșantioanele de urină au fost luate în timpul perioadei de competiție și au fost analizate pentru
concentrațiile de noradrenalină și adrenalină prin tehnici de radioimunoanaliză. Îmbunătățirea
performanțelor în sport este o problemă de autoreglementare. Eficacitatea autoreglementării
anxietății poate fi realizată prin utilizarea unei strategii de tratament de mai multe componente
care include conștientizarea sinelui, stăpânirea tehnicilor de gândire și de relaxare și simularea
situațiilor stresante (Meichenbaum, 1977).
 Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Ceea ce sportivul a mărsturisit la finalul tratamentului sună în felul următor:

„Posibilitatea de a testa aceste competențe noi, mi-a dat multă încredere.” Învățarea de a
reorienta atenția după o distragere a atenției a fost menționată și ca o intervenție foarte
benefică: „Am identificat lucrurile care mă distrag cel mai mult și am învățat cum să le tratez.
M-a ajutat să trag mai consistent.”
Rezultatele au arătat că transferul efectiv al competențelor mentale în mediul
competitiv și evaluarea precisă a efectelor tratamentului sunt facilitate de un plafon de
instruire ecologic valabil. Rezumând, concluziile acestui studiu sugerează că un program
„multimethod” de intervenție cognitiv-comportamentală a redus anxietatea precompetițională
și a îmbunătățit performanța pentru un „shooter” de elită.
Îpotezele pe care le-am formulat au fost următoarele:

1. Cu cât anxietatea are un nivel ridicat, cu atât scade performanța sportivă.

2. Cu cât anxietatea precompetițională este mai bine instalată în sistemul mental al
sportivului, cu atât aceasta afectează mai multe arii comportamentale, somatice,
cognitive.
3. Nivelul anxietății crește atunci când este măsurat mai aproape de competiție.
Toate acestea au fost confirmate în studiul prezent prin datele înregistrate, dar are o
oarecare incertitudine în ceea ce privește generalizarea concluziilor asupra tuturor ramurilor
sportive, cât și în ceea ce privește jocurile de echipă. De aceea, este o bună idee de cercetare
ce ar aduce un plus din toate punctele de vedere.
Metoda bio-feedback-ului este una de o valoare inegalabilă ce poate face schimbări
uriașe dacă este adoptată de cât mai mulți sportivi. Demonstrarea faptului că ea poate crește
performanța sportivă este o susținere științifică ce are nevoie să fie testată în toate tipurile de
sport. În condiții de antrenament, sportivul învață să își controleze sistemul nervos autonom.
Trăirile și experiențele asociate cu reducerea răspunsului sistemului nervos simpatic sunt apoi
transferate în mediul aplicativ, sportiv. Costa, Bonaccorsi și Scrimali (1984) au utilizat
biofeedback-ul la jucători de handbal pentru a minimaliza anxietatea precompetițională.
Diferența dintre succes și eșec în cazul a doi sportivi egali fizic depinde de cele mai multe ori
de abilitatea de a se face față stresului competițional. Obiectivul principal al pregătirii
psihologice în sport este predarea atleților pentru a face față formării și stresului competitiv.
Din acest motiv, atletul învață și practică tehnici psihologice care îl pot ajuta să depășească
 Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

barierele psihologice, cum ar fi un nivel ridicat de anxietate, lipsa de concentrare sau

dificultate în recuperarea de la rănire (Hardy, Jones & Gould, 1996: Moran , 2004).

Bibliografie:

 Blumenstein, B., & Orbach, I. (2014-06-02). Biofeedback for Sport and Performance
Enhancement. Oxford Handbooks Online. Retrieved 13 Jan. 2018, from
http://www.oxfordhandbooks.com/view/10.1093/oxfordhb/9780199935291.001.0001/
oxfordhb-9780199935291-e-001n .
 Prapavessis, H., Grove, J. R., McNair, P. J., & Cable, N. T. (1992). Self-regulation
training, state anxiety, and sport performance: A psychophysiological case study. The
Sport Psychologist, 6(3), 213-229.

Anexe:

 Anexa 1- Competitive State Anxiety Inventory-2 (CSAI-2)

 Anexa 2- Competitive State Anxiety Inventory-2 (CSAI-2)-tradus