INAUGURAREA CENTRULUI CULTURAL

PENTRU COPII ŞI TINERET „SF. STELIAN”

DIN PAROHIA OINACU - PROTOIERIA GIURGIU
Pr. Stelian DUŢU,
Parohia Oinacu - Protoieria Giurgiu
Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine
Că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor.
(Matei 19, 14)

Problema educaţiei copiilor este în zilele noastre mai stringentă decât niciodată. Se vorbeşte
adesea despre lipsa unor modele autentice ale generaţiei tinere, de lipsa unor repere reale în
viaţa pe care aceştia abia o încep. Dezbaterile pe o astfel de temă au dezvoltat şi dezvoltă încă
noi şi noi perspective, pornind de la abordarea educaţiei în familie, trecânt prin demersul de
identificare a unui proces pedagogic cât mai eficient şi culminând într-un sistem general de
„planificare a carierei” cu ajutorul căruia tânărul poate identifica cele mai bune direcţii şi cele
mai bune mijloace de parcurgere a acestora. Nu se vorbeşte însă despre un lucru fundamental:
care sunt fundamentele culturale şi spirituale ale acetor tineri, care sunt resorturile reale ce-i
leagă de societatea în care trăiesc, care sunt conexiunile dintre generaţia lor şi gene-
raţiile trecute sau cele viitoare.
Cu alte cuvinte, nu se vorbeşte despre adevărata perspectivă pe care o dă viaţa, înţeleasă nu
doar ca simplu răstimp de manifestare a eficienţei noastre sociale şi economice, ci ca o
perioadă şi ca pe o şansă cu ajutorul căreia putem cunoaşte şi ne putem face cunoscuţi, putem
crea şi lăsa ceva de valoare în urma noastră.
Şcoala vine să ofere un sprijin şi o posibilă soluţie pentru această acută dezorientare
identitară, familia, de asemenea, poate contribui decisiv în rezolvarea ei. Efortul celor două
instituţii fundamentale ale societăţii nu este însă suficient. Este nevoie de modele mult mai
profunde, perene de la care tânărul, indiferent de societatea sau epoca în care trăieşte, să se
inspire şi pe care se fundamenteze în conturarea propriei vieţi. Un astfel de model este oferit
de către Biserică înţeleasă nu doar ca instituţie, ci mai ales ca spaţiu al mântuirii şi
desăvârşirii umane, ca trup tainic al lui Hristos, ce ne înglobează pe fiecare dintre noi,
deopotrivă distincţi şi legaţi în legătură inextricabilă cu semenii noştrii.

Lucrarea socială a Bisericii vine să completeze, aşadar, eforturile familiei

şi ale şcolii, ba chiar să compenseze lipsa unei educaţii familiale şi şcolare
eficiente. Ne lovim adesea de bariera comportamentală sau de vocabularul
violent al tinerilor din ziua de astăzi. Mai grav, bunăvoinţa noastră este în-
tâmpinată de o indiferenţă rece, de o nepăsare amarnică faţă de tot ceea ce
este bun, drept şi frumos pe lumea aceasta. Cum putem răspunde? Impli-
cându-ne în lucrarea socială a Bisericii, făcând-o cunoscută şi accesibilă tu-
turor celor ce au nevoie de sprijinul ei. S-a spus adesea că Biserica de multe
ori s-a izolat într-un turn de fildeş, de unde priveşte cu superioritate tot ceea
ce se petrece în această lume. Ei bine, Ortodoxia în general şi Ortodoxia ro-
mânească în special au fost mereu apropiate de viaţa credincioşilor. Însăşi
structura ei este una profund ancorată în social. Trupul eclezial nu funcţio-
nează după parametrii ierarhici, ci comunitari, în care fiecare dintre noi se
roagă pentru sine şi pentru toţi ceilalţi, prieteni sau duşmani, pentru cei ce
ne sunt aproape dar şi pentru cei ce sunt departe, mulţumeşte pentru bine-
facerile primite de la Dumnezeu şi cere cu ardoare sprijinirea tuturor celor
ce se află în nevoi. Dimensiunea socială a Bisericii Ortodoxe nu este un con-
cept, ci o realitate care s-a manifestat permanent pe aceste meleaguri. Ea nu
trebuie confundată sau redusă la simpla asistenţă socială, ci trebuie perce-
pută ca un proces de lungă durată în care persoana umană este sprijinită nu
doar material, ci şi spiritual, i se asigură nu doar siguranţa zilei de mâine ci
este invitată să preguste din bucuriile vieţii celei veşnice. Aceste lucruri nu
pot fi circumscrise unei instituţii, pentru că valoarea lor depăşeşte bariera
sistemelor şi proiectelor. Ele sunt mai degrabă manifestări al planului iubi-
tor pe care Sfânta Treime îl are cu fiecare dintre noi în parte şi toţi laolaltă.
Toate aceste consideraţii ne-au determinat să demarăm un amplu pro-
iect de asistentă socială, culturală şi duhovnicească pentru tinerii parohiei
noastre, indiferent de vârsta pe care o au. În încercările noastre l-am chemat
în ajutor pe Sfântul Stelian, ocrotitorul familiei noastre dar şi al copiilor din
lumea întreagă. Cu un astfel de sprijin, rezultatele nu s-au lăsat prea mult
aşteptate. Primele încercări au fost timide, însă mare ne-a fost bucuria să ve-
dem cu fiecare duminică o biserică tot mai plină de copii, însoţiţi de părinţii
sau bunicii lor. Pedagogia dumnezeiască lucrează tainic în inima fiecăruia,
astfel că prin cei mici părinţii lor s-au apropiat şi ei de viaţa Bisericii, înce-
pând să înţeleagă adevărata dimensiune a acesteia. Se spune că bisericile se
clădesc din interior, din inimile credincioşilor. Bunul Dumnezeu şi Sfântul
Stelian au lucrat tainic, întârindu-ne, dându-ne răbdare astfel că la începu-
tul anului 2009 comunitatea Parohiei Oinacu era una solidă, bine închegată,
Almanah Bisericesc 2010
362
apropiată trup şi suflet de păstorii lor sufleteşti şi de proiectele acestora. Soli-
citarea unui centru în care copiii să se poată dezvolta armonios a venit chiar
din partea lor.
Cu sprijinul credincioşilor şi cu susţinerea domnului primar Mircea Pen-
cea, având binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie, am început lu-
crările la înălţarea unui aşezământ social şi cultural în care tinerii, pe catego-
rii de vârstă, să se întâlnească, să desfăşoare activităţi comune, să-şi dezvolte
creativitatea într-o manieră armonioasă. Începuturile, aşa cum se întâmplă
mereu, au fost marcate de greutăţi de tot felul, însă sprijinul lui Dumnezeu
şi al oamenilor ne-a întărit de fiecare dată. Proiectul s-a dorit a fi un ansam-
blu de clădiri care să se integreze în arhitectura bisericii, ca o prelungire a
acesteia, respectând atât caracteristicile arhitectonice ale acesteia, cât şi spe-
cificul zonei. Nu trebuie să uităm faptul că acest aşezământ se doreşte a fi
nu doar un centru de întâlnire al celor tineri, ci şi un loc în care să poată să
înveţe despre tradiţiile şi obiceiurile părinţilor lor.
Eforturile noastre au fost pe deplin răsplătite de cei ce au participat la
acest proiect. La sărbătoarea Învierii Domnului copiii au organizat expoziţii
de icoane pe sticlă, demonstraţii de încondeieri de ouă, au prezentat tradiţi-
ile populare specifice acestei zone şi, nu în ultimul rând, au umplut biserica,
încălzind atmosfera cu glasurile lor curate şi sincere. Aceste rezultate ne-au
determinat să continuăm activitatea de construcţie a aşezământului, pentru
a asigura cât mai repede cu putinţă un spaţiu propice pentru desfăşurarea
activităţilor asociaţiei. Astfel, am construit mai multe săli, dotate cu toate
cele necesare, în vederea desfăşurării unor ateliere de creaţie cu tematică
religioasă şi populară, spaţii amenajate special pentru ca elevii să poată veni
aici pentru a-şi pregăti temele şi pentru a participa la activităţile pe care le
desfăşurăm în parteneriat cu şcoala din localitate, de asemenea am organi-
zat un spaţiu pentru vizionarea de filme şi spectacole în care principalii ac-
tori sunt chiar tinerii comunei.
Pentru a pune bun început lucrării noastre, în data de 26 noiembrie a
anului 2009, la sărbătoarea Sfântului Stelian, Preasfinţitul Părinte Ambro-
zie Episcopul nostru, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi
a oficiat slujba Sfintei Liturghii în parohia Oinacu. Cântarea credincioşilor
şi a elevilor de la Seminarul Teologic „Teoctist Patriarhul” din Giurgiu au
însufleţit atmosfera bisericii. Preasfinţia Sa a rostit un frumos cuvânt de
învăţătură, reamintindu-ne nu doar modelul de adevărată viaţă creştină pe
care ni-l oferă Sfântul Stelian, ci şi faptul că familia creştină, clădită pe fun-
damentele Sfintei Scripturi şi ale Tradiţiei ortodoxe milenare, reprezintă te-
melia pe care s-a clădit poporul nostru. Păstrarea valorilor familiei trebu-
ie să reprezinte în aceste vremuri de grea încercare spirituală unul dintre
Episcopia Giurgiului
363
principalele obiective ale fiecărui credincios. De asemenea, cu acest prilej, în
semn de preţuire pentru sprijinul pe care l-a arătat în permanenţă parohii-
lor din comuna Oinacu, Preasfinţitul Părinte Ambrozie a acordat distincţia
eparhială
„Vrednicia Vlăsceană” domnului Mircea Pencea, primarul comunei.
Îndată după terminarea Sfintei Liturghii, am purces în sobor la sfinţirea
Aşezământului pentru copii şi tineret „Sfântul Stelian”. Munca noastră pri-
mea astfel binecuvântarea harului dumnezeiesc pentru a da roadă la bună
vreme. Alături de colegul şi bunul nostru prieten, părintele Mirel Constan-
tin, de familiile noastre şi de credincioşii comunei, strânşi cu mic cu mare
la un eveniment de o astfel de importanţă am dat mulţumire lui Dumnezeu,
Preacuratei Maicii Sale şi Sfântului Stelian pentru toate binefacerile şi pen-
tru tot ajutorul primit. Agapa frăţească ce a urmat ne-a reunit în jurul mesei
pe toţi cei implicaţi în activitatea acestui aşezământ. Cu această ocazie am
putut stabili o serie dintre activităţile pe care dorim să le desfăşurăm în pe-
rioada următoare:
- Pregătirea unui program de tradiţii şi obiceiuri de Crăciun;
- Vizitarea familiilor şi bătrânilor singuri, cu posibilităţi materiale scăzu-
te în vederea sprijinirii acestora;
- Organizarea de echipe de creaţie, care să valorifice fondul folcloric de-
osebit al zonei;
- Vizionarea de filme artistice şi documentare cu temă religioasă sau
culturală;
- Îmbunătăţirea programului de asistenţă şcolară;
- Îmbunătăţirea activităţii bisericeşti, prin implicarea tinerilor în buna
desfăşurarea a programului liturgic, organizarea unui cor de copii şi inten-
sificarea programului catehetic „Hristos împărtăşit copiilor;
- Pelerinaj la mănăstirile din zonă.
Nădăjduim că aceeaşi credincioşi minunaţi şi toţi oamenii de bine ai zo-
nei vor veni în sprijinul proiectelor noastre. Nu trebuie să uităm că investiţia
în viitorul copiilor noştri ne aduce nu doar siguranţa păstrării nealterate a
valorilor româneşti autentice, ci şi conturează o perspectiva unui viitor mai
bun în care neînţelegerile, lipsa de comunicare dintre generaţii, pierderea
identităţii naţionale, spirituale sau culturale nu vor mai reprezenta un peri-
col atât de mare ca în zilele noastre. De aceea, rugăm pe Bunul Dumnezeu să
ocrotească eforturile noastre, binecuvântând din preaplinul dragostei Sale
lucrarea ce am început-o.