Sunteți pe pagina 1din 7
34, Evaluarea in doliu Madaling 5, Universitatea ,Babes-Bolyai” din Clupnag a Rezumat Acest capitol oferi un scurt istoric al evaluarii si diagnostic&rii doliului complicat, De asemenea, sunt prezentate criteriile curente de diagnostic pentru evaluarea tulburarij de doliu complicat persistent (TDCP) si sunt descrise principalele instrumente de evaluare, {in plus, capitolul infatiseaz’ importanta evaluarii factorilor de risc pentru TDCP. fn final, sunt prezentate implicatiile pentru tratament si sunt oferite recomandari clinice. 34.1. Introducere Pierderea unei persoane apropiate este o experien{4 pe care marea majoritate a oamenilor 0 triesc pe parcursul viefii. fn practica clinic, majoritatea psihologilor vor intalni paciengi care au suferit o astfel de pierdere. Reactiile de doliu variaz& individual si cultural (Clements et al., 2003; Hardy-Bougere, 2008). Majoritatea oamenilor se adapteazi si depasesc un astfel de eveniment, avand un raspuns functional si gasind resurse de rezilienji ca s& dep&seasca pierderea suferit’ (Bonanno si Kaltman, 2001). Alte persoane insi prezinta dificultti semnificative si persistente (APA, 2013 ; Shear et al., 2011), manifes- tand un distres emotional prelungit si intens, acompaniat de ganduri $i comportamente disfunctionale, precum si dificultiti de reintoarcere la functionarea de zi cu zi (APA, 2013; Bonanno si Kaltman, 2001 ; Shear ef al., 2011). 34.2. Evaluarea clinica a reactiilor de doliu. Scurt istoric inainte de publicarea Manualului de diagnostic si clasificare statisticd a tulburérilor mintale - editia a Tll-a (DSM-III; APA, 1980), reactia de doliu nu a fost inclust in nomenclatura psihiatrict. DSM-III (APA, 1980) a introdus doliul recent ca fiind criter? de excludere pentru Tulburarea Depresivi Major’. Acest lucru inseamni c& un paciett care intrunea toate criteriile pentru depresie nu putea si fie diagnosticat cu Tulburar Depresiva Major’ daci a suferit o pierdere recent - decesul cuiva apropiat. Prin comtsst EVALI REA IN Doty vente de Viatd majore (de xe ge fxcludere pentru Tulburar ‘Mplu, divo strodus doliul ca fiind 9 eneret™a Mg iliment) nu eran iti . Cu toate considerate i c& DSM-III (APS A, 0 i conditie care rima ; Poate necesita aes ee p ih rica, Mentioneaz& pentru pri 5 6 vind ‘Wagner si Maercker, dai; si7 a irae aap ces nek tt de dotiu gt extreme (Horowitz et al, 200 sane apropiat aritat c&, desi majorit a rc Ot Us cet ea a ortaea al nte $i intense Procent redus d cazuri reactiile de i fare pot duce 1a afectarea funcgi (Kersting et al le persoane din populatia eit a 2003). Aceste reactii Stionalittit si provoa 2011 ; Shear et al., 2006) Cee “rofional, Pfecum si a dificu ts ComPlicat pegs semnificaiv og Bam el 2007). Cree lor cognitive si de finger remem sis erescut de mortalitate, j rile au arttat c& dot nctionare profesional ai F propite(Stroebe, Schut Ft Seri in perioada eee eee reactia de doliu complisat troebe, 2007 ; ee urmatoare pierderii os Sie, abuzul de substanye gi a fost asociatt cu t $i Maercker, 2010). De ist on, 2004; Stroebe, Scl Me si o serie de boli dezvoltarea unor proble: pigeon, 2004; Stroebe, Schut si Finks oli fiice (Lich a servieiile de s&ndtatate a ae 2001 ; ee Se sel de 8 te sunt utilizate intr-o mai n Wagner si Maercker, 2010) i [ complicat, aceste mai mare misuri de cite persoanele Mes tl 2008), Aceste tae ee 9 spectvTulburarea de Doli Compli 1a proy Pane i: ite, Van den Bout ee Persiet CTDCP) elensiPrigeson, ‘oie ijser, 2003 ; ; joelen si Prigerson, Cutoeacesea, TDCP mua fos introdus nic Nevada : iat distinc (Lictenthal ea, 2004), in in DSM-IV (APA, 1994) ca tulburare ate g diferente a dlili Seieten pare datorité dificulttilor de con- sifie, in sine, normale, nonpatologice, expre Be So aad: eect ce co Fevana perdu. ‘Ca argument, penta a ed resia suferinei sau a dorului fad de fm ce este doliul normal ~ 0 sarcind Rae Ga ee ae wes caltuale fa do astel de pcrer ees Vaiefield, 1120), DSM-IV a pistrat ins dot ee eee rea Major. Joliul ca criteriu de excludere pentru Tulburarea fnulima editie publicat& a DS : ihiatricd distinct’, ins Ecaraal eae n Pe ap : i eee ae putea necesita atentie clinica camara et Semone Saale bile critrii pentru diagnosticul de TDCP, in eae pee cpt diagnostic OCP, in un astfel de limbaj comun ile a oa si va facilita ‘o mai buna injelegere a acestui diagnostic pana la ace i tn esi Uterioare ale DSM (APA, 2013; Friedman, 2012; Wagner si 2010: Wakefield, 20126). DSM-5 include ins 0 modificare controversat eu Pte be doliu. elimi ) Soe oe climinarea acestuia ca factor de excludere in diagnosticarea depresiei ield, 2012a). Acest lucru inseamn’ c4 0 persoand care a suferit pierderea tulburarea de depresie, poate fi acum he si care intruneste criteriile pentru itare aaat atare. Persoanele care au criticat aceasta decizie au sustinut c& respectiva nua medicaliza” suferinta obisnuitd si v4 incuraja prescrierea antidepresivelor ia ult mai mare (Boelen si Prigerson, 2012; Wakefield, 2012b). Sustindtorii ag fac afirma ins& c& aceasté modificare are 1a paza trei decenii de cercetari, care lburarea Depresiva Major in contextul pierderii unei persoane apropiate nu ci ti, Boelen si Prigerson, 2012; 1PM clinica majore i 7 atenté vind in vedere riseurile grave anon doting, Noastere a depresie mai Presie majore (Kendler, Myers $i Zisook, 2008. Loni ©u ipsa de , 2008 ; Lomb 343. Dj ; 3. Diagnosticarea TDCP - criteriile DSM-5 Conform DSM-S, i simptome eae 2 Inte 24 914.8% dint persoanele care pier pe cu grade diferite de afer a mod natural si persist pe o perioads fectare a funcionalii profsionale gi sociale (APA, noe tipar de ri Taspuns a fost denumit Tulburare de Doliu Complicat Persist Aceasti i " tulburare este caracterizati prin faptul ci persoana se neat 2013, Predominan, asupra pit ii i - sede excluzdnd alte interese si preocuptri. De asemenea, in ablod a Goelen si oe cu privire la moarte si dorinta de reintalnire 7 ae, Sins (Boelen si Prigerson, 2012; Wakefield, 2013) Pvt DSM-S (APA 2013) sate pen a TDCP la un pacient care a suferit pierderea une pers oe teri iia prezent, pe operoad de nana aul jumfat ean aco, caliaete . Cineva drag preing Tristete si nostalgie fata de persoana it ii oe gi persoana care a murit (in cazul copiilor se poate manifesta ° sree recurente relationate cu persoana care a murit ; © Interes crescut pentru modalitatea in care persoana a murit (la copii : pe a copii se poate manife prin joc) si ingrijortri legate de faptul c& 0 persoand apropiat& ar putea twain vin. Aditional, pacientul poate manifesta cel putin sase simptome dintre urmitoarele manifestari : © Distres pronunfat legat de decesul persoanei respective — Probleme in a admite sau a accepta c’ persoana apropiat& a murt (In cazul copior, se evalueazi initial infelegerea conceptului de moarte) ; = Aplatizare emojionald cu privire Ia moartea persoanei apropiate; — Evocarea evenimentelor relationate cu cel/cea care a murit este social cu un distres ridicat ; Emotii negative disfunctionale, precum m: apropiate ; i Distorsiuni cognitive in legatura cu moartea persoanei apropiate (de exemplu, invinovatire pentru moartea persoanei apropiate) ; : _ Evitarea stimulilor care ar putea amorsa amintirea persoanei dragi- «Probleme interpersonale : : / = "fg doreste att de mult sf se intilneased cu persoane apropiat moartea proprie este un deziderat ; _ Scepticism si neincredere in alfi oameni; ‘inia, relagionate cu moartea persoane! 1 care a muri, int