UNIVERSITATEA AL.

IOAN CUZA
Facultatea de Filosofie şi Știinţe Social-Politice
Specializarea: Asistență Socială

EGALITATEA DE GEN PE
PIAȚA MUNCII
I. Introducere
Egalitatea de șanse şi de tratament între femei și bărbați reprezintă un principiu
fundamental al drepturilor omului cu o largă aplicare în diferite domenii. În același timp,
realizarea egalității de drept și de fapt între femei și bărbați este un element cheie în
prevenirea și eliminarea inechităților sociale manifestate pregnant la nivelul societății
contemporane. În fapt, persistența inegalităților dintre femei și bărbați reprezintă o consecință
a relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați, care au condus la discriminarea
împotriva femeilor de către bărbați și la împiedicarea progresului deplin al femeilor.
În România, problematica egalității de șanse este reglementată printr-o lege specială,
Legea nr. 202 din 2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați. Pe
lângă prevederi generale, legea prezintă domeniile în care se aplică măsurile pentru
promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și pentru eliminarea
tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex. Aceste domenii sunt munca,
educația, sănatatea, cultura și informarea, politica, participarea la decizie, furnizarea și
accesul la bunuri și servicii și alte domenii reglementate prin legi speciale.
La nivel internațional a fost avută în vedere transpunerea prevederilor Convenției
pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW), ratificată
de către România la data de 7 ianuarie 1982. În egală măsură, au fost transpuse și următoarele
acte juridice comunitare relevante în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi:
- Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 iulie 2010 privind
aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o
activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului;
- Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-
cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE,
UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE;
- Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind
punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şial egalităţii de tratament între bărbaţi şi
femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă (reformă);
- Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului
egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea
de bunuri şi servicii;
- Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri
pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul
lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează;
- Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a
principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii sociale.

II. Egalitatea de gen pe piața muncii

Discriminarea femeilor reprezintă orice diferențiere, excludere sau restricție bazată pe
sex, care are ca efect sau scop împiedicarea sau anularea recunoașterii, beneficiului sau
exercitării de către femei, indiferent de statutul lor matrimonial, pe baza egalității dintre
bărbați și femei, a drepturilor omului și libertăților fundamentale, în domeniile politic,
economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu.
Stereotipurile sunt opinii, informații sau percepții moștenite sau învățate din diverse
surse: părinți, mass-media, școală, prieteni, cu privire la diverse categorii de oameni: femei,
bărbați, persoane care aparțin unei anumite etnii sau naționalități, tineri sau vârstnici,
persoane cu dizabilități sau persone cu orientări sexuale diferite etc.
Stereotipurile reprezintă un ansamblu de convingeri împărtăşite vis-a-vis de
trăsăturile personale, de însuşirile de personalitate însă şi de comportamentele specifice ale
unui grup de persoane1 . Stereotipurile sunt colective din punct de vedere al originii, deşi sunt
împărtăşite de fiecare individ în parte. Ele tind să devină „credinţe împărtăşite normativ,
consistente cu valorile şi ideologiile grupului de care aparţine persoana2”.
Stereotipurile de gen sunt etichetări care susțin cum sunt sau cum ar trebui să fie
bărbații și femeile. Acestea conțin caracteristici care sunt asociate femeilor: emotivitate,
devotamentul față de familie, preocupările casnice, meticulozitate, responsabilitate și trăsături
care sunt asociate bărbaților: competitivitate, încredere de sine, independență, rezistență la
stres etc. Stereotipurile de gen condiționează persoana să fie sau să facă numai lucrurile
recunoscute ca fiind specifice genului din care fiecare face parte, fiind, astfel, limitări, atât
pentru femei, cât și pentru bărbați în dezvoltarea personală și profesională.
Exemple de stereotipuri de gen care fixează roluri de gen clar împărțite, ajungând să
condiționeze uneori subtil, de multe ori evident, femeile și bărbații și care conduc, adesea, la
inegalitate de șanse și discriminare de gen:

1
Mihu, Achim, Antropologia culturală, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002, pag. 47
2
Richard Y. Bourhis, Stereotipuri, discriminare şi relații intergrupuri , Polirom Iași, 1997 -
traducere Doina Tonner.
- bărbații sunt mai buni la științe exacte, la politică, sunt mai buni ingineri, medici;
- femeile sunt mai sensibile, empatice, comunică mai bine, sunt mai înclinate către zona
artistică;
- femeile trebuie să se ocupe de gospodărie, îngrijirea copiilor;
- bărbații trebuie să aducă bani în casă;
- fetele trebuie să fie cuminți, liniștite, curate, ordonate;
- băieții/bărbații nu plâng;
- bărbații sunt mai degrabă duri și direcți;
Discriminarea poate să apară:
- în anunțurile pentru oferte de serviciu care condiționează ocuparea unui loc de muncă de
apartenența la un anumit sex;
- în procesul de recrutare și selecție (de exemplu, solicitarea testelor de sarcină pentru
candidatele la diverse posturi sau folosirea maternității ca motiv de refuz al angajării);
- la acordarea salariului (pentru o muncă similară calitativ și cantitativ femeile sunt plătite
mai puțin față de bărbați);
- la promovarea profesională;
- prin segregare profesională – angajarea femeilor, cu preponderență, în domenii de activitate
considerate ca fiind "feminizate” (de exemplu, învățământ, sănătate, asistență socială,
comerț), acestea fiind, de cele mai multe ori, mult mai slab plătite, în comparație cu domenii
unde lucrează preponderent bărbați.
Prin egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se
înţelege accesul nediscriminatoriu la3:
- alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi;
- angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei
profesionale;
- venituri egale pentru muncă de valoare egală;
- informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare,
specializare şi recalificare profesională, inclusiv ucenicia;
- promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
- condiţii de încadrare în muncă şi de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în
muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, inclusiv condiţiile de concediere;

3
Ministerul Muncii,
https://www.inspectiamuncii.ro/documents/66402/201782/Egalitatea+de+sanse+intre+femei+si+barbati.pdf/2
747d20a-c1f3-4c0f-99c9-527756c024d5, accesat 29.11.2018
- beneficii, altele decât cele de natură salarială, precum şi la sistemele publice şi private de
securitate socială;
- organizaţii patronale, sindicale şi organisme profesionale, precum şi la
beneficiile acordate de acestea;
- prestaţii şi servicii sociale, acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Femeile întâmpină, mai ales în mediul rural, o serie de dificultăți ce au ca rezultat
neocuparea și lipsa inițiativelor antreprenoriale și anume:
- problemele economice (femeile fiind ocupate preponderent în agricultura de subzistență;
- încărcarea cu sarcini domestice și de îngrijire a copiilor sau a altor persoane dependente,
- lipsa unor modele de succes;
- lipsa accesului la informații;
- lipsa unor rețele de sprijin;
- existența unui nivel ridicat de discriminare.
Dificultățile și provocările legate de ocuparea femeilor pe piața muncii:
- lipsa de calificare sau calificări redundante pe piaţa muncii;
- lipsa oportunităţilor şi a surselor financiare le-a determinat să accepte locuri de muncă şi
sub calificarea deţinută;
- lipsa locurilor de muncă în zona de provenienţă.

III. Concluzii
Egalitatea de gen trebuie să constituie un obiectiv central al oricărei societăţi
democratice care doreşte să creeze drepturi cetăţeneşti depline şi egale pentru toţi şi este
intrinsec legată de dezvoltarea durabilă a acesteia, fiind vitală pentru punerea în practică a
drepturilor omului. Genul implică roluri, responsabilităţi, constrângeri şi privilegii construite
social care sunt atribuite sau impuse femeilorşi bărbaţilor într-o anumită cultură. Atitudinile şi
caracteristicile referitoare lagen, rolul jucat de bărbaţi şi femei şi aşteptările referitoare la ei
variază de la o societate la alta şi se schimbă de la o epocă la alta. Faptul că atitudinile faţă de
gen sunt construite de societate înseamnă şi că ele se pot modifica astfel încât să ducă la
crearea unei societăţi mai echitabile şi mai juste şi a unei democraţii echilibrate din punctul
de vedere al genului.
Politicile în domeniul combaterii discriminării de gen ar trebui să atingă următoarele
aspecte:
- Creșterea gradului de conştientizare al factorilor de decizie cu privire la problematicile de
gen;
 - Inițierea unor demersuri pentru susținerea și creearea unor servicii specializate de ingrijire a
copiiilor;
- Eliminarea segregării profesionale femei/bărbați pe piața muncii. Există sectoare în care
sunt angajați preponderent bărbați, există meserii masculinizate pentru care veniturile sunt
sensibil mai mari decât în sectoarele cu ocupare preponderent feminină. O posibilă explicație
ar fi perpetuarea unor prejudecăți și stereotipuri de gen, conform cărora femeile „nu se
potrivesc” sau „nu își doresc” să ocupe locuri de muncă în sectoare înalt valorizate, inclusiv,
în plan financiar.
- Identificarea nevoilor de informare şi instruire;
- Identificarea şi evaluarea situaţiilor de discriminare pe criteriul de sex care intervin în
procesul de dezvoltare profesională;
- Informarea angajatelor/angajaţilor despre drepturile privind maternitatea şi parentalitatea;
- Apărarea intereselor angajatelor/angajaţilor în ceea ce priveşte maternitatea şi parentalitatea
şi ferirea de suport concret în accesarea drepturilor lor;
- Conceperea unor materiale de informare privind modalităţi de construire şi evaluare a unui
sistem de salarizare correct, nediscriminatoriu;
- Implementarea unor programe educaționale pentru tineri privind egalitatea de gen;
- Eliminarea rolurilor şi stereotipurilor de gen din mass-media - imaginea femeilor şi a
bărbaţilor proiectată prin intermediul mesajelor media nu trebuie să aducă atingere demnităţii
individuale şi nici să reflecte situarea unora sau altora în ipostaze inferioare şi degradante;
- Participarea echilibrată a femeilor şi a bărbaţilor la procesul de decizie, acces egal la
funcțiile de conducere.

Bibliografie:
1. Achim Mihu, Antropologia culturală, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002;
2. Richard Y. Bourhis, Stereotipuri, discriminare şi relații intergrupuri, Polirom Iași, 1997 -
traducere Doina Tonner;
3. Ministerul Muncii,
https://www.inspectiamuncii.ro/documents/66402/201782/Egalitatea+de+sanse+intre+femei+si
+barbati.pdf/2747d20a-c1f3-4c0f-99c9-527756c024d5, accesat 29.11.2018