Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
TERMOTEHNICA
Realizat,
Ciocanelli Sabin, gr. MA 31
Îndrumător,
Prof. Univ.Dr. Ing. TUDOR DARIE
AN III – I.F.R.
Tema lucrării:
CUPRINS
I. INTRODUCERE...............................................................................................................3
1. Enunţ...........................................................................................................................3
II. CAPITOLUL 1.................................................................................................................4
II. CAPITOLUL 2.................................................................................................................6
IV. CAPITOLUL 3..............................................................................................................17
V. CAPITOLUL 4...............................................................................................................39
4.1.1 Calculul cantitati de caldura cedate de instalatia apa dulce a motorului……….
38
4.1.2 Calculul cantitati de caldura primita de apa de mare ......................................38
4.1.3 Calculul masei de agenti vehiculate prin instalatii............................................38
4.1.4 Adoptarea coeficientului global de schimb de caldura .....................................39
4.1.5 Calculul diferentei medii logaritmice de
caldura .................................................39
4.1.6 Calculul suprafetei totale de schimb de caldura .............................................39
4.1.7 Lungimea tevilor ..............................................................................................39
4.1.8 Calculul numarului de tevi ...............................................................................39
4.1.9 Calculul diametrului Dt pe care se aseaza tevile in eshichier..........................40
4.1.10 Calculul diametrului interior al mantalei schimbatorului.................................40
4.1.11 Calculul suprafetelor de trecere ale purtatorilor de caldura...........................40
4.1.12 Calculul vitezelor ale purtatorilor de caldura..................................................40
4.1.13 Calculul invariatiei criteriului de similitudine(numarul lui Reynolds)...............40
4.1.14 Calculul coeficientilor de convectie.................................................................42
4.1.15 Recalculare coeficientul global de caldura.....................................................42
4.1.16 Calculul abaterii .............................................................................................43
2
I. INTRODUCERE
1. Enunţ
3
II. CAPITOLUL 1
4
1.2 Descrierea procesului de transfer termic
5
1.2.2 Transferul caldurii prin convectie
Intr-o eprubeta cu apa se introduce o bucata de gheata, legata intr-o plasa de
sarma, pentru a preveni plutirea acesteia. Se incalzeste la flacara unui arzator parte
superioara a eprubetei, pana la fierberea apei. Se constata ca, desi la suprafata apa
fierbe, cubul de gheata nu se topeste.Convectia este transferul de caldura provocat de
deplasarea unei portiuni calde a substantei in interiorul acesteia, avand ca efect
formarea unor curenti. Curentii calzi sunt ascendenti iar cei reci sunt descendenti. Acest
fenomen se bazeaza pe proprietatea de dilatare a fluidelor in functie de temperatura.
Acest lucru va determina o scadere a densitatii lichidului incalzit, urmata de ridicarea lui
spre suprafata ( este ceea ce se intampla fluidului intr-un recipient pus la incalzit ).
Atat conductia cat si convectia sunt modalitati de transfer a caldurii ce necesita
existenta unui suport material solid, lichid sau gazos
1.2.3 Transferul caldurii prin radiatie
Radiatia este calea de transmitere a caldurii ce nu face apel la existenta unui
mediu solid, lichid sau gazos. Este modalitatea prin care soarele incalzeste Pamantul.
Toate corpurile radiaza continuu energie, sub forma de unde electromagnetice.
Portiunea din spectrul radiatiei electromagnetice, asociata transferului de caldura este in
domeniul radiatiei infrarosii.
Prin intermediul acestei radiatii, circa 1340 Jouli de energie patrund in Pamant, in
fiecare secunda, pe metru patrat de atmosfera. O parte din acesta radiatie este
reflectata de paturile superioare ale atmosferei inapoi in spatiu, in timp ce o alta atinge
suprafata Pamatului.
Rezistentele inrosite ale unui radiator electric emit unde luminoase vizibile (ochiul
percepe culoarea lor rosie) si unde invizibile, dar perceptibile : unde infrarosii, care
transporta caldura prin aer. Un radiator este deci un aparat care transforma energia
electrica mai intai in energie termica, si apoi intr-o alta forma de energie, energia
radianta. Soarele este o alta sursa de energie radianta.
II. CAPITOLUL 2
6
Cantitatea de căldură care străbate în timpul elementar dt elementul de arie orientat d A
= d An0 aflat în câmpul de temperatură T este dată de legea Fourier:
∂_ . dQ_ n0 =λ grad T
∂A dt
– convecţia forţată.
În ambele cazuri, mişcarea fluidului este guvernată de legile transferului de
impuls.
În regim laminar, transferul de căldură după normala la direcţia de curgere
decurge preponderent prin conductivitate;
În regim turbulent determinant este transferul de căldură care se face simultan cu
mişcarea elementelor macroscopice de fluid.
Transferul de căldură va fi cu atât mai intens, cu cât regimul de curgere va fi mai
puternic turbulent.
7
2.2.1 Stratul limită termic
Se consideră T0 > Tp è fluidul adiacent la placă se va răci, având pe diverse
zone, temperaturi intermediare între T0 si Tp.
y ∆T ∆T
substrat turbulent
strat
limita
laminar substrat laminar
x
x=0 x = xcr
Tperete
8 δ
y
Mărimea α , inversul rezistenţei termice, arată intensitatea cu care se petrece
transferul de căldură într-un fluid în mişcare şi poartă denumirea de coeficient de
transfer convectiv.
Deoarece în transferul termic global schimbul de căldură are loc între două fluide,
apar doi coeficienţi de transfer convectiv. Din acest motiv, mărimea α se mai numeşte
şi coeficient individual (parţial) de transfer termic.
Fluxul termic convectiv care trece printr-o suprafaţă A este dat de legea de răcire
a lui Newton, care se poate scrie:
Qs = α ⋅ A ⋅ (T p − T f )
sau Qs = α ⋅ A ⋅ (T f − T p )
(1)
Pentru α şi (Tf – Tp) variabile, ecuaţia se poate scrie sub forma:
dQ s = α(T f −T p )dA
(2)
Transferul în stratul limită termic realizându-se conductiv, este aplicabilă legea Fourier:
dT
dQ s = λ
dy
dA
(3)
Egalând ecuatiile se obţine expresia coeficientului individual de transfer termic:
λ dT
α= ⋅
T f −T p
dy
(4)
Ecuaţia (4) arată că mărimea α creşte cu creşterea gradientului de temperatură.
Creşterea turbulenţei (creşterea lui Re) è creşterea gradientului termic è creşterea
coeficientului individual de transfer termic.
Ecuaţiile (1–4) arată că α reprezintă fluxul termic transferat pe unitatea de suprafaţă
sub acţiunea unei forţe motrice de 1 K.
Dimensional
Qs W
[α ] = = 2
A ⋅ (T f − Tp ) m ⋅ K
9
(5)
α = f ( ρ, c p , Re, T , t , l ,... )
(6)
α ar putea fi determinat experimental, cunoscand Q schimbata între fluid şi perete şi
T fluid şi T perete.
Det. exp. posibila doar în cazul aparatelor aflate în exploatare.
Pt. proiectare este necesară estimarea lui α pt. anumite condiţii de transfer termic
impuse de procesul tehnologic.
Studiul transferului termic convectiv:
– prin utilizarea unor modele matematice (bazate pe ecuaţii diferenţiale),
z Qz+dz
Qy
Qx Qx+dx
x
O
y Qy+dy
Qz
10
– în orice punct al sistemului considerat, toţi parametrii care definesc starea
şi dinamica sistemului nu variază în timp (derivatele acestor parametri în
raport cu timpul sunt nule),
– nu există acumulare de substanţă sau de energie.
Debitul de fluid care intră pe direcţia x în paralelipiped este:
ρv x ⋅ dy ⋅ dz
(7)
Acesta introduce în paralelipiped cantitatea de căldură:
Qx = c p ⋅ ρv x ⋅T ⋅ dy ⋅ dz
(8)
La ieşirea din paralelipipedul elementar, pe direcţia x, fluxul elementar de fluid (vxρ)
devine:
∂ ( ρv x )
vx ⋅ ρ + ⋅ dx
∂x
(9)
iar temperatura T devine:
∂T
T+ ⋅ dx
∂x
(10)
Fluxul termic ieşit din paralelipiped pe direcţia x va fi:
∂( v ⋅ ρ ) ∂T
Qx + dx = c p ⋅ ρ v x + x ⋅ dx ⋅ T + ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz
∂x ∂x
(11)
Efectuând calculele în (11) şi neglijând diferenţialele de ordin doi şi superior, ecuaţia (11)
se scrie:
∂ ( ρv x ) ∂T
Qx + dx = c p ⋅ ( ρv x ) ⋅ T ⋅ dydz + c p T + ( ρv x ) dV
∂x ∂x
(12)
În mod analog cu ecuaţiile (8) şi (12) se pot scrie ecuaţiile fluxurilor termice intrate şi
ieşite din paralelipiped pe direcţiile y şi z.
Excesul de căldură pe care fluidul îl lasă în timpul trecerii prin paralelipipedul elementar
este: dQ = ( dQ x + dQ y + dQ z ) =
= (Qx +dx + Q y +dy + Qz +dz ) − (Qx + Q y + Qz )
11
(13)
sau
∂( ρv x ) ∂( ρv x ) ∂( ρv x )
dQ = c pT + + dV +
∂x ∂y ∂z
∂T ∂T ∂T
+ c p ( ρv x ) + ( ρv x ) + ( ρv x ) dV
∂x ∂y ∂z
(14)
Caracterul de regim staţionar al curgerii se introduce prin următoarele două condiţii:
– Lipsa acumulării de substanţă, exprimată prin ecuaţia continuităţii:
∂( ρv x ) ∂( ρv y ) ∂( ρv z )
+ + =0
∂x ∂y ∂z
(15)
– Lipsa acumulării de căldură, care cere ca excesul de căldură dQ luat de
curentul de fluid din paralelipipedul elementar să fie adus, prin
conductivitate, din exteriorul paralelipipedului.
– Încălzirea conductivă a paralelipipedului este dată de ecuaţia:
∂T ∂T ∂T
cp ( ρvx ) + ( ρvy ) +( ρvz ) =
∂x ∂y ∂z
∂2T ∂2T ∂2T
= λ
∂x2 + ∂y2 + ∂z2
(17)
sau
∂T ∂T ∂T
vx +v y +v z = a∇2T
∂x ∂y ∂z
(18)
unde = λ /(ρ.cp) - difuzivitatea termică a mediului prin care are loc transferul.
(17) sau (18) = ecuaţia diferenţială Fourier – Kirchhoff, ec. care redă distribuţia
câmpului de temperatură pentru un fluid aflat în mişcare staţionară.
În regim nestaţionar, ecuaţia (18) devine
12
∂T ∂T ∂T ∂T
ρ ⋅cp +vx +vy +vz =
∂t ∂x ∂y ∂z
∂2T ∂2T ∂2T
= λ
∂x2 + ∂y2 + ∂z2
(19)
sau: derivata substantiala a temperaturii
DT
= a∇2T
dt
(20)
În aceste forme complete ecuaţia Fourier – Kirchhoff este imposibil de rezolvat analitic;
Pentru calculul profilului temperaturii, respectiv al coeficienţilor individuali de transfer
termic, se face apel la ecuaţii criteriale.
În anumite condiţii, ecuaţia (123) poate căpăta forme mai simple.
Astfel, în regim staţionar şi fluide imobile, (vx = vy = vz = 0)
(20) se reduce la forma:
∇ 2T = 0
formă care corespunde transferului termic conductiv în regim staţionar
În cazul transferului termic convectiv, integrarea analitică a ecuaţiei (19) nu este posibilă.
Pentru a putea stabili criteriile de similitudine care intervin în transferul termic convectiv,
ecuaţia (19) se pune sub forma:
∂T ∂T ∂T
ρcp vx +vy +vz −
∂x ∂y ∂z
∂2T ∂2T ∂2T ∂T
λ + 2 + 2 + ρcp =0
∂x2
∂y ∂z ∂t
(21)
Se poate observa că toţi termenii ecuaţiei (21) au dimensiunea unei energii raportate la
unitatea de volum [W/m3].
Trecând la formula dimensională generalizată, (21) se poate scrie:
ρ ⋅ cp ⋅ v ⋅T λ ⋅T ρ ⋅ cp ⋅T
− 2 + =0
l l t
(22)
Cel de-al treilea termen al ecuaţiei (22) reprezintă cantitatea de căldură Q acumulată în
unitatea de volum de fluid în unitatea de timp:
13
ρ ⋅ c p ⋅ T Q α ⋅ l 2 ⋅ T ⋅ t α ⋅ T
= 3 = =
l ⋅t l ⋅t l
3
t
(23)
Înlocuind cantitatea de căldură Q din legea de răcire a lui Newton (1) în (23), formula
dimensională generalizată (22) devine:
ρ ⋅ c p ⋅ v ⋅ T λ ⋅ T α ⋅ T
− 2 + =0
l l l
(24)
primul termen = viteza transferului termic convectiv,
al doilea termen = viteza transferului termic conductiv,
al treilea termen = cantitatea de căldură transferată.
Raportul dintre termenii I şi II reprezintă criteriul Péclet:
ρ ⋅ cp ⋅ v ⋅T
l ρ ⋅ cp ⋅ v ⋅ l
= = Pe
λ ⋅T λ
l2
(25)
Raportul dintre termenii III şi II reprezintă criteriul Nusselt:
α ⋅T
λ = α ⋅ l = Nu
λ ⋅T λ
2
l
(26)
Funcţia criterială care descrie transferul termic convectiv va fi:
f ( Pe, Nu ) = constant
(27)
Alaturi de similitudinea termică (PeM = PeP) se adaugă şi similitudinea hidrodinamică
(ReM = ReP ; FrM = FrP) şi geometrică, astfel încât funcţia criterială completă va fi:
l l
f Pe, Nu, Re, Fr, 1 , 2 , ... = constant
l0 l0
(28)
Se preferă înlocuirea criteriului Péclet cu un alt criteriu, criteriul Prandtl, care se obţine
raportând criteriul Péclet la criteriul Reynolds
ρ ⋅ cp ⋅ v ⋅l
Pe λ cp ⋅ µ ν
Pr = = = =
Re ρ ⋅v ⋅l λ a
µ
14
(29)
Criteriul Pr conţine doar constante fizice ale fluidului prin care are loc transferul de
căldură şi reprezintă raportul dintre viscozitatea cinematică (ν ) şi difuzivitatea termică
(a) a fluidului.
Întrucât criteriul Nusselt conţine parametrul care trebuie determinat (α ), el este criteriul
determinant, iar ecuaţia criterială (28) capătă forma:
α ⋅l l l
Nu = = f Re, Pr, Fr, 1 , 2 , ...
λ l0 l0
(30)
Deoarece criteriul Fr provine din raportul dintre energia potenţială şi energia cinetică, el
poate fi omis în cazul convecţiei forţate în regim turbulent.
În cazul convecţiei naturale, când deplasarea fluidului şi deci şi transferul căldurii se
realizează sub influenţa diferenţei de densitate a fluidului la temperaturi diferite, criteriul
Fr nu poate fi neglijat. Este de preferat însă substituirea sa cu un alt criteriu, criteriul
Grashof:
Gr = Fr ⋅ Re 2 ⋅ β ⋅ ∆T =
2 2
gl ρvl ρ
= β ⋅ ∆T = gl 3 β ⋅ ∆T
v2 µ µ
(31)
Ţinând cont de criteriul Grashof, ecuaţia criterială (30) capătă forma generală
15
În cazul gazelor, s-a constatat că pentru substanţe având acelaşi număr de atomi în
moleculă, criteriul Prandtl este practic constant, având următoarele valori:
– Pr = 0,67 (gaze monoatomice);
(33)
Utilizată sub această formă, ecuaţia criterială îşi restrânge aria de valabilitate. Valorile
constantei c şi ale exponenţilor m, n, p, ... se determină pe cale experimentală.
Ecuaţia criterială este valabilă doar în cadrul domeniului în care s-au determinat
experimental parametrii c, m, n, p.
Transfer termic la curgerea prin conducte şi canale:
Curgere turbulentă deplin dezvoltată (Re > 104)
Curgere în regim intermediar (2300 < Re < 104)
Curgere în regim laminar (Re < 2 300)
Transfer termic la curgerea peste fascicule tubulare:
Curgere transversala peste un fascicul de ţevi netede:
Decalate
Nedecalate
Curgerea fluidelor peste fascicule de ţevi prevăzute cu aripioare transversale
Transfer termic la curgerea pe suprafeţe plane:
curgerea unui fluid de-a lungul unei suprafeţe plane
16
curgerea peliculara a lichidelor pe suprafeţe verticale
P d= 5 , 7 ⋅61 0-8
⋅ ∋ .Α ( T 4
1 - T 4
2 〉
ε este coeficientul de culoare (pentru corpul absolut negru ε = 1 , T1 este temperatura
suprafeţei radiante, T2 este temperatura mediului (la mare distanţă).
Coeficientul de culoare ε depinde de natura şi gradul de prelucrare al suprafeţei:
• pentru suprafeţe metalice (Al, Ag, Cu, Ni, etc.) ε = 0,02 ...0,1;
• pentru suprafeţe negre (vopsite, lăcuite, oxidate, eloxate, etc.) ε = 0,9 ... 0,98.
Din acest motiv, suprafeţele radiatoarelor se înnegresc (prin vopsire, preferabil după o
prealabilă
eloxare sau anodizare).
IV. CAPITOLUL 3
3.SCHIMBATOARE DE CALDURA
3.1 Notiuni generale
Schimbătoarele de căldură sunt utilaje termice care servesc la încălzirea sau
răcirea unui fluid, vaporizarea sau condensarea lui cu ajutorul unui alt fluid.
Din punct de vedere funcţional, numărul lor este foarte mare (ex.: preîncălzitoare
de apă sau aer, răcitoare de ulei, distilatoare, vaporizatoare, condensatoare, radiatoare,
etc.) însă principiul de funcţionare este acelaşi şi anume transferul de căldură de la un
fluid la altul prin intermediul unui perete despărţitor.
17
Temperaturile la intrarea în schimbătorul de căldură se notează cu indice prim iar cele la
ieşire cu indice secund.
Din punct de vedere al modului în care curg cele două fluide prin schimbător
există schimbătoare
• •
care trebuie transmis de la un fluid la altul, debitele celor două fluide m1 şi m 2 ,
Presupunând 1 fluidul cald şi 2 fluidul rece, relaţiile de calcul rezultă din egalitatea
fluxului de căldură cedat de fluidul 1 , primit de fluidul 2 şi transmis între cele două fluide:
• • •
Q = m1 c1 ( t 1′ − t 1′′ ) = m 2 c 2 ( t ′2′ − t ′2 ) = K ⋅ S ⋅ ∆ t m
18
Variaţia temperaturii fluidelor în cazul curgerii paralele în echicurent
t 1′ + t 1′′ t ′2 + t ′2′
∆ t m = t m1 − t m 2 = −
2 2
∆ t m a x − ∆ t m in ( t 1′ − t ′2 ) − ( t 1′ − t ′2 )
∆tm = ∆tmEC= =
∆ t m ax t′ − t′ Pentru echicurent (EC)
ln ln 1 2
∆ t m in t 1′ − t ′
∆ t m ax − ∆ t m in ( t 1′ − t ′2 ) − ( t 1′ − t ′2 )
∆tm = ∆tmCC= =
∆tm ax t′ − t′
ln ln 1
∆ t m in t 1′ − t ′
Pentru contracurent
(CC)
∆ tmEC şi ∆ tmCC se numesc diferenţă medie logaritmică de temperaturi
19
Principalele schimbatoare de caldura din instaltiile frigorifice si pompele de caldura sunt
vaporizatorul si condensatorul.
In componenta acestor instalatii mai pot sa existe si alte schimbatoare de caldura cum
sunt:
- Subracitoarele din instalatiile frigorifice functionand cu amoniac;
- Schimbatoarele interne de caldura (regeneratoare) din instalatiile frigorifice cu
freoni.
Cele mai importante criterii de clasificare a schimbatoarelor de caldura sunt:
Natura agentului cu care agentul frigorific realizeaza transferul termic:
- gaze (in general aer);
- lichide (in general apa).
Rolul functional si tipul schimbatorului:
- vaporizatoare
- racitoare de aer (sau alte gaze);
- racitoare de apa (sau alte lichide).
- condensatoare
- racite cu apa (sau alte lichide);
- racite cu aer (sau alte gaze).
Conditiile de functionare cele mai importante ce caracterizeaza regimul de lucru al
schimbatoarelor de caldura din instalatiile frigorifice sunt:
- temperaturile si presiunile agentilor la intrarea si iesirea din schimbator (in cazul
racirii aerului este importanta si umiditatea acestuia);
- diferenta minima de temperatura intre cei doi agenti;
- modul de alimentare cu agent frigorific (in special pentru vaporizatoare);
- prezenta acumularilor termice (cazul vaporizatoarelor acumulatoare de gheata).
Sarcinile termice ale schimbatoarelor de caldura, care reprezinta marimile fundamentale
pentru proiectarea acestor aparate.
Caracteristicile geometrice ale schimbatoarelor de caldura adica:
- modul de dispunere a tevilor;
- pasul dintre tevi;
- dimensiunile tevilor (diametru exterior si interior, sau diametrul exterior si
grosimea);
- numarul de randuri de tevi (tevi pe orizontala) si numarul de sectii (tevi pe
verticala).
Caracteristicile functionale, sunt cele care definesc performantele termice si
fluidodinamice ale schimbatoarelor de caldura. Intre acestea cele mai importante sunt:
- coeficientul global de transfer termic;
- pierderile de presiune pe circuitele celor doi agenti;
- modul de automatizare a functionarii (prin controlul presiunii agentului frigorific,
al givrajului, sau al compozitiei apei, etc.);
Operatiile de intretinere necesare reprezinta o alta caracteristica importanta, iar cateva
exemple sunt:
20
- purjarea (gazelor necondensabile, uleiului, etc.);
- curatarea, degivrarea, desprafuirea, detartrarea;
- tratamente auxiliare (dedurizarea apei, filtrarea, etc.).
Clasificarea schimbatoarelor de caldura se poate realiza de exemplu dupa natura
agentilor si rolul functional:
Schimbatoare coaxiale
3.2.1.1 Aceste aparate sunt construite in principiu dintr-un fascicul de tevi, montate in
doua placi tubulare si inchise intr-o manta prevazuta cu capace, asa cum se observa in
figura
21
Fig. 3.1. Schema functionala a unui schimbator de caldura multitubular
In figura 3.2 sunt prezentate tevi cu nervuri spiralate, care se utilizeaza in special la
constructia vaporizatoarelor:
In figura 3.3. este prezentata o teava cu nervuri exterioare joase, realizate prin
extrudare, din materialul de baza al tevii. Dupa extrudare, diametrul exterior al partilor
lise ale tevilor, este egal cu diametrul exterior al nervurilor, ceea ce permite o montare
22
usoara in placile tubulare. Pasul dintre nervuri este in mod uzual de (0,8…1,5) mm, iar
inaltimea nervurilor este de aproximativ (1…1,5) mm. Aceste tevi pot sa asigure un
raport intre suprafata exterioara a tevilor nervurate si suprafata interioara a acestora de
3…5, ceea ce reprezinta o crestere semnificativa a suprafetei exterioare de transfer
termic.
In figura 3.4. sunt prezentate cateva tipuri de tevi cu aripioare ondulate. Aceste tevi se
utilizeaza in special la constructia vaporizatoarelor. Pe teava de baza se monteaza prin
sudare elicoidala, o banda ondulata. Asemenea constructii se pot realiza pentru tevi
avand diametre intre (8…39) mm. Inaltimea nervurilor este de 9 mm, iar grosimea
acestora variaza intre 0,2…0,3 mm. Raportul dintre suprafata exterioara si cea interioara
este de 9…16.
In figura 3.5. este prezentata o teava cu nervuri in forma de ace. Acestea se utilizeaza in
special la constructia condensatoarelor. Exteriorul tevilor se aseamana cu o perie
metlica, ceea ce asigura o suprafata si o intensitate a transferului termic, foarte ridicate.
Aceste tipuri de tevi sunt eficiente in primul rand pentru transferul caldurii in medii
gazoase si in particular in aer.
23
In figura 3.6. sunt prezentate cateva tevi cu miez in forma de stea, care se utilizeaza la
constructia vaporizatoarelor cu fierbere in interiorul tevilor. Suprafata interioara este
marita prin introducerea in tevi a miezurilor realizate din aluminiu si avand uzual cinci
sau zece raze. Problema tehnica a realizarii acestor tevi o reprezinta asigurarea
contactului termic dintre teava de baza si miez, realizat prin introducerea fortata a
miezului. Intensitatea transferului termic este marita daca se realizeaza si rasucirea
miezului de 2…3 ori pe fiecare metru de teava.
Tevile cu miez in forma de stea pot avea diametre de 16…19 mm si grosimea de 1 mm.
Raportul dintre suprafata interioara si cea exterioara este de 2 in cazul miezurilor cu 5
raze si 3,7 in cazul miezurilor cu 10 raze.
In figura 3.7. sunt prezentate cateva modele de tevi cu nervuri interioare. Aceste tevi se
pot utiliza si la vaporizatoare si la condensatoare. Nervurile sunt realizate din teava de
baza, ceea ce asigura un transfer termic foarte bun. exista numeroase forme ale
nervurilor si grade de rasucire. Fata de tevile lise, coeficientul global de transfer termic
creste mult datorita urmatoarelor efecte:
- cresterea suprafetei de transfer termic;
- drenajul prin capilaritate a fazei lichide, care formeaza un film subtire pe suprafata
interioara nervurata;
- rotirea filmului de lichid, datorita rasucirii (inclinarii) nervurilor.
In figura 3.8. sunt prezentate doua tevi cu suprafata neregulata montate una in alta.
Asemenea tevi se pot utiliza eficient in constructia condensatoarelor si a
vaporizatoarelor, sunt foarte moderne si se produc in Japonia, SUA, Germania sau
24
Franta. Suprafetele tevilor prezinta diferite tipuri de cavitati, proeminente piramidale sau
asperitati, realizate prin diverse procedee tehnologice noi. Suprafetele neregulate ale
acestor tevi pot intensifica transferul termic in cazul schimbarii starii de agregare, pentru
ca favorizeaza amorsarea fierberii, respectiv a condensarii. Din acest motiv aceste tevi
mai sunt numite si tevi de nucleatie.
In figura 3.9. este prezentata o teava din materiale compozite. Asemenea tevi se pot
utiliza si in condensatoare si in vaporizatoare, atunci cand conditiile de transfer termic
sunt mediocre atat in interior cat si in exteriorul tevilor. Aceste tevi combina avantajele
nervurilor exterioare cu cele ale generatoarelor interioare de turbulenta. Exista mai multe
variante de asemenea tevi intre care se pot aminti tevi cu nervuri elicoidale la interior si
structura piramidala la exterior, sau tevi cu nervuri elicoidale atat la interior cat si la
exterior. Diametrele pentru care se produc asemenea tevi sunt de 10…19 mm, iar
raportul dintre suprafata exterioara si cea interioara este de 1,5…2.
25
In figura 3.10 este prezentata o teava nervurata corodata in exterior pe durata
functionarii, iar in figura 3.11 este prezentata o teava nervurata corodata in interior.
In figura 3.12 este prezentata uzura aparuta pe o teava in zona de montare pe suport.
In figurile 3.13 si 3.14 sunt prezentate tevi distruse datorita solicitarilor la care au fost
supuse in timpul functionarii.
26
Fig. 3.14. Teava fisurata longitudinal
In cazul cel mai des intalnit, al hexagoanelor, de regula pasul dintre tevi este de
aproximativ 1,25 diametrul exterior al tevilor. Gaurile din placile tubulare se finiseaza in
27
mod diferit, in functie de procesul tehnologic de montare a tevilor. Astfel pentru tevile
sudate electric sau brazate se realizeaza o alezare urmata de samfrenare, iar pentru
tevile mandrinate se realizeaza o alezare urmata de realizarea unor canale interioare,
asa cum se observa in figura 3.16. Mandrinarea se ralizeaza astfel incat in urma
deformarii tevilor, acestea sa se fixeze in canalele prevazute in gaurile de fixare.
3.2.1.5 Mantaua
3.2.1.6 Capacele
28
3.2.2 Baterii
In figura 3.19 sunt prezentate cateva detalii constructive ale bateriilor cu aripioare.
29
Fig. 3.19. Detalii constructive ale bateriilor cu aripioare
30
Fig. 3.21. Serpentine montate intr-un schimbator de caldura de tip panou
3.2.2.2. Tubulatura
31
3.2.2.3 Nervurile
Nervurile, denumite la aceste constructii si aripioare sau nervuri continue, se pot realiza
din otel, aluminiu sau cupru. Cele mai des utilizate sunt combinatiile:
- tevi din otel si aripioare din otel;
- tevi din cupru si aripioare din aluminiu.
Mai sunt posibile si combinatii ca:
- tevi din otel si aripioare din aluminiu;
- tevi din cupru si aripioare din cupru;
- tevi din otel inoxidabil si aripioare din otel inoxidabil.
In figura 3.23 sunt prezentate in sectiune doua tevi pe care au fost montate nervuri
continue lamelare.
Cele mai raspandite tipuri de aripioare sunt prezentate in figurile 3.24 si 3.25:
- nervuri plane continue;
- nervuri infasurate.
32
Fig. 3.25. Nervuri infasurate
33
Fig. 3.26. Module din tevi cu aripioare
Aceste aparate sunt realizate prin imbinarea de placi care realizeaza intre ele
spatii prin care circula agentii care schimba caldura. Acesti agenti ocupa alternativ
spatiile dintre placile schimbatorului de caldura, astfel incat sa nu se amestece intre ei.
In consecinta, spatiile dintre placi trebuie sa fie etansate fata de exterior si fata de
spatiile in care se gasc alti agenti. De asemenea sistemul de etansare trebuie sa permita
trecerea agentilor dintr-un spatiu in altul, uneori prin traversarea spatiilor destinate altor
agenti. Aceste schimbatoare trebuie sa aiba cel putin doua placi, ca in cazul unor tipuri
de vaporizatoare.
Exista patru variante tehnologice de realizare a schimbatoarelor de caldura cu placi:
-cu placi si garnituri demontabile
-cu placi sudate
-cu placi brazate
-cu placi avand circuite imprimate
3.2.3.1 Schimbatoarele cu placi si garnituri demmontabile sunt de tipul prezentat in
figura 3.27. Placile intre care se introduc garniturile, se monteaza impreuna intre o placa
de baza si una mobila. Placile pot sa fie demontate in vederea curatarii. Fixarea placilor
34
se realizeaza cu ajutorul unor tiranti. Din punct de vedere hidraulic se pot realiza curgeri
in contracurent sau in echicurent.
In figura 3.28 este prezentata schema de curgere a agentilor de lucru intr-un schimbator
de caldura cu placi.
Materialele din care se realizeaza placile depind de natura agentilor de lucru, iar cele
mai utilizate sunt:
- oteluri inoxidabile;
- aliaje de aluminiu;
- aliaje de titan;
- aliaje cupru-nichel.
Grosimea placilor poate sa varieze intre 0,6…1,1 mm, sau chiar mai mult.
Pentru garnituri se pot utiliza de asemenea mai multe materiale in functie de
temperaturile de lucru:
35
- nitril (tmax = 110 ° C);
- butil (tmax = 135 ° C);
- etilen-propilen (tmax = 155 ° C);
- Viton (tmax = 190 ° C);
Domeniul temperaturilor de lucru pentru aceste aparate poate sa varieze intre –50…
+190 ° C.
Presiunile nominale maxime de lucru pot sa ajunga pana la 16…20 bar, iar diferenta
maxima dintre presiunile circuitelor poate sa ajunga pana la 9…12 bar si in mod
exceptional la 20 bar
36
3.2.3.3. Schimbatoarele cu placi brazate sunt realizate cu placi din otel inoxidabil
asamblate prin brazare (lipire) cu ajutorul unui aliaj pe baza de cupru, in cuptoare sub
vid. Ansamblul schimbatoarelor de caldura de acest tip este prezentat in figura 3.30. Se
pot utiliza ca vaporizatoare sau ca schimbatoare interne de caldura, dar numai pentru
agenti curati, deoarece nu se pot curata decat prin spalare chimica.
Fig. 3.30. Schimbator de caldura din placi brazate care poate functiona ca vaporizator sau
condensator
37
3.2.4 Schimbatoare de caldura coaxiale
Aceste schimbatoare de caldura, de tipul celor prezentate in figura 3.32, sunt utilizate in
special pentru lichide, fiind realizate din doua tevi coaxiale. In cazul vaporizatoarelor,
cand agentul frigorific circula prin interior, teava interioara poate sa fie prevazuta cu
nervuri, sau poate fi inlocuita cu mai multe tevi, situatie in care teava exterioara are rolul
unei mantale. Ansamblul acestor tevi este infasurat elicoidal pentru a mari suprafata de
transfer termic fara a mari sensibil gabaritul aparatului.
38
V. CAPITOLUL 4
Pr1 = 2,45
T2=75°C
39
T’2=50°C
DT2= T2- T’2=75°C -50°C =25°C
Rezulta
Q ced 3179520KJ
m apadulce = = = 30426 ,028 Kg
c 2 ⋅ DT 2 4.18 KJ / Kg ⋅ grd ⋅ 25 grd
T1=15°C
T’1=24°C
DT1= T’1- T1=24°C -15°C =9°C
Q primit 3244408KJ
m apamare = = = 86241 ,57 Kg
c1 ⋅ DT 1 4.18 KJ / Kg ⋅ grd ⋅ 9 grd
Qprimit 3244408 KJ
S= = = 65 ,94 m 2
K ⋅ DTlog 1200KJ/m2 ⋅ h ⋅ grd ⋅ 41grd
40
Esichier α=60°
Calculam aria pe care se aseaza tevile necesare
Consideram t pasul dintre tevi t=1.22 de=1.22•35 mm =42,7 mm
At=nt•t•i=nt•t•t•sinα=240•42.7•42.7•sin60mm2=378963 mm 2 =0,378963 m 2
πDt 2
At =
4
Rezulta
w1 ⋅ di 0,13851 m / s ⋅ 30 ⋅ 10 −3 m
Re 1 = = = 1,03875 ⋅ 10 4
ν1 4 ⋅ 10 −7 m 2 / s
41
Se va determina diametrul echivalent prin care curge apa dulce in schimbatorul de
caldura
Consideram un schimbator de caldura
La curgerea transversală (figura 3.20) în care şicanele în formă de segment de cerc sunt
dispuse perpendicular pe axa ţevilor, secţiunea liberă de trecere transversală este
Di 0,7
S = x( s − de ) = 0,4(0,0475 − 0,035 ) = 0,00875 m 2
s 0,4
Pentru configuraţia aleasă a fasciculului de ţevi se calculează diametrul echivalent al
secţiunii transversale de curgere a apei dulci peste fasciculul de ţevi:
Secţiunea de curgere în manta se calculează cu relaţia:
dech =
4 ⋅ St 2 4 ⋅ π ( Di 2 − ntde 2
=
) =
(700 2 − 240 ⋅ 35 2 ) = 21,53 mm
Dext 4π ( Di + ntde ) (700 + 240 ⋅ 35 )
w2 ⋅ dech 0.052 m / s ⋅ 21,53 ⋅ 10 −3 m
Re 2 = = = 0,2789 ⋅ 10 4
ν2 −7
4 ⋅ 10 m / s
2
εc = factor de corecţie care ţine cont de influenţa variaţiei proprietăţilor fizice ale
stratului limită asupra convecţiei; se calculează diferenţiat, în funcţie de natura fluidului
pentru lichide:
42
Pr l
εc = ( )
Pr p
în care:
PrL - reprezintă criteriul Prandtl al agentului secundar la temperatura lichidului;
Prp - criteriul Prandtl al agentului secundar la temperatura peretelui;
ε1 - coeficient de corecţie care ţine cont de faptul că la intrarea într-o conductă sau
canal, curgerea este turbulentă şi intervine pentru conducte scurte (l/d<50); la curgerea
laminară şi turbulentă efectul porţiunii de intrare dispare, se poate considera:
ε1=1 L / d> 15 in regim turbulent
L / d <50 in regim laminar
εr = apreciază influenţa schimbării direcţiei de curgere a fluidului asupra transferului
de căldură (comparativ cu procesul de curgere printr-o ţeavă dreată) prin relaţia:
di
εr = 1 + 1,8 ⋅
R
în care R reprezintă raza de curbură
rezulta
Pr l = Pr p = Pr1 = 2,45
εr = 10.25 = 1
ε1=1
di 30
εr = 1 +1,8 = 1 +1,18 = 1,19
R 180
λ2 0.665
α 2 = Nu 2 ⋅ = 17 ,39 ⋅ = 525 ,65W / m 2 ⋅ grd
dech 22 *10 −3
43
4.1.15 Recalculam coeficientul global de caldura
λ -conductivitatea termica a otelullui =50W/m grd
1Wh=3600J
π 3,14
K'= =
1 1 de 1 1 1 35 1
+ ln + + ln +
α1di 2λ di α 2de 1104 ⋅ 30 ⋅10 −3
2 ⋅ 50 30 525, 65 ⋅ 35 ⋅10−3
3,14
= = 320, 40W / m 2 ⋅ grd = 340, 40 ⋅ 3, 6 KJ / m 2 ⋅ h ⋅ grd = 1153KJ / m 2 ⋅ h ⋅ grd
0, 0098
4.1.16 Abaterea
K − K ' 1200 − 1153
DK = = ⋅ 100 = 3,91%
1200 1200
44