Subiectul I: Dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale.

a) Definiţi noţiunea dreptului de

beneficiere asupra resurselor naturale. Dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale se
caracterizează drept o instituție juridicoecologică proprie dreptului ecologic care cuprinde totalitatea de
norme juridice cu caracter omogen ce reglementează relațiile dintre subiecți în legătură cu atribuirea
resurselor naturale, exploatarea cantitativă și calitativă a resurselor naturale, licențierea și autorizarea
folosirii resurselor naturale, inclusiv retragerea din folosință în cazuri de încălcare a prevederilor
legislației ecologice. Concomitent, dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale constituie un drept
subiectiv real ce aparține unui subiect concret prin intermediul căruia subiectul își poate satisface
necesitățile menținerii activității vitale și/sau își poate satisface necesitățile economice în strictă
conformitate cu prevederile legislației ecologice. Din acest punct de vedere, beneficierea asupra
resurselor naturale poate fi exercitată de către un subiect general sau un subiect special. De asemenea,
dreptul de beneficiere este cercetat și sub aspectul raportului juridic, adică raport care apare între
organele administrației publice și persoanele fizice/juridice în legătură cu atribuirea , exploatarea,
autorizarea, licențierea, inclusiv retragerea din folosință a resurselor naturale, raport care este guvernat
concomitent de normele juridico-ecologice dar și de normele juridice administrative. b) Clasificaţi şi
determinaţi tipurile şi formele dreptului de beneficiere asupra resurselor naturale Legislația ecologică
determină două tipuri de beneficiere: Beneficierea generală reprezintă acel tip de beneficiere
determinat de legislație prin intermediul căruia persoanele fizice utilizează resursele individual în scopul
satisfacerii necesităților de existență vitală. De exemplu, legislația apelor, legislația silvică, legislația
privind ariile protejate de stat poate limita accesul cetățenilor la aceste categorii de resurse naturale.
Beneficierea specială este acel tip de beneficiere cu ajutorul căruia persoanele fizice și/sau juridice,
exploatând cantitativ și calitativ resursele naturale, își satisface necesitățile economice/ de profit, în
bază de contract/licență/autorizație, eliberate de către organele de competență specială. În dependență
de obiectul beneficierii, există câteva forme a beneficierii (după destinația și scopul utilizării resurselor
naturale): - Beneficiere primară - Beneficiere secundară - Beneficiere comună - Beneficiere separată
(individuală). 3 Legislația ecologică delimitează, de asemenea, câteva forme de beneficiere legate de
exploatarea resurselor naturale și anume: Beneficierea funciară – reprezintă exploatarea cantitativă și
calitativă a terenurilor, în dependență de destinație și scopul de atribuire a terenurilor. Beneficierea
silvică – reprezintă exploatarea cantitativă și calitativă a terenurilor din fondul forestier și a produselor
pădurii. Beneficierea acvatică – exploatarea cantitativă și calitativă a terenurilor din fondul apelor, a
corpurilor de ape și resurselor acvatice. Beneficierea minieră – exploatarea cantitativă și calitativă a
zăcămintelor minerale utile, lichide, solide și/sau gazoase, inclusiv a spațiilor subterane atribuite pentru
depozitarea deșeurilor sau construcțiilor din subterane, în scopuri de producere. Beneficierea piscicolă –
exploatarea cantitativă și calitativă a resurselor piscicole în scopuri industriale în scopuri industriale în
corpurile de ape naturale și/sa artificiale. Beneficierea de regnul animal – exploatarea cantitativă și
calitativă a animalelor sălbatice, aflate în libertate și în semilibertate. (În literatura de specialitate se mai
cercetează dreptul de beneficiere de aerul atmosferic). c) Dezvoltaţi temeiurile juridice de apariție,
modificare şi stingere a dreptului de beneficiere.

Temeiurile juridice de apariție și încetare a dreptului de beneficiere reprezintă totalitatea faptelor și

evenimentelor care dau naștere, modifică și încetează raporturile juridice ce apar între subiecte privind
atribuirea, posesia, exploatarea cantitativă și calitativă a resurselor naturale, inclusiv retragerea din
folosință a acestora în legătură cu încălcarea legislației ecologice și/sau expirarea termenelor de
folosință a resurselor naturale. Temeiurile juridice de apariție a dreptului de beneficiere sunt: Legea
Actele administrative (hotărârile Guvernului și deciziile Consiliilor locale) Actele juridice administrative
ale organelor administrației publice de specialitatea – Autorizații (de folosință specială a apei, de emisii
nocive în atmosferă, silvică /pentru tăieri de igienă, sanitare/) și Licențe (pentru îmbutelierea apelor
1
minerale, pentru exploatarea zăcămintelor minerale urile). Contractul (de arendă, de arendă silvică în
scopuri de recreere și în scopuri cinegetice, de locațiune, de concesiune, de atribuire în folosință a
sectorului de subsol). Hotărâre judecătorească Biletul silvic Biletul de vânătoare. Temeiurile juridice de
încetare a dreptului de beneficiere sunt: Decesul beneficiarului persoană fizică Desființarea persoanei
juridice Calamitățile naturale Epuizarea resurselor naturale Exproprierea pentru cază de utilitate publică
Expirarea termenului autorizației, licenței sau a contractului Hotărârea de sistare a Inspectoratului
Principal de Stat de Mediu pentru a retrage autorizația în legătură cu încălcarea legislației ecologice
Neonorarea obligațiilor contractuale Hotărârea instanței de judecată. Temeiuri juridice de modificare a
dreptului de beneficiere sunt: Modificarea clauzelor contractului Prelungirea licenței/autorizației

Temeiurile juridice de apariție și încetare a dreptului de beneficiere reprezintă totalitatea faptelor și

evenimentelor care dau naștere, modifică și încetează raporturile juridice ce apar între subiecte privind
atribuirea, posesia, exploatarea cantitativă și calitativă a resurselor naturale, inclusiv retragerea din
folosință a acestora în legătură cu încălcarea legislației ecologice și/sau expirarea termenelor de
folosință a resurselor naturale. Temeiurile juridice de apariție a dreptului de beneficiere sunt: Legea
Actele administrative (hotărârile Guvernului și deciziile Consiliilor locale) Actele juridice administrative
ale organelor administrației publice de specialitatea – Autorizații (de folosință specială a apei, de emisii
nocive în atmosferă, silvică /pentru tăieri de igienă, sanitare/) și Licențe (pentru îmbutelierea apelor
minerale, pentru exploatarea zăcămintelor minerale urile). Contractul (de arendă, de arendă silvică în
scopuri de recreere și în scopuri cinegetice, de locațiune, de concesiune, de atribuire în folosință a
sectorului de subsol). Hotărâre judecătorească Biletul silvic Biletul de vânătoare. Temeiurile juridice de
încetare a dreptului de beneficiere sunt: Decesul beneficiarului persoană fizică Desființarea persoanei
juridice Calamitățile naturale Epuizarea resurselor naturale Exproprierea pentru cază de utilitate publică
Expirarea termenului autorizației, licenței sau a contractului Hotărârea de sistare a Inspectoratului
Principal de Stat de Mediu pentru a retrage autorizația în legătură cu încălcarea legislației ecologice
Neonorarea obligațiilor contractuale Hotărârea instanței de judecată. Temeiuri juridice de modificare a
dreptului de beneficiere sunt: Modificarea clauzelor contractului Prelungirea licenței/autorizației
Subiectul II Dreptul funciar ca ramură de drept a) Definiţi noţiunea dreptului funciar ca ramură de drept.
În literatura de specialitate, dreptul funciar este caracterizat ca fiind o ramură de drept de sine
stătătoare, care cuprinde totalitatea de norme juridice ce reglementează relațiile dintre deținătorii de
terenuri în procesul de exploatare cantitativă și calitativă a pământului. Dreptul funciar reprezintă
totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile dintre organele puterii de stat si deținătorii
de terenuri cu privire la exercitarea dreptului de proprietate, de folosință, administrarea si gestionarea
fondului funciar, precum si apărarea drepturilor și intereselor legitime ale deținătorilor de terenuri.
Așadar, dreptul funciar reprezintă ramura de drept independentă, dar complexă după natura ei ce
cuprinde o totalitate de norme juridice care reglementează raporturile dintre deținătorii de terenuri în
procesul de folosire a terenurilor ce constituie fondul funciar a RM b) Determinaţi obiectul de
reglementare a dreptului funciar. Obiectul de reglementare a dreptului funciar reprezintă relațiile
funciare reglementate de normele juridice funciare, și anume: 1. Relațiile cu privire la protecția
terenurilor 2. Relațiile cu privire la exploatarea calitativă și cantitativă a terenurilor 5 3. Relațiile cu
privire la conservarea și regenerarea terenurilor 4. Relațiile cu privire la consolidarea terenurilor 5.
Relațiile cu privire la proprietatea funciară 6. Relațiile cu privire la administrarea și gestionarea de stat a
terenurilor 7. Relațiile privind răspunderea pentru danele cauzate fondului funciar. Toate relațiile care
au ca obiect terenurile fac obiectul dreptului funciar. Legislația funciară, la art. 2 prim din Codul Funciar
determină că obiecte ale relaţiilor funciare sunt: sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra
lor. c) Formulaţi criteriile de corelaţie a dreptului funciar cu alte ramuri de drept (drept civil, drept
ecologic şi drept administrativ). Fiind o parte componentă a sistemului național de drept , dreptul
2
funciar se află în strânsă legătură cu alte ramuri de drept : 1. Dreptul funciar - Dreptul Constituțional -
normele constituționale privesc proprietatea, economia de piață, diversitatea formelor de gospodărire si
apărarea drepturilor si intereselor proprietarilor constituie baza legislativa a dreptului funciar. 2. Drept
funciar – Drept Administrativ - administrarea de stat a fondului funciar, răspunderea administrativă a
persoanelor vinovate de încălcarea legislației funciare. 3. Drept funciar - Drept Civil - raporturi de
proprietate, drepturi patrimoniale, apărarea juridică a dreptului funciar (v-c a pământului, arenda
terenurilor...) ; 4. Drept funciar - Drept ecologic - fără folosirea pământului este imposibilă folosirea
celorlalte obiecte și resurse naturale ; 5. Drept funciar - Drept fiscal - impozitul fiscal, plata pentru
folosirea resurselor fondului funciar ; 6. Drept funciar - Drept penal - stabilește răspunderea penală
pentru încălcarea legislației funciare ; 7. Drept funciar – Drept procesual civil/ penal - litigiile apărute
între organele puterii de stat și persoanele fizice/ juridice sunt soluționate în conformitate cu
prevederile procedurii civile/ penale. TEST 2 Subiectul I: Dreptul de proprietate asupra resurselor
naturale a) Descrieți obiectul şi subiecții dreptului de proprietate asupra resurselor naturale. Obiectul
dreptului de proprietate asupra resurselor naturale sunt însăși resursele naturale. În conformitate cu
legislația ecologică toate categoriile de resurse naturale indiferent de clasificare, modul și scopul de
utilizare, constituie fondul resurselor naturale. Legislația ecologică clasifică fondul resurselor naturale
după obiect: 1. Fondul funciar al RM – totalitatea terenurilor indiferent de destinație și tipul de
proprietate. Cuprinde terenurile agricole, terenurile destinate ocrotirii naturii terenuri din fondul apelor,
etc. 2. Fondul forestier – totalitatea pădurilor, indiferent de destinație, funcții și tipuri de proprietate.
Cuprinde terenurile destinate împăduririi, reîmpăduririi, terenuri degradate destinate împăduririi,
produsele pădurii. 3. Zăcămintele – toate categoriile de zăcăminte minerale utile, indiferent de scop,
utilizare, destinație. 4. Fondul aerian protejat de stat – totalitatea categoriilor de arii protejate,
indiferent de destinație și funcție. (Rezervații naturale, Grădina botanică, zoologică, parcuri naționale,
monumente ale naturii.) 5. Fondul regnului animal – toate categoriile de animale sălbatice aflate în
libertate și semilibertate. 6. Fondul piscicol – toate categoriile de resurse piscicole aflate în corpurile
naturale ale apei. Subiecții dreptului de proprietate sunt participanții la relațiile ecologice, care în
condițiile legii, posedă, folosesc sau dispun de una sau câteva categorii de resurse naturale. Legislația 6
ecologică determină mai multe categorii de subiecți cu statut de proprietar asupra resurselor naturale. -
Statul – posedă, folosește și dispune de resurse naturale în scopuri publice - Unitățile administrativ-
teritoriale – posedă, folosesc și dispun de resursele naturale locale, determinate de domeniul public sau
privat. - Persoanele juridice cu capital național – posedă, folosesc și dispun de resursele naturale în
conformitate cu legislația RM. - Cetățenii Republicii Moldova – pot deține cu drept de proprietate
privată resurse naturale conform Codului Funciar, Codului Silvic, Legii apelor, etc. - Organizațiile
religioase – posedă, folosesc și dispun de resurse naturale în virtutea Codului Funciar. - Cetățenii străini,
apatrizii, persoanele juridice cu capital mixt și cu capital străin – nu pot deține drept de proprietate
asupra resurselor naturale, cu excepția terenurilor destinate construcțiilor. b) Determinați
particularitățile conținutului dreptului de proprietate asupra resurselor naturale Potrivit prevederilor
legale, conținutul reprezintă totalitatea elementelor acesteia, și anume, dreptul de posesie, folosință și
dispoziție. Dreptul de posesie asupra resurselor naturale - împuternicirea proprietarului de a stăpâni de
fapt și de drept una sau câteva resurse naturale. Posesia trebuie să fie una reală, eficientă și
determinată. Conform art. 16 din Legea cu privire la resursele naturale, dreptul de proprietate, de
posesiune şi de folosinţă asupra resurselor naturale se confirmă prin: a) titlul de proprietate; b) licenţa
(autorizaţia) de folosinţă; c) contractul de arendă sau de concesiune. Dreptul de folosință asupra
resurselor naturale - Împuternicirea proprietarului de a exploata resursele din punct de vedere calitativ
și cantitativ. În vederea exercitării dreptului de folosință, legislația ecologică stabilește proprietarului
câteva impedimente. Astfel, resursele urmează a fi folosite în conformitate cu destinația lor,

3
caracterizată din punct de vedere economic și determinat de legislația ecologică, adică proprietarul nu
poate schimba destinația resurselor naturale. În procesul de exploatare, proprietarul este obligat să
utilizeze resursele naturale în conformitate c scopul lor atribuit. De asemenea, în procesul utilizării lor,
proprietarul este obligat să nu aducă atingere altor ecosisteme respectând regulile bunei-vecinătăți.
Dreptul de dispoziție asupra resurselor naturale - Împuternicire a proprietarului prin intermediul căreia
poate schimba și hotărî soarta juridică a resurselor naturale, inclusiv, reieșind din prevederile legale, le
poate schimba regimul juridic. Astfel, proprietarul unei sau mai multor resurse naturale este în drept să
le atribuie cu drept de posesie sau folosință în arendă, locațiune, concesiune, poate să le vândă, dacă
legislația ecologică le permite acest lucru. Totodată, proprietarul, ținând cont de prevederile legale și
necesitățile economice, poate schimba destinația și modul de folosință, de exemplu, a terenurilor.
Legislația ecologică în vigoare, în vederea exercitării dreptului de proprietate a resurselor naturale,
prevede anumite particularități : 1. indiferent de tipul si forma de proprietate, toate resurselor naturale,
sunt luate la evidență și înregistrate obligatoriu în cadastre. 2. indiferent de tipul si forma de proprietate
toate tendințele negative de degradare a resurselor naturale sunt obligatoriu de înregistrat în
monitoringul ecologic integrat ; 3. indiferent de tipul si forma de proprietate, toate categoriile de
resurse naturale sunt supuse în mod obligatoriu controlului ecologic de stat. . c) Recomandați măsuri
juridice de apărare a dreptului de proprietate asupra resurselor naturale. Apărarea dreptului de
proprietate în general este prevăzută în CC, la art. 374-376. Aceste modalități de apărare sunt potrivite
și pentru dreptul de proprietate asupra resurselor naturale, ori 7 acestea tot sunt bunuri susceptibile
apropierii individuale sau colective care pot face obiectul unor drepturi subiective. Așadar, Codul civil
prevede că proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia.
Posesorul poate refuza să predea bunul dacă el sau posesorul mijlocit pentru care posedă are dreptul
preferenţial de posesiune în raport cu proprietarul. Revendicarea bunului poate fi aplicată în raport cu
cel care are un drept superior dacă acesta a obţinut bunul prin violenţă sau prin dol. De la momentul
încetării bunei-credinţe, iar în cazul posesorului de rea-credinţă de la momentul dobândirii posesiunii,
posesorul răspunde faţă de proprietar pentru prejudiciul cauzat prin faptul că din vina lui bunul s-a
deteriorat, a pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv. Dacă a dobândit posesiunea prin samavolnicie
sau prin săvârşirea unei infracţiuni, posesorul răspunde faţă de proprietar în conformitate cu normele
privind răspunderea delictuală. Dacă un bun a fost dobândit cu titlu oneros de la o persoană care nu a
avut dreptul să-l înstrăineze, proprietarul poate să-l revendice de la dobânditorul de bună-credinţă
numai în cazul în care bunul a fost pierdut de proprietar ori de persoana căreia bunul a fost transmis de
proprietar în posesiune sau dacă i-a fost furat unuia ori altuia, sau a ieşit în alt mod din posesiunea
acestora, fără voia lor. Dacă bunurile au fost dobândite cu titlu gratuit de la o persoană care nu avea
dreptul să le înstrăineze, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile în toate cazurile. Dacă
dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decât prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune,
proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru
prejudiciul cauzat. Pot fi solicitate despăgubiri şi în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau
executarea acestei cerinţe este imposibilă. Dacă există temei de a presupune că se vor face încălcări
ulterioare, proprietarul poate intenta o acţiune negatorie. De asemenea, proprietarul se poate adresa în
orice moment în instanță pentru apărarea drepturilor sale. Subiectul II Raporturile şi normele juridice
funciare. a) Identificaţi obiectele raporturilor juridice funciare. Legislația funciară, în Codul Funciar, la
art. 2 prim determină că obiectele relațiilor funciare sunt: 1. Cotele de teren 2. Sectoarele de teren 3.
Drepturile asupra lor. Nu toate relațiile care au ca obiect terenurile, fac obiectul dreptului funciar, spre
exemplu – plata impozitului funciar – relații fiscale. Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă,
amplasament, hotare, au statut juridic şi alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de
stat a dreptului asupra pământului. Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de

4
apă închise, pădurile, plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora
este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile. Sectoarele de
teren pot fi divizibile şi indivizibile. Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în
porţiuni fără a le schimba destinaţia, fără a încălca normele anti incendiare, sanitare, ecologice,
agrotehnice şi urbanistice, fiecare porţiune formând după divizare un teren de sine stătător. În cazurile
prevăzute de lege sectorul de teren poate fi considerat indivizibil. Cotele de teren ale sectorului de teren
aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte ale relaţiilor funciare. Cotele de teren au
expresie cantitativă şi descriere, cuprinzând indicaţii privind destinaţia şi categoria de folosinţă. Cotele
de teren în natură nu se delimitează. b) Clasificaţi raporturile şi normele juridico-funciare Obiectul de
reglementare a dreptului funciar îl reprezintă relațiile funciare reglementate de normele juridice
funciare și anume: 1. Relațiile cu privire la protecția terenurilor; 8 2. Relațiile cu privire la exploatare
calitativa si cantitativa a terenurilor; 3. Relațiile cu privire la conservarea si regenerarea terenurilor; 4.
Relațiile cu privire la consolidarea terenurilor; 5. Relațiile cu privire la proprietatea funciara; 6. Relațiile
cu privire la administrarea si gestionarea de stat a terenurilor ( înregistrarea terenurilor, control,
evidența terenurilor). 7. Relațiile privind răspunderea pentru daunele cauzat fondului funciar; Normele
juridico-funciare constituie niște reguli de conduită elaborate, adoptate și sancționate de către organele
puterii de stat, care au ca scop reglementarea relațiilor ce apar între subiecți în legătură cu procesul de
exploatare cantitativă și calitativă a pământului. Acestea, după natura lor pot fi: - Imperative – stabilesc
o conduită strictă, fără abateri de la dispozițiile normei. - Dispozitive – determină subiecții raporturilor
funciare să își aleagă de sine stătător conduita. - Materiale – determină volumul drepturilor și obligațiilor
funciare. - Procesuale – stabilesc procedurile de realizare a drepturilor și intereselor funciare. - Principii
– stabilesc prioritățile în domeniul funciar. - Noțiuni – categoriile de norme, dispozițiile cărora definesc
anumite concepte din dreptul funciar. c) Recomandaţi temeiurile juridice specifice apariţiei, modificării
şi stingerii raporturilor juridice funciare. Temeiuri juridice specifice apariției, modificării și stingerii
raporturilor funciare reprezintă fapte juridice și evenimente care dau naștere, modifică și sting
raporturile juridice care apar între organele puterii de stat și persoana fizica/ juridică în legătură cu
măsurile de protecție și ameliorare a terenurilor și în procesul de folosire, dispunere, gestionare a
terenurilor. Temeiuri de apariție: 1) Legea – Cadastrul funciar trebuie să conțină dosarul funciar – cum s-
a format bunul imobil; 2) Hotărârile Guvernului 3) Deciziile consiliilor locale 4) Contractul de vânzare-
cumpărare a) în baza legislației civile b) Legea cu privire la prețul normativ si modul de vânzare-
cumpărare a terenurilor – în baza licitației. 5) Contractual de donație 6) Contractul de schimb 7)
Moștenirea 8) Hotărârea instanței de judecată. Temeiuri de încetare: a) Decesul proprietarului b)
Exproprierea pentru cauză de utilitatea publică c) Calamitățile naturale d) Hotărârea instanței de
judecată. TEST 3 Subiectul I: Regimul juridic al Fondului Ariilor Naturale Protejate de Stat a) Definiţi
noţiunea şi componenţa Fondului Ariilor Naturale Protejate de Stat. În conformitate cu Legea privind
fondul ariilor naturale protejate de stat, acest fond semnifică totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi
a complexelor naturale protejate de stat. Prin arie naturală protejată înțelegem spaţiu natural, delimitat
geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare, desemnat şi reglementat în scopul conservării şi
protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui. Fondul ariilor naturale protejate de stat include
obiectele şi complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru: a) conservarea
biodiversităţii şi habitatelor naturale, în special de importanţă internaţională şi transfrontalieră; 9 b)
conservarea habitatelor naturale de importanţă specială pentru speciile migratoare de animale, în
special în zonele lor de zbor, concentrare, hibernare, năpârlire şi înmulţire; c) studierea proceselor
naturale; d) restabilirea echilibrului ecologic; e) educarea ecologică a populaţiei; f) dezvoltarea
turismului ecologic. Fondul ariilor protejate constă din următoarele categorii de obiecte şi complexe
naturale: 1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii: a)

5
rezervaţie ştiinţifică; b) parc naţional; c) monument al naturii; d) rezervaţie naturală; e) rezervaţie
peisajeră (de peisaj geografic); f) rezervaţie de resurse; g) arie cu management multifuncţional; 2) care
nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii: a) grădină dendrologică; b)
monument de arhitectură peisajeră; c) grădină zoologică. 3) stabilite prin alte reglementări
internaţionale: a) rezervaţie a biosferei (Programul UNESCO); b) zonă umedă de importanţă
internaţională (Convenţia Ramsar). Zona umedă de importanţă internaţională, precum şi părţile ei
componente, poate avea, în acelaşi timp, statutul uneia dintre categoriile stipulate în alin.(1) sau poate
include în componenţa sa unul sau mai multe obiecte din aceste categorii. a) grădină dendrologică; b)
monument de arhitectură peisageră; c) grădină zoologică. b) Comparaţi regimul juridic al Ariilor Naturale
Protejate de Stat cu Zonele Verzi a Localităţilor urbane şi rurale. În conformitate cu Legea cu privire la
spațiile verzi a localităților rurale și urbane, prin spațiu verde înțelegem un sistem armonizat
arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane şi extravilane ale localităţilor
urbane şi rurale (peisaje naturale, sectoare ale cursurilor de apă şi bazine acvatice, construcţii rutiere,
horticole, locative), important din punct de vedere estetic, biologic şi ecologic, care include, de regulă, o
comunitate de vegetaţie (lemnoasă arborescentă, arbustivă, floricolă şi erbacee) şi animale. Spaţiile
verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la îmbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea
echilibrului ecologic şi a genofondului autohton, la îmbogăţirea asortimentului de plante ornamentale,
menţinerea şi protejarea obiectelor naturale preţioase şi la armonizarea peisajelor artificiale cu cele
naturale în vederea realizării unei ambianţe favorabile desfăşurării activităţilor antropogene. Cu referire
la regimul juridic, spaţiile verzi folosite în interes public constituie obiectul exclusiv al proprietăţii publice
şi nu pot fi privatizate sau arendate. Spaţiile verzi de pe terenurile aflate în proprietate privată sunt
proprietatea deţinătorilor de terenuri private, relaţiile dintre ei şi autorităţile abilitate cu administrarea
spaţiilor verzi fiind reglementate de lege. Spaţiile verzi urbane se împart în: a) spaţii verzi intravilane,
incluzând formaţiuni de spaţii verzi cuprinse în perimetrul construit al oraşului, precum şi masivele verzi
alăturate acestora; b) spaţii verzi extravilane, cuprinzând pădurile-parc, spaţiile verzi din zonele de
agrement şi alte categorii de spaţii verzi suburbane care au în principal funcţia de a asigura odihna într-
un cadru natural. Spaţiile verzi rurale se aseamănă, în general, cu cele urbane, dar au şi unele
caracteristici particulare: a) spaţiile verzi de folosinţă generală (parcuri, grădini, scuaruri etc.) sunt mai
reduse ca dimensiuni, în cadrul acestora, adeseori, fiind amplasate terenuri de sport şi alte dotări; b) în
10 cadrul plantaţiilor predomină speciile locale, rezistente şi adaptate, care nu necesită îngrijiri speciale.
Putem clasifica – spații verzi cu folosință generală (scuaruri, grădini, parcuri, păduri, etc.), spații verzi cu
acces limitat (parcuri sportive; spaţii verzi de pe lângă instituţiile preşcolare, de învăţământ şi de
cercetări ştiinţifice; spaţii verzi de pe lângă instituţiile sanitare şi curative; spaţii verzi pentru recreerea
copiilor şi tineretului; etc.), spații verzi cu profil specializat (grădini botanice, grădini dendrologice;
grădini şi parcuri zoologice; etc.), spații verzi cu funcții utilitare (plantaţii pentru consolidarea
terenurilor; plantaţii de protecţie a surselor de apă; plantaţii de protecţie contra incendiilor).
Administrarea spaţiilor verzi proprietate publică este exercitată de către autorităţile administraţiei
publice locale şi alte organe împuternicite în acest scop. Administrarea spaţiilor verzi extravilane care nu
cad sub incidenţa acestei legi este exercitată de către autorităţile silvice, administraţia drumurilor auto şi
căilor ferate, de alte organe împuternicite în acest scop. Administrarea spaţiilor verzi de pe terenurile
proprietate privată este exercitată de către proprietarii acestora, cu respectarea obligatorie a
prevederilor actelor legislative şi ale altor acte normative în vigoare. Gospodărirea spaţiilor verzi, cu
excepţia celor aflate pe terenurile proprietate privată sau ale întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor, este exercitată de către organele împuternicite în acest scop. Gospodărirea spaţiilor verzi
de pe terenurile proprietate privată sau de pe cele ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor este
exercitată de către proprietarii acestor terenuri. Cu referire la fondul ariilor protejate de stat menționăm

6
că obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sânt proprietate publică, cu excepţia terenurilor
indicată mai jos. Terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sînt destinate ocrotirii
naturii, fac parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, au un regim de protecţie
şi gospodărire conform legislaţiei în vigoare. În fondul ariilor protejate pot fi incluse şi terenuri private,
luate sub protecţia statului, ele rămînînd proprietatea titularilor de terenuri private. Delimitarea
drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi se stabileşte conform unui regulament special. Deţinătorii de
terenuri proprietate publică, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, sînt obligaţi să facă
propuneri, la un interval de 3-5 ani, începînd cu anul 2000, în vederea luării sub protecţia statului a celor
mai valoroase şi mai reprezentative ecosisteme, biotopuri şi monumente ale naturii de importanţă
naţională şi locală. Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, rezervaţiile biosferei, grădinile
dendrologice şi grădinile zoologice au statut de persoană juridică. Terenurile şi bazinele acvatice din
componenţa rezervaţiilor ştiinţifice, zonelor cu protecţie integrală ale parcurilor naţionale şi rezervaţiilor
biosferei, grădinilor dendrologice se sustrag din circuitul economic şi se transmit în folosinţă pe termen
nelimitat instituţiilor corespunzătoare. În limitele parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei se pot afla
terenuri şi bazine acvatice ale altor beneficiari sau proprietari. În acest caz, beneficiarii şi proprietarii
sânt obligaţi să respecte restricţiile cu privire la protecţia mediului şi interdicţiile la genurile de activitate
prevăzute de lege. Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate
este de competenţa autorităţii centrale pentru mediu şi se finanţează de la bugetul de stat. Pentru
instituirea cadastrului de stat, pot fi folosite mijloace băneşti din fondurile ecologice şi de la bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale. Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate cuprinde date despre statutul juridic, apartenenţa, amplasamentul, regimul de protecţie,
importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a acestor obiecte şi complexe. c) Dezvoltaţi cazurile de
aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal, contravenţional şi civil pentru nerespectarea
legislaţiei privind regimul juridic al Fondului Ariilor Naturale Protejate de Stat. Conform legii cu privire la
fondul ariilor naturale protejate de stat, Încălcarea prezentei legi atrage, după caz, răspundere civilă,
administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare. Se consideră contravenţii, dacă nu constituie,
potrivit legii, infracţiuni, următoarele fapte: a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decât în
cele prevăzute de prezenta lege; 11 b) organizarea fără expertiză ecologică a activităţii economice în
ariile naturale protejate, precum şi în zonele lor de protecţie; c) deteriorarea sau distrugerea ariilor
naturale protejate; d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene
distructive; e) introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic
autohton; f) încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului; g)
executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare şi construcţie; h) deversarea deşeurilor
industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile naturale protejate şi în zonele lor
de protecţie; i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie; j) recoltarea
neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale, seminţelor şi a
organismelor acvatice; k) strămutarea nesancţionată a hotarelor ariilor naturale protejate; l)
deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de
avertizare sau a indicatoarelor; m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele
cu protecţie integrală; n) camparea în zonele interzise; o) păşunatul în zonele interzise; p) organizarea şi
desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement; r) fotografierea sau filmarea
în scopuri comerciale fără achitarea de taxe. Prejudiciile materiale cauzate de persoane fizice şi juridice
obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se repară în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
Reparaţia prejudiciilor cauzate obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se efectuează
benevol sau prin hotărâre judecătorească. În caz de dezacord cu decizia reprezentantului autorităţii
pentru mediu, persoana fizică sau juridică este în drept să o atace în ordinea contenciosului

7
administrativ. Codul Contravențional prevede la art. 139 drept contravenție încălcarea modului de
folosire a regnului animal în rezervațiile naturale și alte arii naturale protejate de stat. La art. 141 la fel
se prevede încălcarea regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale
protejate de stat. Codul penal prevede la art. 235 încălcarea regimului de administrare şi protecţie a
fondului ariilor naturale protejate de stat, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune în proporţii
mari sau a cauzat daune în proporţii mari. De asemenea, art. 232 prevede tăierea ilegală a arborilor şi
arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat, săvârşită: a) de persoane
responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere; b) în proporţii ce depăşesc 500 de unităţi
convenţionale Din punct de vedere civil, răspunderea poate fi contractuală sau delictuală. Subiectul II
Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă a) Determinaţi noţiunea şi componenţa terenurilor cu
destinaţie agricolă. Potrivi Codului Funciar, Terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma de
proprietate, sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru
amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, precum şi pentru obţinerea produselor
energetice. Din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte: - terenurile agricole (arabile,
inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pârloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud,
arbuştii fructiferi, fâneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole şi altele asemenea – cele cu vegetaţie);
- terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de
ateliere de reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, inclusiv
amenajările piscicole, precum şi fâşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care 12 servesc
activităţile agricole, instalaţiile de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de
destinaţie; - terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcâm) care au
gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile râurilor ori în alte zone
cu risc de inundaţii. b) Determinați condițiile şi măsurile juridice de consolidare a terenurilor agricole
Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor agricole şi agroindustriale de stat şi cooperatiste
asupra terenului se păstrează în cazul intrării lor în componenţa asociaţiilor şi combinatelor
agroindustriale, agro firmelor şi altor formaţiuni şi la ieşirea din componenţa acestora. Terenurile pentru
îndeletniciri şi meşteşuguri populare se atribuie cetăţenilor de autorităţile administraţiei publice locale
în condiţii contractuale. Mărimea, condiţiile atribuirii şi folosirii terenurilor indicate se stabilesc de către
autorităţile administraţiei publice locale, luându-se în considerare condiţiile concrete. Terenurile
atribuite în proprietate ca loturi de lângă casă, în conformitate cu legislaţia, amplasate în extravilanul
satului (comunei) sau oraşului, se consideră grădini. Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de pe
lângă casă (grădini), amplasate adiacent hotarelor intravilanului, se includ în hotarele intravilanului
localităţii, se consideră terenuri destinate construcţiilor şi se utilizează pentru construcţii locative, cu
condiţia includerii acestora în planul urbanistic general al localităţii. Cetăţenilor care nu au terenuri
pentru grădini li se pot atribui loturi pentru legumicultură. Loturile pentru legumicultură se distribuie
cetăţenilor în folosinţă provizorie de către autorităţile administraţiei publice locale din terenurile de
rezervă. Pe aceste loturi se interzice să se construiască clădiri capitale şi să se cultive plante multianuale.
În caz de necesitate, se pot face construcţii provizorii de folosinţă personală pentru păstrarea
inventarului legumicol şi pentru alte scopuri gospodăreşti. La stingerea dreptului de beneficiere asupra
terenului, beneficiarii demolează construcţiile provizorii pe contul propriu. Mărimea lotului o stabilesc
autorităţile administraţiei publice locale în dependenţă de condiţiile concrete. Întovărăşirile pomicole
formate anterior continuă să posede terenurile atribuite lor conform legislaţiei în vigoare. Aceste
terenuri se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale respective. Terenurile
aparţinând întovărăşirilor pomicole se află în hotarele extravilanului localităţilor pe contul cărora au fost
create. Membrii întovărăşirilor pomicole beneficiază de loturile repartizate lor din terenul atribuit
întovărăşirii. Statutul juridic al întovărăşirilor pomicole, drepturile şi obligaţiile membrilor acestora sunt

8
stabilite de Guvern. Repartizarea de mai departe a terenurilor pentru întovărăşiri pomicole este
interzisă. În condiţii de arendă terenurile se atribuie persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova,
din alte state, precum şi organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale. Persoanele care dau în arendă
terenuri proprietate de stat sunt Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale în limita
competenţei lor. Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate privată sunt proprietarii titulari ai
terenurilor respective. Condiţiile de arendă se stabilesc de comun acord între persoanele care dau în
arendă şi arendaşi în contractul de arendă. Se admite transmiterea terenurilor în condiţii de subarendă
în cazul în care aceasta este prevăzută în contractul autentificat. c) Propuneţi metode legale de scoatere
a terenurilor agricole din circuitul agricol. Art. 74 din Codul funciar prevede că retragerea temporară a
unor terenuri din circuitul agricol sau silvic pentru executarea unor lucrări de prospecţiuni geologice, de
instalare a unor linii de telecomunicaţii, de transport electric sau conducte de gaz, apeducte şi alte
instalaţii similare se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale cu acordul deţinătorilor de
terenuri. 13 În caz de necesitate a lichidării urmărilor avariilor şi a executării lucrărilor de urgenţă pentru
întreţinerea obiectivelor, prevăzute mai sus, ocuparea terenurilor respective se face cu acordul
deţinătorilor de terenuri, iar în caz dacă aceştia refuză - cu autorizaţia autorităţilor administraţiei publice
locale. În toate cazurile deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubiri. Organele şi unităţile care
beneficiază retragerea temporară din circuitul agricol sau silvic a unor terenuri sunt obligate să ia
măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul agricol şi silvic la expirarea termenului
aprobat. Conform Hot. Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de transmitere,
schimbare a destinației și schimb de terenuri, Deţinătorii de terenuri interesaţi de schimbarea categoriei
de destinaţie a terenurilor: 1) prezintă un demers: a) Întreprinderii de Stat „Institutul de Proiectări
pentru Organizarea Teritoriului” – pentru terenurile proprietate publică a statului – cu acordul prealabil
al autorităţii administraţiei publice centrale care administrează terenul; b) autorităţii executive a unităţii
administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al doilea – pentru terenurile proprietate publică a unităţii
administrativ-teritoriale respective; c) autorităţii executive a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul
întîi – pentru terenurile proprietate privată; 2) la demers se anexează: a) copia de pe buletinul de
identitate (pentru persoana fizică) sau copia de pe decizia de înregistrare a întreprinderii, instituţiei,
organizaţiei şi copia de pe extrasul din Registrul de stat (pentru persoanele juridice); b) extrasul din
Registrul bunurilor imobile; c) planul cadastral al terenului; d) schema de amplasare a imobilului şi a
reţelelor edilitare, avizată de către arhitectul-şef, organele supravegherii de stat (centrul de medicină
preventivă, inspectoratul ecologic, serviciul de pompieri şi salvatori), Institutul Naţional de Cercetări şi
Proiectări „Urbanproiect” (pentru toate localităţile, cu excepţia mun. Chişinău), Institutul Municipal de
Proiectări „Chişinăuproiect” (pentru mun. Chişinău) şi, după caz, acordul de mediu, emis de către
autoritatea competentă în conformitate cu prevederile Legii nr. 86 din 29 mai 2014 privind evaluarea
impactului asupra mediului. În cazul schimbării destinaţiei terenurilor agricole şi silvice, se anexează
suplimentar: e) studiul pedologic elaborat de întreprinderile de stat în domeniu; f) decizia consiliului
local privind casarea plantaţiilor (pentru terenurile ocupate de plantaţii perene). În cazul schimbării
categoriei de destinaţie a terenurilor pentru exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, se
anexează suplimentar: h) actul de certificare a perimetrului minier; i) proiectul de recultivare a
terenurilor sau actul comisiei autorităţii administraţiei publice locale privind finalizarea lucrărilor de
recultivare a terenurilor (în cazul extinderii carierelor existente ori al solicitării de noi terenuri în
localitatea respectivă sau în altă localitate), pentru exploatările de zăcăminte minerale utile epuizate;
încheierea pedologică privind determinarea notei de bonitate a solurilor, pentru terenurile reîncadrate
în circuit după recultivare, în scopul calculării prejudiciului cauzat de degradarea stării de calitate a
solului, în conformitate cu pct. 11 din nota la Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul
normativ şi modul de vînzarecumpărare a pămîntului. Nu se permite transmiterea (schimbarea

9
categoriei de destinaţie) terenurilor pentru extinderea carierelor fără prezentarea actelor privind
recultivarea şi reîncadrarea în circuitul agricol a terenurilor atribuite anterior, conform proiectului şi
planului calendaristic de exploatare şi recultivare a zăcămintelui. 28. Pentru terenurile proprietate
publică a statului: 14 1) Întreprinderea de Stat „Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului”,
pe baza materialelor prevăzute la pct. 27 din prezentul Regulament perfectează dosarul, în termenul
specificat în contract, şi îl prezintă, în două exemplare, cu scrisoare de însoţire, Agenţiei Relaţii Funciare
şi Cadastru spre examinare; 2) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, în termen de o lună, elaborează şi
înaintează spre avizare proiectul hotărîrii, cu prezentare ulterioară, în modul stabilit, Guvernului spre
aprobare hotărîrea privind schimbarea destinaţiei terenurilor dintr-o categorie de destinaţie în alta, la
propunerea consiliului local respectiv. 29. Pentru terenurile agricole proprietate publică a unităţii
administrativ-teritoriale, autoritatea executivă a unităţii administrativ-teritoriale, pe baza materialelor
prevăzute la pct. 27 din prezentul Reglegăturulament şi a dosarului perfectat, prezintă consiliului unităţii
administrativteritoriale de nivelul întîi sau al doilea şi, respectiv, Adunării Populare a Găgăuziei spre
aprobare decizia privind schimbarea destinaţiei terenurilor agricole. 30. Pentru terenurile agricole
proprietate privată, pe baza materialelor prevăzute la pct. 27 alin. 2) din prezentul Regulament,
autoritatea executivă a unităţii administrativ-teritoriale prezintă consiliului unităţii administrativ-
teritoriale de nivelul întîi pe al cărei teritoriu se află terenul spre aprobare decizia privind schimbarea
destinaţiei terenurilor agricole. 31. Guvernul, consiliul unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau
al doilea, Adunarea Populară a Găgăuziei adoptă hotărîrea/decizia de schimbare a destinaţiei terenurilor
din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum şi din alte categorii de
terenuri incluse în circuitul agricol, pentru a fi folosite în alt scop decît cel agricol, în termen de o lună de
la transferarea de către persoanele fizice sau persoanele juridice la bugetele respective a mijloacelor
băneşti echivalente cu pierderile cauzate de excluderea terenurilor din circuitul agricol, conform
tarifelor specificate la poziţia a III-a din anexa la Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul
normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului. Schimbarea destinaţiei terenurilor se efectuează
numai după compensarea pierderilor. 32. În cazurile în care proprietarii de terenuri cu destinaţie
agricolă, modul de folosinţă grădini (loturi de pe lîngă casă), adiacente hotarelor intravilanului localităţii,
solicită edificarea caselor de locuit, aceştia depun un demers la autorităţile administraţiei publice locale
pentru iniţierea procesului de includere a terenurilor în intravilanul localităţii, la care se anexează: 1)
copia de pe buletinul de identitate (pentru persoana fizică) sau copia de pe decizia de înregistrare a
întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi/sau copia de pe extrasul din Registrul de stat al persoanelor
juridice; 2) extrasul din Registrul bunurilor imobile; 3) planul cadastral al terenului; 4) decizia consiliului
local privind casarea plantaţiilor (pentru terenurilor ocupate de plantaţii perene). 33. Autorităţile
administraţiei publice locale examinează cererile şi, în modul stabilit de actele normative ce ţin de
domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, iniţiază procesul şi aprobă modificarea Planului
urbanistic general al localităţii sau, în lipsa acestuia, elaborează Planul urbanistic zonal, prin care
terenurile solicitate se includ în intravilanul localităţii. Dosarul tehnic de stabilire a hotarului
intravilanului localităţii, cu deciziile respective ale Consiliului local de nivelul întîi şi al doilea privind
aprobarea documentaţiei de urbanism, de atribuire a străzilor, cu schema străzilor, şi aprobarea
perimetrului intravilanului, se prezintă Întreprinderii de Stat „Cadastru” pentru operarea modificărilor în
Registrul de stat al unităţilor administrativ-teritoriale şi al străzilor din localităţile de pe teritoriul
Moldovei. Oficiile cadastrale teritoriale, la cererea proprietarului, efectuează modificarea înscrierilor în
Registrul bunurilor imobile referitor la statutul terenurilor. TEST 4 Subiectul I: Dreptul ecologic – ca
ramură de drept a) Definiţi noţiunea dreptului ecologic ca ramură de drept. 15 Dreptul ecologic
reprezintă acea ramură de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează relațiile
care apar între organele puterii de stat și persoanele fizice și juridice în legătură cu protecția mediului

10
natural și folosirea rațională a resurselor naturale. În literatura de specialitate există câteva opinii cu
caracter diferit. Una prezintă dreptul mediului drept acea ramură de drept care cuprinde o totalitate de
norme juridice care reglementează care reglementează relațiile apărute în legătură cu protecția
mediului. Autorul Trofimov consideră că dreptul mediului este o ramură de drept de sine stătătoare ce
cuprinde totalitatea de norme juridice care reglementează relațiile apărute între persoanele
fizice/juridice în legătură cu protecția, folosirea, conservarea și dezvoltarea factorilor de mediu biotici,
abiotici și antropici. Într-o altă accepțiune, dreptul ecologic este o ramură de drept independentă dar
complexă ce reglementează relațiile apărte între societate și natură cu privire la protecția mediului,
folosirea rațională a resurselor naturale, inclusiv apărarea drepturilor, intereselor ecologice ale
cetățenilor. b) Determinaţi cercul de raporturi juridice ecologice. Stabiliţi cercul subiecţilor, obiectelor şi
conţinutul raporturilor juridice ecologice. Se consideră obiect de studiu a oricărei ramuri o categorie
aparte de relații sociale care sunt reglementate de o categorie aparte de norme de drept. În cadrul
dreptului ecologic, aceste categorii de relații poartă o denumire aparte – relațiile ecologice
reglementate de normele juridice ecologice. Există 2 mari categorii de raporturi ecologice: - tipice – sunt
caracteristice în exclusivitate doar ramurii de drept ecologic. Acestea sunt relațiile cu privire la protecția
mediului natural, cu privire la folosirea rațională a resurselor naturale, cu privire la regenerarea
resurselor naturale și cu privire la regenerarea factorilor de mediu. - atipice – sunt studiate și de alte
ramuri de drept. Acestea au un caracter complex și includ relațiile cu privire la exercitarea dreptului de
proprietate asupra resurselor naturale, relații cu privire la administrarea de stat în domeniul protecției și
gestionării resurselor naturale, relațiile ce reies din încălcarea legislației ecologice. Raporturile de drept
ecologic reprezintă totalitatea relațiilor sociale reglementate de normele juridico-ecologice, relații care
apar între subiecți în legătură cu protecția mediului natural și folosirea rațională a resurselor naturale.
Ca și alte raporturi juridice, cele ecologice sunt alcătuite din obiect, subiecți și conținut. Obiectul
constituie conduita participanților la relațiile ecologice. Totodată obiectul raporturilor juridice ecologice
nu trebuie confundat cu obiectele relațiilor ecologice, și anume – resursele funciare. Resursele silvice,
resursele acvatice, regnul animal fondul piscicol, ariile protejate de stat, zăcămintele minerale utile, etc.
Subiecții raporturilor juridice ecologice sunt – statul RM, organele administrației publice centrale de
specialitate, organele administrației publice locale, persoanele fizice (cetățenii RM, străini, apatrizi),
persoanele juridice (cu capital național, cu capital mixt, cu capital străin), organizațiile
neguvernamentale din domeniul protecției mediului, organizații internaționale de mediu, organizațiile
religioase. Conținutul raporturilor juridice ecologice reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor
volumul cărora este determinat de 2 condiții juridice 1. regimul juridic al resurselor naturale 2. statutul
deținătorului de resurse naturale Temeiurile juridice de apariție a raporturilor juridice ecologice sunt
faptele juridice, acțiunile și inacțiunile legale și ilegale și evenimentele. Alte temeiuri sunt contractele,
hotărârile instanțelor de judecată, deciziile administrației publice. c) Formulaţi şi argumentaţi criteriile
de corelaţiei dreptului ecologic cu alte ramuri de drept. (drept constituţional, drept civil, drept
administrativ etc.) 1. Drept Constituțional- Constituția RM determina prin NJ bazele constitutionale ale
asigurarii si garantarii dreptului la un mediu sanatos si echilibrat, la mediu ecologic (art.37). Totodata, 16
CRM determina obligatia cetatenilor de a proteja mediu si a respecta Legislatia ecologica. Statul mentine
puterea de a-si exercita dreptul de putere asupra resurselor naturale (art.127), mecanismul de realizare
a acestor drepturilor si obligațiilor sunt cele prevazute in Legislatia ecologica a RM 2. Dreptul
Administrativ- normele juridice administrative asigura dreptul organelor de competenta generala si
speciala, inclusiv statutul acestora, modul de formare si de executare, iar legislatia ecologica stabileste
imputernicirile acestora specifice in domeniul protectiei mediului si folosirii resurselor naturale. De
asemenea, legislatia administrativa stabileste care fapte pt incalcarea legislatiei ecologice sunt
considerate contraventii ecologice. 3. Drepr Penal- legea penala determina intr-un capitol aparte « i-ni

11
ecologice » insa pt calificarea concreta a unor fapte penale, normele juridico-penale fac trimiteri la
Legislatia ecologica speciala, cum ar fi « codul silvic », « Legea privind ariile protejate ale statului », «
Legea cu privire la regnul animal », « codul funciar ». 4. Drept Civil- normele civile stabilesc si
desemneaza statutul persoanei fizice/ juridice, iar legislatia ecologica stabileste criterii dupa care
subiectilor li se stabilesc calitatea de beneficiar si urmeaza sa exploateze resursele naturale. Normele
juridice civile stabilesc dreptul de proprietate si alte drepturi reale asupra unor bunuri imobile, inclusiv
asupra unor categorii de resurse naturale. Mecanismul de realizare a dreptului de proprietate asupra
resurselor naturale este stabilit de legislatia ecologica (ex. art.6 din « Codul Silvic » prevede : « padurile
in RM, folosite in interes public, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Cf L ele pot fi date in
gestiune/ in folosinta. Proprietatea private asupra padurilor se admite in cazul plantarii acestora, in
conditiile Legii, pe terenurile aflate in proprietate private. Dreptul de proprietate asupra terenurilor din
fondul forestier se exercita in conformitate cu legea. 5. Drept Procesual Civil- legea procesal civilă
determina circumstantele exceptionale in cazurile solutionarii litigiilor din domeniul protectiei mediului.
stabileste competenta si drepturile subiectilor la judecarea pricinilor din domeniul protectiei mediului.
Subiectul II Principiile dreptului funciar a) Determinaţi principiile dreptului funciar. Dreptul funciar este
guvernat de o categorie aparte de principii, precum: 1. Principiul protecției ecologice a terenurilor *art.
5 C Funciar 2. Principiul folosirii raționale a terenurilor 3. Principiul folosirii terenurilor conform
destinației – art. 2 Cod funciar. 4. Principiul interzicerii schimbării destinației terenurilor de calitate
superioara (agricole) art. 72. 5. Principiul schimbării destinației terenurilor doar în strictă conformitate
cu legislația – art. 71. 6. Principiul delimitării terenurilor după domeniul public/privat (legea privind
terenurile proprietate publica si delimitarea lor) 7. Principiul conservării terenurilor (Legea privind
fondul ariilor natural protejate de stat); b) Comparaţi principiul folosirii raţionale a terenurilor cu
principiul folosirii terenurilor conform destinaţiei. Principiul folosirii raționale a terenurilor - reprezintă
folosirea calitativa si cantitativa a terenurilor, astfel încât sa nu aducă daune stratului fertile al solului;
Prin stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor se urmăreşte ridicarea
interesării deţinătorilor în păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, în protejarea terenurilor de
urmările negative ale activităţii de producţie. Stimularea economică prevede: alocarea mijloacelor de la
bugetul republican şi de la cel local pentru restabilirea terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;
scutirea de plată pentru terenurile aflate în stadiul de valorificare agricolă sau de îmbunătăţire a stării
lor în perioada efectuării lucrărilor prevăzute de proiect; acordarea de credite avantajoase;
compensarea parţială din mijloacele bugetului respectiv a reducerii 17 venitului ca urmare a conservării
provizorii a terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor; stimularea pentru îmbunătăţirea terenurilor,
pentru sporirea fertilităţii solurilor şi a productivităţii lor, pentru obţinerea unei producţii pure din punct
de vedere ecologic. Modul de realizare a măsurilor legate de stimularea economică a folosirii raţionale şi
a protecţiei terenurilor se stabileşte de legislaţie. Principiul folosirii terenurilor conform destinației -
reprezintă folosirea terenului conform destinației sale, stabilite și atribuite în conformitate cu legislația
funciară. Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală, se compune din următoarele categorii
de terenuri: - cu destinaţie agricolă; - din intravilanul localităţilor; - destinate industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale; - destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii
recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi; - ale
fondului silvic; - ale fondului apelor; - ale fondului de rezervă. c) Argumentaţi aplicarea practică a
principiului circulaţiei libere a terenurilor. Piața imobiliara funciară este un instrument, dar si o garantie
de realizare a drepturilor constitutionale ale cetatenilor si persoanelor juridice asupra terenurilor de
pamint. Actualmente in RM loturile de teren sunt recunoscute ca bunuri imobile si se dezvolta piata
imobiliara funciara, realizindu-se circulatia terenurilor. Termenul circulatie juridica a bunurilor are 2
acceptiuni : 1. stricto sensu – constituirea, transferul si dobindirea dreptului de proprietate, a altor

12
drepturi reale si accesorii ; 2. lato sensu – constituirea, modificarea, transferul si stingerea oricaror
drepturi subiective reale si de creanta asupra unui bun. Circulatia terenurilor – reprezinta totalitatea
tranzactiilor funciare cu loturile de teren sau cota parte din teren echivalent. Libera circulatie
aterenurilor – este acea regula de drept potrivit careia terenurile aflate in circuitul civil pot fi instrainate
sau/si dobindite liber prin modurile prevazute de lege. Pina in anul 1991 terenurile erau scoase din
circuitul civil. La etapa actuala circulatia juridical a terenurilor este reglementata de catre Codul Civil,
Codul funciar, Legea privind pretul normativ si vinzarea-cumpararea pamintului. Circulatia juridica a
terenurilor se realizeaza prin diferite modalitati de dobindire a dreptului de proprietate si a altor
drepturi reale asupra terenurilor. Acestea sunt : 1. hotarirea judecatoreasca ; - legea ; - contractul
translativ sau constitutiv de drepturi reale asupra terenurilor; - succesiune. 2. Codul funciar stipuleaza ca
terenurile dobindite in proprietate private se pot transmite prin mostenire. Instrainarea prin acte
juridice intre vii se admite doar in stricta conformitate cu legea. Se interzice instrainarea terenurilor cu
privire la titlul carora exista litigii in instanta judecatoreasca, pe toata durata solutionarii acestui litigiu.
Terenurile din extravilan pot fi instrainate, indiferent de suprafata pe care o au, prin acte juridice intre
vii. Test 5 Subiectul I: Regimul juridic de folosire a Apelor a) Definiţi corpul de apă ca obiect al raportului
juridic de folosire. Legea apelor nr. 272/2011 corp de apă artificial – corp de apă de suprafaţă creat prin
activitate umană; corp de apă de suprafaţă – parte distinctă şi semnificativă a unei ape de suprafaţă,
cum ar fi: lac, lac de acumulare, iaz, curs de apă – rîu sau canal, segment al unui curs de apă – rîu sau
canal, ape tranzitorii; corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer
sau ale mai multor acvifere; 18 Corpul de apă reprezintă o acumulare de apă la suprafața solului, fie în
subterană, care prin volumul și Prin corp de apă ca obiectul juridic urmează să înțelegem acel obiect în
cadrul raporturilor juridice care urmează să apară, apărute, modificate, stinse între persoanele fizice și
statul Republica Moldova, reprezentat prin organele abilitate, cu privire la dreptul de folosință a apei în
condițiile Legii apelor; sau în cadrul raporturilor apărute ca urmare a încălcării legislației penale sau
contravenționale în partea ce ține de protecția apelor. b) Determinaţi specificul folosirii apelor şi ordinea
de atribuire a lor în folosinţă. Se consideră folosință a apelor următoarele activități: a) captarea apei
dintr-un corp de apă de suprafață sau dintr-un corp de apă subterană, transportul și folosința ulterioară
a apei; b) îndiguirea sau depozitarea apei în spatele unui baraj sau al altor construcții şi instalaţii
hidrotehnice; c) colectarea, tratarea și evacuarea apei uzate; d) devierea, restricționarea sau
modificarea fluxului de apă într-un corp de apă; e) modificarea albiei, a malurilor, a cursului sau a
caracteristicilor unui corp de apă; f) construirea de structuri permanente pe terenul fondului de apă. Se
consideră folosinţă generală şi nu necesită autorizaţie de mediu pentru folosinţă specială utilizarea apei
în următoarele scopuri: a) consumul uman şi alte necesităţi casnice; b) adăparea animalelor fără
utilizarea de structuri permanente; c) irigarea terenurilor de pe lîngă casă; d) scăldatul şi agrementul; e)
captarea şi folosinţa apei pentru lupta împotriva incendiilor sau în orice altă situaţie de urgenţă. Orice
alt tip de folosință se consideră specială. Satisfacerea necesităţii populaţiei în apă potabilă şi în apă
pentru necesităţi casnice, asigurarea debitelor salubre au prioritate faţă de folosinţa apei în alte scopuri.
În cazul în care planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic nu specifică o altă ordine de
priorităţi la folosinţa şi la alocarea apei, inclusiv a celei subterane, folosinţa specială a apei va fi
conformată următoarelor priorităţi: a) irigarea şi adăpatul animalelor; b) activităţile industriale, inclusiv
activităţile miniere şi activităţile în agroindustrie; c) pescuitul şi piscicultura; d) generarea de
hidroenergie; e) sportul şi agrementul; f) alte domenii. c) Argumentaţi cazurile de aplicarea măsurilor de
constrângere cu caracter penal, contravenţional şi civil pentru nerespectarea legislaţiei apelor.
Răspunderea contravenționala este prevăzută de art.109-114 Codul contravențional, care prevede
sancțiuni pentru următoarele contravenții: 1.Încălcarea regimului de protecție a apelor având drept
urmare poluarea acestora, eroziunea solurilor și alte fenomene dăunătoare 2. Darea în exploatare a

13
întreprinderilor, a imobilelor comunale și de altă natură fără construcțiile și instalațiile care să prevină
impurificarea și infectarea apelor sau influenta lor dăunătoare 3. Spălarea vehiculelor, utilajelor și
ambalajelor în apele naturale, în preajma lor şi în alte locuri neautorizate 19 4. Nerespectarea
dimensiunilor și regimului de protecție a zonelor de protecție a apelor râurilor și bazinelor de apă și a
fâșiilor riverane de protecție a apelor 5. Nerespectarea limitelor și regimului de protecție a perdelelor
forestiere de protecție a apelor 6. Neîndeplinirea de către căpitan sau de către alți membri ai
personalului de comandă al unei nave a obligațiilor prevăzute de legislație privind înregistrarea în actele
de bord a operațiunilor cu substanțe nocive pentru oameni și pentru resursele vii ale mării ori cu
amestecuri ce conțin astfel de substanțe peste normele stabilite, introducerea în actele de bord a unor
mențiuni false referitor la astfel de operațiuni sau refuzul nelegitim de a prezenta actele persoanelor cu
funcție de răspundere 7. Captarea și folosirea apei cu încălcarea limitelor stabilite, folosirea apei
potabile în scopuri tehnice 8. Folosirea obiectivelor acvatice fără autorizația de folosință specială, fără
titlul de stat de folosință separată 9. Nerespectarea regulilor și instrucțiunilor privind exploatarea
construcțiilor, instalațiilor și aparatelor de măsurat hidrotehnice, de gospodărire și de protecție a apelor
10. Deteriorarea construcțiilor și instalațiilor hidrotehnice, de gospodărire și de protecție a apelor,
inclusiv a rețelelor și instalațiilor sistemelor de alimentare cu apă potabilă, 11. Aplicarea neautorizată a
pesticidelor și îngrășămintelor pe fâșii cu o lățime de 300 de metri de la muchia taluzului riveran al albiei
12. Construcția și amplasarea, în zona de protecție a apelor, a depozitelor de îngrășăminte și pesticide, a
obiectivelor pentru prepararea soluțiilor chimice, a depozitelor de produse petroliere, a stațiilor de
alimentare cu combustibil, a colectoarelor de ape reziduale de la fermele și complexele zootehnice, a
punctelor de deservire tehnică și de spălare a tehnicii și vehiculelor, repartizarea de terenuri, într-o
astfel de zonă, pentru depozitarea deșeurilor de orice proveniență, construcția neautorizată de instalații
de canalizare, de colectoare și de instalații de epurare a apelor reziduale 13. Desfășurarea neautorizată a
lucrărilor de astupare a luncilor și brațelor uscate ale râurilor, a lucrărilor de regularizare a cursurilor
râurilor, de extragere a substanțelor utile, a materialelor de construcție și de instalare a comunicațiilor
în zona de protecție a apelor 14. Prelucrarea terenurilor, organizarea taberelor pentru animale și păsări,
amenajarea campingurilor și a taberelor de corturi în limitele fâșiilor riverane de protecție a apelor 15.
Deversarea, în apele de suprafață, în canalele de irigare și de desecare, a apelor uzate neepurate, a celor
poluate termic și cu substanțe radioactive, a apelor contaminate cu germeni patogeni și cu paraziți, a
produselor sau reziduurilor petroliere și a altor poluanți 16. Desfășurarea activității economice de către
întreprinderi cu impact asupra mediului fără dispozitive de tinere a evidenței cantitative și calitative a
consumului și a evacuărilor de ape, precum și de prevenire a poluării apelor sau a efectelor lor
distructive 17. Încălcarea regulilor de protecție a resurselor piscicole 18. Încălcarea regulilor de pescuit,
cu excepția pescuitului în obiectivele acvatice aflate în gestiune privată, dacă fapta nu constituie
infracțiune, 19. Transportarea, comercializarea produselor pescuitului și altor organisme acvatice fără
documentele necesare stabilite de legislație 20. Pescuitul cu utilizarea curentului electric, a explozivilor,
a substanțelor otrăvitoare, narcotice sau reactive de orice fel. Codul penal prevede răspunderea penala,
în art.229 pentru « poluarea apei » si art.234 « îndeletnicirea ilegala cu pescuitul, vânatul sau cu alte
exploatări ale apelor ». Subiectul II Protecţia juridică a terenurilor. a) Determinați măsurile juridice de
protecţie şi ameliorarea terenurilor. 20 Solul este în strânsă interdependență cu subsolul și cu celelalte
ecosisteme terestre, fiind supuse atât regulilor comune de protecție, cât și celor specifice, impuse de
caracteristicile și particularitățile fiecăruia. Reprezentând un patrimoniu indispensabil supraviețuirii,
protecția și refacerea acestuia este deosebit de importantă și necesară. Protecția solului presupune
următoarele tipuri de activități: – activități de îmbunătățiri funciare, care se adresează de regulă,
poluării naturale; – activități de prevenire și combatere a poluării solului, ce se adresează, în special,
poluării antropice. În scopul protecției solurilor, legislația în vigoare stabilește o serie de obligații pentru

14
deținătorii de terenuri cu orice titlu, protecția juridică fiind considerată mijlocul cel mai eficient de
conservare și ameliorare a calității acestora. Folosirea raționala a terenurilor poate fi asigurata din punct
de vedere juridic prin intermediul unui complex de masuri legale adecvate: stimularea folosirii
terenurilor de către toți proprietarii si beneficiarii funciari; înlăturarea cauzelor si condițiilor ce au
condus la folosirea iraționala a terenurilor; instituirea unor organe speciale de control abilitate, care ar
putea interveni ori de câte vor fi depistate cazuri de folosire iraționala a terenurilor. b) Determinați lista
clauzelor contractuale privind asigurarea măsurilor juridice de protecție şi ameliorarea terenurilor. În
cadrul contractelor de atribuire a terenurilor, urmează a fi stabilite clauze cu privire la: Modalitatea
exploatarea în condiţii de eficienţă a bunurilor, astfel încât să fie satisfăcut interesului public şi
respectarea normelor legale privind protecţia mediului. Interes public înseamnă: • Menţinerea şi
dezvoltarea unor exploataţii agricole viabile şi eficiente; • Conservarea şi îmbunătăţirea calităţii solului,
apelor de suprafaţă şi a celor subterane, corespunzător destinaţiei şi categoriei de folosinţă; •
Conservarea patrimoniului natural; • Asigurarea necesarului de produse la rezerva de stat; • Realizarea
obiectivelor programelor naţionale în domeniul agriculturii. Permisiunea sau interdicția de a ridica
construcții pe terenul transmis în folosință. Sancțiunile în cazul nerespectării clauzelor contractuale.
Modalitatea de despăgubire. c) Dezvoltaţi procedura de ameliorare a terenurilor degradate prin
împădurire prevăzută de legislaţia în vigoare. În conformitatea cu Legea pentru ameliorarea prin
împădurire a terenurilor degradate, procedura constă în: 1. Identificarea terenurilor degradate,
delimitarea şi constituirea perimetrelor de ameliorare. Autorităților competente să fac propuneri în
acest sens autorităților locale sunt comisiile instituite de consiliile locale, raionale, ș.a. 2. Inventarierea
terenurilor. 3. Proiectul de împădurire – urmează a fi stabilit tipurile de arbori care vor fi sădiți, numărul,
etc. 4. Împădurirea terenurilor degradate, se va face din mijloacele financiare ale deținătorilor lor legali,
materialul biologic este asigurate de autoritatea silvică central, precum și alți producători. Test 6
Subiectul I: Politica statului Republica Moldova în domeniul protecţiei mediului a) Definiţi funcţiile
ecologice a statului şi dreptului. Funcția ecologica- totalitatea măsurilor efectuate de către stat in
vederea protecției mediului înconjurător. 21 Rolul principal in promovarea si realizarea protecției
mediului ii revine organului specializat in acest domeniu “Ministerul Mediului”. Totalitatea funcțiilor
instituțiilor de mediu specializate poate fi divizata in 2 grupe: Funcții generale: programarea si
prognosticarea protecției mediului; organizarea si administrarea protecției mediului; coordonarea
activității ministerelor si a departamentelor in domeniul protecției mediului si utilizării mediului si a
resurselor lui; efectuarea controlului ecologic de stat; întreținerea relațiilor externe- pregătirea
propunerilor in domeniul cooperării internaționale, coordonarea activității ministerelor privind
realizarea convențiilor ecologice internaționale. Funcții speciale: organizarea elaborării cadastrului
resurselor naturale- crearea sistemului informațional in domeniu; autorizarea folosirii resurselor
naturale si poluării mediului; aplicarea masurile de constrângere in cazurile încălcării legislației
ecologice; efectuarea expertizei ecologice de stat si a evaluării impactului asupra mediului înconjurător;
propaganda ecologica, educația si instruirea ecologica a populației si a organelor de resort; crearea
sistemelor informaționale privind folosirea resurselor naturale si situația ecologica, elaborarea
rapoartelor naționale; efectuarea monitoring-ului ecologic; crearea si administrarea fondului ariilor
protejate; elaborarea normativelor si standardelor ecologice; administrarea investigațiilor științifice in
domeniu. b) Determinați caracteristica principiilor dreptului ecologic. Principiul prevenirii poluării -
presupune atât activități de prevenire a producerii poluării sau de degradării mediului, cit și activități de
limitare sau eliminare a efectelor dăunătoare ale poluării, însoțite de stabilirea responsabilităților și
sancțiunilor ce se impun. Principiul precauție în luarea deciziilor de către autoritățile cu atribuții în
protecția mediului - Precauția ca măsură de prudență, trebuie să caracterizeze luarea oricărei decizii în
domeniul protecției mediului în scopul excluderii oricăror riscuri de poluare. Principiul conservării

15
biodiversității și a ecosistemelor - presupune protecția ecosistemelor, conservarea biodiversității,
precum și utilizarea și gospodărirea durabilă a resurselor naturale ale mediului. Principiul “poluatorul
plătește” - exprimă ideea că cel ce poluează va suporta rigorile legii indiferent dacă este culpabil sau nu.
Principiul cooperării - aplicabil în domeniul protecției mediului între cei ce dețin, administrează și
folosesc factorii de mediu pornind de la premisa după care lupta împotriva poluării, pe plan intern, este
eficientă numai dacă între stat, agenții economici, organele nestatale și cetățeni există o cooperare în
acest sens. Luând în considerare realitatea că poluarea nu are frontieră, se impune cu necesitate și
cooperarea internațională între state dar şi între diferitele organizații și organisme internaționale în
scopul prevenirii și înlăturării efectelor poluării. Principiul priorității sănătății și vieții oamenilor - se
exprimă ideea după care omul este cel mai important element al mediului, el ocupând o poziție centrală
în mediul natural, ceea ce impune protecția vieții și sănătății sale prin toate mijloacele. Principiul
“utilizării durabile” - semnifică obligația generală de a conserva și proteja mediul, ca și patrimoniu
comun al umanității, în scopul menținerii sale, cel puțin în starea în care a fost moștenit și a transmiterii
sale, generațiilor următoare. Principiul dezvoltării armonioase a activităților economica-sociale și de
protecție a mediului - exprimă cerința integrării activității de protecție a mediului în complexul
activităților economica-sociale, a realizării unei armonii între aceste activități, în scopul satisfacerii
intereselor globale. c) Dezvoltaţi conţinutul principiului „poluatorul plăteşte” Principiul “Poluatorul
plătește” este conceptul conform căruia poluatorul trebuie să plătească pentru poluarea produsă
mediului. Prin plată se înțelege responsabilitate materială, financiară, etică, estetică, socială și juridică.
Poluatorul în materie economică se află pe o poziție anti-ecologică, fiind obligat să suporte consecințele
nerespectării îndatoririlor prevăzute de lege. Prin acest principiu se consacră 22 nu numai obligația
poluatorului mediului de a repara prejudiciul cauzat, ci și obligația de a se imputa acestuia costul social
al poluării pe care o generează, adică toate efectele unei poluări, nu numai asupra bunurilor și
persoanelor, ci și asupra naturii însăși și toate acestea independent de faptul că a încălcat normele
legale intenționat sau nu. Atât Codul Contravențional, cât și Codul Penal stabilesc sancțiuni pentru
poluarea mediului (ex. CP art. 229 „Poluarea apei”), făptuitorul riscă atât în cazul unei contravenții cât și
a faptei penale achitarea unei amenzi, însă în cazul unei infracțiuni poate risca inclusiv privarea de
libertatea în cazul PF de până la 5 ani. Pe lângă acestea conform Legii privind protecția mediului
înconjurător, făptuitorii urmează să repare prejudiciul material produs Subiectul II Dreptul de
proprietate asupra terenurilor Activitate de evaluare a) Identificaţi categoriile de terenuri proprietate
publică. b) Determinaţi particularităţile conţinutului dreptului de proprietate asupra terenurilor. c)
Dezvoltaţi procedura de expropriere a sectoarelor de teren pentru cauză de utilitate publică. Test 7
Subiectul I: Regimul juridic de folosire a fondului forestier a) Definiţi noţiunea de pădurea - ca obiect de
utilizare şi protecţie şi identificaţi componenţa fondului forestier. Conform Codului Silvic art. 3, pădure -
element al landşaftului geografic, unitate funcţională a biosferei, compusă din comunitatea vegetaţiei
forestiere (în care domină arborii şi arbuştii), păturii vii, animalelor şi microorganismelor, care în
dezvoltarea lor biologică sînt interdependente şi acţionează asupra habitatului lor. Sînt considerate
păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă de peste 0,25 ha. b) Determinaţi
formele de folosinţă a fondului forestier. După natura proprietăţii, fondul forestier naţional este format
din fond forestier proprietate publică (a statului şi a unităţilor administrativ teritoriale) şi din fond
forestier proprietate privată (persoane juridice şi fizice) şi constituie bun de interes naţional.
Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier proprietate publică a statului şi a unităţilor
administrativ-teritoriale se face, potrivit prevederilor Codului silvic, pe bază de amenajamente silvice.
Pentru fondul forestier proprietate privată, dreptul de proprietate se stabileşte pe bază de acte legale
(Codul silvic, Codul funciar etc.). Terenurile fondului forestire național are următoarele folosinţe: păduri
şi terenuri destinate împăduririi sau reîmpăduririi; terenuri care servesc nevoilor de cultură, producţie şi

16
administraţie silvică; terenuri neproductive, perdelele forestiere de protecţie şi plantaţii de arbori şi
arbuşti. c) Argumentaţi cazurile de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal,
contravenţional şi civil pentru nerespectarea legislaţiei silvice. Codul Silvic prevede că pentru încălcarea
legii silvice poate surveni răspunderea civilă, contravențională, penală. Contravențiile silvice - totalitatea
faptelor prevăzute de Legea Silvică săvârșite cu vinovăție, care atentează la raporturi ce asigura
protecția, folosirea raționala, retragerea și paza fondului forestier. Pentru încălcarea Legii Silvice sunt
trase la răspundere persoanele fizice/ juridice pentru următoarele categorii de contravenții silvice :
Articolul 122. Tăierea ilegală sau vătămarea arborilor şi arbuştilor Articolul 123. Distrugerea şi
vătămarea culturilor silvice, a arboretului tînăr provenit prin regenerare naturală, a seminţişului natural
şi preexistent.

Articolul 124. Distrugerea şi vătămarea puieţilor şi butaşilor din pepiniere şi plantaţii silvice Articolul
125. Încălcarea modului şi a termenelor de împădurire a parchetelor exploatate şi a terenurilor
neîmpădurite Articolul 126. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a fîneţelor, păşunilor, şanţurilor
de desecare din păduri, a sistemelor de drenaj, a drumurilor şi a instalaţiilor inginereşti de pe terenurile
fondului forestier Articolul 1261. Păşunatul ilegal al animalelor Articolul 127. Încălcarea regulilor de
folosire a obiectelor fondului forestier Articolul 128. Încălcarea prevederilor actelor normative privind
folosirea şi protecţia fondului cinegetic Articolul 129. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a
locurilor de vieţuire a faunei Articolul 130. Amplasarea neautorizată a stupilor şi a prisăcilor pe
terenurile fondului forestier sau nerespectarea prescripţiilor din biletul silvic privind amplasarea lor
Articolul 131. Încălcarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţii în apicultură Articolul 132.
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a semnelor de restricţie, a indicatoarelor de amenajament
silvic, a barierelor şi parapetelor, a obiectelor de agitaţie şi informaţie vizuală Articolul 133. Darea în
exploatare a obiectivelor de producţie fără instalaţiile de prevenire a impactului negativ asupra
pădurilor Articolul 134. Folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier şi spaţiile verzi pentru
defrişare, construcţie de clădiri administrative, depozite şi alte obiective Articolul 135. Circulaţia şi
parcarea vehiculelor pe terenurile fondului forestier, în spaţiile verzi din afara drumurilor publice şi în
locuri interzise Articolul 136. Încălcarea regulilor sanitare în păduri, spaţii verzi, grădini publice, rezervaţii
şi ocoale silvice Articolul 137. Încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor în păduri, spaţii verzi,
grădini publice, rezervaţii şi ocoale silvice Codul penal sancționează următoarele fapte penale: Articolul
231. Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere Articolul 232. Distrugerea sau deteriorarea masivelor
forestiere Codul Funciar stabilește expres răspunderea civilă, și reparea prejudiciului material în cazul
producerii acestora. Subiectul II Administrarea de Stat şi gestionarea fondului funciar. Regimul juridic al
terenurilor cu destinaţie agricolă a) Definiţi noţiunea administrării de stat şi gestionării fondului funciar,
şi identificaţi funcţiile organelor administrării publice în domeniul nominalizat. Administrarea de stat si
gestionarea fondului funciar – activitate organizatorica-executiva a organelor puterii statului care au ca
scop si sarcina atribuirii si retragerii terenurilor, protecția si ameliorarea acestora, inclusiv exercitarea
controlului in vederea supravegherii respectării Legislației Funciare de către deținătorii de terenuri.
Competențe în cadrul administrării de stat și gestionării fondului funciar o au: Parlamentul, Guvernul,
Consiliile raionale și municipale, Consiliile sătești și orășenești. b) Clasificați şi dați caracteristica
regimului juridic a terenurilor agricole ce formează fondul agrar. Art.2 Cod funciar ,, Toate terenurile,
indiferent de destinaţie şi de proprietate, constituie fondul funciar al Republicii Moldova. Fondul funciar,
în dependenţă de destinaţia principală, se 24 compune din următoarele categorii de terenuri:cu
destinaţie agricolă; din intravilanul localităţilor; destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi
cu alte destinaţii speciale; destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile
de valoare istoricoculturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi; terenuri ale fondului silvic;
terenuri ale fondului apelor; terenuri ale fondului de rezervă.” Conform art. 36 „Terenurile cu destinaţie
17
agricolă, indiferent de forma de proprietate, sînt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul
obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, precum şi
pentru obţinerea produselor energetice în condiţiile prevăzute la alin.2 lit.c). Din categoria terenurilor cu
destinaţie agricolă fac parte: a) terenurile agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele,
pîrloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fîneţele, păşunile,
grădinile, loturile pomicole şi altele asemenea – cele cu vegetaţie); b) terenurile ocupate de depozite, de
frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de reparaţie şi de păstrare a
mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, inclusiv amenajările piscicole, precum şi
fîşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care servesc activităţile agricole, instalaţiile de
desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinaţie; c) terenurile ocupate de
culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcîm) care au gradul de evaluare a fertilităţii
naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile rîurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii.” c)
Recomandați procedura de scoatere a terenurilor agricole din circuitul agricol. Articolul 71 Codul
Funciar: Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole, cu excepţia categoriilor de terenuri prevăzute la
art.72 (terenurilor silvice de calitate superioară, a terenurilor ocupate de parcuri naţionale, rezervaţii,
monumente, ansambluri arheologice şi istorice) al prezentului Cod, se aprobă: prin hotărîre a Guvernului
– pentru terenul agricol proprietate a statului, cu avizul consiliului unităţii administrativ-teritoriale de
nivelul întîi pe al cărei teritoriu se află terenul; prin decizie a consiliului unităţii administrativ-teritoriale
de nivelul întîi sau al doilea şi, respectiv, prin hotărîrea Adunării Populare a Găgăuziei în a căror
proprietate se află terenul agricol; prin decizie a consiliului unităţii administrativ-teritoriale de nivelul
întîi pe al cărei teritoriu se află terenul proprietate a persoanei fizice sau juridice, în temeiul cererii
proprietarului. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se realizează conform procedurii prevăzute în
regulamentul aprobat de Guvern. Conform Regulamentului aprobat de Guvern Regulamentului cu
privire la modul de transmitere, schimbare a destinaţiei şi schimb de terenuri: Pct. 27 Deţinătorii de
terenuri interesaţi de schimbarea categoriei de destinaţie a terenurilor: 1) prezintă un demers: a)
Întreprinderii de Stat “Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului” – pentru terenurile
proprietate publică a statului – cu acordul prealabil al autorităţii administraţiei publice centrale care
administrează terenul; b) autorităţii executive a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al
doilea – pentru terenurile proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale respective; c) autorităţii
executive a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi – pentru terenurile proprietate privată; 2) la
demers se anexează: a) copia de pe buletinul de identitate (pentru persoana fizică) sau copia de pe
decizia de înregistrare a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei şi copia de pe extrasul din Registrul de stat
(pentru persoanele juridice); 25 b) extrasul din Registrul bunurilor imobile; c) planul cadastral al
terenului; d) schema de amplasare a imobilului şi a reţelelor edilitare, avizată de către arhitectul-şef,
organele supravegherii de stat (centrul de medicină preventivă, inspectoratul ecologic, serviciul de
pompieri şi salvatori), Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări “Urbanproiect” (pentru toate
localităţile, cu excepţia mun. Chişinău), Institutul Municipal de Proiectări “Chişinăuproiect” (pentru mun.
Chişinău) şi, după caz, acordul de mediu, emis de către autoritatea competentă în conformitate cu
prevederile Legii nr.86 din 29 mai 2014 privind evaluarea impactului asupra mediului. În cazul schimbării
destinaţiei terenurilor agricole şi silvice, se anexează suplimentar: e) studiul pedologic elaborat de
întreprinderile de stat în domeniu; f) decizia consiliului local privind casarea plantaţiilor (pentru
terenurile ocupate de plantaţii perene). Test 8 Subiectul I: Reglementarea juridică a controlului ecologic.
1.1.Definiţi şi clasificaţi tipurile de control ecologic. Reprezinta o activitate exclusiva de dispozitie
efectuata de organelle de competent speciala care au ca scop si sarcina supravegherea respectarii
legislatiei ecologice in vederea prevenirii, constatarii, si examinarii conraventiilor economice, atragerea
persoanelor vinovate la raspundere, inclusive in casarea prejudiciilor cauzate factorilor de mediu. Se

18
considera ca exista cateva tipuri de control nemijlocit si anume: • Controlul ecologic obstesc –
reprezinta o activitate din domeniul protectiei mediului care se exercita de catre ONG de mediu ce au ca
scop sesizarea organelor administratiei publice in cazurile de constatare a incalcarilor legislatiei de
mediu. • Controlul ecologic departamental – reprezinta o activitate desfasurata de catre administratia
intreprinderii, institutiei, organizatiei in vederea preveniriicontraventiilor ecologice la intreprindere,
institutie, organizatie, combaterii acestor contraventii iar in cazul in care acestea se constata, atragerea
la raspundere dsciplinara in legatura cu incalcarea legislatiei ecologice. • Controlul ecologic de
producere – reprezinta o activitate din domeniul protectiei mediului exercitata de intreprinderile de
producer care au ca scop pe de o parte, prevenirea si combatarea incalcarilor legislatiei ecologice iar pe
de alta parte, atribuirea produselor sale, calitate de produse biologice si/ sau produse ecologice pure. •
Controlul ecologic de stat – care reprezinta o activitate administrative executive si de decizie din
domeniul protectiei mediului exercitata de catre inspectorii de stat de mediu care au ca scop si sarcini
supravegherea respectarii legislatiei ecologice de catre persoanele fizice si juridice in vederea prevenirii,
combaterii, constatarii, examinarii si sanctionarii contraventiilor ecologice, inclusive constatarea,
calcularea si recuperarea prejudiciilor cauzate mediului natural. Inspectorii de mediu sunt functionari
publici care activeaza in sistemul organelor de competent speciala din domeniul protectiei mediului
functiile carora sunt delimitate dupa competenta materiala si teritoriala. Dupa competent materala: (i)
inspector de stat de mediu din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat (ii) inspectorii silvici de stat din
cadrul Moldsilva (iii) inspectorii geologici de stat din cadrul Agentiei pentru geologie si resurse minerale
(iv) inspector piscicoli din cadrul serviciului piscicol. Controlul ecologic de stat poate fi exercitat asub
cateva forme: ✓ Controlul ecologic planificat – se efectueaza in baza unui grafic sau plan de activitate
aprobat de catre Cancelaria de stat. Acest grafic al controalelor este coordonat initial de seful
inspectoratului ecologic de stat si ministrul agriculturii, dezvoltarii regionale si mediului. Este publicat pe
pagina oficiala a cancelariei de stat. 26 ✓ Controlul ecologic operativ/repetat – se exercita avand la baza
prescriptiile obligatorii care au fost inaintate de catre inspectorul de stat de mediu in cadrul controlului
planificat ✓ Controlul ecologic inopinat – la baza exercitarii caruia sunt: petitiile, denunturiole, cererile,
demersurile cetatenilor, persoanelor juridice, sesizarilor, deputatilor, candidatilor, membrilo guvernului,
organelor procuraturii, sis ului, avocatului poporului care contin informatii cu privire la abaterile de la
legislatia ecologica, inclusive cazurile de poluare a mediului precum si inlaturarea consecintelor poluarii.
Vor primi informatii cu privire la primerea solicitarii in termen de 5 zile. Centrul informational de mediu.
1.2.Determinaţi competenţele inspectorilor de stat de mediu. Legea privind protectia mediului
inconjurator – art. 28, 29. Inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi
insectorii zonali al mediului au dreptul:  să controleze nestingheriţi orice obiectiv de pe teritoriul
republicii indiferent de apartenenţa departamentală şi forma de proprietate, în cazul unei activităţi sau
situaţii ce pot influenţa negativ mediul sau componenţii lui;  să oprească şi să inspecteze orice mijloc
de transport, orice alte mijloace tehnice în caz de încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia mediului
sau de acţiuni susceptibile de a aduce prejudicii mediului şi resurselor naturale;  să ceară persoanelor
fizice şi juridice prezentarea documentelor prevăzute de legislaţie ce atestă dreptul lor de folosinţă a
resurselor naturale;  să reţină persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia
mediului şi, în caz de necesitate (pentru identificarea persoanei), să le predea la cel mai aprobat post de
poliţie sau primărie;  să întocmească procese-verbale şi alte documente despre încălcările legislaţiei cu
privire la protecţia mediului, despre neexecutarea de către persoanele fizice şi juridice a deciziilor
organelor de resort în problemele protecţiei mediului, despre nerespectarea condiţiilor expuse în
autorizaţia de mediu;  să efectueze controlul lucrurilor personale şi al mijloacelor de transport ale
infractorilor legislaţiei cu privire la protecţia mediului al producţiei, dobţndite în mod ilicit, al
instrumentelor de dobîndire a acestuia şi al altor corpuri delicte în locurile de dobîndire, prelucrare şi
19
comercializare;  să ridice producţia, dobîndită în mod ilicit, instrumentele de dobîndire a ei şi alte
corpuri delicte, ce au servit la încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia mediului în locurile de
dobîndire, de păstrare, prelucrare şi comercializare a producţiei, dobîndite în mod ilicit;  ă ceară
persoanelor fizice şi juridice explicaţii în scris pentru fiecare caz de încălcare de către ele a legislaţiei cu
privire la protecţia mediului;  să interzică pe teritoriile rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii,
braniştilor, parcurilor naţionale, pe terenuri cu destinaţie specială efectuată de lucrări ce contravin
regimului acestor teritorii  să obţină gratuit de la toate persoanele fizice şi juridice, pentru exercitarea
funcţiilor de control, informaţia şi explicaţiile necesare;  să examineze materiale despre contravenţiile
administrative în domeniul protecţiei mediului şi să tragă contravenienţii la răspundere în limitele
competenţei lor;  să participe la lucrările comisiilor de recepţie finală a obiectivelor prevăzute la
articolul 23, indiferent de sursa de finanţare, şi a obiectivelor de producţie, administrative, locative şi cu
altă destinaţie finanţate din bugetul de stat sau bugetele locale;  să efectueze şi alte acţiuni, în limitele
competenţei lor, în domeniul protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale. 27 Art. 29. -
Inspectorii mediului poartă în exercitarea funcţiilor lor uniforma de serviciu, dispun de ştampilă de metal
şi de plombator de modelul stabilit. Inspector de stat şi zonali ai mediului, care exercită controlul asupra
pădurilor şi bazelor acvatice, li se permite purtarea, păstrarea şi aplicarea armelor de vînătoare şi a
armelor de serviciu; inspectorii mediului, conform regulamentului privind statului lor juridic, au dreptul
de a folosi şi aplica arma de foc pentru a se apăra în exercitarea funcţiilor lor. Inspectorii de stat şi zonali
ai mediului sînt supuşi asigurării de stat obligatorii; în caz de prejudiciu adus averii, sănătăţii lor, precum
şi în caz de moarte a inspectorilor mediului în exerciţiul funcţiei prejudiciul va fi recuperat totalmente de
către persoanele fizice şi juridice responsabile de prejudiciul cauzat. 1.3.Dezvoltaţi procedura de
efectuare a controlului ecologic privind respectarea legislaţie ecologice. Inspectoratul Ecologic de Stat
are funcţia de exercitare a controlului de stat asupra respectării legilor şi altor acte normative în
problemele protecţiei mediului şi folosirii resurselor naturale. Controlul de Stat este efectuat de către
inspectorul principal de stat, inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii principali zonali,
inspectorii superiori zonali şi inspectorii zonali ai mediului. Inspectorul principal de stat al mediului este
şeful Inspectoratul Ecologic de Stat ; inspectorii principali zonali ai mediului sînt şefii agenţiilor zonale ale
Departamentului; inspectorii superiori de stat, inspectorii de stat, inspectorii superiori zonali şi
inspectorii zonali ai mediului sînt salarizaţii Departamentului sau ai subdiviziunilor lui şi sînt desemnaţi în
aceste funcţii conform studiilor şi rezultatelor atestării. Controlul de stat al persoanelor care practică
activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile
Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător. Controlul
ecologic de stat se realizeaza in cateva etape: 1. Examinarea actelor care confirma drepturile
detinatorilor de resurse natural cum ar fi: existent contractelor de folosinta a resurselor natural;
autorizatiilor; licentelor; verificarea actelor de control anterioare; verificarea executarii prescriptiilor; 2.
Examinarea cantitaitva si calitativa a resurselor naturale, inclusive verificarea si controlul procesului de
exploatare a resurselor natural, astfel incat se utilizeaza metoda comparativa dintre situatia juridical din
actele ce confirma drepturile de folosinta asupra resurselor natural si situatia de facto privind
exploatarea resurselor natural. 3. Intocmirea actului de control, prescriptiilor, dupa caz – a procesului
verbal de constatare a contraventiei si a procesului verbal de constatare a prejudiciului cauzat mediului.
Toate actele de control au un caracter official, sunt la evidenta in cadrul institutiei insa nu toate au
caracterul de acte administrative, respective pot fi atacate pe cale judecatoreasca. Subiectul II
Administrarea de Stat a Fondul Funciar. 2.1 Determinaţi sistemul organelor administrării de stat cu
Fondul Funciar. Administrarea de stat a fondului funciar este exercitata de doua categorii de organe:
competenta generala (Parlamentul, Guvernul, Consiliile locale) si competenta speciala (Ministerul
Agriculturii, dezvoltarii regionale si mediului – gestioneaza terenurile a) cu destinatie Agricola,

20
proprietate publica a statului; b) terenurile care reprezinta si sunt declarate ca arii naturale protejate de
stat c) terenurile destinate fondului forestier, proprietate publica a statului (Agentia Moldsilva);
terenurile din fondul apelor, proprietate publica a statului (Agentia Apele Moldovei); Inspectoratul
Ecologic de Stat (exercita funcia de control si supraveghere asupra respectarii legislatiei funciare (de
comun accord cu organelle administratiei publice locale; Ministerul Apararii (gestioneaza terenurile
destinate necesitatilor de aparare - poligoanele militare); Ministerul Afacerilor Interne (gestioneaza
terenurile care sunt atribuite organelor afacerilor interne; Serviciul de Informatie si Securitate – terenuri
cu destinatie speciala; Ministerul Educatiei, Culturii si Cercetarii – gestioneaza terenurile atribuite
institutiilor de invatamant de toate categoriile; Ministerul Sanatatii – gestioneaza terenurile destinate
ocrotirii sanatatii ). Toate aceste terenuri sunt atribuite in exclusivitate cu dreptul de folosinta funciara.
28 2.2 Formulați deosebirile dintre cadastrul bunurilor imobile şi cadastrul funciar. Cadastrul bunurilor
imobile Cadastrul funciar cadastru al bunurilor imobile - cadastru general, care reprezintă un sistem unic
multifuncţional de înregistrare de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, de estimare a
valorii acestora; Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre regimul juridic al
terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi şi
despre valoarea economică a terenurilor. Obiectul inscrierii: Obiecte ale înregistrării sînt bunurile
imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra lor. La bunurile imobile ce se
înregistrează în registrul bunurilor imobile se raportă: a) terenurile; b) clădirile şi construcţiile legate
solid de pămînt; c) apartamentele şi alte încăperi izolate. În registrul bunurilor imobile pot fi înregistrate
locurile de parcare din clădire, delimitate în conformitate cu instrucţiunile pentru executarea lucrărilor
cadastrale, porţiunile de subsol, obiectivele acvatice separate, precum şi plantaţiile prinse de rădăcini
(plantaţiile perene) înfiinţate în conformitate cu normele stabilite de legislaţie. În registrul bunurilor
imobile, în afară de drepturile reale ce au ca obiect bunuri imobile, pot fi înscrise, în cazurile prevăzute
de lege, drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente acestor bunuri. Obiectul
inscrierii: Terenurile si drepturile titularilor asupra acestora terenuri (este un cadastru specializat)
Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publice locale, întreprinderile,
instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre starea terenului în scopul organizării
folosirii raţionale şi protecţiei lui, reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare,
fundamentării proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării altor măsuri
legate de folosirea terenului. Organul cadastral teritorial creează şi ţine cadastrul în raza sa de acţiune
stabilită de Agenția Servicii Publice. Inregistrarea bunului imobil şi a drepturilor asupra lui se efectuează
exclusiv de către organul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate se află bunul imobil. Sistemul
organelor cadastrale se constituie din: a) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, denumită în continuare
Agenţie; b) Agenția Servicii Publice cu structurile sale teritoriale (oficiile cadastrale teritoriale amplasate
în centrele raionale, în municipii şi în oraşele Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti). Pe teritoriul unităţii
administrativ-teritoriale în care încă nu funcţionează organ cadastral teritorial, tranzacţiile, drepturile şi
grevările prevăzute la art.59 alin.(2) vor fi trecute în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri ţinut
de primăria satului (comunei), oraşului (municipiului) pe al cărui teritoriu este amplasat bunul imobil.
Cadastrul funciar este ţinut de autorităţile administraţiei publice locale conform unui sistem unic pentru
întreaga republică pe seama mijloacelor din bugetul de stat şi cel local. Modul de ţinere a cadastrului
funciar se stabileşte de legislaţie şi se asigură prin efectuarea cercetării şi prospecţiunii topografice,
aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură, prin
înregistrarea deţinătorilor de teren, prin evidenţa şi aprecierea valorii terenului. Documentele principale
ce se elaborează pentru cadastrul funciar general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie, planurile,
registrele şi fişele cadastrale. Îndrumarea, coordonarea tehnică, controlul ţinerii la zi a cadastrului
funciar general sînt de competenţa Guvernului. 29 2.3 Dezvoltați responsabilitățile Autorităților publice

21
locale şi Autorităților publice centrale în gestionarea terenurilor Responsabilitatile autoritatilor publice
locale: De competenţa consiliilor săteşti (comunale) şi orăşeneşti ţin: - atribuirea terenurilor şi
înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul stabilit de lege; - autentificarea
drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege; - asigurarea perceperii impozitului
funciar; - exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor - ţinerea cadastrului
funciar în teritoriul din subordine; - privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri în condiţiile
prevăzute de lege; - determinarea şi atribuirea terenurilor pentru construcţii şi amplasarea lor, în
conformitate cu legea; - soluţionarea litigiilor funciare în limitele competenţei lor; - organizarea evaluării
terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern; - stabilirea suprafeţelor care rămîn în
proprietatea statului în limita teritoriilor satelor (comunelor) - elaborarea propunerilor vizînd aprobarea
de către consiliul raional şi municipal a perimetrelor localităţilor săteşti; - prezentarea propunerilor de
schimbare a destinaţiei terenurilor agricole în temeiul cererii proprietarului. De competenţa consiliilor
raionale şi municipale ţin: - exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor - stabilirea
impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor; - stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului
localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind perimetrele; - ţinerea cadastrului funciar al raionului şi
municipiului, organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare; - elaborarea programelor,
schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare pe teritoriul
raionului şi municipiului şi asigurarea realizării lor - repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul
stabilit de lege; - stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi
municipiului; - autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri; - privarea deţinătorilor de dreptul de
proprietate asupra terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare; - determinarea şi repartizarea
terenurilor pentru construcţii; - elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-
teritoriale pentru a fi aprobate de Guvern. Responsabilitatile Autoritatilor publice centrale Competenţa
Parlamentului  reglementarea legislativă a relaţiilor funciare pe întregul teritoriu al Republicii Moldova;
 organizarea controlului asupra respectării legislaţiei funciare;  stabilirea suprafeţelor cu regim juridic
special;  stabilirea tarifelor pentru calcularea preţului normativ al pămîntului şi cotelor impozitului
funciar;  rezolvarea altor chestiuni ce intră în competenţa Parlamentului. Competenţa Guvernului 
aprobarea perimetrului localităţilor urbane;  elaborarea măsurilor de protecţie a terenurilor şi
organizarea realizării lor 30  ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului
proprietăţii funciare pe teritoriul republicii;  aprobarea cadastrului funciar anual;  stabilirea modului
de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi;  stabilirea şi schimbarea destinaţiei terenurilor, la
propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al
doilea, în temeiul cererii proprietarului;  schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială; 
elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii
funciare în republică şi asigurarea realizării lor;  elaborarea unei metodici unice de evaluare a
terenurilor;  organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;  aprobarea hotarelor
unităţilor administrativ-teritoriale în baza propunerilor consiliilor raionale sau municipale; 
determinarea listei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor ale căror terenuri rămîn în proprietatea
statului şi prezentarea acesteia spre aprobare Parlamentului;  aprobarea suprafeţelor de vii şi livezi
supuse casării în baza propunerilor comitetelor executive raionale sau primăriilor municipale. TEST 9
Subiectul I: Regimul juridic de protecţie al aerului atmosferic a) Caracterizaţi formele de folosire a
aerului atmosferic. Ca element important al mediului natural, aerul atmosferic si in special calitatile
acestuia reprezinta o semnificatie deosebita pentru viata si sanatatea populatiei, inclusiv pentru
existenta florei si faunei. Aerul atmosferic ca obiect al naturii indeplineste cateva functii: 1)serveste
sursa de neinlocuit a oxigenului; 2) serveste in calitate de strat de protectie impotriva radiatiei cosmice;
3)formeaza baza conditiilor climaterice. Una din particularitatile regimului juridic al aerului atmosferic
22
consta in faptul ca in legatura cu capacitatile fizice ale sale, el nu poate fi obiect al dreptului de
proprietate, deoarece aerului atmosferic nu-i sunt caracteristice elementele traditionale ale acestui
institut, adica aerul atmosferic nu poate fi individualizat sau conservat pentru a fi obiect al dreptului de
proprietate. Ca nici un alt obiect al naturii, aerul atmosferic nu recunoaste hotarele politico-geografice;
aerul formeaza un mediu unic vital pentru om.Analiza legislatiei ecologice genereaza concluzia ca aerul
atmosfericeste folosit inurmatoarele scopuri: 1)asigurarea vietii si sanatatii populatiei, florei si faunei;
2)pentru emisia substantelor poluante in atmosfera;3)pentru necesitatile de productie in calitate de
materie prima pentru dobandirea oxigenuluisi azotului. Calitatea aerului atmosferic care in esenta sa
reprezinta ansamblul de caracteristici calitative si cantitative depinde in cea mai mare masura de
activitatea economica a societatii, inclusiv de implementarea proceselor economice noi, de politica
ecologica a statului care este promovata de organele de competenta speciala. Așadar, aerul atmosferic
poate fi folosit pentru asigrarea supraviețuirii omului și a altor organisme, pentru emisia substanțelor și
materialelor poluante, precum și pentru absorbția influențelor fizice periculoase, pentru necesitățile de
producție / în calitate de materie primă pentru dobândirea oxigenului azotului, etc/ în procesul de
producție/ arderea combustibilului/ pentru trasnportul aerian și terestru. Aerul fiind sursă de
supraviețuire pentru toate vietățile, este necesar de determinat ce este calitate a aerului – ansamblu de
caracteristici calitative și cantitative ale aerului atmosferic, care determină starea acestuia. b)
Determinaţi Concentraţia Maxim Admisibilă şi Evacuarea Limitat Admisibilă a poluanţilor în aerul
atmosferic. In scopul evaluării calităţii aerului, se stabilesc normativele CMA de poluanţi şi gradul de
influenţă fizică nocivă a acestora asupra atmosferei şi sănătăţii oamenilor. 31 CMA de poluanţi -
concentraţie maximă admisibilă a poluanţilor din atmosferă, permisă de reglementările în vigoare
pentru anumite zone şi intervale de timp, care nu are acţiune negativă asupra mediului, art. 25 L.
Aerului; În anumite situaţii normativele CMA pot fi diferite şi aceasta poate să depindă de calitatea
aerului atmosferic într-o perioadă de timp şi într-o anumită localitate. CMA este stabilit de către
Ministerul Sănătăţii şi sunt unice pe întreg teritoriul RM. În unele cazuri pentru anumite raioane
condiţiile pentru CMA pot fi mai drastice. Folosirea substanţelor pentru care nu sunt stabilite CMA este
interzis. În scopul protecţiei aerului atmosferic Inspectoratul Ecologic de Stat stabileşte ELA de poluanţi
pentru surse fixe şi mobile de poluare. ELA de poluanţi - emisie limitat admisibilă a poluanţilor evacuaţi
în aerul atmosferic de la suprafaţa solului de o sursă sau de un grup de surse de emisie, în corespundere
cu normativele calitaţii aerului, prevăzute pentru populaţie, regnul animal şi vegetal; Prin poluant - orice
substanţă în stare solidă, lichidă, gazoasă (de vapori) sau energie (radiantă, electromagnetică, ionizantă,
termică, fonică sau vibrantă), prezentă în aer, care poate avea o actiune negativă asupra sănătăţii
oamenilor şi/sau a mediului; Normativele ELA de poluanţi sunt stabiliţi la acel nivel încât substanţele
evacuate de toate sursele existente în zona respectivă, ţinîndu-se cont de perspectiva dezvoltării ei, să
nu depăşească CMA de poluanţi. La stabilirea ELA de poluanţi se iau în consideraţie: factorii de poluare a
atmosferei; datele inventarierii emisiilor de noxe ale fiecarei surse de poluare; normativele în vigoare ale
CMA de poluanţi; nivelul poluării de fond a aerului. Prin noxa - agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune
dăunătoare asupra organismelor vii şi/sau a mediului înconjurător; Prin nivel de poluare a aerului -
concentraţie a poluanţilor din aerul atmosferic intr-un punct sau zonă concretă, stabilită în baza unor
măsurări sistematice şi analize comparative în raport cu anumite criterii (poluare de fond a aerului, CMA
a poluanţilor, risc pentru sănătatea oamenilor şi/sau mediul etc.); Pentru fiecare sursă de poluare este
eliberată Autorizaţia de către Inspectoratul Ecologic de Stat unde sunt prevăzută lista poluanţilor
permişi şi indicii cantitativi ai acestora. Suplimentar, în afara Autorizaţie unitatea industrială, după caz
drebuie să deţină Planul de reducere a impactului de la emisiile în atmosferă. Astfel de planuri trebuie la
fel elaborate şi la nivel de APL. Cantitatea poluanţilor se calculează total pe întreprindere şi se divizează
în două grupe: I – grupă de poluanţi solizi cum sunt de exemplu: praful de lemn, cenuşa, praful metalic

23
etc; II – grupă sînt incluşi poluanţii gazoşi şi lichizi ca de exemplu: hidrocarburi, vapori de acid sulfuric
etc. Cantităţile poluanţilor sunt calculate în grame pe secundă (g/s) şi tone pe an (t/a) . În caz de creare a
riscurilor pentru mediu viaţa şi sănătatea oamenilor Inspectoratul Ecologic de Stat printr-o Decizie
poate: Limita; Suspenda; interzice emisiile de poluanţi în atmosferă, inclusiv funcţionarea unor instalaţii,
secţii şi întreprinderi industriale. Emisiile de poluanţi în aerul atmosferic de la mijloacele şi utilajele de
transport, ele nu trebuie să depăşească normativele ELA. c) Argumentaţi cazurile de aplicare a măsurilor
de constrângere cu caracter penal, contravenţional şi civil pentru nerespectarea legislaţiei aerul
atmosferic. 32 Raspunderea este o institutiespeciala ce vine ca o masura de protectie a aerului
atmosferic prin faptul ca se aplica de fiecare data în cazurile de poluare a aerului atmosferic fara
autorizare sau cu incalcarea cerintelor de protectie a aerului atmosferic. Legea cu privire la protectia
aerului atmosferic determina ca persoanele fizice şi juridice poartă răspundere administrativă sau
penală pentru încălcarea prevederilor prezentei legi în caz de: a) depăşire a normativelor ELA de
poluanţi; b) depăşire a normativelor influenţei fizice nocive asupra aerului atmosferic; c) emisie a
poluanţilor în atmosferă fără autorizaţia organului de stat abilitat; d) încălcare a regulilor de exploatare
şi neutilizare a utilajului, aparatajului, instalaţiilor care servesc pentru purificarea şi controlul emisiilor în
atmosferă; e) dare în exploatare a întreprinderilor noi şi a celor reconstruite, a instalaţiilor şi a altor
obiective neconforme ; f) producere şi exploatare a mijloacelor de transport la care concentraţia emisiei
de poluanţi depăşeşte normativele CMA de poluanţi; g) implementare a descoperirilor ştiinţifice,
invenţiilor, propunerilor de raţionalizare, de noi sisteme tehnologice, substanţe şi materiale, precum şi
aplicare a utilajului tehnologic şi a altor obiecte, substanţe şi materiale de import neconforme cu
reglementările naţionale privind protecţia aerului atmosferic şi neînzestrate cu certificate de calitate a
producţiei şi cu mijloace tehnice de control al emisiilor de poluanţi; Raspunderea contraventionala
pentru incalcarea legislatiei privind protectia aerului atmosferic este prevazuta de art. 146-153 CCon.
Obiectul nemijlocit al acestei componente de contraventii il constituie totalitatea de relatii ce asigura
protectia aerului atmosferic. Latura obiectiva se manifesta prin actiuni sau inactiuni contraventionale ce
se caracterizeaza prin 1)depasirea normativelor gradului admisibil de degajare a substantelor poluante,
de actiunea fizica si biologica asupra mediului; 2)emisia de poluanti in atmosfera fara autorizatie;
3)nefolosirea instalatiilor, utilajului, prevazut pentru purificarea de poluanti si controlul emisiilor in
atmosfera; 4)utilizarea substantelor chimice care distrug stratul de ozon; 5)incalcarea regulilor de
testare tehnica si ecologica a vehiculelor; 6)neindeplinirea obligatiilor de inregistrare a substantelor
nocive ce pot polua aerul atmosferic.Toate componentele sunt formale. Latura subiectiva se
caracterizeaza atat prin intentie cat si prin imprudenta. Subiectul este persoana fizica responsabila care
la momentul savarsirii contraventiei a atins varsta de 18 ani. In calitate de subiect este si persoana
juridica. Ca sanctiune se aplica si privarea de dreptul de a desfasura o anumita activitate. Constatarea si
examinarea contraventiilor tine de competenta organelor de protectie a mediului. Raspunderea penala
este prevazuta de 230 CP; obiectul nemijlocit sunt relatiile ce asigura protectia aerului atmosferic. Latura
obiectiva se manifesta prin actiuni sau inactiuni criminale ce se caracterizeaza prin poluarea aerului a)cu
depasirea normelor stabilite; b)ca urmarea a emisie in atmosfera a poluantilor; c)ca urmare a incalcarii
regulilor de exploatare a utilajului de purificare si control al emisiilor in atmosfera; d)ca urmare a
neutilizarii utilajului de purificare si control al emisiilor in atmosfera. Infractiunea se considera
consumata daca in urma savarsirii actiunilor sau inactiunilor criminale s-au cauzat daune 1)in proportii
considerabile mediului; 2)regnului animal; 3)regnului vegetal; 4)sanatatii populatiei; 5)a provocat
decesul persoanei. Este o componenta materiala. Subiectul e persoana fizica responsabila care la
momentul savarsirii a atins 16 ani. Latura subiectiva se manifesta prin intentie fata de actiuni si
imprudenta fata de consecinte. Persoana juridica poate fi subiect. Cod Penal Articolul 230. Poluarea
aerului. Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor

24
sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor 33 de
purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile
mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei. Subiectul II
Administrarea de Stat a Fondul Funciar. Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă a) Relatați
importanța juridică a cadastrului funciar. - Cadastru funciar, care reprezinta in sine o totalitate de date si
informatii, harti topografice privind clasificarea terenurilor ce formeaza fondul funciar al RM dupa
destinatia lor principala, precum si informatii privind regimul de protectie si folosire, bonitatea,
fertilitatea, inclusiv date despre proprietarii funciari, beneficiarii funciari, posesorii funciari. Cadastrul
funciar este tinut la nivel republican (Agentia Relatii Funciare si Cadastru) si la nivel local (Organele
cadastrale teritoriale); cu toate acestea la nivel local exista si registru de evidenta a detinatorilor de
terenuri, tinut de primar si inginerul cadastral. Cadastrul funciar este un sistem unitar de sinestatator si
obligator de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza stabilirea, inregistrarea,
descrierea si marcarea pe harti si planuri topografice a tuturor terenurilor de pe teritoriul republicii
indiferent de destinatie si tipul de proprietate. Menirea Cadastrului funciar, este asigurarea cu
informatie privind: 1. Statutul juridic al terenurilor 2. Tipurile de proprietate, posesie si benificiere
funciara 3. Indicii calitativi si cantitativi ai terenurilor 4. Valoarea economica a terenurilor Cadastrul
Funciar se tine la nivel de fiecare unitate administrativ teritoriala (sat, comuna, oras, municipii), precum
si la nivel republican. b) Clasificați litigiile funciare. Litigii funciare - recunoaşterea dreptului de
proprietate asupra terenurilor, privatizarea terenurilor şi atacarea refuzului privind respingerea de
privatizare, stabilirea procedurilor de utilizare a terenurilor, atacarea refuzului de înregistrare a
dreptului de proprietate asupra terenurilor, invalidare a tranzacţiilor cu terenuri, secţiunea de terenuri
între proprietarii, definirea limitelor de teren , litigiile privind sondaj terenurilor, consolidarea
terenurilor agricole, reclasificarea terenului şi permisiunea utilizarii lui, îndepărtarea de teren de la
posesie ilegală, eliminarea barierelor din calea de utilizare a terenului, contractul de arendă teren
(încheierea, modificarea, rezilierea, reînnoire pentru o perioadă suplimentare), încălcarile codului de
urbanism (reguli de dezvoltare terestră), alte categorii de litigii funciare. Codul funciar prevede
următoarele tipuri de litigii – - Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi autorităţile administraţiei publice
locale se soluţionează de organele ierarhic superioare, a căror decizie poate fi atacată în instanţa
judecătorească de drept comun sau economică competentă. - Litigiile în care părţile sau una din părţi
sînt deţinători de terenuri cu titlu de proprietate se examinează de către instanţa judecătorească de
drept comun sau economică competentă. - Litigiile patrimoniale dintre întreprinderi, instituţii şi
organizaţii privind raporturile funciare se soluţionează de către judecătoria economică. Litigiile
patrimoniale privind raporturile funciare, în care părţile sau una din părţi sînt persoane fizice se
examinează de către judecătoria raională, municipală (de sector) dacă legislaţia nu prevede altfel. Dupa
natra juridica litiigile funciare se clasifica in citeva categorii: A)Dupa continut: -Litigii funciare
nepatrimoniale; -si patrimoniale ; Litigiile nepatrimoniale -se solutionaeza de organele ierarhic
superioare, decizia lor poate fi atacata in instanta de contencios administrativ, unele se examineaza
nemijlocit de instanta de judecata. 34 Litigile patrimoniale funciare -se solutioneaza in exclusivitate de
instanta de judecata . B)dupa subiecti: -litigii funciare ce aparintre organe administrației publice si
persoanele fizice sau juridice; -litigii funciare ce apar intre detinatorii de terenuri; - litigii aparute intre
persoane juridice; c) Dezvoltaţi procedura de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole şi schimbare a
modului de folosire a terenurilor agricole. Codul funciar - Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole, cu
anumite excepţii se aprobă: prin hotărîre a Guvernului – pentru terenul agricol proprietate a statului, cu
avizul consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi pe al cărei teritoriu se află terenul; prin
decizie a consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al doilea și, respectiv, prin
hotărîrea Adunării Populare a Găgăuziei în a căror proprietate se află terenul agricol; prin decizie a

25
consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi pe al cărei teritoriu se află terenul proprietate
a persoanei fizice sau juridice, în temeiul cererii proprietarului. Schimbarea destinaţiei terenurilor
agricole se realizează conform procedurii prevăzute în regulamentul aprobat de Guvern. Schimbarea
destinaţiei terenurilor silvice de calitate superioară, a terenurilor ocupate de parcuri naţionale,
rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă. Schimbarea modului de
folosinţă a terenurilor agricole(arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pîrloagele, livezile, viile,
plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fîneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole şi
altele asemenea – cele cu vegetaţie) se face de către proprietar sau de către deţinătorul de teren cu
acordul proprietarului. Proprietarul de teren, în termen de 30 de zile după schimbarea modului de
folosinţă a terenurilor agricole specificate mai sus şi a terenurile ocupate de culturi de plante energetice
lemnoase (plop, salcie, salcîm) care au gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se
află în luncile rîurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii. este obligat să informeze în scris autorităţile
administraţiei publice locale de nivelul întîi. Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor ocupate de
depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de reparaţie şi de
păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, inclusiv amenajările piscicole,
precum şi fîşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care servesc activităţile agricole, instalaţiile
de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinaţienu se consideră excludere
a acestora din circuitul agricol şi se face prin decizia consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale de
nivelul întîi în temeiul cererii proprietarului, în cazul oraşului Chişinău – prin decizie a consiliului
municipal Chişinău. Se interzice folosirea terenurilor agricole în alte scopuri decît pentru amplasarea
obiectivelor de infrastructură a agriculturii, prevăzute mai sus. În cazul folosirii acestor obiective contrar
destinaţiei, acestea se consideră construcţii neautorizate, fapt ce atrage aplicarea sancţiunilor prevăzute
de Codul contravenţional. Casarea viilor şi a livezilor se face cu autorizarea autorităţilor administraţiei
publice locale, în modul stabilit de Guvern. Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol
sau silvic pentru executarea unor lucrări de prospecţiuni geologice, de instalare a unor linii de
telecomunicaţii, de transport electric sau conducte de gaz, apeducte şi alte instalaţii similare se aprobă
de autorităţile administraţiei publice locale cu acordul deţinătorilor de terenuri. În caz de necesitate a
lichidării urmărilor avariilor şi a executării lucrărilor de urgenţă pentru întreţinerea obiectivelor,
prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol, ocuparea terenurilor respective se face cu acordul
deţinătorilor de terenuri, iar în caz dacă aceştia refuză - cu autorizaţia autorităţilor administraţiei publice
locale. În toate cazurile deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubiri. 35 Organele şi unităţile care
beneficiază retragerea temporară din circuitul agricol sau silvic a unor terenuri sînt obligate să ia
măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul agricol şi silvic la expirarea termenului
aprobat. Schimbarea categoriei terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi
altor scopuri asemenea se aprobă prin hotărîrea Guvernului. Aceste terenuri vor fi utilizate în strictă
conformitate cu destinaţia lor. Desfăşurarea altor activităţi pe asemenea terenuri este admisă numai
dacă nu împiedică folosirea lor potrivit destinaţiei principale. Titularii lucrărilor de investiţii de producţie
şi ai altor activităţi cu destinaţie specială sînt obligaţi să ia măsurile necesare de amenajare şi nivelare a
terenurilor pe care nu le mai folosesc în activitatea lor de producţie şi care au rămas în urma extracţiei
de materii prime (caolin, argilă, pietriş), incluzîndu-le în circuitul agricol, iar dacă aceasta nu e posibil, în
producţia piscicolă sau silvică. În cazul în care beneficiarii funciari nu respectă prevederile alineatului
precedent lor nu li se vor atribui alte terenuri. Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care efectuează
cercetări şi investigaţii geodezice, de prospecţiune geologică, de exploatare, cadastrale, de reglementare
a regimului proprietăţii funciare, alte cercetări şi investigaţii execută astfel de lucrări pe toate terenurile
fără retragerea lor de la deţinători. Autorizaţia pentru efectuarea lucrărilor de prospecţiune, cu excepţia
lucrărilor cadastrale şi de reglementare a regimului proprietăţii funciare, o eliberează autorităţile

26
administraţiei publice locale, în conformitate cu competenţa lor, pe termen de cel mult un an în baza
unei cereri argumentate şi unui extras din planul lucrărilor de prospecţiune. Termenele începerii
lucrărilor, locul efectuării lor, mărimea plăţii pentru folosirea terenului, obligaţiile pentru repararea
pierderilor şi pentru readucerea terenurilor în stare normală spre a fi folosite conform destinaţiei lor
speciale, precum şi alte condiţii se prevăd în contractul încheiat cu deţinătorul de teren. Întreprinderile,
instituţiile şi organizaţiile care efectuează lucrări de prospecţiune sînt obligate ca din contul lor să aducă
terenurile în stare normală pentru a fi folosite conform destinaţiei lor speciale şi să le transmită
deţinătorilor în termenele stabilite prin contract. Aducerea terenurilor în stare normală se face în
procesul lucrărilor de prospecţiune, iar în cazul imposibilităţii de a le îmbina cel mult peste o lună de la
încheierea lucrărilor de prospecţiune, exceptînd perioada îngheţurilor la sol. Întreprinderile, instituţiile şi
organizaţiile ce efectuează lucrări de prospecţiune, care după tehnologia executării lor necesită
ocuparea terenului sau a unei părţi din el pentru construcţii provizorii, amplasarea utilajelor, tehnicii,
depozitelor de materie primă şi altor construcţii, care limitează complet sau parţial folosirea acestor
terenuri, achită pentru deţinători impozitul funciar ori, respectiv, arenda şi le repară integral toate
pierderile, inclusiv avantajul ratat. Test 10 Subiectul I: Regimul juridic de protecţie al aerului atmosferic
a) Determinaţi specificul aerului atmosferic ca obiect de protecţie. Prin noțiunea de aer înțelegem
amestec unic de gaze (azot şi oxigen, mici cantităţi de argon, neon, heliu, cripton, xenon, radon, dioxid
de carbon, hidrogen, vapori de apă şi diverse particule) de importanţă vitală majoră, în care pot vieţui
organisme vii, cel mai mobil component al mediului, nedefinit prin hotare şi care, ca urmare a mişcării
maselor sale, răspîndeşte urmările influenţei antropogene la distanţe imprevizibile. Legea privind
protecția aerului atmosferic stabilișete drept obiective păstrarea purităţii şi ameliorarea calităţii aerului
atmosferic – component al mediului, prevenirea şi reducerea efectelor nocive ale factorilor fizici,
chimici, biologici, radioactivi şi de altă natură asupra atmosferei, cu consecinţe nefaste pentru populaţie
şi/sau mediul înconjurător. b) Determinaţi condiţiile de autorizare, raportare şi monitorizare a calităţii
aerului atmosferic. 36 1. Autorizarea Emisia în atmosferă a poluanţilor de la sursele fixe de poluare se
admite, în fiecare caz concret, numai în baza autorizaţiei eliberate de Agenţia de Mediu – autoritate
emitentă a actelor permisive în domeniul mediului. Persoanele fizice şi juridice care, direct sau indirect,
prin activitatea lor, afectează calitatea aerului atmosferic sînt obligate să solicite şi să obţină de la
autoritatea emitentă autorizaţia pentru emisia în atmosferă a poluanţilor de la surse fixe de poluare. În
acest caz, solicitantul prezintă, fie pe suport de hîrtie, la sediul autorităţii, fie în format electronic, prin
intermediul ghişeului unic, următoarele documente: a) cererea în care se indică informaţii privind:
denumirea, forma juridică de organizare, IDNO-ul, adresa juridică ori numele, prenumele, seria şi
numărul buletinului de identitate, IDNP-ul solicitantului autorizaţiei; genul de activitate, integral sau
parţial, pentru a cărui desfăşurare se solicită autorizaţia; b) raportul privind normativele ELA, elaborat de
laboratoarele acreditate în modul stabilit. ELA de poluanţi - emisie limitat admisibilă a poluanţilor
evacuaţi, stabilită prin calculul dispersiei în aerul atmosferic de la suprafaţa solului de o sursă sau de un
grup de surse de emisie, care nu depăşesc normativele calităţii aerului, prevăzute pentru populaţie,
regnul animal şi vegetal; raport privind normativele ELA – descriere a cantităţii de ELA, întocmită de
laboratoare acreditate în modul stabilit; Pentru obţinerea autorizaţiei pentru emisia în atmosferă a
poluanţilor de la surse fixe de poluare pentru primul an de activitate, solicitantul anexează la cerere
compartimentul privind protecţia mediului din proiectul de execuţie a obiectului, urmînd, ca în decursul
anului respectiv, să asigure elaborarea raportului privind normativele ELA de către laboratoarele
acreditate în acest sens. În cazul în care autorizația este emisă, autorizaţia obligă titularul să
îndeplinească anumite condiţii speciale privind: a) respectarea normativelor ELA de poluanţi; b)
respectarea graficului şi a procedurii de verificare a emisiilor în aerul atmosferic, coordonate cu
autoritatea emitentă; c) implementarea măsurilor de reducere a efectelor poluării şi de protecţie a

27
mediului. 2. Monitorizarea și Raportarea Monitorizarea poluării aerului se realizează de către Serviciul
"Hidrometeo". În cazul în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, a emisiilor sporite de
poluanţi şi a altor influenţe nocive asupra aerului atmosferic, în unele zone este periclitată sănătatea
oamenilor, organele Serviciului "Hidrometeo" sînt obligate să informeze de îndată Guvernul, organele
respective ale controlului de stat, autorităţile administraţiei publice locale, populaţia şi conducerea
întreprinderilor interesate. La primirea informaţiilor privind poluarea aerului atmosferic, Guvernul, alte
autorităţi abilitate vor lua măsuri urgente pentru reducerea intensităţii emisiilor de poluanţi şi lichidarea
altor efecte nocive asupra atmosferei. c) Dezvoltați sistemul de conlucrare dintre Autoritățile publice în
vederea asigurării legislației în domeniul aerului Autoritățile publice în vederea asigurării legislației în
domeniul aerului, sunt Guvernul, autoritatea centrală de mediu şi gestionare a resurselor naturale,
Ministerul Sănătății, autoritățile administrației publice locale. Guvernul efectuează administrarea în
domeniul protecţiei aerului atmosferic prin intermediul autorităţii centrale de mediu şi gestionare a
resurselor naturale, al Ministerului Sănătăţii, precum şi al autorităţilor administraţiei publice locale în
conformitate cu legislaţia. Autoritatea centrală de mediu şi gestionare a resurselor naturale: a)
elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu; 37 b) elaborează proiecte de acte normative,
inclusiv normativele ELA, programele ecologice şi direcţiile prioritare privind protecţia aerului
atmosferic; d) elaborează sistemul naţional pentru evidenţa de stat a acţiunilor nocive asupra aerului
atmosferic; e) efectuează monitorizarea poluării aerului; i) informează operativ Guvernul, autorităţile
administraţiei publice locale şi populaţia despre nivelul de poluare a aerului atmosferic, inclusiv în
cazurile excepţionale. Ministerul Sănătăţii: a) promovează politica de asigurare a calităţii aerului
corespunzătoare securităţii sănătăţii şi bunăstării oamenilor; b) elaborează normativele CMA de poluanţi
şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic; c) estimează starea de sănătate
a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor;
d) înaintează pretenţiile pentru repararea prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor; e) exercită controlul
de stat asupra respectării normativelor CMA de poluanţi; f) examinează documentele şi ia decizii în
cazurile de încălcare a legislaţiei privind protecţia aerului atmosferic referitoare la ocrotirea sănătăţii; g)
stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele cu surse de poluanţi chimici şi
fizici ai atmosferei; i) participă la examinarea pretenţiilor de reparare a prejudiciilor cauzate sănătăţii
oamenilor. Autorităţile administraţiei publice locale: a) elaborează măsurile de amenajare şi de creare a
spaţiilor verzi în localităţi; b) asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor nocive
ale poluanţilor asupra aerului atmosferic; c) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, a
persoanelor fizice şi juridice interesate asupra nivelului de poluare a aerului. Subiectul II Administrarea
de Stat a Fondul Funciar. Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă a) Definiţi subcategoriile de
terenurilor din cadrul terenurilor cu destinaţie agricolă. Subcategoriile de terenuri din cadrul terenurilor
cu destinație agricolă conform Codului Funciar fac parte: a) terenurile agricole (arabile, inclusiv serele,
solariile şi răsadniţele, pîrloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi,
fîneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole şi altele asemenea – cele cu vegetaţie); b) terenurile
ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de
reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, inclusiv amenajările
piscicole, precum şi fîşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care servesc activităţile agricole,
instalaţiile de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinaţie; c) terenurile
ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcîm) care au gradul de evaluare a
fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile rîurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii. b)
Relataţi despre sistemul organelor administrării de stat în domeniul protecţiei şi folosirii terenurilor.
Protecția și ontrolul asupra folosirii terenurilor este garantată de administrația publică locală de nivelul.
38 În general Codul Funciar stabilește în competența consiliilor săteşti (comunale) şi orăşeneşti: •

28
atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul stabilit de lege; •
autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege; • asigurarea perceperii
impozitului funciar; • exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor; • ţinerea
cadastrului funciar în teritoriul din subordine; • privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri în
condiţiile prevăzute de lege; • determinarea şi atribuirea terenurilor pentru construcţii şi amplasarea
lor, în conformitate cu legea; • soluţionarea litigiilor funciare în limitele competenţei lor; • organizarea
evaluării terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern; • stabilirea suprafeţelor care rămîn
în proprietatea statului în limita teritoriilor satelor (comunelor); • elaborarea propunerilor vizînd
aprobarea de către consiliul raional şi municipal a perimetrelor localităţilor săteşti; • prezentarea
propunerilor de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole în temeiul cererii proprietarului. De
competenţa consiliilor raionale şi municipale ţin: • exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei
terenurilor; • stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor; • stabilirea şi schimbarea
perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind perimetrele; • ţinerea cadastrului
funciar al raionului şi municipiului, organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare; •
elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii
funciare pe teritoriul raionului şi municipiului şi asigurarea realizării lor; • repartizarea şi retragerea
terenurilor, în modul stabilit de lege; • stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în
limita raionului şi municipiului; • autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri; • privarea
deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare; •
determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii; • elaborarea propunerilor privind hotarele
unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi aprobate de Guvern. Parlamentul la rândul său adoptă
legile care reglementează domeniul protecției și folosirii terenurilor, iar Guvernul elaborează strategii
pentru aplicarea și executarea lor la nivel superior, autoritățile enunțate mai sus punându-le efectiv în
practică. c) Recomandaţi temeiuri juridice de apariţie şi încetare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor cu destinaţie agricolă. Aparitie: - Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor agricole
şi agroindustriale de stat şi cooperatiste asupra terenului se păstrează în cazul intrării lor în componenţa
asociaţiilor şi combinatelor agroindustriale, agrofirmelor şi altor formaţiuni şi la ieşirea din componenţa
acestora. - Terenurile pentru îndeletniciri şi meşteşuguri populare se atribuie cetăţenilor de autorităţile
administraţiei publice locale în condiţii contractuale. - Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de
lîngă casă, în conformitate cu legislaţia, amplasate în extravilanul satului (comunei) sau oraşului (gradini)
39 - Cetăţenilor care nu au terenuri pentru grădină li se pot atribui loturi pentru legumicultură. -
Întovărăşirile pomicole formate anterior continuă să posede terenurile atribuite lor conform legislaţiei în
vigoare. Aceste terenuri se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale respective.
Terenurile aparţinînd întovărăşirilor pomicole se află în hotarele extravilanului localităţilor pe contul
cărora au fost create. Membrii întovărăşirilor pomicole beneficiază de loturile repartizate lor din terenul
atribuit întovărăşirii. - Cumpărarea; - Obținerea prin succesiune. Încetării: - Încălcarea legislației în
domeniul agricole; - Vânzarea; - Decesul; - Dezmembrarea persoanei juridice; - Schimbarea destinației
terenului agricol. Test 11 Subiectul I: Reglementarea juridică a evaluării impactului asupra mediului şi
expertizei ecologic. a) Definiţi noţiunea şi principiile evaluării impactului asupra mediului. Impact asupra
mediului – schimbări directe sau indirecte ale mediului, provocate de realizarea unor activităţi
planificate care afectează sau pot afecta atît sănătatea omului, cît şi diversitatea biologică, solul,
subsolul, apa, aerul, clima, landşaftul, bunurile materiale, patrimoniul cultural, precum şi interacţiunea
dintre factorii enumeraţi. Principiul acţiunii preventive presupune că evaluarea impactului asupra
mediului se realizează la etapa timpurie de planificare, proiectare şi luare a deciziilor cu privire la
activitatea planificată, în baza informaţiilor tehnice şi ştiinţifice existente la momentul respectiv, cu
indicarea măsurilor pentru reducerea sau prevenirea impactului potenţial asupra mediului, avînd în

29
vedere dezvoltarea durabilă a ţării. Principiul corectitudinii şi plenitudinii informaţiei presupune că
evaluarea impactului asupra mediului se realizează în baza informaţiei prezentate de iniţiator privind
activitatea planificată, a informaţiei despre starea actuală a mediului şi a resurselor naturale, precum şi
a informaţiei primite de la autorităţile de stat de profil şi de la autorităţile administraţiei publice locale
pe al căror teritoriu se va desfăşura activitatea planificată, ţinînd cont de propunerile expuse în cadrul
dezbaterilor publice. Principiul transparenţei şi accesibilităţii presupune că publicul este în drept să
primească la timp, înainte de realizarea activităţii planificate, în conformitate cu cerinţele prezentei legi
şi cu legislaţia privind transparenţa procesului decizional, informaţii despre activitatea planificată şi să
participe la dezbaterile publice organizate în procesul de evaluare a impactului asupra mediului.
Principiul participativ presupune că iniţiatorul asigură tuturor participanţilor interesaţi accesul la
documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului, la consultările publice privind evaluarea
impactului activităţii planificate în locul şi timpul accesibile pentru public. Principiul precauţiei prevede
că soluţionarea problemelor legate de impactul negativ asupra mediului trebuie să înceapă pînă la
primirea, în volum deplin, a dovezilor ştiinţifice despre impactul negativ asupra mediului al activităţii
planificate. Dacă există motive întemeiate cu privire la impactul negativ asupra mediului al activităţii
planificate, trebuie luate măsuri de precauţie, iar în cazul unui impact semnificativ şi ireversibil,
activitatea respectivă urmează a fi interzisă. Principiul “poluatorul plăteşte” prevede că iniţiatorul
activităţii planificate suportă cheltuielile legate de evaluarea impactului asupra mediului şi de
minimizarea impactului negativ asupra mediului al activităţii planificate. 40 b) Dezvoltaţi procedura de
efectuare a expertizei ecologic de stat. Expertiza ecologică de stat este obligatorie pentru documentaţia
de proiect şi planificare privind obiectele şi activităţile economice preconizate care influenţează sau pot
influenţa asupra stării mediului înconjurător şi/sau prevăd folosirea resurselor naturale, indiferent de
destinaţie, amplasare, tipul de proprietate şi subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor
capitale, sursa de finanţare şi modul de execuţie a lucrărilor de construcţii. Pentru efectuarea expertizei
ecologice de stat urmează a fi depuse de către beneficiar: 1. Cerere 2. Documentaţia de proiect şi
planificare, cu autorizaţiile prealabile ale organului administraţiei publice locale şi organizaţiilor
interesate referitoare la amplasarea şi asigurarea tehnică a obiectului proiectat, precum şi avizele
organelor de supraveghere şi control de stat privind desfăşurarea activităţii economice preconizate – act
eliberat de către instituţiile de proiectare 3. Avizele Centrelor de Igienă şi Epidemiologie ale Ministerului
Sănătăţii şi avizele altor organe de supraveghere şi control de stat – act elaborat de către Centrele de
Sănătate Publică 4. Documentul de confirmare a acordului populaţiei, care locuieşte în perimetrul zonei
de protecţie sanitară a obiectului respectiv, privind amplasarea acestuia – act elaborat/eliberat de către
Beneficiarul serviciului. Documentele se depun la Inspectoratul Ecologic de Stat. Expertiza ecologica de
stat se efectueaza de catre experti ecologici de stat titular , precum si concursul savantilor, specialistilor
de inalta calificare- membri ai comisiei mixte de experti, in trei etape de lucru: 1) De pregatire - consta
din controlul suficientii completarii documentatiei prezentate spre examinare pe obiectul proiectat
conform cerintelor; 2) Elaborarea avizului general 3) Elaborarea avizului de baza - a expertizarii
documentatia prezentata este supusa unei examinari complexe. c) Determinaţi criteriile juridice de
deosebire între evaluarea impactului asupra mediului şi expertiza ecologică Evaluarea impactului asupra
mediului trebuie să scoată în evidenţă, să descrie şi să evalueze, în mod corespunzător, în fiecare caz în
parte, efectele directe şi indirecte ale activităţii planificate asupra următorilor factori: a) populaţie,
faună şi floră; b) sol, subsol, apă, aer, climă şi landşaft; c) bunuri materiale şi patrimoniu cultural; d)
interacţiunea dintre factorii menţionaţi la lit.a)-c) şi consecinţele lor pe termen lung, precum şi
consecinţele cumulative. Evaluare a impactului asupra mediului se aplică proiectelor publice şi private
sau al unor genuri de activitate planificate, pentru asigurarea prevenirii sau minimizării, la etapele
iniţiale, a impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei. Expertiza ecologică se efectuează în

30
scopul: a) adoptării unor decizii argumentate şi aprobării actelor care prevăd utilizarea resurselor
naturale şi măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui; b) prevenirii sau
minimizării eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor şi activităţilor economice
preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei; c)
menţinerii echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, creării condiţiilor optime de viaţă
pentru oameni; d) corelării dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor. Expertiza
ecologică de stat este efectuată pentru obiectele şi activităţile economice preconizate care nu au fost
supuse evaluării impactului asupra mediului şi influenţează mediul şi/sau prevăd folosirea resurselor
naturale, indiferent de destinaţie, amplasare, tipul de 41 proprietate şi subordonarea acestor obiecte,
volumul investiţiilor capitale, sursa de finanţare şi modul de execuţie a lucrărilor de construcţii. Subiectul
II : Administrarea de Stat a Fondul Funciar. Regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă a)
Caracterizați măsurile juridice de protecție a terenurilor. În scopul protecţiei solurilor, legislaţia în
vigoare stabileşte o serie de obligaţii pentru deţinătorii de terenuri cu orice titlu, protecţia juridică fiind
considerată mijlocul cel mai eficient de conservare şi ameliorare a calităţii acestora. Protecţia juridică a
terenurilor are ca scop atât protecţia cantitativă (folosirea completă şi păstrarea destinaţiei acestor
terenuri, a fertilităţii lor, etc), cât şi protecţia lor calitativă (executarea de lucrări de conservare şi
ameliorare a solului pe bază de studii şi proiecte, prevenirea şi înlăturarea degradării calităţii fizico-
chimice şi biologice). Protecţia juridică calitativă şi cantitativă a solului este parte componentă a
protecţiei juridice a mediului, fiind o problemă de interes atât public, cât şi privat, ce se realizează mai
ales prin stabilirea de obligaţii legale pentru orice deţinător de teren, care va executa lucrările de
protecţie şi ameliorare a solului fie prin forţe proprii, fie cu aportul unităţilor specializate. Dispoziţiile
constituţionale (art.46) consacră o obligaţie generală pentru deţinătorii de terenuri cu orice titlu şi
pentru autorităţile publice, de întocmire de studii şi proiecte de lucrări de protecţie şi ameliorare a
calităţii solului, dar şi executarea acestora. Legea privind protecţia mediului cuprinde dispoziţii care
prevăd obligaţia pentru toţi deţinătorii de terenuri de protecţie a solului, subsolului şi ecosistemelor
terestre prin măsuri de gospodărire, conservare şi amenajare a teritoriului complexe şi adecvate.
Terenurile degradate şi neproductive (cu eroziune, cu exces de umiditate, pietriş, bolovăniş, nisipoase,
sărăturile, terenurile acide, cu deşeuri, etc.) care şi-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de
producţie, sunt supuse unui program de recuperare şi ameliorare. Solul poate fi protejat şi ameliorat
prin lucrări de îmbunătăţiri funciare, sub formă de construcţii hidrotehnice, lucrări de prevenire şi
înlăturare a secetei, inundaţiilor, umidităţii excesive, eroziunii, etc., în scopul îmbunătăţirii cpacităţii de
producţie a terenurilor neproductive. Aceste lucrări se execută în corelare cu lucrările de gospodărire a
apelor, de amenajare a teritoriului, în acord cu interesele proprietarilor de teren. b) Relataţi despre
procedura de soluţionare a litigiilor funciare. Litigiul funciar apare din momentul adresării primăriei
satului, executivului raional, primăriei oraşului (în continuare - reclamant), împreună cu întreprinderea
agricolă sau altă organizaţie interesată către organele de autoadministrare locală (reclamat), în
atribuţiile cărora sînt terenurile litigioase, intentînd acţiunea privind remiterea lor. În reclamaţie se
indică reclamatul şi posesorul terenului litigios; circumstanţele ce constituie temeiul acestei reclamaţii;
pretenţiile reclamantului cu indicarea concretă a locului unde se află terenul şi suprafaţa acestuia.
Reclamaţia poate cuprinde şi alţi factori şi argumente. La reclamaţie se anexează documentele şi alte
acte ce confirmă dreptul asupra terenurilor în cauză; avizele organelor de resort privind litigiul
respective (secțiile pentru reforma agrară ale organelor autoadministrprii locale, Departamentul de Stat
pentru Reforma Agrară al Republicii Moldova. Reclamaţia se semnează în mod obligator de
conducătorul organului de autoadministrare locală. Reclamantul examinează pretenţiile formulate şi în
termen de 15 zile expediază în scris un răspuns motivat. Răspunsul treduie să conţină numele
reclamantului; aprobarea argumentată (sau dezaprobată) totală sau parţială a cererii; propuneri vizînd

31
modul de remitere a terenurilor, în 42 cazul soluţionării cererii (ţinînd cont de clădirile, plantaţiile de
cultură multianuale etc. pe taritoriile în cauză). În cazul refuzului în remiterea terenurilor, reclamantul
primeşte un răspuns la care se anexează documentele şi alte acte ce confirmă dreptul acestuia terenului
litigios. În funcţie de necesitate părţile pot institui, pe principii de paritate, un grup de lucru ce ar
reglementa dimensiunile privind transmiterea terenurilor din gestiunea unei părţi în gestiunea celei de a
doua. În cazul cînd se aprobă intentarea acţiunii (reclamantul consimte remiterea terenurilor care
constituie obiectul litigiului), reclamantul va expedia cererea, răspunsul pozitiv şi alte materiale necesare
la executivul raional (primăria oraşului) spre examinare. Comitetul executiv raional (primăria oraşului) în
termen de 15 zile examinează acordul părţilor privind remiterea terenurilor în altă gestiune şi prezintă
Comitetului de Stat pentru Problemele Reformei Economice ale Republicii Moldova propuneri vizînd
hotarele extravilanului. Comitetul de Stat pentru Problemele Reformei Economice al Republicii Moldova
în comun cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al Republicii Moldova în termen de 10 zile examinează
materialel cu privire la remiterea terenurilor în altă gestiune şi elaborează proiectul de hotărîre,
prezentîndu-l Guvernului Republicii Moldova spre examinare. Titlurile de stat asupra dreptului la
folosinţă a terenurilor se perfestează conform hotărîrii Guvernului Republicii Moldova. În cazul refuzului
reclamantului de a satisface cererea recalamantului sau de expirare a terenului de răspuns, reclamantul
este în drept să adreseze o cerere la comitetul executiv (primăria oraşului), care în termen de 15 zile
examinează litigiul funciar şi prezintă Comitetului de Stat pentru Problemele Reformei Economice al
Republicii Moldova propuneri vizînd soluţionarea litigiului în cauză. Comitetul de Stat pentru Problemele
Reformei Economice al Republicii Moldova în comun cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei al
Republicii Moldova în termen de 10 zile examinează materialele cu privire la litigiile funciare și
elaborează proiectul respectiv de hotărîre a Guvernului Republicii Moldova, prezentîndu-l spre
examinare. Litigiile funciare privind suprafeţele de teren aflate în subordinea administrativteritorială a
două sau mai multe raioane, după examinarea lor de către executivul raional (primăria oraşului), unde
se află terenul litigios, cu participarea organelor autoadministrării locale interesate, se prezintă
Comitetului de Stat pentru Problemele Reformei Economice al Republicii Moldova. Comitetul de Stat
pentru Problemele Reformei Economice al Republicii Moldova în comun cu Ministerul Agriculturii şi
Alimentaţiei al Republicii Moldova în termen de 10 zile examinează materialele necesare cu privire la
litigiile funciare şi elaborează proiectul de hotărîre, prezentîndu-l Guvernului Republicii Moldova spre
examinare. În cazul modificării hotarelor, terenurile se remit în altă posesie împreună cu construcţiile şi
amenajările aflate pe teritoriul respectiv, precum şi cu plantaţiile de culturi multianuale. Modul şi
particularităţile de folosire în continuare a construcţiilor şi plantaţiilor de culturi multianuale se stabilesc
în baza acordului părţilor. În cazul cînd părţile nu ajung la o identitate de păreri, litigiul patrimonial
privind relaţiile de ordin funciar se soluţionează în arbitraj conform articolului 92 din Codul funciar al
Republicii Moldova. Litigiile patrimoniale privind stabilirea hotarelor extravilanului localităţilor se
soluţionează în conformitate cu normele legislaţiei în vigoare, luînd drept bază anul formării gospodăriei
agricole (colxozului, sovhozului), ţinînd cont de oportunitatea economică. c) Recomandaţi elementele
contractului de arendă în agricultură. 43 Obiectul contractului – bunul imobil; Subiecții – arendatorul și
arendașul (datele părților); Termenul pentru care se instituie arenda; Drepturile și obligațiile părților;
Clauzele cu privire la modul de folosire a terenului; Plata arendei, modalitatea, periodicitatea; Motivele
pentru care contractul poate înceta. Test 12 Sub 1: Regimul juridic al subsolului a) Descrieți specificul
subsolului ca obiect de folosire și protecție In conformitate cu prevederile legislatiei subsolului, subsolul
reprezinta partea scoartei terestre aflata sub stratul de sol fertiliar in lipsa acestuia, sub suprafata
terestra si fundul corpurilor de apa, inclusive a apelor curgatoare care ajunge pana la adancimi accesibile
petru cercetarea geologica si valorificarea (din punct de vedere tehnic) . Subsolul Republicii Moldova il
constituie fondul de stat al subsolului care include: 1. Sectoarele de subsol atribuite in folosinta in

32
conformitate cu prevederile legislatiei subsolului (sectoarele de subsol repartizare ptr exploatare). 2.
Sectoarele de subsol care nu au fost atribuite in folosinta si reprezinta sectoarele de subsol
nerepartizate (atat cercetare, cat si neexploarate). Totodata, fondul de stat al zacamintelor de substante
minerale utile include toate zacamintele, inclusiv cele aflate in rezerva, inclusive cele evaluate. Subsolul
in toata complexitatea sa, si anume – zacaminte minerale lichide, solide sau gazoase apartine cu drept
de proprietate exclusive a statului Republica Moldova. 3. Sectoarele de subsol, zacamintele minerale
utile indifernet de natural or, sunt declarate in conformitate cu legislatia – inalienabile, insesizabile,
imprescriptibile. Legislatia determina ca sectoarele de teren nu pot fi instrainate insa pot fi atribuite cu
drept de folosinta. Toate… juridce care intr-0un fel sau altul violeaza dreptul de proprietate al statului
sunt declarate nule – nulitatea absoluta. Conform legislatiei subsolului, subiectii relatiilor miniere sunt:
1. Statul 2. UAT 3. Persoanele fizice si juridice din Republica Moldova 4. Persoanele fizice si juridice
straine. Persoanele juridice si fizice carore li se atribuie in folosinta sectoarele de subsol,, dobandesc
statutul de beneficiar al subsolului. Totodata, legislatia subsolului stabileste un subiect special al
relatiilor miniere – Intreprindere Miniera – specializata din punct de vedere tehnic si logistic in domeniul
exploatarii zacamintelor natural e utile, fie la suprafata (cariera) fie subtean (mina de exploatare).
Datorita insusirilor sale, a resurselor naturale, a bogatiilor pe care le cuprinde, cu rol deosebit asupra
dezvoltarii generale a societatii, se impune protejarea subsolului prin toate mijloacele, inclusiv cele
juridice, care sunt cele mai eficiente. Este necesara o protectie a resurselor naturale, o gestiune durabila
a acestor materii prime printr-o exploatare si o explorare eficienta. Datorita legaturii organice dintre sol
si subsol, regimul lor juridic si protectia lor sunt reglementate de multe ori in acelasi context. Legislatia
subsolului, de asemenea, determina principiile de baza in domeniul protectiei si utilizarii rationale a
zacamintelor minerale utile. Astfel, legislatia cu privire la subsol se bazeaza pe urmatoarele principii: 1)
Asigurarea folosirii rationale, complexe si inoffensive a subsolului; 2) Asigurarea protectiei subsolului din
punct de vedere ecologic 3) Asigurarea extinderii bazei de materie prima minerala. 44 4) Tansparenta
utilizarii subsolului – participarea persoanelor fizice si juridice la licitatiile de atribuire a sectoarelor de
subsol. 5) Asigurarea egalitatii in drepturi si interese ale beneficiarilor subsolului. b) Determinați formele
de folosire a subsolului Conform art.13 din Codul Subsolului Dreptul de folosinţă asupra sectorului de
subsol înseamnă posibilitatea beneficiarului subsolului de a realiza tipurile de folosire a sectorului de
subsol stipulate la art.14(tipurile de folosire a subsolului). Dreptul de folosinţă asupra sectorului de
subsol se realizează în limitele sectorului atribuit beneficiarului subsolului sub formă de perimetru
minier sau geologic, potrivit clauzelor prevăzute de contract. Dreptul de extragere a substanţelor
minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative naturale, dă beneficiarului subsolului,
care a obţinut licenţă în conformitate cu prevederile Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind
reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, posibilitatea de a desfăşura pentru o
perioadă stabilită activităţi, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere la folosirea subsolului.
Tipurile de folosire a subsolului Subsolul se atribuie în folosinţă pentru: a) cercetare geologică, inclusiv
prospectarea, evaluarea şi explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile şi alte tipuri de cercetări
geologice; b) extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative
naturale; c) construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor
minerale utile; d) înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale; e) organizarea
obiectivelor geologice protejate; f) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, altor materiale
geologice de colecţie. In dependenta de tipul de folosinta a subsolului, se determina si actele care
confirma acest drept – de folosinta a subsolului. Dreptul de folosinta asupra sectorului de subsol se
realizarea in limitele sectorului atribuit beneficiarului sub forma de perimetru minier sau perimetru
geologic. perimetru geologic – sector al subsolului atribuit pentru cercetare geologică; perimetru minier
– sector al subsolului atribuit pentru extragerea substanţelor minerale utile, construirea sau exploatarea

33
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, precum şi pentru
organizarea obiectivelor geologice protejate; Sectoarele de subsol se atribuie in folosinta pe un termen
limitat sau pe termen nelimitat. Pe termen nelimitat, sectoarele de subsol se atribuie autoritatilor
administratie publice central, institutiilor publice din subordinea acestora pentru exploatarea
constructiilor subterane nelegate de extragerea substantelor minerale utile, inclusive pentru
depozitarea substantelor nocive si deseurilor industrial. In folosinta pe o durata determinata de timp se
atribuie sectoarele de subsol pe un termen de 5 ani pentru cercetarea geologica a subsolului si pentru
cinstruirea constructiilor subterane nelegate de exploatarea zacamintelor natural utile. Pe o period ade
pana la 25 ani se determina extragerea apelor subterane si pentru extragerea zacamintelor minerale
utile se aproba perioda exploatarii zacamintelor conform documentatiei tehnice. In caz de necesitatea,
termenul de folosinta temporara a sectoarelor se subsol se poate prelungi la cererea beneficiarului si cu
acordul organului care a atribuit sectorul de subsol in folosinta, cu conditia ca a fost respectata
procedura de exploatare complexa a subsolului si respoectiv, nu a fost incalcata legislatia ecologica. c)
Argumentați cazurile de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter penal, contravențional și civil
pentru nerespectarea legislației subsolului. Conform prevederilor Codului subsolului, persoana fizică și
sau juridică pot fi atrase la răspunderea civilă, penală sau contravențională pentru următoarele fapte: a)
folosirea neautorizată a subsolului; 45 b) încălcarea prevederilor actelor normative în domeniul
efectuării în condiţii de securitate a lucrărilor legate de folosirea subsolului, protecţiei subsolului şi
mediului înconjurător, inclusiv standardele, regulamentele tehnice şi regulile aprobate în modul stabilit;
c) încălcarea modului de atribuire în folosinţă a subsolului; d) construirea neautorizată pe suprafeţele cu
zăcăminte de substanţe minerale utile; e) încălcările ce conduc la poluarea subsolului şi aduc
zăcămintele de substanţe minerale utile într-o stare în care acestea nu mai pot fi exploatate; f)
încălcarea normelor, regulilor şi cerinţelor faţă de efectuarea lucrărilor de cercetări geologice ale
subsolului; g) încălcarea cerinţelor proiectelor tehnice aprobate, schemelor tehnologice şi planurilor de
dezvoltare a lucrărilor miniere la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, construirea şi
exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile; h) încălcarea
dreptului de proprietate asupra informaţiei geologice şi asupra altei informaţii privind subsolul; i)
distrugerea sau deteriorarea sondelor de observaţie în regim pentru apele subterane, precum şi a
semnelor geodezice şi de topografie minieră; j) distrugerea sau pierderea documentaţiei geologice şi de
topografie minieră, a duplicatelor probelor, necesare pentru cercetarea în continuare a subsolului şi
extragerea substanţelor minerale utile; k) exploatarea iraţională şi selectivă (în afara proiectului) a
sectoarelor bogate în zăcăminte de substanţe minerale utile, ce condiţionează pierderi neîntemeiate ale
rezervelor de balanţă de substanţe minerale utile; l) încălcarea modului de achitare a plăţilor la folosirea
subsolului; m) prezentarea unor rapoarte conţinînd date neveridice privind volumele extrase şi rezervele
pierdute de substanţe minerale utile; n) extragerea substanţelor minerale utile, apelor minerale
naturale şi potabile în lipsa licenţei respective. Răspunderea contravențională pentru încălcarea
legislației subsolului determinată în Capitolul IX Cod Contravențional, în special art.119 Cod
Contravențional care determină faptele care constituie contravenție privind protecția și utilizarea ilegală
a subsolului. Art.405 Cod Contrav. Determină 2 organe de constatare a contravenției în domeniul
subsolului: 1.Inspectoratul ecologic de stat 2.Agenția pentru geologie și resurse miniere Contravențiile
miniere examinate doar de inspectorii geologici de stat din cadrul Agenției pt geologie și resurse
miniere. Sînt în drept să examineze cauze contravenţionale privind contravenţiile şi să aplice sancţiuni
inspectorul principal de stat pentru ecologie şi adjuncţii lui, inspectorii superiori de stat pentru ecologie
şi inspectorii de stat pentru ecologie. Contravenţiile se examinează de organele pentru control geologic
şi supraveghere minieră. De asemenea pentru încălcarea legislației subsolului pot fi articole indicate în
Codul Penal. Este necesar de menționat aceasta determină două componențe de infracțiuni care pot fi

34
aplicate pt legislația minieră. Art.223 CP RM fiind componență generală privind încălcarea cerințelor
sectoarelor ecologice. Componență specială art.228 CP RM încălcarea cerințelor de protecție a
subsolului. Reieșind din prevederile art.228 CP RM pot fi aplicate sancțiuni penale pt încălcarea
cerințelor de protecție a zăcămintelor miniere. Încălcarea cerințelor de protecție a altor resurse a
subsolului pentru: a. Construirea neautorizată a unor spații din subteran b. Depozitarea deșeurilor toxice
pentru terenurile zăcăminte miniere c. Deversarea neautorizată a substanțelor nocive în subsol cu
condiția ca aceste fapte ilegale au provocat alunecări de teren. d. Poluarea apelor subterane, creînd un
pericol pentru sănătatea populației 46 Poate surveni răspunderea contractuală a legislației cu privire la
subsol, în condițiile neerespectării prevederilor din contractul de atribuire a sectorului de subsol. 1.
Rezilierea- nu sunt respectate obligații contractuale 2. Nulitatea- nerespecatrea procedurii de
transmitere a dreptului de folosință Sub 2: Dreptrul de proprietate funciară. Regimul juridic al
terenurilor din intravilanul localităților a) Caracterizați particularitățile dreptului de proprietate asupra
terenurilor din intravilan. Terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei
publice locale, iar din municipii - în proprietate municipală. Perimetru al localităţii este hotarul
intravilanului (teritoriului ei) care îl desparte de extravilan. Perimetrul respectiv al localităţii se stabileşte
prin reglementarea regimului proprietăţii funciare în conformitate cu planul general şi pe baza
argumentării tehnicoeconomice a dezvoltării oraşului şi satului (comunei). Perimetrul oraşelor se
stabileşte şi se modifică de către Guvern. Perimetrul celorlalte localităţi se stabileşte şi se modifică de
autorităţile administraţiei publice locale. (art.43 CF) Din componenţa terenurilor oraşelor şi satelor
(comunelor) fac parte: - terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi alte amenajări; - terenurile de uz
public terenurile folosite pentru: piete, strazi, pasaje, gradini, parcuri, bulevarde publice s.a. Pe
terenurile de uz public se admite amplasarea constructiilor si amenajarilor capitale in conformitate cu
destinatia speciala a acestora si cu respectarea destinatiei terenurilor ce sunt, sau urmeaza a fi
amplasate. Se admite si amplasarea constructiilor si amenajarilor provizorii usoare.; - terenurile pentru
transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii, de
transport electric, pentru exploatări miniere şi pentru alte industrii; - terenurile împădurite; - terenurile
cu destinaţie agricolă şi alte terenuri. (art.44 CF) Terenurile cu destinatie speciala din intravilanul
localitatilor constau in faptul ca aceste terenuri se atribuie intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor
pentru realizarea scopurilor, sarcinilor si functiilor lor. Amplasarea constructiilor si amenajarilor sunt
efectuate de catre beneficiarii funciari ca urmare a hotaririi autoritatii publice locale. Terenurile
impadurite din cadrul localitatilor servesc pentru protectia mediului inconjurator, organizarea odihnei
pentru necesitati de cultura s.a. Terenurile arabile, plantatiile multianuale, finetile, imasurile si alte
terenuri cu destinatie agricola fac parte din spatiul agricol al localitatilor Toate terenurile oraşelor şi
satelor (comunelor) se folosesc în conformitate cu planurile lor de sistematizare şi cu planurile de
organizare economico-funciară a intravilanului localităţilor. Planurile de sistematizare ale oraşelor şi
satelor (comunelor) determină direcţiile principale ale folosirii terenurilor din intravilan pentru
construirea caselor, a obiectelor industriale şi de altă natură, pentru amplasarea şi amenajarea locurilor
de agrement, iar planurile de organizare economico-funciară a intravilanului determină direcţiile
principale ale folosirii terenurilor care nu sînt destinate construcţiilor şi a celor care rămîn temporar
neocupate de construcţii. (art.45 CF) b) Relatați despre subiecții dreptului de proprietate funciară
Subiectii dreptului de proprietate funciara sunt in conformitate cu legislatia: 1. Statul Republica Moldova
care detine drept de posesie/folosinta/dispozitie asupra categoriilor de terenuri determinate in
continutul art. 4 al Legii privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor. Totodata, acelasi articol
determina si terenurile din domeniul privat al statului. Delimitarea domeniul public sau privat este
determinat in continutul articolului 2 si 3 al Legii nominalizate. 47 2. Unitatile administrativ - teritoriale
care detin cu drept de posesie/folosinta/dispozitie categoriile de terenuri determinate in continutul art.

35
5 al Legii privind proprietate publica si delimitarea lor. Concomitent, acelasi articol determina si
terenurile domeniu privat al UAT. Trecerea terenurilor din proprietatea publica a statului in proprietatea
publica a UAT (fie invers), trecerea terenului dintr-un domeniu in alt domeniu (public-privat; privat-
public) se efectueaza in stricta conformitate cu art. 6 al Legii privind terenurile proprietatea publica si
delimitarea lor. Prin hotarare de Guvern, prin decizia Consiliilor locale de nivelul I si II; UAT Gagauzia 3.
Cetatenii Republicii Moldova pot detine cu drept de posesie, folosinta si dispozitie cotele de teren si/sau
sectoarele de teren dupa cum urmeaza: a) In temeiul art. 11 si 12 ale Codului Funciar; b) In temeiul Legii
privind pretul normative si modul de vanzare—cumparare a pamantului; c) In conformitate cu
prevederile codului civil (contractual de vanzare-cumparare; donatie; schimb) d) In conformitate cu
prevederile Legii apelor (pot devein proprietar ai terenurilor din fondul apelor) e) In conformitate cu
prvederile Codului silvic – cele mai des intalnite. Persoanele juridice cu capital national pot detine cu
drept de posesie/folosinta/dispozitie cote de teren sau sectoare de teren in temeiul legii privind pretul
normative si modul de vanzare cumparare a pamantului:; in temeiul prevederilor Codului civil; Legii
apelor; Codului silvic. Cetatenii straini, apatrizii si persoanele juridice cu capital mixt si capital strain pot
detine cu drept de posesie/folosinta/dispozitie asupra sectoarelor de teren cu destinatie pentru
constructii. Exceptii – art. 6 al Legii privind pretul normativ si modul de vanzare-cumparare a
pamantului. Continutul dreptului de proprietate funciara: posesia, folosinta, dispozitia – asemantor cu
cel de la dr. de proprietate asupra resurselor naturale. c) Propuneți analiza regimului juridic a terenurilor
incluse în intravilanul localității. 1. Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile
pe care sînt amplasate construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie construite case, clădiri
de menire social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii. Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor pentru zidirea şi exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor
de menire social-culturală, a altor construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia
individuală de locuinţe. 2. Terenuri de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite pentru
căile de comunicaţie (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile
socialculturale ale populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri), pentru cimitire
şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale. 3. Terenuri pentru transporturile rutier, feroviar, naval,
aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere
şi pentru alte industrii sînt terenurile atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective
pentru realizarea funcţiilor lor. Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi
lucrările de amenajare, le efectuează beneficiarii funciari prin hotărîrea autorităţilor administraţiei
publice locale respective. Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a
suprafeţelor pentru exploatarea industrială a zăcămintelor se face după demarcarea arterei miniere. 4.
Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor (comunelor) servesc ameliorării mediului înconjurător,
organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva eroziunii cauzate de
apă şi de vînt. 5. Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile arabile,
plantaţiile multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea. Ele pot fi atribuite în folosinţa
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor agricole, precum şi cetăţenilor pentru agricultură,
legumicultură, păşuni şi fîneţe.

6. Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile. Test 13 Sub 1:
Administrarea în domeniul protecției și utilizării resurselor naturale. a) Definiți noțiunea, funcțiile și
metodele de adminstrare în domeniul mediului În literatura juridică de specialitatea administrarea de
stat în domeniul protecției mediului fiind din punct de vedere juridic o instituție complexă ce este
formată din totalitatea de norme juridice cu caracter imperativ reglementează relații de subordonare
dintre organele administrației publice și persoanele fizice, juridice în legătură cu executarea,
supravegherea, controlul privind respecatrea legislației ecologice determinarea sistemului de licențiere
36
și autorizare privind folosirea resur. Naturale, evidența cantitativă și calitativă a resur. Naturale,
constatarea și examinarea contravenției ecologice, precum și recuperarea prejudiciilor cauzate mediului
natural. Administrarea de stat în domeniul protecției mediului și gestionării resurselor naturale
reprezintă și constituie o funcție exclusivă a organelor puterii de stat, prin intermediul căruia se asigură
dreptul la mediu sănătos și echilibrat din punct de vedere ecologic determinînd funcțiile diferitor organe
de competență specială care au ca scop prevenire combaterea, contravențiilor ecologice, exercitarea
expertizei ecologice, exercitarea controlului ecologic, precum și întocmirea cadastrelor resurse naturale,
privind evidența calitativă și cantitativă a acestora. Se constituie că există 3 forme de administrare în
domeniul protecției mediului și gestionării resurselor naturale și anume: Elaborarea actelor normative în
domeniul protecției mediului și gestionării resurselor naturale Executarea și aplicarea în practică a
legislației ecologice Protecția, ocrotirea normelor juridice ecologice. Legislația RM detrmină funcțiile
adminitrării de stat în domeniul protecției mediului și gestionării res. Naturale 1. Adoptarea legislației
ecologice în vederea reglementării domeniului protecției mediului, determinarea politicii în domeniul
protecției mediului și elaborarea și adoptarea strategiilor în contextul protecției naturii și dezvoltării
durabile ale societății. 2. Executarea legislației în domeniul protecției mediului, formarea și constituirea
organelor de competenșă specială în domeniu nominalizat, determinarea sistemului de autorizarea și
licențe privind utilizarea resurselor naturale 3. Evidența cantitativă/ calitativă a res. Naturale prin
intermediul constituirii cadastrelor resurselor naturale, prevenirea activității de poluare prin intermediul
procedurii de evaluare a impactului asupra mediului 4. Exercitarea expertizei ecologice de stat ,
exercitarea constrolului de stat, normarea și standartizarea calității mediului 5. Constatarea și
examinarea contravențiilor ecologice 6. Recuperarea prejudiciului natural cauzate mediului natural 7.
Soluționarea litigiilor ecologice 8. Formele și funcțiile de administrare în domeniul protecției mediului și
gestionării în RM sunt determinate în dependență de structura și competența organelor sistem unic care
se instituie în sistemul organelor administrației publice. b) Determinați sistemul organelor administrării
de stat în domeniul mediului Sistemul organelor administratiei oublice in donmeniul protectiei mediului
si cesionarea resurselor reprezinta totalitatrea acestora care in dependent de formele de administrare si
functiile de administrare se clasifica in doua grupe: 1) Organe de competent generala: 1.1 Parlamentul
RM 1.2 Guvernul 1.3 Presedintele RM 1.4 ORganele administratiei publice locale de nivelul I si II 49 2)
Organe de competent speciala 2.1 Ministerul agriculturii dezvoltarii regionale si mediului 2.2 Agentia
apele Moldovei 2.3. Agentia Moldsilva 2.4. Agentia pentru reglementarea activitatii nucleare si
radiologice 2.5 Serviciul Piscicol 2.6 Serviciul hifrometeorologic de stat 2.7 Inspectoratul ecologic de stat
in subordinea caruia isi desfasoara activitatea inspectiile ecologice rationale si centrele de investigatie
ecologice (laboratoarele ecologice) 2.8 Ministerul Sanatatii, muncii si protectiei sociale (centrele de
sanatate publica) 2.9 Serviciul de situatii exceptionale 2.10 Agentia pentru geologie si resurse minerale
(in cadrul M Economiei) ale unui organ al 2.11 Asociatia vinatorilor si pescarilor din RM. Aceasta
organizatie nu are atributii ale unui organ a administratiei publice. Toate actiunile asociatiei vinatorilor si
pescarilor urmeaza a fi aprobate de catre organul central de specialitate din domeniul protectiei
mediului si gestionarii resurselor natural Organele de compeetenta speciala in doemeniul protectiei
mediului isi desfasoara activitatea in baza regulamentelor de organizare si functionare a acestor institutii
aprobate prin hotararile de govern respective. In cazul in care apar necesitati de solutionare a unor
problem cu character complex, organul denctral de specialitate in domeniul protectiei mediului poate
forma comisii mixte in care sunt invitati specialist din diferite organe de competent speciala inclusive din
cadrul Academiei de stiinte. Comisiile mixte se pot convoca atat in sedinte ordinare, cat in sedinte
extraordinare (spre exemplu – in situatiile exceptionale). c) Dezvoltați sistemul de evidență a resurselor
naturale prin intermediul cadastrului resurselor naturale In conformitate cu legislatia ecologica in scopul
evidentei calitative si cantitative a resurselor naturale, este instituit un sistem complex de informatii

37
care poarta denumirea de Cadastre ale resurselor natural. Legislatia ecologica nu ofera o notiune exacta
a cadastrelor resurselor natural insa, in literature de specialitate, acestea se caracterizeaza a fi o
totalitate de date, informatii, register, harti topografice, cadastrale care caracterizeaza din punctde
vedere cantitativ si calitativ resursele natural, determina regimul juridic de protective si folosire a
resurselor natural , inclusive contine informatii despre detinatorii resurselor natural. Analzand legislatia
ecologica a RM, putem determina ca cadastrele resurselor natural sunt clasificate dupa obiect, astfel
incat legislatia determina urmatoarele tipuri de cadastre ale resurselor natural: 1. Cadastrul funciar care
reprezinta si contine totalitatea de date si informatii cu privire la fondul funciar, clasificarea terenurilor
dupa destinatie, modul lor de folosire, dupa bonitate si fertilitate. Registrele si harti topografice, fise
cadastrale, amplasamentul si suprafata acestora, inclusive informatii despre reglementarea regimului
proprietatii funciare si, detinatorii de teren. La nivel Republican, cadastrul Funciar este tinut de catre
agentia relatii funciare si cadastru, iar la nivel raional, de catre organelle cadastrale teritoriale. Totodata,
evident terenurilor la nivelul administratiei publice locale este tinut de catre primarie in registrul
detinatorilor de terenuri. 2. Cadastrul silvic care reprezinta o totalitate de date si informatii cu privire la
fondul forestier, indifferent de tipul si forma de proprietate, suprafata acestuia, clasificarea padurilor pe
grupe si categorii functionale, regimul silvic, starea biologica a padurilor, scheme si harti topografice
privind amplasarea padurilor, inclusiv date despre detinatorii terenurilor din fondul forestier. La nivel
Republicat acest cadastru este tinut de agentia pentru silvicultura Moldsilva. 3. Cadastrul subsolului care
reprezinta totalitatea de informatii privind clasificarea zacamintelor minerale utile, volumul,
amplasamentul acestora, modul lor de folosinta (cariera sau mina), inclusive date despre detinatorii
sectoarelor de subsol si actele care confirma drepturile acestora. La nivel republican, acest tip de
cadastru este tinut de agentia pentru geologie si resurse minerale 50 4. Cadastrul apelor reprezinta o
totalitate de date si informatii cu privire la corpurile de apa si resursele acvatice, clasificarea acestora,
amplasamentul si suprafata, volumul corpurilor de apa, detinatorii corpurilor de apa si resurselor
acvatice, inclusive actele care confirma drepturile detinatorilor acvatici. Acest tip de cadastru este tinut
la nivel republican de catre agentia apele moldovei. Informatiile cu privire la calitatea apelor este
detinuta de catre centrele de sanatate publica. 5. Cadastrul spatiilor verzi ale localitatilor urbane si
rurale reprezinta o totalitate de date si informatii privind suprafata spatiilor verzi, amplasamentul
acestora, clasificarea dupa functiile pe care le indeplinesc (parc, gradina publica, scuar, par-padure, zone
de agreement), regimul lor de protective inclusive date despre starea lor biologica. Acest tip de cadastru
trebuie sa fie tinut de APL. 6. Cadastrul ariilor natural protejate de stat. reprezinta o totaliate de
informatii privind clasificarea ariilor protejate de stat, functiile pe care le indeplinesc, suprafata si
amplasamentul acestora, starea lor ecologico-biologica, inclusive regimul lor de protective. Acest tip de
cadastru este tinut la nivel republican de catre Academia de Stiinta a Republicii Moldova ;I Ministerul
Agriculturii, dezvoltarii regionale si mediului. 7. Cadastrul regnului adnimal – o totalitate de informatii cu
privire la animalele salbatice aflate in libertate si semi libertate, locul aflarii acestora, locuri,le de
abitatie, caile de migratie, regimul lor de protectie. Acest cadastru este tinut de catre Academia de
Stiinta si Ministerul Agriculturii, dezvoltarii Regionale si Mediului. In baza datelor cadastrului respective
se determina de exemplu, numarul de animale salbatice care pot fi dobandite si insusite la vanatoare
(selective, numerica, sportive). Cartea rosie – sistem de evident a animalelor salbatice aflate pe cale de
disparitie cu regim special de protective. Sub 2: Dreptul de proprietate funciară. Regimul juridic al
terenurilor din intravilanul localităților a) Definiți dreptul de proprietate funciară Dreptul de proprietate
funciara reprezinta si constituie o institutie juridica instituita din totalitatea de norme juridice ce
reglementeaza relatiile dintre detinatorii de terenuri in vederea exercitarii dreptului de posesie,
folosinta, si dispozitie asupra terenurilor ce formeaza fondul funciar al Republicii moldova. Totodata,
dreptul de proprietate funciara reprezinta un drept subiectiv, real, inalienabil in datorita caruia

38
proprietarul poate exercita posesia, folosinta si/ sau dispozitia asupra unei cote de teren si/sau sector de
teren. b) Relatați despre particularitățile regimului juridic a sectoarelor de teren aflate în proprietatea
publică Art. 2 din legea privind proprietate publică și delimitarea lor Terenurile din domeniul public sînt
inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date
numai în administrare, în concesiune, în arendă sau în locaţiune în condiţiile legii; b) nu pot fi supuse
executării silite; asupra lor nu se pot constitui garanţii reale; c) nu pot fi dobîndite de terţi prin
uzucapiune. Terenurile din domeniul public pot fi trecute în domeniul privat doar în condiţiile legii.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor din domeniul privat al statului sau al unităţii administrativ-
teritoriale este supus regimului de drept comun dacă legea nu prevede altfel. Terenurile din domeniul
public pot fi date, după caz, în administrare ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice
centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau
municipale. Darea în administrare se efectuează, după caz, prin hotărîre de Guvern, prin decizie a
consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc
(municipal), sătesc (comunal). Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor din domeniul public se
fac, după caz, prin hotărîre de Guvern, decizie a consiliului autorităţii administraţiei publice locale de
nivelul întîi sau al doilea. Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică.
Pot fi încheiate contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la
intrarea în 51 vigoare a prezentei legi. Contractul de locaţiune va cuprinde în mod obligatoriu clauze
care să asigure exploatarea terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia. Statul sau, după caz,
unitatea administrativ-teritorială poate atribui terenuri în folosinţă persoanelor juridice cu scop
nelucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, în conformitate cu legislaţia.
b) Formulați cazurile pentru care pot fi aplicate sancțiuni în legătura cu încălcarea legislației privind
terenurile din intravilanul localității. Terenurile din intravilanul localitatilor dupa modul lor de folosire se
clasifica in: terenuri destinate constructiilor; terenurile aferente constructiilor; terenurile destinate
transportului (auto, electric, prin conducte), destinate retelelor de apeduct si canalizare; terenurile
destinate pietelor publice; pietelor agricole; terenurile destinate spatiilor verzi ale localitaitlor rurale si
urbane; terenurile destinate monumentelor de arhitectura, naturii, de valoare istorico-culturala.
Reesind din acesta constatare putem enumera urmatoarele cazuri: 1. incalcarea dreptului familiei nou
formate privind acordarea teren pentru constructia caselor de locuit, 2. Nerespectarea regulilor şi
instrucţiunilorprivind exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi aparatelor de măsurat hidrotehnice, de
gospodărire şi de protecţie a apelor 3. Tăierea ilegală sau vătămarea arborilor şi arbuştilor 4. Încălcarea
cerinţelor ecologice la construcţia, la punerea în funcţiune, la exploatare întreprinderilor,
instalaţiilor,altor obiective 5. Încălcarea regulilor de gestionare a deşeurilor 6. Inceperea lucrarulor de
constructie inainte de obtinerea permisiunii de la organele de arhitectura si urbanistica Subiectul 1:
Răspunderea juridico-ecologică: a) definiți noțiunea și particularitățile răspunderii juridico-ecologice
Raspunerea pentru incalcarea legislatiei ecologice sau raspunderea juridico-ecologica rerpezinta si
constituie o instituie juridica complexa care cuprinde totalitatea normelor de drept cu caracter omogen
ce reglementaza relatiile aparute intre subiecti in legatura cu constatarea , examinarea si aplicarea
sanctiunilor pentru contraventiile ecologice care totodata pot fi de ordin administrative, penal si /sau
civil. De asemenea, raspunderea juridico-ecologica este tratata ca o obligatiune unipersonala a unui
subiect de drept determina expres de lege care consta in recuperarea pentru prejudiciu cauzat si
obligatiunea de a executa un sistem de sanctiuni determinate de lege. Raspunderea juridico ecologica
reprezinta un raport juridic complex, raport care apare intre subiecti in legatura cu constatarea,
examinarea contraventiilor ecologice, recuperarea prejudiciului cauzatm raport care este guvernat de
normele juridice contraventionale, penale, civile , precum si de normele juridico-ecologice special. b)
determinați formele răspunderii juridico-ecologică In dependent de fapta savarsita si in dependent de

39
consecintele acesteia, sunt determinate cateva tipuri de raspundere cum ar fi: raspunderea
contraventionala; raspunderea penala; raspunderea civila, raspunderea disciplinara. In literature
juridical de specialitate este determinat inca un tip al raspunderii- raspunderea juridico ecologica
speciala care poate avea doua forme: 1. Materiala – taxe, tarife stabilite de legislatia ecologica speciala
2. Nemateriala - este determinate de legislatia ecologica sub forma de sanctiuni legate de interzicerea
folosirii resurselor naturale, suspendarea drepturilor detinatorilor de resurse natural, sistarea activitatii
care are ca obiect exploatarea cantitativa si calitativa a resurselor natural (art. 27 din L. Prot med. Inconj.
– hotararea de sistare) Raspunderae contraventionala pentru incalcarea legislatiei ecologice este
determinata de Codul contraventional al RM si in special este de mentionat faptul ca capitolul 9 al
acestui act normative prevede componentele de contraventii din domeniul protectiei mediului. Codul
contraventional nu determina notiunea de comoponenta de contraventie din domeniul protectiei
mediului insa analizand legislatia contraventionala, putem determina ca contraventia din 52 domeniul
protectiei mediului reprezinta o actiune sau inactiune determinate de Codul contraventional savarsita cu
vinovatie de un subiect responsabil ce a atins varsta de 18 ani sau persoana juridica care atenteaza la
relatiile ce asigura un mediu ecologic echilibrat si/sau dezvoltarea durabila a societatii. In capitolul 9 al C
contrav sunt determinate cateva tipuri de component de contraventii care pot fi clasificate in: 1)
Contraventi funciare – 115, 116 2) Contraventii acvatice 3) Contraventii de mediu – 119 4) Contraventii
silvice – art. 122 5) Contraventii care atenteaza la calitatea aerului atmospheric 6) Contraventii care
atenteaza la ordinea de protective a regnului animal 7) Contraventii care atenteaza la regimul ariilor
protejate de stat 8) Contraventii care atenteaza la ordinea de exercitare a controlului ecologic de stat 9)
Contraventii care atenteaza la ordinea de exercitare a expertizei ecologice de stat 10) Contraventii care
atenteaza la regimul de gestionare a deseurilor. In cazul in care este savarsita o contraventie din
domeniul protectiei mediului inconjurator, Agentii constatatori (art. 405) urmeaza sa intocmeasca un
process verbal de constatare a contraventiei. Procesul verbal se va examina de agentul constatator care
are competent necesara determinate de art. 405. In cazul in care contravenientul nu este de accord cu
continutul procesului verbal, acesta pote depune contestatie la agentul constatator. Acesta este obligat
ca in termenul prevazut de legislatie sa-l expedieze instantei de judecata. Instnata de judecata se va
pronunta asupra procesului verbal si asupra deciziei agentului constator printr-o hotarare care poate fi
atacata cu recurs la curtea de apel. Raspunderea penala - pentru incalcarea legislatiei ecologice este
determinate de capitolul 9 al Codului penal care determina componentele de infractiuni ecologice. De
asemenea, codul penal nu defineste infractiunea ecologica insa in literatura de specialitate infractiunea
ecologica reprezinta o fapta ilicita prevazuta de legea penala savarsita cu vinovatie de un subiect
responsabil care atenteaza la regimul de protectie si folosire rationala a resurselor natural, regenerarea
resurselor natural, inclusiv securitatea ecologica a statului (ecocid). De asemenea, capitolul 9 sunt
delimitatea componentele de infractiuni dupa obiectul de atentare si anume: 1) Infractiuni care
atenteaza la regimul de protective a solului (poluarea solului) 2) Infractiuni ce atenteaza la regimul de
protective a resurselor acvatice poluarea apelor) 3) Infractiuni ce atenteaza la regimul de protective a
fondului forestier (infractiuni silvice – art. 231, 232) 4) Infractiuni ce atenteaza la administrarea si
gestionarea ariilor protejate de stat. 5) Infractiuni ce atenteaza la regimul regnului animal (braconaj –
vanatul illegal). 6) Infractiuni ce atenteaza la regimulk de dare in exploatare a obiectelor ce polueaza
mediul natural 7) Infractiuni ce atenteaza la regimul de protective a aerului atmosferic (poluarea
aerului). 8) Care atenteaza la securitatea ecologica a statului (ecocid). Raspunderea civila. Codul civil nu
determina reglementari special legate de raspunderea civila pentru incalcarea legislatiei ecologice, dar,
determina conditiile generale de atrage la raspundere civila atat delictuala cat si contractuala.
Raspunderea delictuala este determianta in cazul in care prin actiunile sau inactiunile subiectilor se
cauzeaza un prejudiciu mediului natural. Nu este exclusa posibilitatea atragerii la raspundere delictuala

40
in cazurile in care resursele natural sunt folosite national si/ sau illegal, adica, fara acte care ar confirma
drepturile detinatorilor de resurse naturale. Pentru survenirae raspunderii civile delictuale, este necesar
sa fie cumulative prezente cateva conditii: 1) Fapta – actiunea / inactiunea care a dus la poluarea/
folosirea irationala sau folosirea ilegala a resurselor natural. 2) Prejudicial ecologic nemijlocit. 3)
Legatura cauzata dintre fapta si consecinta (prejudiciu). 53 4) Existent subiectului Pentru recuperarea
prejudiciului cauzat mediului , se inainteaza o pretentie in scris cu anexarea tuturor actelor care
confirma poluarea si vinovatia subiectului si care urmeaza a fi satisfacuta benevol, pe cale extrajudiciara.
In conditia in care, pretentia nu este satisfacuta in termen (termenul se indica in pretentie), atunci
prejudicial urmeaza a fi recuperate pe cale judiciara. La cererea de chemare in instant de judecata, se
vor anexa actul de control, actul de prelevare a probelor, calculul prejudiciukui cauzat, dupa caz –
procesul verbal de constatare a contraventiei, decizia de aplicare a sanctiunii contraventionale
(competenta instantelor de judecata este exceptional – art. 40 CPC – la locul unde a fost constatata
poluarea). Raspunderea contractuală pentru incalcarea legisaltiei ecologice survine in cazul in care
obiect al litigiului il constituie neindeplinirae sau indeplinirea necorespunzatoare a unor prevederi din
contract ce constituie act care confirma drepturile detinatorilor de resurse naturale. Contractual de
concesiune se ataca in contencios administrative d) formulați caracteresiticile și cazurile de aplicare a
răspunderii speciale (de taxă). Este de remarcat faptul ca pentru incalcarea legislatiei ecologice pot fi
aplicate nu numai sanctiuni penale, contraventionale, civile, disciplinare, dar pot fi aplicate si sanctiuni
care nemijlocit sunt prevazute de legislatia ecologica speciala. Sanctiunile speciale pentru incalcarea
legislatiei ecologice sunt determinate pentru a fi aplicate indiferent de faptul daca fapta intruneste
elementele unei fraude ecologice sau nu si indiferent de faptul daca a fost cauzat un prejudiciu sau
exista un pericol real de a fi cauzat. Aplicarea unor astfel de sanctiuni tine de incalcarea normelor
juridico-ecologice speciale, cum ar fi cele funciare, silvice, acvatice. In literatura juridica de specialitate
se considera ca raspunderea speciala pentru incalcarea legislatiei ecologice consta pe de o parte in
aplicarea sanctiunilor cu caracter material ce sunt caracterizate si determinate sub forma de taxe, tarife,
iar pe de alta parte consta in aplicarea sanctiunilor nemateriale care sunt legate de neindeplinirea sau
indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor ecologice prevazute de legislatie. Tarifele sau taxele dupa
natura lor juridica reprezinta niste sanctiuni specifice materiale principala functie a carora este
compensarea prejudiciului cauzat ce reiese din folosirea neautorizata a resurselor naturale sau poluarea
mediului natural. Marimea taxelor si tarifelor depinde de fiecare data de volumul folosirii neautorizate a
resurselor naturale sau poluarii ilegale a obiectelor naturii. In continutul tarifelor si taxelor sunt incluse
toate consecintele de ordin material care urmeaza a fi lichidate sau restabilite din contul persoanei care
a cauzat prejudiciul. Legislatia ecologica a RM de asemenea prevede sistemul de tarife si taxe in cazurile
de incalcare a legislatiei. Actele normative care prevad tarifele si taxele pentru folosirea neautorizata a
resurselor naturale, poluarea mediului, sunt Codul Silvic anexele 1-16; Legea privind regnul animal;
Instructiunea privind evaluarea prejudiciilor cauzate resurselor de sol; Instructiunea privind evaluarea
prejudiciilor cazuate in rezultatul nerespectarii legislatiei privind subsolul; O modalitate a răspunderii
civile, aplicabilă pentru paguba pricinuită mediuluiambiant, este răspunderea materială. Particularitatea
acestei răspunderi semanifestă prin faptul că este reglementată de acte juridice speciale şi se aplică
prinintermediul încasării anumitor taxe speciale. Mărimea acestei taxe reprezintăcheltuielile de stat
pentru ocrotirea obiectelor naturii. Restituirea pagubei în caz derăspundere materială se efectuează pe
cale judiciară la acţiunea organelor deocrotire a naturii, indiferent de aplicarea sau neaplicarea amenzii
administrative.Taxa răspunderii materiale nu cuprinde costul instrumentului care a servi tnemijlocit p
entru comiterea daunei materiale şi nici costul obiectului naturii vătămat sau nimicit. Răspunderea
juridică administrativăîn raporturile de dreptul mediului. Contravenţie administrativă se consideră fapta
(acţiunea sau inacţiunea) ilicită ce atentează la peronalitate, la drepturile şi la interesele legitime ale

41
persoanelor fizice şi juridice, la proprietate, la orînduirea de stat şi la ordinea publică, precum şi alte
fapte ilicite pentru care legislaţia prevede răspundereadministrativă. Testul 14 54 Sub 2: Noţiunea,
obiectul şi sistemul dreptului funciar. Regimul juridic al terenurilor fondului apelor a) Definiți noțiunea
dreptului funciar şi instituțiile ce formează sistemul dreptului funciar. In literatură juridica de
specialitate, dreptul funciar este caracterizat care fiind o ramura de drept de sine statatoare care
cuprinde totalitatea de norme juridice ce reglementeaza relatiile dintre detinatorii de terenuri in
procesul de exploatare cantitativa si calitativa a pamanturilor. Notiunea dreptului funciar nu trebuie de
confundat cu notiunea de drept agrar, dat fiind faptul ca dreptul agrar reprezinta totalitatea normelor
de drept ce reglementeaza relatiile dinte subiecti ce apar in procesul de exploatare a terenurilor cu
destinatie Agricola. In literatura de specialitate exista citeva opinii in ceea ce priveste D funciar ca
ramura de D. Erofeev, spune ca D funciar reprezinta totalitatea NJ care reglementeaza raporturile dintre
organele puterii de stat si detinatorii de terenuri cu privire la exercitarea D de proprietate, de folosinta,
administrarea si gestionarea fondului funciar, precum si apararea D si intereselor legitime ale
detinatorilor de terenuri. Crasov, D funciar reprezinta o ramaura de D complexa care cuprinde
totalitatea NJ ce reglementeaza raporturile cu privire la atribuirea, retragerea, protectia si folosirea
rationala a terenurilor ce formeaza fondul funciar. Astfel, D funciar reprezinta ramura de D
independenta, dar complexa dupa natura ei ce cuprinde o totalitate de NJ care reglementeaza
raporturile dintre detinatorii de terenuri in procesul de folosire a terenurilor ce constituie fondul funciar
a RM. Sistemul dreptului funciar este constituit din institutii juridice care pot fi clasificate in partea
generala si partea speciala. In partea generala se include – normele juridice funciare, raporturile juridice
funciare, principiile dreptului funciar, izvoarele dreptului funciar, dreptul de proprietate funciara,
dreptul de beneficiere/folosinta funciara, administrarea de stat a fondului funciar, raspunderea juridical
pentru incalcarea legislatiei funciare. Partea speciala – regimul juridic al terenurilor cu destinatie
Agricola; regimul juridic al terenurilor din intravilanul localitatii; regimul juridic al terenurilor destinate
ocrotirii naturii: ocrotirii sanatatii; monumentelor naturiiL; regimul juridic al terenurilor din fondul
apelor; fin fondul forestier; fondul de rezerva; b) Relatați despre măsurii juridice de protecție a
terenurilor fondului apelor Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi
ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra
mediului, sănătăţii umane şi a bunurilor materiale. Ea reprezintă o activitate obligatorie a structurilor de
gospodărire a apelor, organelor de protecţie a mediului şi a autorităţilor administraţiei publice locale,
orientată spre protecţia, menţinerea şi reabilitarea parametrilor iniţiali, cantitativi şi calitativi, ai
obiectivului acvatic. Toate apele (obiectivele acvatice) sînt ocrotite împotriva poluării, epuizării,
impurificării, care pot prejudicia sănătatea populaţiei şi pot conduce la diminuarea rezervelor piscicole,
la degradarea condiţiilor de aprovizionare cu apă şi altor fenomene negative, cauzate de modificarea
proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale apelor, reducerea însuşirii lor de epurare naturală,
perturbarea regmului hidrologic şi hidrogeologic. Protecţia apelor, în sens larg, se realizează sub trei
forme principale: 1) Protecţie cantitativă, realizată prin folosirea raţională şi protecţia apelor împotriva
epuizării; 2) Protecţie calitativă, realizată în forma prevenirii şi combaterii poluării; 3) Protecţie sanitară,
orientată împotriva contaminării sau impurificării apelor. În vederea protecţiei cantitative a resurselor
de apă, legislaţia în vigoare stipulează şi asigură: - dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau
subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin autorizaţia organelor de stat pentru gestionarea
fondului apelor; - obligativitatea respectării de către utilizatorii de apă a normelor de consum de apă pe
unitatea de produs sau pe activitate se stabileşte la nivelul celor mai bune performanţe ale tehnologiilor
folosite şi economisirii apei prin folosire judicioasă, recirculare şi folosire repetată. Protecţia calitativă a
apelor se realizează prin: -interzicerea poluării în orice mod a resurselor de apă; 55 Prin poluarea apelor
se înţelege orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, inclusiv depăşirea nivelului

42
natural de radioactivitate, produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie folosirii
în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea. Măsuri juridice de
protecție Capitolul V legea apelor : Deversarea, introducerea de poluanţi într-un corp de apă de
suprafaţă, într-un corp de apă subterană, în terenurile fondului de apă sau în terenurile din care este
posibilă scurgerea într-un corp de apă de suprafaţă sau într-un corp de apă subterană sînt interzise, cu
excepţia cazurilor în care se efectuează în conformitate cu condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute
în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei. Substanţele specifice care se introduc în apele
de suprafaţă în scopuri de pescuit sau de acvacultură, dar care nu produc impact negativ asupra calităţii
apelor receptoare şi pentru care nu este necesară obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate, se
stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern. Zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă din apele
de suprafaţă şi din apele subterane se stabilesc conform unui regulament aprobat de Guvern. c)
Formulați particularitățile despre regimului juridic al terenurilor din fâșiilor şi zonelor de protecție a
bazinelor acvatice Zona de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă include lunca rîului, primele
terase supraluncă,muchiile şi povîrnişurile abrupte ale malurilor principale, rîpile şi văgăunile care intră
nemijlocit în valea rîului. În zona de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă se instalează un regim
special de activitate economică. În cazul folosirii surselor de apă de suprafaţă pentru alimentarea
centralizată cu apă în scopul satisfacerii necesităţilor de apă potabilă în locurile de captare a apei se
stabilesc zone de protecţie sanitară, ce preved un regim special de exploatare. Din categoria bazinelor
de apă fac parte lacurile, lacurile de acumulare şi iazurile. De-a lungul malurilor rîurilor şi bazinelor de
apă se stabilesc zone de protecţie a apelor cu o lăţime de cel puţin 500 metri de la muchia taluzului
riveran al albiei pe maluri, dar nu mai departe de cumpăna apelor. Pentru pîraie (cu curent de apă
permanent sau temporar) de-a lungul malurilor se stabileşte zona de protecţie a apelor cu o lăţime de
cel puţin 15 metri pe ambele maluri. Lăţimea zonelor de protecţie a apelor rîurilor Nistru, Prut şi Dunăre
constituie cel puţin 1000 metri. Teritoriul fîşiilor riverane de protecţie a apelor se foloseşte pentru
crearea perdelelor forestiere şi pentru fînaţuri, pentru fînaţuri şi restabilirea locurilor de depunere a
icrelor din luncile inundabile şi deltele rîurilor. Înăuntrul acestor fîşii pot fi construite numai construcţii
hidrotehnice de protecţie şi de consolidare a malurilor pot fi amenajate locuri de trecere a peştelui
(diguri, pereuri, pereţi de sprijin, ecluze ş.a.), construcţii şi instalaţii provizorii pentru creşterea şi prinsul
peştelui şi animalelor de apă. În cazul utilizării pentru fînaţuri a terenului aflat în administrarea
autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor autorităţi, aceste autorităţi determină modul de
utilizare a terenului pentru fînaţ şi poartă răspundere pentru utilizarea lor conform destinaţiei. Testul 15
Subiectul I: Regimul juridic de folosire a Apelor a) Definiţi drepturile şi obligaţiile beneficiarilor acvatici.
Poate fi beneficiar de folosinţă a apei orice persoană juridică şi fizică, indiferent de forma de proprietate.
Beneficiarii de folosinţă a apei au dreptul să folosească obiectivele acvatice numai în scopurile pentru
care acestea le-au fost atribuite. Drepturile beneficiarilor de folosinţă a apei: -să extragă apa pentru
folosirea ei ulterioară; -să exploateze obiectivele acvatice pentru necesităţile agriculturii industriei,
hidroenergeticii, transportului, gospodăriei piscicole şi vînătoreşti; 56 -să folosească obiectivele acvatice
pentru agrement, desfăşurarea acţiunilor sportive şi de asanare, întreţinerea ansamblurilor naturale,
Oblgaţiunile beneficiarilor de folosinţă a apei: Beneficiarii de folosinţă a apei sînt obligaţi: a) să
folosească raţional resursele de apă, să consume economicos apă şi să efectueze măsuri de remediere şi
îmbunătăţire a calităţii apei; b) să nu admită deversarea în obiectivele acvatice a apelor reziduale cu un
conţinut de impuritaţi peste limita admisibilă; c) să prevină poluarea, impurificarea şi epuizarea
obiectivelor acvatice; b) Determinaţi funcţiile de administrare de stat în domeniul utilizării şi protecţiei
apelor. 1. Controlul de stat asupra indeplinirii cerintelor folosirii rationalea obiectivelor acvatice si
protectiei lor. 2. Planificarea folosirii si protectiei apelor precum si activitatilor de prevenire si lichidare a
efectelor distructive ale apelor 3. Atribuirea si retragerea obiectivelor acvatice din folosinta 4. Evidenta

43
de stat a resurselor acvatice si tinerea cadastrului apelor - Cadastrul de stat al apelor reprezinta un
sistem de evidenta a obiectivelor acvatice care fac parte din fondul unic de stat al apelor cu date privind
calitatea si cantitatea apelor, folosirea apelor pentru necesitatilor populatiei si ale economiei nationale,
precum si alti indici economici si juridici. 5. Solutionarea litigiilor aparute in legatura cu protectia si
folosirea apelor c) Dezvoltaţi măsurile de protecţie juridică a apelor. Autoritatea administrativă de
gestionare a apelor şi autorităţile administraţiei publice locale asigură întreţinerea corpurilor de apă de
suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie ca un serviciu public obligatoriu. (2) Întreţinerea corpurilor
de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, care se bazează pe respectarea obiectivelor de
mediu pentru ape : a) consolidarea malurilor de rîuri, a albiilor corpurilor de apă; b) asigurarea
capacităţii de evacuare a albiilor de rîuri şi înlăturarea aluviunilor excedentare; c)înlăturarea vegetaţiei
excesive din albia minoră; d) întreţinerea apelor navigabile în stare navigabilă; e) înlăturarea obiectelor
şi a deşeurilor de la suprafaţa apei, de pe terenurile fondului de ape; f) alte lucrări necesare. Autoritatea
administrativă de gestionare a apelor este responsabilă de întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a
zonelor şi a fîşiilor de protecţie, precum şi a construcţiilor hidrotehnice stabilite de Guvern. Autorităţile
administraţiei publice locale, alţi posesori privaţi sînt responsabili de întreţinerea corpurilor de apă de
suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, precum şi a construcţiilor hidrotehnice aflate în gestiunea
lor. Posesorii de terenuri riverane sînt obligaţi, după ce au fost preavizaţi, să permită trecerea
reprezentanţilor responsabili de întreţinere, precum şi transportarea şi depozitarea temporară a
materialelor şi a utilajelor necesare îndeplinirii atribuţiilor de întreţinere. Măsuri juridice de protecție
Capitolul V legea apelor : Deversarea, introducerea de poluanţi într-un corp de apă de suprafaţă, într-un
corp de apă subterană, în terenurile fondului de apă sau în terenurile din care este posibilă scurgerea
într-un corp de apă de suprafaţă sau într-un corp de apă subterană sînt interzise, cu excepţia cazurilor în
care se efectuează în conformitate cu condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute în autorizaţia de
mediu pentru folosinţa specială a apei. Substanţele specifice care se introduc în apele de suprafaţă în
scopuri de pescuit sau de acvacultură, dar care nu produc impact negativ asupra calităţii apelor
receptoare şi pentru care nu este necesară obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate, se stabilesc
într-un regulament aprobat de Guvern. 57 Zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă din apele de
suprafaţă şi din apele subterane se stabilesc conform unui regulament aprobat de Guvern. Subiectul II :
Noţiunea, obiectul şi sistemul dreptului funciar. Regimul juridic al terenurilor fondului forestier a)
Definiţi principiile dreptului funciar. Se considera ca principiile D funciar reflecta si constituie in esenta
sa totalitatea ideilor de baza fundamentale ce sunt determinate in dispozitiile NJ care asigura si
promoveaza politica in domeniul protectiei si ameliorarii terenurilor si folosirii rationale a lor. Principiile
dreptului mediului => reprezintă idei călăuzitoare ce exprimă adevăruri faţă de care activitatea
legislativă şi desfăşurarea activităţilor de protecţie şi dezvoltare a mediului trebuie să fie conforme.
Principiile cuprind reguli ce exprimă esenţa politicii de mediu a statului şi pot fi deduse fie pe cale de
interpretare a reglementărilor legale, formulate în doctrină, fie pot fi formulate direct în normele
juridice. b) Relataţi despre raporturile juridice funciare. Raporturile juridice funciare reprezinta categorie
aparte de raporturi sociale ce sunt reglementate de NJ funciare, raporturi care apar intre organele
puterii de stat si persoana fizica/ juridica in legatura cu masurile de protectie si ameliorare a terenurilor
si in procesul de folosire, dispunere, gestionarea terenurilor. Concomitent cu anularea dreptului exclusiv
de proprietate al statului asupra terenurilor şi atribuirea terenurilor în proprietatea privată a cetăţenilor
şi a persoanelor juridice private, odată cu privatizarea terenurilor şi trecerea acestora din proprietatea
publică în proprietatea privată, transmiterea gratuită, vânzarea-cumpărarea terenurilor proprietate
publică, odată cu constituirea proprietăţii private asupra terenurilor, crearea şi funcţionarea pieţei
funciare în RM, iau naştere, se modifică şi încetează un întreg spectru de relaţii sociale, reglementate de
normele dreptului funciar. Drept rezultat, în societate au apărut şi apar multiple raporturi de drept

44
funciare. Raport de drept funciar este o relaţie socială din domeniul administrării, folosirii şi protecţiei
terenurilor, reglementată de normele dreptului funciar. Raportul de drept funciar are o anumită
structură şi include în sine următoarele elemente: 1) norma de drept, care urmează a fi aplicată la
soluţionarea problemei de drept funciare respective; 2) subiectele de drept, adică participanţii
raportului de drept funciar; 3) obiectul raportului funciar (parcela, terenul etc. în legătură cu care sau
din cauza căruia a luat naştere raportul de drept funciar; 4) conţinutul raportului de drept funciar, adică
drepturile şi obligaţiile participanţilor raportului de drept funciar, forma şi conţinutul cărora este
determinat de lege, alte acte normative şi izvoare de drept. c) Recomandaţi metode de protecţie a
terenurilor din fondului forestier Protecţia terenurilor constituie un sistem de măsuri juridice,
organizatorice, economice şi de altă natură, prin care se urmăreşte folosirea lor raţională,
preîntîmpinarea retragerii neîntemeiate a terenurilor din circuitul agricol, protecţia lor contra efectelor
antropogene nocive, precum şi regenerarea şi sporirea fertilităţii solurilor, productivităţii terenurilor
destinate agriculturii şi silviculturii. Protecţia terenurilor se face pe baza calificării în complex a
terenurilor agricole drept formaţiuni (ecosisteme) naturale complexe, ţinîndu-se cont de particularităţile
lor zonale (regionale), de caracterul folosirii lor în scopul: preîntîmpinării degradării şi distrugerii
terenurilor, altor urmări defavorabile ale activităţiieconomice.îmbunătăţirii şi restabilirii terenurilor
supuse degradării sau distrugerii ,creării unui mecanism de evidenţă şi control asupra stării ecologice a
terenurilor, asigurării deţinătorilor cu normative ecologice ale regimurilor de folosire optimă a
terenurilor. Deţinătorii de terenuri: - organizează raţional teritoriul; 58 - păstrează şi îmbunătăţesc
fertilitatea solurilor, alte proprietăţi utile ale terenului, introducînd asolamente fundamentate ştiinţific,
administrînd raţional îngrăşăminte, aplicînd metode cruţătoare de lucrare a terenului şi alte măsuri de
protecţie; - protejează terenurile contra eroziunii, cauzate de ape şi de vînt, prin măsuri
economicoorganizatorice, agrotehnice şi hidrotehnice, prin crearea unui sistem de perdele forestiere de
protecţie şi înierbare; - protejează terenurile contra subinundării, înmlăştinirii, salinizării uscării excesive,
tasării, poluării cu deşeuri industriale, cu substanţe chimice, biologice şi radioactive, produse petroliere,
cu gunoi menajer şi de producţie, cu ape de scurgere, precum şi contra altor procese de ruinare; -
protejează terenurile agricole contra acoperirii lor cu tufari, contra altor procese ce duc la înrăutăţirea
stării lor agrotehnice; - conservează terenurile agricole degradate, dacă este imposibilă restabilirea
fertilităţii solurilor; - recultivă terenurile degradate, restabilesc şi îmbunătăţesc fertilitatea lor, le
antrenează în circuitul economic; - decopertează stratul fertil al solului în procesul efectuării lucrărilor
de construcţie, ameliorative şi altor lucrări legate de distrugerea solului, îl păstrează şi îl folosesc în
scopuri de recultivare şi ameliorare a terenurilor agricole; - realizează programele de stat de dezvoltare
economică şi socială privind protecţia terenurilor. Acţiunile de protecţie a terenurilor se efectuează pe
baza proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare, de ameliorare şi de altă natură,
elaborate şi aprobate în modul stabilit pe baza recomandărilor ştiinţei şi practicii înaintate.Modul de
protecţie a terenurilor este stabilit de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător. Testul
16 Subiectul I: Regimul juridic de folosire a fondului forestier a) Distingeți măsurile de protecție juridică a
fondului forestier. Protectia cantitativa- totalitatea masurilor juridice chemate sa asigure folosirea
intemeiata, efectiva si rationala a terenurilor ca mijloc principal de productie si baza spatiala, tinindu-se
cont de prioritatea folosintelor funciare si interactiunea favorabila intre terenuri si alte resurse naturale.
Protectia cantitativa presupune impiedicarea scoaterii terenurilor din circuitul agricol, stabilirea
obligatiei detinatorilor de terenuri de a le exploata si de a le folosi potrivit destinatiei lor. Mijloacele de
protectie cantitativa presupune : obligatia de a folosi toate terenurile agricole componente ale fondului
funciar pt productia agricola ; cerinta de arespecta principiul prioritatii la folosirea terenurilor in scopuri
agricole fata de cele neagricole ; cerinta imperativa de a autoriza orice schimbare a destinatiei
terenurilor ; obligatia de a respecta regulile privitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol ;

45
indatorirea de a reintroduce in circuitul agricol terenurile ce pot fi valorificate pt productia agricola.
Protectia calitativa- asigurarea protectiei contra poluarii, eroziunii si ameliorarea solului. Aceste masuri
CF : organizarea rationala a teritoriului ; protectia terenurilor contra eroziunilor cauzate de ape si de
vint, subinundarii, imlastinirii, uscarii excesive ; protectia terenurilor contra poluarii cu deseuri
industriale, cu substante chimice, biologice si radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer si de
productie, cu ape de scurgere, precum si altor procese de ruinare ; decopertarea stratului fertil al solului
in procesul efectuarii lucrarilor de constructie, ameliorative si a altor lucrari legate de deteriorarea
solului ; ameliorarea terenurilor (amenajari de imbunatatiri funciare) ; conservarea terenurilor
degradate ; protectia ecologica a terenurilor. b) Determinați funcțiile de administrare de stat în
domeniul utilizării şi protecţiei fondului forestier. Reprezinta si constituie o ativitatea executiva si de
dispozitie a organelor puterii de stat care au ca scop si sarcina supravegherea respectarii legislatiei
funciare, inregistrarea si evident cotelor de teren si sectoarelor de teren, a drepturilor detinatorilor de
terenuri, constatarea contraventiilor funciare, examinarea acestora, solutionarea litigiilor funciare,
inclusive recuperarea prejudiciilor cauzate fondului funciar in legatura cu scoaterea din circuit a
terenurilor agricole si silvice. 59 Administrarea de stat a fondului funciar se exercita sub cateva forme si
anume: elaborarea si adoptarea normelor juridice funciare (legislatiei funciare), executarea si punerea in
aplicare a legislatiei funciare, supravegherea respectarii legislatiei funciare. In dependent de forma de
administrare, sunt determinate si delimitate functiile in domeniul gestionarii fondului funciar. Conform
prevederilor legislatiei funciare, organelle administratiei publice (atat de competent generala, cat si de
competent speciala) exercita urmatoarele functii: 1. Atribuirea si retragerea din folosinta si proprietate a
cotelor de teren si /sau sectoarelor de teren. 2. Evident si inregistrarea obligatorie a tuturor categoriilor
de terenuri, indifferent de destinatia si modul de folosire, inclusive inregistrarea drepturilor detinatorilor
de terenuri (dreptul de posesie, folosinta si proprietate), 3. Exercitarea controlului privind respectarea
legislatiei funciare de catre institutii, organizatii, 4. Constatarea si examinarea contraventiilor funciare;
5. Evaluarea si calcularea prejudiciilor cauzate resurselor funciare. 6. Schimbarea destinatiei terenurilor
7. Schimbarea modului de folosinta a terenurilor; 8. Reglementarea regimului proprietatii funciare; 9.
Intocmirea monitoringului funciar; 10. Solutionarea litigiilor funciare. Administrarea de stat a fondului
funciar este exercitata de doua categorii de organe: competenta generala (Parlamentul, Guvernul,
Consiliile locale) si competenta speciala (Ministerul Agriculturii, dezvoltarii regionale si mediului –
gestioneaza terenurile a) cu destinatie Agricola, proprietate publica a statului; b) terenurile care
reprezinta si sunt declarate ca arii naturale protejate de stat c) terenurile destinate fondului forestier,
proprietate publica a statului (Agentia Moldsilva); terenurile din fondul apelor, proprietate publica a
statului (Agentia Apele Moldovei); Inspectoratul Ecologic de Stat (exercita funcia de control si
supraveghere asupra respectarii legislatiei funciare (de comun accord cu organelle administratiei publice
locale; Ministerul Apararii (gestioneaza terenurile destinate necesitatilor de aparare - poligoanele
militare); Ministerul Afacerilor Interne (gestioneaza terenurile care sunt atribuite organelor afacerilor
interne; Serviciul de Informatie si Securitate – terenuri cu destinatie speciala; Ministerul Educatiei,
Culturii si Cercetarii – gestioneaza terenurile atribuite institutiilor de invatamant de toate categoriile;
Ministerul Sanatatii – gestioneaza terenurile destinate ocrotirii sanatatii ). Toate aceste terenuri sunt
atribuite in exclusivitate cu dreptul de folosinta funciara. Una din functiile esentiale ale administrarii de
stat a fondului funciar, este inregistrarea de stat a sectoarelor de teren si a drepturilor asupra lor.
Inregistrarea de stat include urmatoarele etape: 1. Inregiostrarea dreptului asupra sectorului de teren
sau cotei de teren care nu are hotare clar delimitate; 2. Inregistrarea conditionata a dreptului de
proprietate asupra sectorului de teren in cazul in care proprietarul nu dispune de acte care ar confirma
acest drept; 3. Inregistrarea conditionata a dreptului de proprietate asupra sectorului de teren in cazul
in care proprietarul acestuia nu poate fi identificat (in asemenea cazuri, proprietar se considera APL –

46
asemenea categorii de terenuri formeaza fondul de rezerva). 4. Inregistrarea integrala a sectorului de
teren si a dreptului asupra lui. O functie aparte in domeniul administrarii fondului funciar o reprezinta
schimbarea destinatiei terenurilor. Legislatia funciara determina ca schimbarea destinatiei terenurilor
agricole cu exceptia prevazuta la art. 72 a Codului funciar se efectueaza prin: 1) Hotararea Guvernului 2)
prin decizia Consiliului unitatii administrativ teritoriala, atat de nivelul 1 cat si 2; 3) Hotararea Adunarii
Populare a Gagauziei. Nu se admite schimbarea destinatiei terenurilor agricole si silvice de calitatea
superioara. Nu se admite schimbarea destinatiei terenurilor care rprezinta arii natural protejate de stat
(monumentele ale naturii etc). Daca bonitatea solului este mai mare de 60 puncte – schimbarea
destinatiei este interzisa – calitatea naturala a solului dobandita pe 60 parcursul evolutiei fara
interventia umana; fertilitatea – calitatea dobandita prin continutul activitatilor umane. In RM – mediu –
65 puncte bonitatea. Terenurile oferite institutiilor de invatamant cu specialitate Agricola – tot au
calitatea superioara – nu poate fi schimbata destinatia; De asemenea, legislatia funciara, prevede si
procedura de schimbare a modului de folosinta a terenurilor. Schimbarea modului de folosinta a
terenurilor agricole se exercita de catre proprietar sau de catre detinatorul de teren cu acordul
proprietarului. In asemenea cazuri, proprietarul terenului trebuie sa anunte APL in termen de 30 de zile.
Codul funciar stabileste un impediment in cazul schimbarii modului de folosinta a terenurilor agricole.
Astfel, se interzice folosirea terenurilor agricole in alte scopuri decat pentru amplasarea obiectivelor de
infrastructura a agriculturii (depozit, un drum – tot ce este implicat in procesul agro-industrial – art. 36
Cod funciar). Schimbarea destinatiei terenurilor de categorie speciala (destinate industriei transportului,
telecomunicatiilor) se aproba doar prin hotarare de Guvern. c) Dezvoltați deosebirile dintre regimul
juridic al Fondului forestier, pădure şi vegetație forestieră din afara fondului forestier. Padure- element
al landsaftului geografic, o unitate functionala a biosferei, compusa din comunitatea vegetatiei
forestiere, care predomina arborii si arbustii, regnul animal si diferite microorganisme, toate aceste parti
componente sunt interdependente si actioneaza asupra habitatului lor. Sint considerate drept paduri
terenurile acoperite cu vegetatie forestiera pe o suprafata de 0.25ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie
să atingă o înălţime minimă de 5m la maturitate în condiţii normale de vegetaţie. padurile, terenurile
destinate impaduririi/reîmpăduririi, terenurile afectate gospodariei silvice, precum si terenuri
neproductive, incluse in amenajamentele silvice/ in cadastrul funciar ca paduri si/ plantatii forestiere,
constituie fondul forestier. Fondul forestier cuprinde toate padurile indiferent de tipul d eproprietate si
forma de gospodarire. Vegetaţia forestieră din afara fondului forestier (1) Fondul forestier nu include: a)
perdelele forestiere de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă; b) perdelele forestiere
de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de comunicaţie şi pe terenurile
fondului acvatic; c) grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi
rurale. (2) Plantarea, îngrijirea, folosirea şi paza plantaţiilor menţionate la alin.(1) lit.a) şi c) ale
prezentului articol se reglementează de prezentul cod şi constituie cadrul de competenţă al autorităţilor
administraţiei publice locale, conform legislaţiei, iar cele menţionate la lit.b) - al autorităţilor centrale de
specialitate şi autorităţilor administraţiei publice locale respective. Subiectul II Noţiunea, obiectul şi
sistemul dreptului funciar. Regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităţilor a) Definiţi şi
caracterizaţi obiectele relaţiilor funciare. Obiecte ale relaţiilor funciare sînt: - sectoarele de teren, -
cotele de teren, - drepturile asupra acestora. Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă,
amplasament, hotare, au statut juridic şi alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de
stat a dreptului asupra pămîntului. Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de
apă închise, pădurile, plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora
este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile. Sectoarele de
teren pot fi divizibile şi indivizibile. Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în
porţiuni fără a le schimba destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice,

47
agrotehnice şi urbanistice, fiecare porţiune formînd după 61 divizare un teren de sine stătător. În
cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi considerat indivizibil. Cotele de teren ale sectorului
de teren aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte ale relaţiilor funciare. Cotele de teren
au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii privind destinaţia şi categoria de folosinţă. Cotele
de teren în natură nu se delimitează. b) Relataţi despre principiile dreptului funciar. 1. Principiul
protectiei ecologice a terenurilor *art 5 C Funciar Terenurile, ca spaţiu de importanţă vitală, ca mijloc de
producţie agricolă şi spaţiu de amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană sînt protejate de stat.
Protecţia ecologică a terenurilor este prioritară altor forme de activitate. 2. Principiul folosirii terenurilor
conform destinatiei – art. 2 Cod funciar. Toate terenurile, indiferent de destinaţie şi de proprietate,
constituie fondul funciar al Republicii Moldova. Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală,
se compune din următoarele categorii de terenuri: - cu destinaţie agricolă; - din intravilanul localităţilor;
- destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale; - destinate ocrotirii
naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor
suburbane şi ale zonelor verzi; - ale fondului silvic; - ale fondului apelor; - ale fondului de rezervă. 3.
Principiul interzicerii schimbarii destinatiei terenurilor de calitate superioara (agricole) 0 art. 72.
Schimbarea destinaţiei terenurilor silvice de calitate superioară, a terenurilor ocupate de parcuri
naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă. 4. Principiul
schimbarii destinatiei terenurilor doar in stricta conformitate cu legislatia – art 71. Schimbarea
destinaţiei terenurilor agricole, cu excepţia categoriilor de terenuri prevăzute la art. 72 al prezentului
Cod, se aprobă: prin hotărîre a Guvernului – pentru terenul agricol proprietate a statului, cu avizul
consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi pe al cărei teritoriu se află terenul; prin decizie
a consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al doilea și, respectiv, prin hotărîrea
Adunării Populare a Găgăuziei în a căror proprietate se află terenul agricol; prin decizie a consiliului
unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi pe al cărei teritoriu se află terenul proprietate a
persoanei fizice sau juridice, în temeiul cererii proprietarului. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole
se realizează conform procedurii prevăzute în regulamentul aprobat de Guvern.Principiul delimitarii
terenurilor dupa domeniul public/privat (legae privind terenurile proprietate publica si delimitarea lor)
5. Principiul conservarii terenurilor (Legea privind fondul ariilor natural protejate de stat); c) Formulaţi
particularităţile dobândirii dreptului de proprietate a terenurilor din intravilanul localităţii. Atribuirea
sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini Autorităţile administraţiei
publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate: 62 trec în
proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini care li s-au
atribuit în conformitate cu legislaţia; atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva
intravilanului pînă la epuizarea acesteia pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi
grădini: în oraşe - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale - pînă la 0,12 hectare. Dimensiunile
concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale; trec (în
limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieşind din suprafaţa reală a terenului ce
deserveşte construcţiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate,
care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a proprietarilor apartamentelor,
proporţional suprafeţei privatizate de fiecare. Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor
cetăţenilor în scopurile indicate în alineatul 1 al prezentului articol, se efectuează contra plată prin
vînzare la licitaţie, organizată de autoritatea administraţiei publice locale. Preţul iniţial de vînzare a
terenului nu va fi mai mic decît preţul normativ al pămîntului calculat în baza tarifelor stabilite de
legislaţia în vigoare. Se admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, în scopurile prevăzute în
alineatul 1 al prezentului articol, cetăţenilor a căror proprietate funciară a fost distrusă în rezultatul
calamităţilor naturale. Test 17 Subiectul I: Regimul juridic al subsolului. 1.1.Definiţi şi clasificaţi

48
Zăcămintele de Substanţe Minerale Utile. Substanţe minerale utile – acumulări, în subsol, de minerale
naturale, hidrocarburi şi ape subterane, ale căror compoziţie chimică şi proprietăţi fizice permit folosirea
lor în sfera producţiei materiale şi consumului imediat sau după prelucrare. La substanţe minerale utile
se referă şi rămăşiţele biologice împietrite (fosile) aflate în subsol; Zăcămînt de substanţe minerale utile
– acumulare naturală de substanţe minerale utile care, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, poate fi
obiect de valorificare industrială în condiţiile stării actuale a tehnicii şi economiei, fapt confirmat prin
înregistrarea corespunzătoare în balanţele de stat ale rezervelor de substanţe minerale utile.
Substantele minerale utile se divizeaza in: - Minereuri metalifere/nemetalifere - Combustibile - Solide -
Petrol si gaze naturale - Gaze inerte - Ape subterane Conform importantei economice, statului juridic al
regimului de folosire: - De importanta nationala – petrol, gaze naturale, combustible solide ai alte tipuri
de substante minerale utile. HOTĂRÎRE Nr. 646 din 20.07.2010 cu privire la aprobarea listei substanţelor
minerale utile de importanţă naţională - Petrol, gaz natural – hidrocarburi 2. Calcare, argile – pentru
producerea cimentului 3. Ghips – pentru producerea articolelor din ghips şi a cimentului 4. Nisipuri de
cuarţ– pentru producerea sticlei 5. Calcare, gresie – pentru producerea articolelor de placare; 6. Granit –
pentru producerea pietrişului 7. Ape potabile şi tehnice (zăcăminte cu rezerve mai mari de 50 mii m3/24
ore pentru aprovizionarea centralizată cu apă), ape minerale curative (zăcăminte cu rezerve mai mari de
300 m3/24 ore) - Substante minerale utile larg raspandite – nisip, argila, piatra de constructii, nisip
argilos, argila nisipoasa. Conform potetialului ecnomic: - De importanta nationala - De importanta locala
1.2. Determinaţi formele şi condiţiile de folosire a subsolului. 63 Dreptul de folosinţă asupra sectorului
de subsol înseamnă posibilitatea beneficiarului subsolului de a realiza tipurile de folosire a sectorului de
subsol. Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol se realizează în limitele sectorului atribuit
beneficiarului subsolului sub formă de perimetru minier sau geologic, potrivit clauzelor prevăzute de
contract. Dreptul de extragere a substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor
curative naturale, dă beneficiarului subsolului, care a obţinut licenţă în conformitate cu prevederile Legii
nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător,
posibilitatea de a desfăşura pentru o perioadă stabilită activităţi, cu respectarea obligatorie a condiţiilor
de licenţiere la folosirea subsolului. Subsolul se atribuie în folosinţă pentru: a) cercetare geologică,
inclusiv prospectarea, evaluarea şi explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile şi alte tipuri de
cercetări geologice; b) extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor
curative naturale; c) construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea
substanţelor minerale utile; d) înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale; e)
organizarea obiectivelor geologice protejate; f) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice,
altor materiale geologice de colecţie. Condiţiile de bază şi cele suplimentare de folosire a subsolului
incluse în contractul pentru folosirea sectorului de subsol: a) tipul şi termenul de folosire a subsolului; b)
limitele sectorului de subsol atribuit c) condiţiile în baza cărora subsolul se atribuie în folosinţă; d)
volumele lucrărilor de cercetare geologică a subsolului; e) realizarea măsurilor de protecţie a subsolului
şi a mediului înconjurător; f) volumul planificat al extragerii substanţelor minerale utile; g) termenul
planificat de dare a obiectivelor în exploatare; h) termenul planificat de recultivare a terenurilor
degradate. 1.3.Recomandaţi măsurile de protecţie juridică a subsolului prevăzute de legislaţia în vigoare.
Folosirea raţională a subsolului reprezintă o valorificare eficientă, din punct de vedere economic şi
social, a tuturor tipurilor de resurse ale subsolului în baza folosirii tehnologiilor avansate şi respectării
standardelor, limitelor, normelor şi regulilor de folosire a subsolului. Folosirea sectoarelor de subsol
poate fi realizată numai în limitele perimetrelor lor, în decursul termenului stabilit şi exclusiv în scopurile
pentru care au fost atribuite în folosinţă. Folosirea neautorizată a subsolului, folosirea subsolului în afara
limitelor sectorului de subsol atribuit în folosinţă, precum şi efectuarea lucrărilor legate de folosirea
subsolului fără documentaţia tehnică (tehnologică), aprobată în modul stabilit, se interzic. Cerinţele de

49
bază la folosirea raţională şi protecţia subsolului sînt:  respectarea documentaţiei tehnice (tehnologice)
de proiect, aprobată în modul stabilit;  asigurarea cercetării complete şi complexe a subsolului; 
înregistrarea şi evidenţa lucrărilor legate de folosirea subsolului;  extragerea cît mai completă din
subsol şi folosirea raţională a rezervelor de substanţe minerale utile şi componentelor utile conţinute în
acestea;  evidenţa veridică a stării şi mişcării rezervelor, pierderilor şi diluării substanţelor minerale
utile de bază şi celor însoţitoare la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;  ţinerea
documentaţiei geologice, de topografie minieră şi de altă natură şi asigurarea integrităţii acesteia; 
protecţia zăcămintelor de substanţe minerale utile de inundaţii, subinundaţii, incendii şi de alţi factori,
ce reduc calitatea substanţelor minerale utile şi valoarea industrială a zăcămintelor sau complică
exploatarea lor; 64  prevenirea poluării subsolului în procesul efectuării lucrărilor legate de folosirea
subsolului, inclusiv la înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor de producţie; 
prevenirea impactului dăunător al extragerii substanţelor minerale utile, construirii şi exploatării
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile asupra obiectelor industriale
şi construcţiilor civile;  prevenirea construirii neautorizate pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe
minerale utile şi respectarea modului stabilit de folosire a acestor suprafeţe pentru alte necesităţi; 
prevenirea stocării deşeurilor industriale, menajere şi de altă natură în zonele de protecţie sanitară a
prizelor de apă, folosite pentru alimentarea cu apă potabilă, menajeră şi industrială;  aducerea
sectoarelor de subsol folosite la starea care asigură securitatea vieţii şi sănătăţii populaţiei, protecţia
mediului înconjurător, clădirilor şi construcţiilor, precum şi posibilitatea folosirii sectorului de subsol
exploatat în scopurile prevăzute de proiect;  respectarea altor cerinţe prevăzute de legislaţia ecologică.
Subiectul II: Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei funciare. 2.1. Definiţi răspunderea juridică
pentru încălcarea legislaţiei funciare. Raspunderea juridica pentru incalcarea legislatiei funciare –
reprezinta o institutie complexa din cadrul partii generale a dreptului funciar ce cuprinde un ansamblu
de norme juridice ce reglementeaza relatiile aparute in legatura cu constatarea si examinarea
contraventiei funciare ,apararea dreptului si intereselor legitime ale detinatorilor de terenuri stabilirea
sistemului de sanctiuni, inclusive recuperarea prejudiciului cauzat fondului funciar. Raspunderea juridica
pentru incalcarea legislatiei funciare-o obligatiune a contravenientului de a recupera prejudiciile aduse
fondului funciar in legatura cu savirsirea de catre acesta a contraventiei funciare. 2.2 Determinați
metodele şi formele de apărare a dreptului de proprietate funciar. • Amestecul din partea organelor şi
organizaţiilor de stat, economice şi de altă natură în activitatea deţinătorilor de terenuri este interzis, cu
excepţia cazurilor în care ultimii încalcă legislaţia. • Drepturile încălcate ale deţinătorilor de terenuri
urmează să fie restabilite, iar daunele pricinuite prin încălcarea drepturilor să fie reparate integral. •
Repararea pagubelor pricinuite deţinătorilor de terenuri. Pagubele pricinuite prin retragerea sau
ocuparea temporară a terenurilor, precum şi prin limitarea drepturilor deţinătorilor sau prin înrăutăţirea
calităţii terenurilor ca urmare a activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor,
trebuie să fie reparate integral (inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor de terenuri care au suportat aceste
pagube. Repararea pagubelor o fac întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cărora li s-au repartizat
terenuri retrase, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile a căror activitate duce la limitarea
drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie, zonelor sanitare şi de
apărare a diferitelor obiecte, la înrăutăţirea calităţii terenurilor învecinate, ori la folosirea lor în alte
scopuri, la scăderea volumului producţiei agricole şi la înrăutăţirea calităţii ei, în modul stabilit de
legislaţie. Litigiile legate de repararea pagubelor şi de evaluarea proporţiilor lor sînt soluţionate de
instanţa judecătorească competentă. • Restituirea terenurilor ocupate fără autorizaţie. erenurile
ocupate fără autorizaţie se restituie deţinătorilor legitimi, fără ca ei să repare cheltuielile făcute în
timpul folosirii nelegitime a terenurilor. Aducerea terenurilor în stare bună pentru folosinţă, inclusiv 65
demolarea construcţiilor se face pe seama întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi a cetăţenilor
50
care le-au ocupat fără autorizaţie. Restituirea terenului ocupat fără autorizaţie se face în baza hotărîrii
organelor de resort. 2.3. Formulaţi temeiurile juridice de apariţie a răspunderii pentru încălcarea
legislaţiei funciare. Persoanele care încalcă legislaţia funciară poartă răspundere administrativă şi penală
în conformitate cu legislaţia. Constatarea contravenţiilor se efectuează de către autorităţile
administraţiei publice locale şi organele de stat autorizate în acest scop, în limitele competenţei lor.
Aplicarea sancţiunilor nu scuteşte persoana culpabilă de obligaţiunea de a lichida încălcările comise.
Mijloacele încasate în urma aplicării amenzilor se varsă în bugetul de stat şi se folosesc pentru
restabilirea, îmbunătăţirea terenurilor şi sporirea fertilităţii solurilor şi protecţia mediului înconjurător.
Pentru angajarea răspunderii juridice trebuie să fie întrunite următoarele condiţii: • să existe o conduită
ilicită; • să existe un rezultat vătămător al respectivei conduite ilicite; • să existe o legătură cauzală între
conduita ilicită şi rezultatul produs; • să existe vinovăţie din partea subiectului care a produs actul ilicit;
• să nu existe împrejurări sau cauze care înlătură în principiu, răspunderea juridică. Drept temei juridic
de aparitie a raspunderii pentru incalcarea legislatiei funciare putem mentiona nerespectarea normelor
de drept a mediului, a reglementarilor sectoriale ,speciale, care determina actiunile/inactiunile prin a
caror savirsire se contravine cerintelor ecologice,atragind una sau mai multe dintre formele acestei
raspunderi (-contraventionala,-civila,-penala,-speciala). Ca temei de aparitie a raspunderii
contraventionale este : -degradarea stratului fertil al solului ; -folosirea terenurilor contra destinatiei
acestora ; -ocuparea neligitima a terenurilor ; -falsificarea informatiei privind starea si folosirea
terenurilor… Ca temei de aparitie a raspunderii civile contractuale este situatia in care obiectul
contractului este un sector de teren sau cota si in raport cu care acestea au fost folosite contrar
destinatiei, scopului de atribuire sau contractele sunt declarate nule. Ca temei de aparitie a raspunderii
civile delictuale survine in cazul in care detinatorilor de terenuri sau cauzat pagube (venitul ratat). Ca
temei de aparitie a raspunderii penale este : -impurificarea solului cu produse nocive ale activitatii
economice ; -otravirea solului cu produse nocive ale activitatii ecologice ; -infectarea solului. Test 18
Subiectul I: Regimul juridic de folosire a regnului animal 1.1.Definiți regnul animal ca obiect de utilizare
şi folosire. Regn animal - cea mai mare categorie sistematică în biologie. Totalitatea unor specii de
animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol, inclusiv monocelulare,
nevertebrate şi cordate. Ca obiect al dreptului de utilizare si folosire sunt animalele aflate in libertate
sau semilibertate. 1.2 Determinați formele de folosirea a regnului animal. Beneficiari ai regnului animal
pot fi persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de propritate şi forma de organizare juridică.
Respectînd cerinţele prevăzute de legislaţie, pot fi practicate următoarele modalităţi de folosire a
resurselor regnului animal: a) vînătoarea sportivă şi de amatori; b) pescuitul industrial, sportiv şi de
amatori ( care se reglementează conform Legii privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura) c)
dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului; d) folosirea în scopuri
economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice; 66 e) folosirea proprietăţilor utile ale animalelor şi a
produselor activităţii vitale a acestora. Alte modalităţi de folosire a resurselor regnului animal pot fi
instituite numai prin modificarea sau completarea prezentei legi. Persoanele fizice şi juridice au dreptul
să practice doar acele modalităţi de folosire a resurselor regnului animal, care sînt stabilite de prezenta
lege şi permise în perioada respectivă sau pe teritoriul respectiv de către organele de stat pentru
protecţia şi folosirea resurselor regnului animal şi de către autorităţile administraţiei publice locale.
Drepturile de folosinţă a resurselor regnului animal pot fi limitate de către organele de control şi de
autorităţile administraţiei publice locale în cazurile reducerii efectivului de animale sau retragerii din
folosinţă a unor specii de animale în scopul protecţiei lor. 1.3 Dezvoltați măsurile juridice de protecție a
regnului animal. Protecţia regnului animal se asigură prin:  stabilirea regulilor, normelor, termenelor şi
altor cerinţe de protecţie, folosire şi reproducere a resurselor regnului animal;  prevederea măsurilor
de protecţie a animalelor în proiectele de amenajare a teritoriului, de irigaţie, de construcţii şi în alte

51
proiecte;  neadmiterea folosirii neautorizate a resurselor regnului animal;  vînătoarea de selecție; 
protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor; 
încasarea amenzilor şi despăgubirilor pentru pagubele cauzate animalelor şi habitatului lor;  crearea de
arii naturale protejate de stat;  crearea de noi biotopuri, protecţia celor existente sau restabilirea
biotopurilor degradate;  reproducerea în condiţii de captivitate a speciilor de animale rare, periclitate şi
vulnerabile;  limitarea scoaterii animalelor din mediul natural şi aclimatizarea de specii noi; 
recultivarea terenurilor deteriorate şi crearea condiţiilor de vieţuire şi reproducere pentru speciile de
animale folositoare;  acordarea de ajutor animalelor în caz de îmbolnăvire sau pericol de pieire, ca
urmare a calamităţilor naturale şi a altor cauze;  efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul
protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal;  efectuarea monitoringului asupra proceselor şi
fenomenelor ce au loc în lumea animală;  educaţia ecologică a populaţiei Subiectul II: Dreptul de
beneficiere asupra terenurilor. 2.1 Definiți obiectul, subiecții şi conținutul dreptului de beneficiare
asupra terenurilor. Dreptul de beneficiere fucniara reprezinta o instituie juridica la baza formarii careia
isi gasesc existent totalitatea de norme juridice cu caracter omogen ce reglementeaza relatiile dintre
detinatorii de terenuri in legatura cu atribuirea, posesia si folosinta cotelor de teren sau sectoarelor de
teren in conformitate cu destinatia acestora. Totodata, dreptul de beneficiere funciara reprezinta un
drept subiectiv, real, al beneficiarului funciar____ prin intermediul si cu ajutorul caruia, detinatorul de
teren poseda si foloseste un sector de teren, sau cota de teren in conformitate cu destinatia si scopul de
atribuire. Subiectii dreptului de benefiecciere funciara pot fi: persoanele fizice – cetateni RM, in temeiul
Legii cu privire la arenda in agriculutura, in temeiul prevedeirlor CCiv (contractual de locatiune);
cetatenii straini si apatrizii, in calitate de investitori straini (in baza legii cu privire la concesiunii),
respective persoanele juridice straine (art. 4 Cod Funciar). Organizatiile religioase (art. 15 insigna 1 Cod
Funciar). Continutul dreptului de beneficiere reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor
beneficiarului resursele naturale volumul carora este determinat de regimul resurselor naturale si de
statutul beneficiarului reurselor naturale. 67 Posesorii şi beneficiarii au dreptul: să folosească terenurile
potrivit condiţiilor de atribuire; să fie proprietarii producţiei obţinute; să folosească în modul stabilit de
lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale pămîntului; să primească, în caz de stingere a
dreptului de posesiune sau beneficiere, compensarea cheltuielilor legate de ameliorarea terenului.
Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi: să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor; să
respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de exploatare a terenurilor, structura
asolamentelor, să nu admită folosirea abuzivă a îngrăşămintelor chimice şi a preparatelor de
fitosanitărie; să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru folosirea terenurilor; să ia măsuri de
prevenire şi combatere a eroziunilor, a compactării solului, a alunecărilor de teren, a salinizării sau
înmlăştinirii secundare, să asigure atît obţinerea unei producţii calitative, cît şi protecţia solului şi
sporirea fertilităţii lui; să respecte drepturile altor deţinători de terenuri; să păstreze bornele de hotar şi
punctele reţelei geodezice de stat din teren; să respecte proiectul de organizare a teritoriului; să
prezinte la timp autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile stabilite prin legislaţie, privitoare
la starea şi folosirea terenului. 2.2. Degerminați lista şi caracteristic actelor de reglementare a
drepturilor asupra terenurilor.  Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren sînt: titlul de
autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autorităţile administraţiei publice locale în
cazul atribuirii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativteritoriale sau
de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru în cazul atribuirii de către stat a terenurilor
proprietate publică a statului, certificatul de moştenire, contractul de vînzare-cumpărare, contractul de
donaţie, contractul de schimb, contractul de arendă şi altele. Forma titlului de autentificare a dreptului
deţinătorului de teren se stabileşte de Guvern. Drepturile de proprietate şi alte drepturi patrimoniale
asupra terenului se înregistrează în conformitate cu legislaţia.  Dreptul de beneficiere poate fi cofirmat
52
prin: actul administrativ, contract, hotararea instantei de judecata. 2.3. Formulaţi temeiurile juridice de
apariție , modificare şi stingere a dreptului de beneficiere asupra terenurilor. Temeiul de aparitie: Legea,
actele administrative; contracte de locatiune; contractual de arenda in agricultura – terenuri cu
destinatie Agricola; concesiune; hotararea instantei de judecata. Stingerea: decesul daca nu este
invocata succesiunea in drepturi; exproprierea ptr cauza de utilitatea publica; calamitatile naturale;
hotararea instantei de judecata; expirarea contractului. În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune
sau de folosinţă nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, autoritatea administraţiei publice
locale respectivă, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute
de lege şi îl va soma în scris, stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile. În cazul în care deţinătorul
nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de
posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei judecătoreşti la cererea proprietarului
funciar. Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosinţă a terenului în cazurile prevăzute de alineatul
întîi al articolului 18 din prezentul Cod o adoptă administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei
respective. În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară autoritatea administraţiei
publice locale respectivă, cu participarea părţilor interesate, adoptă o hotărîre privitoare la eliberarea de
de compensaţie deţinătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau de repararea de
către aceştia a daunelor pricinuite de ei prin folosirea lor neraţională. Apariţia temeiurilor de stingere a
dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară nu privează pe deţinătorii de terenuri, inclusiv
pe arendaş, de dreptul de a strînge recolta şi nu scuteşte de plata impozitelor, de obligaţia de a păstra
calitatea solului. Deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa lor, inclusiv în condiţii de arendă, pînă
cînd primăria, în cazul atribuirii de către aceasta a terenurilor proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale, sau Agenţia de 68 Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în cazul atribuirii de către
stat a terenurilor proprietate publică a statului, nu va stabili hotarele terenurilor în natură (pe loc). Test
19 Subiectul I: Sistemul de autorizare în domeniul folosirii resurselor naturale. 1.1 Identificați
responsabilitățile autorităților publice în domeniul autorizării folosirii resurselor naturale. Genurile de
activitate din domeniul folosirii resurselor naturale a căror practicare necesită licenţe sau autorizaţii,
precum şi organele abilitate cu dreptul de a elibera aceste documente se stabilesc de Legea privind
licenţierea unor genuri de activitate şi de alte acte legislative. 1) stabilirea unui sistem de standarde şi de
cerinţe tehnico-normative, precum şi un sistem de licenţe la activităţile din domeniu şi la folosirea
resurselor naturale. 2) Supravegherea si controlul respectarii conditiilor de licentiere. 3) Depistarea
abaterilor de la conditiile de licentiere 4) Aplicarea sanctiunilor (suspendarea, retragerea) licentei in
cazul nerespectarii prevederilor acesteia. 1.2 Determinați particularitățile sistemului de autorizare în
domeniul folosirii: apei, produselor lemnoase şi nelemnoase, aerului şi sol. Folosirea apelor Legea
apelor. Autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei – document eliberat de instituţia
subordonată organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, al cărei titular are dreptul
la folosinţa specială a apei în anumite condiţii, conform dispoziţiilor prezentei legi. Folosinţa apei care nu
cade sub incidenţa art. 22 (folosinta generala) se consideră folosinţă specială şi poate fi efectuată numai
în bază de autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei. Cererea de eliberare a autorizaţiei de
mediu pentru folosinţa specială a apei se înaintează instituţiei competente. Solicitantul autorizaţiei de
mediu pentru folosinţa specială a apei este obligat să publice în presa locală un anunţ cu privire la
solicitarea eliberării autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei, precum şi să îl afişeze la
primăria din localitate. Orice persoană fizică sau persoană juridică ce are obiecţii la cererea de eliberare
a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei poate notifica în scris instituţiei competente în
termen de 30 de zile de la publicarea anunţului. Instituţia competentă, în termen de 30 de zile de la
primirea cererii: a) coordonează, prin procedura ghişeului unic, condiţiile de folosinţă a apei cu
autorităţile de supraveghere a sănătăţii publice, de gestionare a apelor, de folosire a resurselor

53
minerale, de protecţie a mediului, de protecţie a resurselor biologice acvatice, precum şi cu autorităţile
de supraveghere sanitar-veterinară, de protecţie civilă şi situaţii excepţionale, conform unui regulament
aprobat de Guvern; b) organizează, în comun cu autorităţile specificate la lit. a), inspectarea corpului de
apă, a construcţiilor hidrotehnice, precum şi a altor construcţii destinate folosinţei apelor indicate în
cerere. Instituţia competentă plasează pe site-ul său oficial cererile de eliberare a autorizaţiei de mediu
pentru folosinţa specială a apei şi organizează, după caz, audieri publice cu privire la numitele cereri
dacă acestea din urmă implică un impact semnificativ asupra mediului sau dacă au fost prezentate
obiecţii conform alin. (4). Termenul maxim de examinare a cererii şi de eliberare a autorizaţiei de mediu
pentru folosinţa specială a apei este de două luni. În cazul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa
specială a apei pe termen lung, termenul poate fi prelungit cu două luni. Termenul indicat la alin. (7)
curge din momentul prezentării de către solicitant a tuturor documentelor necesare, conform prezentei
legi. Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei se eliberează pentru un termen de 12 ani, cu
excepţia cazurilor în care: a) autorizaţia este cerută pentru un termen mai scurt; b) autorizaţia este
cerută pentru un termen lung în temeiul alin. (2). Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei
pe termen lung se eliberează pentru 25 de ani în cazul în care solicitantul se obligă să facă o investiţie pe
termen lung avînd ca obiect construcţia, îmbunătăţirea sau reabilitarea: a) unui baraj în scopuri
hidroenergetice sau de altă natură; b) unei construcţii hidrotehnice sau instalaţii pentru tratarea şi
furnizarea apei potabile. 69 Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, inclusiv pe termen
lung, se eliberează cu titlu gratuit de către instituţia competentă. La examinarea cererii de eliberare a
autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei se vor lua în considerare: a) planul de gestionare a
districtului bazinului hidrografic relevant; b) obligaţiile Republicii Moldova asumate în conformitate cu
tratatele internaţionale; c) priorităţile la folosinţa apei aplicabile în cadrul districtului bazinului
hidrografic relevant; d) conţinutul expertizelor ecologice sau de evaluare a impactului asupra mediului
cerute de lege; e) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile; f) obiecţiile scrise, precum şi concluziile
audierilor publice referitoare la cerere. Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei nu se
eliberează dacă aceasta ar afecta negativ: a) folosinţa apei de către orice persoană fizică sau persoană
juridică ce deţine autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei; b) cerinţele de calitate a
mediului pentru ape menţionate la art. 37 sau obiectivele de mediu pentru ape menţionate la art. 38; c)
cerinţele minime pentru debit salubru. Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei se înscrie în
Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei, în conformitate cu prevederile art. 15.
Decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei poate
fi atacată în instanţă de contencios administrativ, fără a fi necesară procedura prealabilă. Autorizaţia de
mediu pentru folosinţa specială a apei este un document personal, care nu poate fi cesionat decît cu
acordul prealabil al instituţiei competente, cu respectarea de către cesionar a prevederilor art. 27 alin.
(1). Acordul prealabil nu este necesar în caz de: a) succesiune; b) înstrăinare a terenului sau a
construcţiei hidrotehnice la care se referă autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei. Codul
subsolului de asemenea contine prevederi: atribuirea dreptului de extragere a apelor subterane cu
destinaţie de apă potabilă pentru uz casnic şi tehnică de producţie cu limitele de captare mai puţin de
1000 m3 pe zi se efectuează în baza autorizaţiei eliberate în modul stabilit de legislaţia apelor. Aerul.
Emisiile de poluanţi în atmosferă de la sursele fixe de poluare se admit, în fiecare caz concret, în baza
autorizaţiei eliberate de Inspectoratul Ecologic de Stat. În autorizaţie se stabilesc normativele ELA de
poluanţi (emisie limitat admisibilă a poluanţilor evacuaţi, stabilită prin calculul dispersiei în aerul
atmosferic de la suprafaţa solului de o sursă sau de un grup de surse de emisie, care nu depăşesc
normativele calităţii aerului, prevăzute pentru populaţie, regnul animal şi vegetal), precum şi alte
condiţii şi reglementări care asigură protecţia aerului atmosferic. Autorizaţiile de emisii se eliberează în
baza soluţiilor de proiect pentru primul an de activitate, pe parcursul căruia se elaborează volumul ELA,

54
care se prezintă Inspectoratului Ecologic de Stat spre avizare. Pentru obţinerea autorizaţiei, solicitanţii
depun la Inspectoratul Ecologic de Stat următoarele documente: a) cererea de autorizare; b) datele
privind volumul ELA; c) planul de acţiuni privind trecerea de la valori ECP la valori ELA; d) planul grafic de
control al emisiilor în aerul atmosferic; e) actul de control ce ţine de protecţia aerului atmosferic.
Cererea de autorizare a emisiilor se examinează în termen de cel mult 10 zile lucrătoare. Decizia privind
eliberarea autorizaţiei se comunică solicitantului cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare adoptării
deciziei. Autorizaţia se eliberează gratis pe un termen egal cu termenul acţiunii volumelor ELA.
Autorizaţia se consideră eliberată dacă Inspectoratul Ecologic de Stat nu răspunde solicitantului în
termenele prevăzute de prezenta lege. După expirarea acestor termene şi în condiţia lipsei unei
comunicări scrise privind temeiurile respingerii cererii de autorizare, solicitantul poate desfăşura
activitatea pentru care a solicitat autorizaţia. În cazul survenirii situaţiei prevăzute la prezentul alineat,
Inspectoratul Ecologic de Stat perfectează autorizaţia în condiţiile prezentei legi. Produsele lemnoase și
nelemnoase. 70 Produse ale pădurii sînt considerate produsele lemnoase şi nelemnoase, serviciile legate
de folosirea pădurilor, precum şi rezultatele activităţii de realizare a funcţiilor de protecţie a pădurilor.
Produse lemnoase sînt: a) produsele principale, rezultate din tăieri de regenerare şi de conservare a
pădurilor; b) produsele secundare, rezultate din tăieri de îngrijire a arboreturilor (degajări, curăţiri,
rărituri) şi tăieri de reconstrucţie; c) produsele rezultate din tăieri de igienă, necesitatea efectuării cărora
este cauzată de uscarea totală sau parţială a arborilor. d) produsele rezultate din alte tăieri; e) produsele
auxiliare (cioturi, coji etc.) f) produsele rezultate din lichidarea efectelor calamităţilor naturale
(doborîturi de vînt, rupturi de zăpadă etc.). Produse nelemnoase sînt: a) vînatul, peştele, melcii de viţă
de vie etc.; b) produsele accesorii ale pădurii: fructe şi pomuşoare sălbatice, nuci, ciuperci, plante
medicinale şi alte plante; ) rezultatele folosinţei pădurii în scopuri de cercetare ştiinţifică, de recreere,
turistice, sportive etc. Efectuarea folosinţelor silvice se permite în baza autorizaţiei de exploatare sau
biletului silvic. Autorizaţia de exploatare şi biletul silvic se acordă de către întreprinderile, instituţiile şi
organizaţiile care au în gestiune terenuri din fondul forestier. Se pot efectua numai tipurile de folosinţe
silvice prevăzute în autorizaţia de exploatare sau în biletul silvic. Formularul autorizaţiei de exploatare şi
al biletului silvic se aprobă de autoritatea silvică centrală. Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care
au în gestiune terenuri din fondul forestier sînt obligate să legalizeze dreptul de folosinţă a acestora pe
principii generale. Folosinţa specială a obiectelor regnului vegetal (recoltarea fructelor şi pomuşoarelor
sălbatice, nucilor, ciupercilor, plantelor medicinale şi altor plante) pentru satisfacerea necesităţilor de
producţie sau ştiinţifice, precum Solul Posibilitatea beneficiarului de a realiza tipurile de folosinta a
sectorului de subsol determinate expres de legislatie. Astfel, subsolul se atribuie in folosinta in
urmatoarle scopuri: Cercetarea geologica inclusiv evaluarea, exploararea zacamintelor de substanta
minerale utile; Extragerea substantelor minerale utile, inclusive a apelor minerale, subterane si
resurselor curative naturale; Constructia si exploatarea obiectivelor subterane ce nu sunt legate de
extragerea substantelor minerale utle Depozitarea substantelor nocive si deseurilor industrial;
Organizarea obiectivelor geologice protejate Colectarea materialelor paleontologice, mineralogice,
inclusive materiale geologice de colectie. In dependenta de tipul de folosinta a subsolului, se determina
si actele care confirma acest drept – de folosinta a subsolui. Dreptul de folosinta asupra sectorului de
subsol se realizarea in limitele sectorului atribuit beneficiarului sub forma de perimetru minier sau
perimetru geologic. Dreptul de extragere a substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi
resurselor curative naturale, dă beneficiarului subsolului, care a obţinut licenţă în conformitate cu
prevederile Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de
întreprinzător, posibilitatea de a desfăşura pentru o perioadă stabilită activităţi, cu respectarea
obligatorie a condiţiilor de licenţiere la folosirea subsolului. La declaraţia pentru eliberarea licenţei,
suplimentar se anexează: a) copia de pe contractul pentru folosirea sectorului de subsol; b) copia de pe

55
certificatul de înregistrare a perimetrului minier, eliberat de Agenţia pentru Geologie şi Resurse
Minerale; c) copia de pe actul expertizei ecologice de stat a documentaţiei de planificare şi proiect,
legată de folosirea subsolului, eliberat de Inspectoratul Ecologic de Stat de pe lîngă Ministerul Mediului;
e) copia de pe contractul privind valorificarea industrială a zăcămîntului de apă minerală naturală şi
potabilă, încheiat cu Ministerul Mediului f) copia de pe avizul de expertiză în domeniul securităţii
industriale, eliberat de organismul de expertiză în domeniul securităţii industriale; h) copia de pe
certificatul igienic prin care se confirmă corespunderea calităţii apei cerinţelor igienice, eliberat de
Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. Sectoarele de subsol se atribuie în folosinţă
sub formă de perimetru geologic sau minier. Perimetrul geologic determină suprafaţa sectorului atribuit
în folosinţă, cu limitare în adîncime sau fără limitare. Limitarea în adîncime poate fi stabilită în metri,
calculaţi de la suprafaţă sau legaţi de un anumit contact geologic (litologic, de vîrstă ş.a.). În limitele
perimetrului geologic pot concomitent efectua lucrări mai mulţi beneficiari ai subsolului, cu condiţia
cercetării geologice a diverse tipuri de substanţe minerale utile. Relaţiile dintre beneficiarii subsolului, în
aceste cazuri, sînt prevăzute în contractele pentru folosirea sectoarelor de subsol. Perimetrul geologic se
atribuie de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale şi se confirmă prin actul respectiv. Perimetrul
minier se atribuie pentru extragerea substanţelor minerale utile, construirea şi exploatarea
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, organizarea obiectivelor
geologice protejate. 1.3 Formulați procedura aplicată de autoritățile competente în cazul în care
prevederile din autorizațiile de folosire au fost încălcate. - În cazurile nerespectării condiţiilor expuse în
autorizaţia de emisii, instanţa de judecată poate hotărî retragerea ei la cererea Inspectoratului Ecologic
de Stat. Dacă se constată neîndeplinirea unor condiţii, fapt ce aduce o gravă atingere mediului sau
sănătăţii publice, autorizaţia poate fi retrasă de către Inspectoratul Ecologic de Stat, cu adresarea
ulterioară la instanţa de judecată. Adresarea la instanţă trebuie să se facă în termen de 3 zile lucrătoare.
În caz de nerespectare a acestui termen, decizia de retragere a autorizaţiei este nulă. (Aerul atmosferic)
- Licenţa poate fi sistată temporar în conformitate cu prevederile Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001
privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, precum şi în următoarele cazuri: a)
nerespectarea normelor ecologice, normelor şi regulilor privind protecţia muncii şi securitatea
industrială, precum şi a regulilor de exploatare tehnică a întreprinderilor extractive de substanţe
minerale utile; b) suspendarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol; c) lipsa de specialişti
calificaţi şi atestaţi în domeniu. Retragerea licenţei. Licenţa poate fi retrasă în conformitate cu Legea
nr.451- XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, precum
şi în următoarele cazuri: a) încetarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol; b) extragerea
substanţelor minerale utile în afara limitelor perimetrului minier; c) nerespectarea regulilor de
comercializare a substanţelor minerale utile solide; d) nerespectarea cerinţelor prevăzute în proiect
privind recultivarea terenurilor degradate. - Inspectorii de mediu ă întocmească procese-verbale şi alte
documente despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia mediului, despre neexecutarea de către
persoanele fizice şi juridice a deciziilor organelor de resort în problemele protecţiei mediului, despre
nerespectarea condiţiilor expuse în autorizaţia de mediu. Subiectul II: Regimul juridic al terenurilor
destinate ocrotirii naturii, sănătății, activităților recreative, cu valoare istorică. 2.1 Identificați
caracteristicile subcategoriilor de terenuri incluse în categoria menționată.  Terenurile destinate
ocrotirii naturii - Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte terenurile rezervaţiilor, parcurilor
naţionale, parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor naturii,
terenurile zonelor de protecţie şi zonelor sanitare.  Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii - Din
categoria terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii fac parte terenurile pe care există obiecte de tratament
natural (izvoare de ape minerale, nămoluri curative) şi condiţii climaterice deosebit de favorabile
profilaxiei şi tratamentului.  Terenurile destinate activităţii recreative - terenuri destinate activităţii

56
recreative sînt terenurile prevăzute şi folosite pentru odihnă şi turism. Din această categorie fac parte 72
terenurile pe care se află case de odihnă, pensionate, sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere
turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii, staţii turistice, parcuri şi tabere pentru copii, poteci didactico-
turistice, trasee marcate.  Terenurile de valoare istorico-culturală - Din categoria terenurilor de valoare
istoricoculturală fac parte rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele,
monumentele arheologice şi arhitecturale şi complexele arhitecturale de landşaft.  Terenurile zonelor
suburbane şi zonelor verzi - Terenurile din extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea
şi funcţionarea normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi cele ocupate de păduri, grădini publice şi de
alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro-igienice, de fortificare a sănătăţii şi care sînt locuri
de odihnă a populaţiei, se includ de către autorităţile administraţiei publice locale în zona suburbană şi
în zona verde. 2.2 Determinați particularitățile realizării drepturilor reale asupra terenurilor menționate.
2.3 Formulați regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii, sănătății, activităților recreative, cu
valoare istorică.  Terenurile destinate ocrotirii naturii sînt prin exclusivitate proprietate a statului. Pe
terenurile destinate ocrotirii naturii este interzisă activitatea ce vine în contradicţie cu destinaţia lor
specială. Ele sînt retrase din folosinţă, dacă această destinaţie nu corespunde regimului de protecţie,
stabilit pentru aceste terenuri. Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii naturii se
stabilesc de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.  Terenurile destinate ocrotirii
sanatatii - Aceste terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi urmează
a fi protejate în mod deosebit. În scopul protecţiei obiectelor de tratament natural, la toate staţiunile
balneare se creează zone de protecţie sanitară. În limitele lor se interzice darea terenurilor în posesiune,
folosinţă, inclusiv în arendă, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror activitate este
incompatibilă cu protecţia obiectelor naturale curative şi cu menţinerea condiţiilor favorabile pentru
odihna populaţiei. Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se stabilesc zone cu condiţii
deosebite de folosinţă a terenurilor sînt datoare să marcheze graniţele lor cu semne informative
speciale. Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii sînt stabilite de prezentul
Cod şi de o legislaţie specială.  Terenurile destinate activitatii recreative - Pe asemenea terenuri este
interzisă activitatea ce împiedică folosirea lor conform destinaţiei speciale. Modul de folosire a acestor
terenuri este stabilit de autorităţile administraţiei publice locale şi de organele de ocrotire a naturii. 
Terenurile de valoare istorico-culturala - Pe aceste terenuri este limitată orice activitate care contravine
destinaţiei lor speciale.  Terenurile zonelor suburbane si zonelor verzi - terenurile zonelor suburbane şi
zonelor verzi se folosesc conform proiectelor de organizare a acestor zone. Ele sînt protejate de stat. Aici
sînt interzise construcţiile şi amenajările incompatibile cu destinaţiile acestor terenuri. La includerea
terenurilor în zona suburbană şi în zona verde se păstrează drepturile deţinătorilor de terenuri. Test 20
Subiectul I: Normele, metoda şi principiile dreptului ecologic. 1.1 Definiți principiul „prevenirii poluării
mediului” şi principiul „precauției”. 73 Principiul prevenirii poluării porneşte de la faptul că prevenirea
riscurilor şi pagubelor ecologice, implică costuri mai reduse decât remedierea calităţii factorilor de
mediu afectaţi prin poluare. Acest principiu presupune atât activităţi de prevenirea producerii poluării
sau degradării mediului, cât şi activităţi de limitare sau eliminare a efectelor dăunătoare ale poluării,
însoţite de stabilirea responsabilităţilor şi sancţiunilor ce se impun. acest principiu presupune
constientizarea la nivel national si international a faptului ca este mai important sa se previna decat sa
se repare un prejudiciu adus mediului. Pe planul comunitatii europene se discuta necesitatea actiunii la
sursa impottriva poluarii. Principiul este ilustrat si prin numeroase conventii bilaterale si multilaterale
care au ca obiectiv protectia mediului – ex Conventia de la Basel. Principiul este transpus in practica prin
intermediul expertizei ecologice – un gen de activitate din domeniul protectiei meediului care are ca
scop si sarcina evaluarea unui eventual impact asupra mediului natural in cadrul implementarii unei
activitati de producere (a unei activitati economice preconizate pentru viitor) si corespunderii acestei

57
activitati standardelor ni normativelor ecologicein vigoare. Principiul precauţiei în luarea deciziilor de
către autorităţile cu atribuţii în protecţia mediului. Precauţia reclamă ca toate drepturile de protecţie şi
conservare a mediului să fie rezultate chiar dacă nu se prefigurează nici o pagubă. Precauţia, ca măsură
de prudenţă trebuie să caracterizeze luarea oricăror decizii în domeniul protecţiei mediului în scopul
excluderii oricăror riscuri de poluare. Principiul precautiei - este unul dintre cele mai generale principii
de protectie a mediului, care vizeaza evitarea pagubelor aduse mediului si realizarea dezvoltarii
durabile. Inainte de a se impune, in mod indiscutabil, in cadrul a numeroase conventii internationale,
principiul precautiei a inceput sa se afirme in documente neobligatorii din 1980. Primele formulari au
fost in documentele privind protectia mediului marin impotriva poluarii si protectia stratului de ozon. In
anii ’90 principiul devine un principiu general al politicii de mediu prin Declaratia conferintei dela
Beringen privind dezvoltarea durabila din 1990. se da o definitie care va deveni clasica – « atunci cand
exista o amenintare de prejudiciu grav sau ireversibil, absenta de certitudine completa pe plan stiintific
nu ar trebui sa fie invocata pt a aman ape mai tarziu masurile de prevenire impotriva degradarii
mediului ». Principiul precautiei este preluat de Declaratia de la Rio din 1992. Jurisprudenta nu
recunoaste in mod unanim importanta principiului precautiei. Curtea Internationala de Justitie s-a bazat
pe principiul prevenirii cand a dat o decizie in anul 1997 cu privire la proiectul Gabchicovo – Naghimaius,
in timp ce Ungaria invoca necesitatea ecologica a proiectului. Admitand ca incertitudinile invocate de
Ungaria constituiau o stare de necesitate si un pericol pe termen lung. Abordarea bazata pe principiul
precautiei sta la baza a numeroase instrumente legale internationale si este de asemenea aplicata in
variate domenii, de la protejarea speciilor amenintate, la prevenirea poluarii. Principiul precautiei a
evoluat ca urmare a recunoasterii crescande a faptului ca, de multe ori, certitudinile stiintifice apar prea
tarziu pentru a mai putea permite luarea unor masuri functioanle pentru a contracara posibile pagube
asupra mediului. Determinaţi metodele de reglementare juridică a dreptului ecologic. Metoda de
reglementare: totalitatea mijloacelor si procedeelor cu ajutorul carora statul determina si stabileste
conduita participantilor la relatiile ecologice. Exista 2 metode de reglementare: metoda imperativa si
dispozitiva. Metoda imperativa: totalitatea de mijloace si procedee cu ajutorul carora statul stabileste si
determina conduita stricta a subiectilor participanti la raporturile ecologice precum si se instituie un
sistem de sanctiuni in cazul in care sunt abateri de la reglementarile ecologice (sanctiuni penale, civile,
contraventionale). Metoda dispozitiva: totalitatea de mijloace si procedee cu ajutorul carora statul
determina subiectii participanti la relatiile ecologice sa-si aleaga de sinestatator conduita, invocind
diferite oportunitati subiectilor cu privire la exploatarea cantitativa si calitativa a resurselor naturale. 74
In literatura juridica de specialitate, se considera ca metoda de reglementare a dreptului ecologic este
una mixta, insa evident ca prevaleaza metoda imperativa, avind in vedere ca natura factorilor de mediu
naturali constituie o valoarea publica de care depinde sanatatea populatiei. 1.2 Dezvoltaţi principiului
“Folosirea raţională şi în complex a resurselor naturale”. Exploatarea iraţională, în primul rând, a
resurselor regenerabile (păduri, floră, faună), apoi a celor neregenerabile (bogăţiile minerale ale
subsolului), a accentuat efectul nociv al acţiunilor omului asupra naturii. Într-adevăr, în situaţia actuală,
cînd resursele naturale se reduc, iar la unele apare chiar spectrul epuizării, procesul de gestiune al
acestor materii prime, în toate etapele sale, trebuie să poarte un pronunţat caracter de protecţie şi
exploatare raţională. Folosirea excesivă s-a materializat într-un volum mare de resurse consumate,
determinând contradicţia dintre rezervele de substanţe existente şi folosirea neraţională cu randamente
nesatisfăcătoare în prezent. Exploatarea nelimitată a resurselor naturale, fără luarea în considerare a
factorilor de mediu, a echilibrului ecologic a provocat efecte negative asupra solului, aerului, apei,
faunei, florei, etc., cu mari pierderi în economie. A apărut astfel necesitatea reconsiderării problemelor
reproducţiei condiţiilor de mediu şi a resurselor naturale, a redimensionării raportului nevoi - resurse
prin combinarea optimă a factorilor cantitativi cu cei calitativi. Comisia Mondială de Mediu şi Dezvoltare

58
defineşte dezvoltarea durabilă ca fiind „un proces de transformare în care exploatarea resurselor,
direcţia investiţiilor, orientarea tehnicilor şi schimbările instituţionale se desfăşoară în mod armonios”,
subliniind faptul că, realizarea acestor obiective va contribui la întărirea potenţialului economic prezent
şi viitor, astfel încât să se poată răspunde mai bine nevoilor şi aspiraţiilor umanităţii. Pentru ca
dezvoltarea durabilă să se poată înfăptui trebuie adoptat un mod de viaţă care să respecte limitele
ecologice ale planetei, adică să nu prejudicieze ecosistemele naturale datorită cărora existăm:
atmosfera, apa, solul, subsolul, flora şi fauna, sănătatea umană, etc. Creşterea economică şi dezvoltarea
implică inevitabil modificări în ecosisteme, politica economică de dezvoltare trebuind să fie astfel
concepută încât exploatarea resurselor regenerabile şi neregenerabile să fie condusă şi gestionată
raţional, respectiv să nu prejudicieze mediul natural şi factorul uman nici în prezent, nici în viitor.
Măsuri: 1) aplicarea procedeelor şi metodelor de extracţie a substanţelor utile, care exclud exploatarea
neraţională a rezervelor de zăcăminte naturale şi tehnogene, degradarea zăcămintelor explorate şi a
celor din preajmă şi care contribuie la păstrarea rezervelor de substanţe utile conservate în subsol şi la
suprafaţă; 2) Dezvoltarea economică durabilă presupune găsirea unui echilibru al raportului nevoi –
resurse, prin încercarea unei valorificări superioare a resurselor naturale, reducerea consumurilor de
materii prime şi energie, restructurarea şi modernizarea producţiei, generalizarea recuperării şi
refolosirii tuturor materialelor rezultate din procesul de producţie şi consum. Recuperarea şi reciclarea
constituie una dintre metodele cele mai eficiente şi mai avantajoase pentru economisirea resurselor
neregenerabile, deoarece prin aceasta se realizează o economisire de energie şi materii prime. 3)
tilizarea raţională şi cu economicitate maximă a resurselor naturale, evitarea risipei şi a dezordinii în
gospodărirea lor; aceasta duce la obţinerea din aceeaşi cantitate de materie primă şi energie a unui
volum mai mare de utilităţi sau de valoare adăugată, ca urmare a potenţării muncii de prelucrare a
acestora; în acest sens se impune necesitatea reducerii energointensivităţii unor produse, atragerea şi
valorificarea tuturor componentelor utile din zăcăminte, înlăturarea caracterului prea selectiv al
tehnologiilor de prelucrare (prin crearea unor tehnologii integrative), recuperarea şi refolosirea 75
Subiectul II: Regimul juridic al terenurilor cu destinație industrie, transporturilor, telecomunicației şi
destinație specială. 2.1 Identificați subcategoriile de terenuri incluse în categoria menționată. a)
Terenurile destinate industriei b) Terenurile destinate transporturilor c) Terenurile destinate
telecomunicatiei d) Terenurile destinate necesităţilor de apărare, trupelor de interne, întreţinerii şi
controlului frontierei de stat 2.2 Determinați particularitățile realizării drepturilor reale asupra
terenurilor menționate. - Acestea constituie obiecte a dreptului de beneficiere funciara, avand o
destinatie speciala. In privinta acestora nu poate fi schimbata nici destinatia, nici modul de folosinta. -
Întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din cadrul industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi
apărării li se atribuie terenuri în folosinţă permanentă. (Hotărârea Guvernului Nr. 707 din 12.11.1993) -
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile din cadrul industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi
apărării au dreptul să folosească pentru necesităţile proprii obiectivele hidrologice, minereurile de largă
răspundere şi alte resurse, care se află pe terenurile atribuite lor, cu condiţia deţinerii autorizaţiei pentru
valorificarea industrială a acestora. - Pentru perioada construcţiei, reconstrucţiei şi reparaţiei edificiilor,
instalaţiilor, drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi de transport al energiei electrice, conductelor de
petrol şi gaze, canalizaţiei, reţelelor de aprovizionare cu apă, precum şi a altor construcţii simiare,
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din cadrul industriei, transporturilor şi apărării li se atribuie
terenuri în folosinţă temporară în conformitate cu documentaţia de proiect şi tehnică pentru
organizarea producţiei şi executarea lucrărilor tehnologice. La încheierea lucrărilor aceste terenuri
trebuie să fie aduse în stare de utilizare conform destinaţiei şi restituie deţinătorilor de terenuri. -
Terenurile destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor, apărării şi cu altă destinaţie specială
pot fi repartizate de către conducătorii unităţilor economice lucrătorilor acestora în folosinţă temporară

59
ca loturi individuale de serviciu pentru arătură sau păşune pentru păscutul vitelor şi cositul
fînului.Terenurile, care temporar nu sînt folosite pentru necesităţi de apărare, pot fi atribuite de
organele de autoadministrare locală, de comun cu întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile Ministerului
Apărării, în folosinţă provizorie în scopuri agricole altor deţinători de terenuri. - Atribuirea de terenuri
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru exploatarea zăcămintelor se face numai cu condiţia
legalizării înstrăinării terenurilor respective în scopuri miniere şi reintegrării în circulaţia agricolă a
terenurilor exploatate anterior în aceste scopuri. Atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor în scopul exploatării minereurilor se face numai în condiţia deţinerii autorizaţiei pentru
valorificarea industrială a zăcămîntului, prezentării documentaţiei privind parametrii minei şi recultivării
suprafeţelor utilizate. 2.3 Formulați regimul juridic al terenurilor cu destinație industrie, transporturilor,
telecomunicației şi destinație specială. 76 - Terenuri destinate industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii speciale sînt terenurile atribuite de autorităţile
administraţiei publice locale pentru amplasarea şi exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a
construcţiilor auxiliare şi construcţiilor industriale, miniere, de transport şi a altor întreprinderi, instituţii
şi organizaţii, pentru construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea producţiei
industriale, construcţia magistralelor de transport, instalarea liniilor de telecomunicaţii, de transport
electric. - Suprafeţele terenurilor atribuite în aceste scopuri se stabilesc în conformitate cu normele şi
documentaţia proiectelor tehnice aprobate, iar atribuirea lor se face ţinîndu-se cont de succesiunea
valorificării lor. - Atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru exploatarea
zăcămintelor se face numai cu condiţia legalizării înstrăinării terenurilor respective în scopuri miniere şi
reintegrării în circulaţia agricolă a terenurilor exploatate anterior în aceste scopuri. - Modul de folosire a
terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi a terenurilor cu alte destinaţii
speciale se stabileşte de legislaţie. - Sînt considerate terenuri destinate necesităţilor de apărare, trupelor
de interne, întreţinerii şi controlului frontierei de stat terenurile repartizate pentru amplasarea şi
desfăşurarea permanentă a activităţii unităţilor militare, a instituţiilor militare de învăţămînt şi a
organizaţiilor Forţelor Armate, ale Ministerului Afacerilor Interne şi a organelor din subordine. Folosirea
terenurilor menţionate în alte scopuri este interzisă. Dimensiunile terenurilor repartizate pentru
necesităţile de apărare, trupele de interne, întreţinerea şi controlul frontierei de stat se stabilesc
conform normativelor în vigoare şi cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale. Modul de
repartizare şi de utilizare a terenurilor destinate necesităţilor de apărare, trupelor de interne, întreţinerii
şi controlului frontierei de stat este stabilit de Guvern Test 21 Subiectul I: Examinarea şi soluţionarea
litigiilor ecologice 1.1 Definiţi noţiunea şi particularităţile litigiilor ecologice. In litereatura juridica de
specialitate, prin notiunea de litigiu ecologic se intelege un conflict de interese dintre doua sau mai
multe persoane, obiect al caruia il constituie recunoasterea unui drept, apararea unui drept si/sau a
intereselor ocrotite de legislatia ecologica, precum si recuperarea daunelor ecologice. Litigiile ecologice
dupa natural or, se clasifica in litigii ecologice patrimoniale si litigii ecologice nepatrimoniale. Litigiile
ecologice pot fi cflasificate in dependent de obiectul acestora dupa cum urmeaza: Litigii funciare; Litigii
silvice; Litigii acvatice; Litigii miniere; Litigii privind protiectia aerului atmospheric; Litigii privind protectia
ariilor protejate de sta; Litigii privind protectia regnului animal; Litigii privind protectia fondului piscicol.
Dupa subiecti, litigiile ecologice pot aparea: a) Intre organele administratiei publice din domeniul
protectiei mediului si detinatorii de resurse natural; b) Litigii ce apar intre detinatorii de resurse natural
cu privire la recunoasterea drepturilor si intereselor determinate de legislatia ecologica (recunoasterea
dreptului de proprietate a detinatorilor de resurse natural, recunoasterea dreptului de folosinta asupra
resurselor natural. 1.2 Determinaţi organele competente în domeniul soluţionării litigiilor ecologice.
Litigiile ecologice nepatrimoniale se solutioneaza de catre organelle administratiei publice din domeniul
protectiei mediului, deciziile carora pot fi atacate in instnatele de judecata daca legislatia nu prevede

60
expres un alt mod de solutionare a acestora. Analizand legislatia ecologica, constatam ca toate
categoriile de litigii ecologice patrimoniale se solutioneaza in exclusivitate de catre instantele de
judecata. 77 Litigiile în domeniul protecţiei mediului, care nu pot fi rezolvate în condiţiile unei concilieri
amiabile între părţile interesate, sînt supuse spre rezolvare instanţelor de judecată conform legislaţiei în
vigoare. Actele administrative prin care se lezează drepturile sau interesele legitime prevăzute de
legislaţia în domeniul protecţiei mediului pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ potrivit
Legii contenciosului administrativ. 1.3 Dezvoltaţi principiului “Accesul la justiţie în materie de mediu”.
Conventia de la Aarhus, din 25 iunie 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea
deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu. Protecția drepturilor de mediu nu poate fi realizată în
lipsa unor mecanisme eficiente de apărare a acestora. Prin urmare, în lipsa unui acces la justiție efectiv,
toate celelalte garanții procedurale sunt inutile și lipsite de orice sens juridic, întrucât ele derivă de la
accesul la o instanță de judecată. În acest sens este nevoie de a garanta liberul acces la justiție în
probleme de mediu. Accesul la justiţie a fost, este şi va rămâne unul dintre drepturile fundamentale ale
omului consfinţite în constituţiile unui şir de state. Conform Constituției Republicii Moldova, orice
persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime
și nici-o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Astfel, protecția drepturilor omului se
garantează în primul rând prin posibilitățile oferite titularului ca, în cazul încălcării drepturilor și
libertăților sale, să apeleze la instanța de judecată. În ceea ce privește accesul la justiție în materie de
mediu, unicul instrument juridic care combină obiectul de protecție a mediului cu drepturile omului și cu
responsabilitățile autorităților publice este Convenția privind accesul la informaţie, justiţie şi
participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului, semnată la Aarhus, Danemarca, 23-
25 iunie 1998. Conform prevederilor convenţiei de la Aarhus, persoanele care consideră că le-a fost
încălcat un drept ecologic sau orice alt drept consfinţit în această convenţie pot să apeleze la instanţa de
judecată sau alt organism independent şi imparţial prevăzut de lege. Dreptul de a sesiza autoritățile
administrative sau/și judecătorești în probleme de mediu reprezintă nu doar o garanție pentru
exercitarea și asigurarea drepturilor de mediu, dar și un drept procesual propriu-zis important,
recunoscut prin lege. Conisiderăm că o cunoaştere profundă a particularităţilor de asigurare a dreptului
de a accede la justiție în probleme de mediu, va determina în mare masură buna funcţionare a
mecanismelor de protecţie a dreptului omului la un mediu sănătos, iar în subsidiar, va face ca problema
accesului la justiție în materie de mediu să dispară complet. Subiectul II: Regimul juridic al terenurilor
fondului forestier. 2.1 Definiți obiectul şi subiecții dreptului de beneficiere asupra fondului forestier.
Subiectii dreptului de beneficiere - Terenurile din fondul forestier se atribuie în gestiune întreprinderilor
silvice şi altor întreprinderi de stat, precum şi altor persoane juridice şi/sau fizice, abilitate legal cu
asemenea activitate - Terenurile din fondul forestier pot fi date în folosinţă, în scopurile prevăzute de
prezentul cod, persoanelor fizice şi juridice, asociaţiilor obşteşti şi organizaţiilor religioase. Atribuirea
terenurilor din fondul forestier în folosinţă se efectuează de către organele silvice de stat şi autorităţile
administraţiei publice locale, în modul stabilit de legislaţie. Terenurile din fondul forestier pot fi atribuite
în folosinţă persoanelor juridice şi/sau fizice în scopurile prevăzute de prezentul cod în condiţii de
arendă, folosinţă gratuită şi folosinţă de scurtă durată. Modul şi condiţiile de atribuire a terenurilor din
fondul forestier în folosinţă se stabileşte printr-un regulament aprobat de Guvern. Arenda terenurilor
din fondul forestier din cadrul ariilor naturale protejate este interzisă. Obiectul: terenurile din fondul
forestier: 78 Terenurile din fondul forestier cuprind: a)terenuri pentru împădurire: b) terenuri destinate
reîmpăduririi; c) terenuri destinate împăduririi; d) terenuri afectate gospodăriei silvice; e) terenuri
neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri. Raportarea terenurilor la
fondul forestier se face pe baza amenajamentelor silvice sau a Cadastrului funciar în conformitate cu
legislaţia. 2.2 Delimitați particularitățile dării în arendă a fondului forestier în scopuri de gospodărire

61
cinegetică şi/sau de recreere Folosirea terenurilor din fondul forestier pentru necesităţile gospodăriei
cinegetice Fauna sălbatică de interes vînătoresc şi terenurile de vînătoare amplasate în cadrul fondului
forestier sînt parte componentă a fondului cinegetic. Folosirea terenurilor din fondul forestier pentru
necesităţile gospodăriei cinegetice se efectuează fără afectarea pădurii. Modul şi condiţiile de folosire a
terenurilor din fondul forestier pentru necesităţile gospodăriei cinegetice sînt determinate de Legea
regnului animal. Terenurile de vînătoare, modul de gestiune a gospodăriei cinegetice, speciile de
animale şi regulile vînatului sînt stabilite de Regulamentul gospodăriei cinegetice, expus în anexa nr. 1.
Controlul asupra respectării acestui regulament este exercitat de către Departamentul Protecţia
Mediului Înconjurător, Asociaţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva" şi autorităţile administraţiei
publice locale. Terenuri de vînătoare se consideră terenurile fondurilor funciar, silvic şi al apelor, care
constituie habitatul animalelor aflate în condiţii de libertate. Acestea sînt unităţi economice ale
gospodăriei cinegetice. Fondul cinegetic este un complex unic şi indivizibil, care nu se supune privatizării
sau transferării în altă formă de proprietate decît cea publică. Terenurile de vînătoare se divizează în: a)
terenuri atribuite persoanelor fizice şi juridice; b) terenuri neatribuite, care constituie fondul de rezervă
al statului. Terenuri interzise pentru vînătoare se consideră rezervaţiile ştiinţifice, peisagistice, parcurile
naţionale, monumentele naturii etc. Acordarea dreptului de gestionare a gospodăriei cinegetice pe
terenurile silvice de vînătoare atribuite se efectuează în baza contractului de arendă a terenurilor silvice
de vînătoare încheiat între autoritatea silvică centrală şi beneficiar, pe un termen de la 10 la 20 de ani,
de comun acord cu autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia
mediului înconjurător. Atribuirea terenurilor de vînătoare preponderent neîmpădurite către fondurile
cinegetice se efectuează în baza contractelor încheiate între autorităţile administraţiei publice locale de
nivelul întîi şi beneficiari, pe un termen de nu mai puţin de 10 ani, de comun acord cu autoritatea
centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător. Neîndeplinirea
sau nerespectarea de către beneficiar a clauzelor contractuale pot servi drept temei pentru rezilierea
contractului de arendă înainte de termen. Beneficiarilor care îndeplinesc clauzele contractuale li se
acordă dreptul prioritar de a se folosi de terenurile de vînătoare în continuare. Persoanele fizice şi
juridice, în a căror proprietate şi folosinţă se află terenuri funciare, alte terenuri, pot păzi, în caz de
necesitate, terenurile lor de invazia animalelor. Construcţiile, instalate în acest scop, şi măsurile
întreprinse nu pot servi la capturarea, rănirea sau nimicirea animalelor. Persoanele menţionate sînt
obligate de a echipa maşinile agricole, folosite pe aceste terenuri, cu dispozitive pentru sperierea
animalelor şi de a folosi la efectuarea lucrărilor agricole şi silvice tehnologii care nu sînt periculoase
pentru fauna sălbatică. Folosirea pădurii în scopuri de recreere Pentru organizarea odihnei populaţiei,
autorităţile administraţiei publice locale, gestionarii de terenuri din fondul forestier, precum şi, cu
acordul lor, alte întreprinderi, instituţii şi organizaţii, desfăşoară activităţi de amenajare a sectoarelor de
pădure şi de deservire social-culturală a populaţiei în pădurile zonelor verzi ale localităţilor şi în alte
păduri care sînt folosite pentru odihnă, sport şi turism, păstrînd mediul silvic şi landşafturile naturale,
arhitectura zonelor suburbane şi respectînd cerinţele sanitare. Modul de folosire a pădurii în scopuri de
recreere se stabileşte de Guvern. 2.3 Formulați caracteristicile regimului juridic al terenurilor fondului
forestier. 79 1) Terenurile din fondul forestier cuprind: a)terenuri pentru împădurire: b) terenuri
destinate reîmpăduririi; c) terenuri destinate împăduririi; d) terenuri afectate gospodăriei silvice; e)
terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri. Raportarea
terenurilor la fondul forestier se face pe baza amenajamentelor silvice sau a Cadastrului funciar în
conformitate cu legislaţia. 2) Pădurile în Republica Moldova, folosite în interes public, fac obiectul
exclusiv al proprietăţii publice. Conform legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau în folosinţă.
Proprietatea privată asupra pădurilor se admite în cazul plantării acestora, în condiţiile legii, pe
terenurile aflate în proprietate privată. Dreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier se

62
exercită în conformitate cu legislaţia. 3) Terenurile din fondul forestier se atribuie în gestiune
întreprinderilor silvice şi altor întreprinderi de stat, precum şi altor persoane juridice şi/sau fizice,
abilitate legal cu asemenea activitate, în condiţiile art.6 din prezentul cod. Atribuirea terenurilor din
fondul forestier în gestiune se efectuează de către Guvern, în modul stabilit de legislaţie. Se stabilesc
următoarele criterii ale gestionării durabile a pădurilor: a) menţinerea, conservarea şi ameliorarea
diversităţii biologice din păduri; b) menţinerea sănătăţii şi vitalităţii pădurilor; c) menţinerea şi
intensificarea funcţiilor de protecţie a pădurilor; d) menţinerea şi consolidarea capacităţii productive a
resurselor forestiere, contribuţiei lor în ciclurile mondiale de carbon; e) menţinerea şi stimularea
funcţiilor producătoare ale pădurilor (produse lemnoase şi nelemnoase); f) menţinerea altor funcţii şi
condiţii socioeconomice. Lista indicatorilor pentru fiecare criteriu al gestionării durabile a pădurilor se
aprobă de Guvern. Funcţiile gestiunii fondului forestier nu pot fi cumulate cu funcţiile controlului de stat
în domeniul dat. Încetarea dreptului de gestiune asupra terenurilor din fondul forestier. Încetarea
dreptului de gestiune asupra terenurilor din fondul forestier are loc în cazurile: a) încetării sau
suspendării activităţii unităţii căreia i-au fost atribuite terenuri din fondul forestier în gestiune; b)
folosirii terenurilor din fondul forestier în alte scopuri decît cele prevăzute de condiţiile de atribuire a
acestora în gestiune; c) scoaterii terenurilor din fondul forestier pentru necesităţi de stat şi publice; d)
folosirii neraţionale a terenurilor din fondul forestier, fapt care condiţionează diminuarea funcţiilor de
protecţie a pădurilor, înrăutăţirea stării şi calităţii lor; efectuării necorespunzătoare a pazei şi a
regenerării pădurilor; organizării necorespunzătoare a folosirii fondului forestier. Dreptul de gestiune
asupra terenurilor din fondul forestier încetează prin hotărîre de Guvern la iniţiativa autorităţii silvice
centrale sau autorităţii centrale pentru protecţia mediului înconjurător. 4) Folosirea terenurilor din
fondul forestier. Terenurile din fondul forestier pot fi date în folosinţă, în scopurile prevăzute de
prezentul cod, persoanelor fizice şi juridice, asociaţiilor obşteşti şi organizaţiilor religioase. Atribuirea
terenurilor din fondul forestier în folosinţă se efectuează de către organele silvice de stat şi autorităţile
administraţiei publice locale, în modul stabilit de legislaţie. Atribuirea terenurilor din fondul forestier în
folosinţă. Terenurile din fondul forestier pot fi atribuite în folosinţă persoanelor juridice şi/sau fizice în
scopurile prevăzute de prezentul cod în condiţii de arendă, folosinţă gratuită şi folosinţă de scurtă
durată. Modul şi condiţiile de atribuire a terenurilor din fondul forestier în folosinţă se stabileşte printr-
un regulament aprobat de Guvern. Arenda terenurilor din fondul forestier din cadrul ariilor naturale
protejate este interzisă. Încetarea dreptului de folosinţă a terenurilor din fondul forestier. Încetarea
dreptului de folosinţă a terenurilor din fondul forestier are loc în cazurile: a) renunţării benevole la
efectuarea folosinţelor silvice; b) expirării termenului pentru care a fost oferit dreptul de folosinţă a
terenurilor din fondul forestier; c) suspendării activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi
cetăţenilor care beneficiau de folosinţe silvice; d) folosirii fondului forestier cu încălcarea regulilor şi
modului stabilit de folosire; e) neachitării la termen a plăţii pentru folosinţele silvice; f) scoaterii
terenurilor din fondul forestier pentru necesităţi de stat şi publice; g) expirării termenului contractului
de arendă. 80 5) Modul de înstrăinare şi de atribuire a terenurilor din fondul forestier în alte scopuri
decît cele silvice se stabileşte de legislaţia funciară. În cazul înstrăinării terenurilor împădurite din fondul
forestier în vederea utilizării lor pentru necesităţile statale şi cele publice, Guvernul decide concomitent
conservarea sau tăierea pădurilor şi determină modul de folosire a produselor lemnoase recoltate. Test
22 Subiectul I: Drepturile ecologice ale omului. a) Definiți dreptul la un mediu înconjurător sănătos. Este
un drept ce-a derivat din dreptul la viaţă, la existenţă etc. Declaraţia de la Stockholm 1972 prevede prin
mediu neprimejdios: ” mediu al cărui calitate să-i permită omului să trăiască în demnitate şi bunăstare”.
La fel prevede că “omul este, în acelaşi timp creaţia şi creatorul mediului său înconjurător care îi asigură
existenţa fizică şi-i oferă posibilitatea unei dezvoltări intelectuale, morale, sociale şi spirituale.”
Termenul sănătos – face referinţă la un mediu nepoluat, proprii dezvoltării fizice şi intelectuale ale

63
omului. Urmăreşte apărarea integrităţii fizice şi spirituale a acestuia. Echilibrat – se referă la
dimensiunea naturală, ceea ce se referă la un mediu ecologic raţional. Neprimejdios - se referă la acele
limite admisibile care le-a stabilit legislatorul pentru a menţine calitatea mediului. Acest drept poate fi
înţeles sub două dimensiuni: Individuală - implică dreptul fiecăruia de-a preveni poluarea, încetarea
activităţii care are drept efect poluare nocivă, repararea pagubei suferite în urma aceste poluări.
Colectivă – obligaţii statului de-a coopera în vederea prevenirii şi combaterii poluării, protejarea
mediului natural la nivel regional şi internaţional Dreptul la un mediu sănătos este asigurat prin:
Sistemul de standardizare (STAS,ISO,CEN,SNIP); Sistema de cotare şi normare a folosirii resurselor
naturale; Asigurarea calităţii estetice a mediului – adică menţinerea a cât este posibil a mai multor feluri
de specii, RN şi peisaje etc. Dreptul omului la un mediu sănătos şi protejat este un drept subiectiv atât
universal (global, colectiv) cât şi individual. El este considerat ca fiind un drept nou în categoria
drepturilor fundamentale ale omului, conturat mai ales şi în primul rând la nivel internaţional. Dreptul
fundamental la un mediu sănătos reprezintă premisa realizării altor drepturi fundamentale (cum ar fi:
dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi morală, la muncă, la proprietate, etc.); existenţa
dispoziţiilor constituţionale privind drepturile omului stipulate în tratatele internaţionale; existenţa
obligaţiilor fundamentale ale statului la refacerea, protejarea şi menţinerea echilibrului ecologic. Dreptul
dat este prevăzut de Constituția RM la art. 37, care prevede că fiecare om are dreptul la un mediu
înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse
alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive. Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la
răspândirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă,
la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic. Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor
despre factorii ce sânt în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege. Persoanele fizice şi
juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătăţii şi avutului unei persoane ca urmare a unor
contravenţii ecologice. De asemenea, Legea privind protecția mediului înconjurător prevede că scopul
legii este, printre altele, asigurarea fiecărui om a dreptului la un mediu sănătos şi estetic plăcut. b)
Determinați particularitățile drepturilor ecologice ale omului dimensiunea materială. Alături de
trăsăturile generale ale oricărui drept fundamental, dreptul la un mediu sănătos şi protejat are şi o serie
de trăsături specifice care îi conturează personalitatea, cum ar fi: – este un drept subiectiv, strâns legat
de fiecare individ, colectivitate sau populaţie; 81 – are caracter pozitiv, în sarcina statului fiind stabilite
obligaţii cu caracter constituţional[6], precum şi obligaţiile cuprinse în legi, a căror concretizare se face
prin Legea nr. 137/1995, republicată, privind protecţia mediului; –este un drept fundamental la un
mediu înconjurător real şi nu ideal, ceea ce presupune că acest drept trebuie protejat pentru asigurarea
echilibrului ecologic, a calităţii şi a curăţeniei, a siguranţei şi decenţei vieţii; – este un drept fundamental
reglementat pentru generaţiile prezente şi viitoare, deci are caracter temporal; – are un caracter
preponderent preventiv şi nu reparator al răspunderii pentru daune ecologice în sensul că, mediul
înconjurător poate fi protejat în primul rând, prin intermediul măsurilor preventive; – titularul dreptului
la un mediu protejat este omul, individul; –garantarea acestui drept este obligatorie, necesară atât la
nivel naţional cât şi internaţional, datorită consecinţelor negative pe care le poate avea degradarea
mediului, asupra vieţii pe Pământ; –este un drept fundamental nou, ce face parte din categoria
drepturilor fundamentale recunoscute relativ recent în constituţiile naţionale. c) Dezvoltați procedura
de aplicare a drepturilor ecologice ale omului dimensiunea procedurală. În doctrină există o
recunoaştere judecătorească a dreptului la un mediu sănătos şi protejat, ce reprezintă de altfel o formă
de protecţie nouă a acestui drept. Pe plan intern, protecţia mediului înconjurător se poate invoca în
judecătorii şi Curţile Constituţionale, iar pe plan extern, în faţa Comisiei Drepturilor Omului şi a Curţii
Drepturilor Omului. Legea privind protecția mediului înconjurător prevede că statul recunoaşte tuturor
persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos, în care scop asigură dreptul de a interveni cu demersuri

64
la instanţele de stat, pentru suspendarea temporară sau definitivă a activităţii agenţilor economici care
aduc daune ireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor şi de a participa
la efectuarea expertizei obşteşti. dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizaţii,
partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau judecătoreşti pentru a sista
acţiunile care aduc daune mediului, indiferent dacă agenţii economici vor fi sau nu prejudiciaţi în mod
direct; dreptul de a trage la răspundere persoanele, care au comis contravenţii sau infracţiuni ecologice;
dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu umare a poluării sau a altor acţiuni de afectare a
mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor; Subiectul II: Particularitățile
tranzacțiilor funciare Activităţi de evaluare: a) Identificați caracteristica tranzacțiilor funciare. Tranzacția
funciara reprezintă o manifestare de voință unilaterala, bilaterală sau multilaterală cu efect de naștere,
modificare, sau stingere a unui raport juridic funciar. Particularitățile tranzacțiilor funciare: Specific
tranzacțiilor funciare îi sunt următoarele: - Obiectul tranzacțiilor funciare – pământul, lotul de teren in
calitate de bun imobil - Forma tranzacțiilor funciare – este de regula scrisă cu autentificarea ei la notar si
înregistrarea la OCT (oficiul cadastral teritorial), excepție – contractul de locațiune sau de arenda
încheiat pe un termen mai mic de 3 ani, in acest caz forma este simpla scrisa. - Caracterul normativ al
prețului pentru pământ - Obiect al tranzacțiilor funciare pot fi doar terenurile aflate in circuitul civil /
pentru seminare – concesionarea funciara parteneriatului public/privat. Clasificarea tranzacțiilor
funciare: - După forma - După natura translativității (translativ de proprietate, translativ de alte drepturi)
– exemplu: locațiunea - După beneficiile obținute de părți – tranzacții cu titlu oneros și tranzacții cu titlu
gratuit. 82 b) Determinați clauzele contractuale ale transmiterii în arendă a unui teren agricol. Conform
Legii cu privire la arenda în agricultură, Contractul de arendă a bunurilor agricole va conţine, în mod
obligatoriu, date privind: a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora; b) obiectul contractului;
c) actul care autentifică dreptul de proprietate sau alt drept al arendatorului de a da bunul agricol în
arendă; d) înregistrarea contractului în modul stabilit; e) termenul arendei; f) componenţa, forma şi
cuantumul plăţii pentru arendă; g) modalitatea, termenul şi locul achitării plăţii pentru arendă; h)
drepturile şi obligaţiile părţilor; i) răspunderea părţilor; j) condiţiile de modificare şi de reziliere a
contractului; k) condiţiile de folosire a obiectelor situate pe terenul arendat, inclusiv a utilajului şi a
tehnicii agricole; l) condiţiile de recultivare, după caz; m) obligativitatea respectării normelor ecologice.
Contractele de arendă pot cuprinde şi alte clauze ce nu contravin legislaţiei în vigoare. La cererea uneia
dintre părţi, la contractul de arendă a terenurilor agricole se anexează copia planului cadastral al acestor
terenuri. Neincluderea în contractul de arendă a unei clauze esenţiale sau nerespectarea formei scrise a
contractului atrage nulitatea acestuia. În cazul în care se dă în arendă o parte dintr-un teren divizibil sau
dintr-o construcţie capitală, la actul de predare-preluare se anexează copia planului cadastral al
terenului sau al construcţiei, cu marcarea părţii ce se dă în arendă. c) Formulați elementele particulare
aplicate în tranzacțiile de vânzarecumpărare a terenurilor. Conform Legii privind preţul normativ şi
modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, Vînzareacumpărarea pămîntului se efectuează prin
contractul de vînzare-cumpărare la preţ normativ, prin concurs sau la licitaţie. Pentru perfectarea
tranzacţiei de vînzare-cumpărare se prezintă documente în care sînt indicaţi parametrii cantitativi şi
calitativi ai terenului, precum şi dreptul deţinătorului asupra terenului, eliberate, după caz: a) de organul
cadastral teritorial în a cărui rază este situat terenul - pentru vînzare-cumpărare de terenuri proprietate
privată; de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru – pentru terenurile proprietate publică a statului; b) de
primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) în al cărei teritoriu este situat terenul - pentru vînzare-
cumpărare de terenuri proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale. Terenurile pe care sînt
amplasate construcţii, instalaţii inginereşti, plantaţii multianuale şi alte bunuri imobiliare se vînd
concomitent cu înstrăinarea bunurilor imobiliare. Preţul de vînzare a imobilului se constituie din preţul
terenului plus preţul bunurilor imobiliare, amplasate pe acest teren. În scopul impozitării funciare, noul

65
deţinător al terenului şi autoritatea administraţiei publice locale informează neîntîrziat organul fiscal
teritorial despre schimbarea deţinătorului de teren. Autentificarea notarială a contractelor de vînzare-
cumpărare a terenurilor este obligatorie, cu excepţia contractelor de vînzare-cumpărare a terenurilor
agricole proprietate privată cu suprafaţa de pînă la 0,25 hectare, atribuite conform art. 12 din Codul
funciar nr. 828-XII din 25 decembrie 1991, confirmate prin certificatul eliberat de primăria respectivă.
Terenurile proprietate publică se împart în terenuri proprietate de stat şi terenuri proprietate a
unităţilor administrativ-teritoriale, delimitarea cărora se stabileşte prin lege. 83 Vînzarea-cumpărarea
terenurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează de către autorităţile
administraţiei publice locale la decizia consiliului respectiv, iar a terenurilor din domeniul privat al
statului – de către Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei. Vînzătorul soluţionează
toate problemele referitoare la construcţiile, instalaţiile inginereşti, plantaţiile multianuale şi la alte
bunuri imobile amplasate pe aceste terenuri. Terenurile proprietate publică pot fi vîndute atît
persoanelor fizice şi persoanelor juridice ale Republicii Moldova, cît şi investitorilor străini, cu excepţia
terenurilor cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic care se vînd numai persoanelor fizice şi
persoanelor juridice ale Republicii Moldova. Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică se
efectuează cu achitarea preţului la o plată unică sau în rate. La încheierea contractului de vînzare-
cumpărare în rate, se achită cel puţin 50% din preţul terenului. Restul plăţii pentru terenurile aferente
utilizate în procesul tehnologic poate fi eşalonat pe o perioadă de pînă la 3 ani şi se va efectua
trimestrial, în sume egale, cu indexarea lor în funcţie de nivelul inflaţiei calculat de la data încheierii
contractului de vînzare-cumpărare pînă la data efectuării plăţii. În cazul neachitării plăţii în termenele
stabilite în contract, cumpărătorul plăteşte pentru fiecare zi de întîrziere o penalitate de 0,1% din suma
neachitată. Terenurile aferente proprietate publică neutilizate în procesul tehnologic se vînd la o plată
unică. Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate publică se efectuează astfel: a) cumpărătorul
(persoană fizică sau persoană juridică) depune la primăria municipiului, oraşului, satului (comunei) sau,
după caz, la organul împuternicit de Guvern o cerere de cumpărare a terenului; primarul municipiului,
oraşului, satului (comunei), în baza deciziei prevăzute la alin. (2), sau, după caz, organul împuternicit de
Guvern examinează, în termen de o lună, cererea cumpărătorului, aprobă planul geometric al terenului,
elaborat în modul stabilit de legislaţie, în baza schemei terenului, de către serviciul specializat al
autorităţii administraţiei publice locale sau, după necesitate, de întreprinderea licenţiată în domeniul
urbanismului, determină preţul terenului (sectorului de teren), încheie contractul de vînzare-cumpărare
şi stabileşte termenul de achitare a plăţii; cumpărătorul achită, în termen de o lună, suma egală cu
preţul normativ al pămîntului prevăzut pentru destinaţia respectivă. În cazul vînzării-cumpărării
terenului prin concurs sau la licitaţie, preţul acestuia nu poate fi mai mic decît preţul normativ al
pămîntului; contractul de vînzare-cumpărare se autentifică notarial; noul deţinător de teren prezintă
contractul de vînzare-cumpărare şi planul geometric al terenului la organul cadastral teritorial în a cărui
rază de activitate este situat terenul pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra lui. Dreptul de
proprietate asupra terenului se dobîndeşte în momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile.
Autoritatea administraţiei publice locale trece, în termen de 10 zile, noul deţinător în registrul cadastral
al deţinătorilor de teren şi informează despre aceasta organul fiscal teritorial. La încheierea contractelor
de vînzare-cumpărare a terenului, autoritatea administraţiei publice locale poate stabili unele restricţii
(servituţi) pe care proprietarii vor fi obligaţi să le respecte. Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate
publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente
obiectivelor private, precum şi celor aferente construcţiilor nefinalizate, se efectuează la preţul normativ
al pămîntului. Terenul care, după parametri şi amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine
stătător se vinde prin concurs sau la licitaţie deţinătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există
un singur deţinător de teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun

66
imobil de sine stătător se efectuează la preţul normativ al pămîntului. Această prevedere se aplică şi
relaţiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vînd prin concurs sau la licitaţie, cu
excepţiile prevăzute de lege. 84 Terenurile proprietate publică aferente construcţiilor din cadrul
parcurilor industriale se vînd la preţul normativ al pămîntului stabilit la momentul dării acestora în
folosinţă întreprinderiiadministrator sau în arendă rezidenţilor parcului industrial, exclusiv după
procurarea şi/sau darea în exploatare a construcţiilor cu destinaţie industrială şi conexe, cu condiţia de
respectare a prevederilor Legii cu privire la parcurile industriale. Terenul de pe lîngă casă atribuit în
folosinţă temporară şi terenul cu care lotul de pămînt de pe lîngă casă depăşeşte norma prevăzută de
legislaţie se vînd la preţul normativ conform tarifului indicat la poziţia I din anexa la lege sau se dau în
arendă persoanelor în a căror folosinţă se află. În cazul în care, după parametri şi amplasare, pot fi
formate ca bunuri imobile de sine stătătoare, terenurile menţionate se transmit în proprietate
persoanelor în drept ori se înstrăinează în alt mod conform legislaţiei. Mijloacele băneşti rezultate din
vînzarea terenurilor proprietate publică a statului se varsă la bugetul de stat. Mijloacele băneşti
rezultate din vînzarea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativteritoriale se varsă la
bugetul municipiului, oraşului, satului (comunei). În categoria terenurilor proprietate privată intră toate
terenurile deţinătorilor, incluse în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri sau în registrul bunurilor
imobile cu drept de proprietate asupra acestora. Proprietarii au dreptul de a vinde terenurile la preţ
liber. Vînzarea-cumpărarea terenurilor proprietate privată prin înţelegere între vînzător şi cumpărător
include următoarele acţiuni: vînzătorul perfectează documentele care îi confirmă dreptul de proprietate
asupra pămîntului; vînzătorul şi cumpărătorul încheie contractul de vînzare-cumpărare; contractul de
vînzare-cumpărare a pămîntului se autentifică notarial, cu excepţia contractelor de vînzare-cumpărare a
terenurilor agricole proprietate privată cu suprafaţa de pînă la 0,25 hectare. noul deţinător de teren
prezintă contractul de vînzare-cumpărare la organul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate este
situat terenul pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra lui. Dreptul de proprietate asupra
terenului se dobîndeşte în momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile. Se permite vînzarea-
cumpărarea terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în proprietate privată. Destinaţia terenurilor se
stabileşte pe baza informaţiei primăriei municipiului, oraşului, satului (comunei) pe al cărei teritoriu este
situat terenul. Dreptul de vînzare-cumpărare a terenurilor cu destinaţie agricolă aparţine statului,
persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi persoanelor juridice al căror capital social nu
conţine investiţii străine. În cazul în care cetăţenii străini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu
destinaţie agricolă sau ale fondului silvic prin moştenire legală sau testamentară, ei au dreptul de a le
înstrăina prin acte juridice între vii numai cetăţenilor Republicii Moldova. De dreptul preferenţial la
cumpărarea terenului (a unor sectoare din teren) proprietate comună beneficiază coproprietarii.
Membrii întovărăşirilor pomicole sînt deţinători de loturi pomicole, trecuţi în registrele cadastrale ale
deţinătorilor de teren, cu responsabilitate personală faţă de legislaţia funciară. Loturile pomicole
neprivatizate sînt atribuite în folosinţa membrilor întovărăşirilor pomicole păstrîndu-se proprietatea
publică asupra lor. Terenurile întovărăşirilor pomicole ocupate de drumuri, clădiri şi obiective de
deservire a membrilor întovărăşirilor pomicole sînt trecute la categoria terenurilor de uz public. Membrii
întovărăşirilor pomicole care doresc să cumpere lotul, aflat în folosinţa lor, depun la autoritatea
administraţiei publice locale o cerere de cumpărare, la care anexează documentele ce confirmă calitatea
de membru al întovărăşirii respective. 85 Primarul municipiului, oraşului sau satului (comunei) pe al
cărui teritoriu se află întovărăşirea pomicolă examinează cererile de cumpărare ale membrilor
întovărăşirii pomicole, cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi avizul conducerii întovărăşirii pomicole
în cauză, iar consiliul local respectiv adoptă o decizie privind vînzarea lotului pomicol. În cazul în care
cererea de cumpărare este respinsă, decizia consiliului local poate fi atacată în instanţa de contencios
administrativ competentă în condiţiile legii. Borderoul de calcul pentru determinarea preţului de vînzare

67
a lotului pomicol, examinat şi aprobat de autoritatea administraţiei publice locale, serveşte drept bază
pentru perfectarea contractului de vînzare-cumpărare. Contractul de vînzare-cumpărare a lotului
pomicol este perfectat în triplu exemplar de reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale şi
este remis cumpărătorului, vînzătorului şi notarului. Contractul de vînzare-cumpărare poate prevedea
eşalonarea plăţii conform art.4. În cazul cînd după perfectarea contractului de vînzare - cumpărare se
constată că suprafaţa lotului pomicol este mai mare decît cea indicată de conducerea întovărăşirii
pomicole, cumpărătorul va achita o plată suplimentară corespunzătoare, iar dacă se constată că
suprafaţa este mai mică, primăria îi restituie acestuia banii plătiţi în plus. Diferenţa de preţ este achitată
de ambele părţi în termen de o lună. Proprietarul are dreptul de a vinde lotul său pomicol la preţ liber,
inclusiv la licitaţie, unui alt cetăţean al Republicii Moldova sau statului. Loturile de pămînt de pe lîngă
casă includ terenurile ocupate de casă, de anexele gospodăreşti şi de grădini, atribuite conform
legislaţiei. Proprietar al lotului de pămînt de pe lîngă casă este persoana fizică care l-a primit conform
legislaţiei şi l-a legalizat prin titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Proprietarul lotului
de pămînt de pe lîngă casă are dreptul de a-l vinde integral sau parţial, la preţ liber, inclusiv la licitaţie,
atît persoanelor fizice şi persoanelor juridice, cît şi statului. Nu sînt supuse vînzării-cumpărării loturile de
pămînt de pe lîngă casă aflate în folosinţa temporară a cetăţenilor, precum şi terenurile a căror
suprafaţă depăşeşte norma prevăzută de legislaţie. Terenurile menţionate se vînd conform art.4. Preţul
normativ al lotului de pămînt de pe lîngă casă se calculează pornind de la suprafaţa lui, de la fertilitatea
solului exprimată în grade şi tarifele pentru determinarea preţului normativ al pămîntului. În lipsa
informaţiei despre gradul de fertilitate a lotului supus vînzării-cumpărării, preţul se calculează pornind
de la gradul de fertilitate a solului în unitatea administrativteritorială respectivă. municipii, oraşe şi sate
(comune), terenuri destinate construcţiilor se consideră terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi
amenajări, prevăzute de planul general de dezvoltare a localităţii şi terenurile care urmează a fi folosite
în aceste scopuri, inclusiv terenurile aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, terenurile
aferente întreprinderilor private, precum şi terenurile aferente construcţiilor nefinalizate. Dreptul de a
cumpăra de la stat şi de a vinde terenuri destinate construcţiilor în municipii, oraşe şi sate (comune) îl au
persoanele fizice şi persoanele juridice din Republica Moldova şi investitorii străini. Terenurile
proprietate publică pe care sînt amplasate obiective proprietate de stat se vînd, după privatizarea
obiectivelor menţionate, persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au obţinut dreptul de
proprietate asupra obiectivelor amplasate pe aceste terenuri. Preţul terenurilor din intravilanul
localităţilor, destinate construcţiilor, se calculează pornind de la indicii cadastrali medii, locul amplasării
terenurilor, suprafaţa lor, accesul la căile de comunicaţii, amenajarea terenurilor. Terenurile din zonele
de protecţie şi zonele sanitare ale întreprinderilor pot fi vîndute numai întreprinderilor în cauză, fără
dreptul de a amplasa pe ele obiective care pot schimba indicii acestor zone. 86 Nu sînt supuse vînzării-
cumpărării terenurile fondului apelor, cele destinate reţelelor inginereşti, precum şi terenurile de uz
public. Persoanele fizice sau persoanele juridice cărora li s-au atribuit terenuri din fondul de rezervă,
după compensarea pierderilor cauzate de excluderea acestora din circuitul agricol, conform legislaţiei,
sînt legalizate ca proprietari asupra pămîntului. În cazul atribuirii terenurilor deteriorate natural,
pierderile generate de excluderea acestora din circuitul agricol nu se compensează. Terenurile
proprietate privată pe care sînt amplasate construcţii din intravilanul localităţilor pot fi supuse vînzării-
cumpărării la preţ liber, inclusiv la licitaţie.

68