Sunteți pe pagina 1din 65

APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR – MICROSOFT EXCEL

Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicaţie de calcul tabelar este un program
specializat în prelucrarea datelor organizate sub formă de tabele. Facilităţi oferite de aplicaţia de calcul
tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau automat (preluate dintr-un fişier), calculele
matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt efectuate cu uşurinţă, datele pot fi reprezentate sub
formă grafică, utilizarea macrocomenzilor.
În Microsoft Excel, un fişier de lucru (workbook) reprezintă un fişier în care se stochează şi
prelucrează date. Acesta poate conţine mai multe foi de calcul, ceea ce permite organizarea a diferite
tipuri de informaţii într-un singur fişier.
Foile de calcul (worksheet) se utilizează pentru listarea şi analiza datelor. Datele pot fi introduse
pe mai multe foi de calcul simultan şi se pot face calcule cu datele din mai multe foi de calcul în acelaşi
timp. Graficele create cu ajutorul datelor dintr-o foaie de lucru pot fi introduse pe aceeaşi foaie sau se
pot plasa într-o foaie diferită. Numele foilor de calcul apar în partea de jos a fişierului de lucru. Pentru a
trece dintr-o foaie în alta se selectează de aici o anumită foaie. Numele foii de calcul active la un
moment dat apare cu caractere îngroşate (bold).
O foaie de calcul este compusă din celule distincte, în care se pot înscrie diverse valori.
Într-o foaie de calcul, fiecare coloană este identificată prin litere, începând cu A, iar fiecare linie prin
numere, începând cu 1. La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o celulă a cărei adresă este
dată de litera coloanei şi numărul liniei ( exemplu: A3, H5, B20).

LANSAREA APLICAŢIEI
Click pe butonul Start  Programs  Microsoft Office  Microsoft Excel
Celula A1

Foaie1 este foaia de calcul activă

SALVAREA UNUI DOCUMENT EXCEL


Meniul File (Fişier)  Save (Salvare)  se specifică numele documentului în secţiunea File Name
(Nume fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în)  click pe butonul
Save (Salvare).

Dacă se doreşte asigurarea securităţii datelor atunci salvarea registrului se va face cu parolă astfel: în
fereastra Save (Salvare) după ce se specifică numele registrului şi locul pe disc unde va fi salvat se
accesează meniul Tools (Instrumente)  General Options  iar în noua fereastră apărută se
specifică o parolă (pentru deschidere sau modificare)  click pe OK  click pe butonul Save
(Salvare).
DESCHIDEREA UNUI DOCUMENT EXCEL EXISTENT
Meniul File (Fişier)  Open (Deschidere)  în secţiunea Open in (Privire în) se caută
documentul în folder-ul în care a fost salvat  se selectează fişierul  click pe butonul Open
(Deschidere).

OPERAŢII CU FOILE DE CALCUL


Foile de calcul se pot redenumi, şterge, copia, muta, se pot
insera noi foi de calcul sau se poate alege o anumită culoare
pentru foi.
Pentru a realiza una dintre aceste operaţii se execută click pe
foaia de calcul asupra căreia se doreşte să se facă modificări 
din meniul afişat se alege opţiunea dorită.

Dacă se alege opţiunea Mutare sau copiere (Move or copy), va apărea următoarea fereastră:
Se specifică fişierul Excel în care se va realiza copierea/mutarea în
secţiunea To Book ( În registrul), iar în secţiunea Before sheet
(Înaintea foii de calcul) se alege foaia de calcul înaintea căreia se va
face copierea/mutarea sau se alege opţiunea (move to end) dacă
foaia va fi copiată/mutată pe ultima poziţie în registrul de calcul.
Opţiunea Create a copy (Creează copie) se bifează doar în cazul
copierii. La mutare, această opţiune rămâne nebifată.

Pentru a grupa mai multe foi de calcul se ţine tasta CTRL apasată şi
apoi se execută click cu mouse-ul pe foile care vor fi grupate. Pentru a anula gruparea anumitor foi se
execută click dreapta pe una din foile din grup şi se alege opţiunea UnGroup Sheets (Anulare
grupare).

INTRODUCEREA DE INFORMAŢII ÎNTR-O CELULĂ


Click asupra celulei în care se vor introduce datele  se introduc datele  click în altă celulă sau se
apasă tasta Enter.
Într-o celulă se pot introduce texte, valori numerice, date calendaristice, valori monetare etc.

INTRODUCEREA AUTOMATĂ A DATELOR CARE SE REPETĂ SAU A SERIILOR (AutoFill)


Dacă se doreşte copierea în mai multe celule a unei valori ce se gaseşte într-o anumită celulă
se procedează astfel: se selectează celula al cărei conţinut va fi copiat  se poziţionează cursorul
mouse-ului în colţul din dreapta jos al celulei  ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat se
deplasează mouse-ul în direcţia dorită (dreapta sau jos).
Seriile sunt şiruri de valori numerice sau texte care se găsesc într-o anumită ordine. Exemple
de serii: 1,2,3,4,5,.... ; 2,4,6,8,.....; 100,90,80,.....; luni, marţi, miercuri, ....
Pentru generearea unei serii se procedează la fel ca în cazul introducerii automate a datelor, dar de
această dată se vor introduce primii doi termeni ai seriei  se selectează ambele celule  se
poziţionează cursorul mouse-ului în colţul din dreapta jos al celulei  ţinând butonul stâng al mouse-
ului apăsat se deplasează mouse-ul în direcţia dorită (dreapta sau jos).

INTRODUCEREA COMENTARIILOR
Se selectează celula căreia i se va asocia comentariul  meniul Insert (Inserare)  Comment
(Comentariu) (sau click dreapta pe celulă  Insert Comment) va apărea o căsuţă de text de
culoare galbenă în care se va introduce textul comentariului.

Pentru modificarea textului comentariului: click dreapta pe celulă


 Edit Comment
Pentru ştergerea comentariului: click dreapta pe celulă  Delete
Comment
Pentru afişarea/ascunderea comentariului: click dreapta pe celulă
 Show/Hide Comment

UTILIZAREA INSTRUMENTLUI DE VERIFICARE ORTOGRAFICĂ

Meniul Tools (Instrumente)  opţiunea Spelling (Verificare ortografică) sau se apasă tasta F7

sau click pe butonul din bara de instrumente  se alege limba dicţionarului în secţiunea
Dictionary language se parcurge foaia de calcul, iar pentru celulele în care există greşeli de
ortografie se va afişa o fereastră în care sunt afişate cuvinte din dicţionarul limbii în care se face
corectarea, cuvinte care ar putea înlocui cuvântul eronat. Utilizatorul poate alege unul din cuvintele
propuse şi apoi apasă pe butonul Change sau nu alege nimic şi apasă pe butonul Ignore.
UTILIZAREA ŞABLOANELOR
Pentru crearea unei foi de calcul se pot folosi şabloane predefinite sau se pot crea unele noi.
Şabloanele sunt utile pentru a uşura activitatea utilizatorului. Aplicaţia Excel pune la dispoziţie o serie de
şabloane care cuprind mai multe domenii de utilizare: rapoarte de cheltuieli, formulare de comandă,
bugetul familiei etc.
Deschiderea unui şablon predefinit se realizează astfel: meniul File (Fişier)  New (Nou) 
din meniul din partea dreaptă, din secţiunea Templates (Şabloane) se alege opţiunea On my
computer (dacă dorim să alegem un şablon al aplicaţiei Excel instalate pe calculatorul nostru),
Templates on Office Online (dacă dorim să alegem un şablon disponibil pe net pe pagina Office) sau
On my web sites (dacă dorim să
alegem un şablon de pe un anumit
site).
Dacă alegem opţiunea On my
computer  în fereastra Templates
alegem tab-ul Spreadsheet
Solutions (Modele foi de calcul) 
alegem şablonul dorit  OK  se
introduc datele în şablonul respectiv.
Excel permite crearea propriilor şabloane. Astfel, pentru ca o foaie de calcul să fie salvată ca şablon
trebuie să alegeţi opţiunea Template (Şablon) în caseta de text Save as type (Tip fişier). Extensia
noului fişier va fi .xlt şi va putea fi folosit ori de câte ori este necesar.
De obicei, şabloanele realizate sunt destinate altor utilizatori decât cei care le realizează. Deoarece
corectitudinea introducerii datelor este esenţială, proiectantul şablonului trebuie să aibă în vedere
aspectele legate de validarea datelor.
Se selectează celula sau celulele pentru care se face validarea datelor  meniul Data 
Validation (Validare)  se selectează criteriul de validare dorit  în pagina Error Alert se scrie
mesajul de alertă la apariţia erorii  pentru atenţionarea utilizatorului asupra condiţiei impuse se
introduce un mesaj în pagina Input Message  OK.

CREAREA FORMULARELOR
PENTRU VALIDAREA DATELOR
La introducerea datelor în foile de calcul, deseori suntem puşi în situaţia de a introduce aceleaşi
valori în mai mulet celule. În aceste situaţii, opţiunea Data Validation ne vine în ajutor. În loc să
introducem aceleaşi valori de mai multe ori, putem folosi liste ascunse (drop-down list / combobox). În
acest fel, putem să selectăm valoarea dintr-o listă şi să trecem la următoarea înregistrare.
Dacă dorim să creăm următorul tabel în care penrtu fiecare student trebuie să alegem disciplina
şi nota obţinută la disciplina respectivă.
În coloanele D şi E vom scrie elementele ce vor crea listele ascunse din coloanele B şi C.
Se selectează coloana B (click pe litera B)  meniul Data  Validation (Validare)  în fereastra
Data Validation se fac următoarele setări: în secţiunea Allow (Se permite) se alege List (Listă), iar
în secţiunea Source (Sursă) se selectează domeniul D2:D6  OK.

După aceasta, când se va introduce un student, în


coloana Disciplina se va alege varianta dorită dintr-o
listă. În aceeaşi manieră se procedează şi pentru
coloana Nota.
Se observă ca atunci când selectăm celula B1 apare
de asemenea lista drop-down. Pentru a nu mai apărea, se selectează celula  meniul Data 
Validation  în secţiunea Allow se alege Any Value  OK.

Deplasarea într-o foaie de calcul se realizează fie cu ajutorul mouse-ului poziţionând cursorul
mouse-ului pe celual dorită şi efectuând click, fie cu ajutorul tastelor de deplasare (tastele săgeţi).

Comutarea între mai multe registre deschise se poate face:


a) cu ajutorul mouse-ului – se execută click pe simbolul registrului dorit din bara de task-uri

b) cu ajutorul tastaturii – se ţine tasta ALT apăsată şi apoi se apasă tasta TAB până când se ajunge la
aplicaţia dorită.

MODIFICAREA DIMENSIUNII DE VIZUALIZARE A FOII DE CALCUL PE


ECRAN

a) click pe combobox-ul Zoom din bara de instrumente de unde se alege


dimensiunea dorită
b) meniul View (Vizualizare)  Zoom (Panoramare)  se alege dimensiunea
dorită

BLOCAREA (ÎNGHEŢAREA) COLOANELOR ŞI RÂNDURILOR


Uneori se doreşte deplasarea în cadrul foii de calcul astfel încât întotdeauna să fie vizibile
anumite linii de început şi/sau anumite coloane de început ale foii. Pentru a defini numărul liniilor şi
coloanelor care nu vor participa în procesul de defilare a foii ( adică rămân „îngheţate”), se va selecta o
celulă  meniul Window (Fereastră)  Freeze Panes (Îngheţare panouri). Zona situată
deasupra şi în stânga celulei selectate desemnează regiunea îngheţată a foii de calcul.
Operaţia de „dezgheţare” a panourilor se realizează astfel: meniul Window (Fereastră) 
UnFreeze Panes (Dezgheţare panouri).

DIVIZAREA ECRANULUI
Se selectează o celulă  meniul Window (Fereastră)  Split (Divizare) . Divizarea se va face în
stânga şi în partea de usus a celulei selectate.
Anularea divizării: meniul Window (Fereastră)  Remove Split (Anulare divizare).
De exemplu, dacă selectăm celula E5, devizarea se va face astfel:
ASCUNDEREA RÂNDURILOR ŞI COLOANELOR
Se execută click dreapta pe numărul rândului/litera coloanei ce va fi ascuns/ă  se alege opţiunea
Hide (Ascundere).
Pentru reafişarea rândului/coloanei se selectează rândurile/coloanele ce încadrează rândul/coloana
ascuns/ă  click dreapta  Unhide (Reafişare).
COPIEREA / MUTAREA CONŢINUTULUI UNEI CELULE ÎNTR-O ALTĂ CELULĂ A ACELEIAŞI
FOI DE CALCUL SAU A ALTEI FOI DE CALCUL ACTIVE SAU ÎNTRE REGISTRE

Selectarea datelor
Selectarea unui grup de celule: click asupra primei celule din grup  se ţine butonul mouse-ului
apăsat  se deplasează mouse-ul spre ultima celulă din grup  se eliberează butonul mouse-ului.
Selectarea unei coloane: click pe litera coloanei.
Selectarea unei linii: click pe numărul liniei.
Selectarea unei foi de calcul: click în colţul stânga sus (vezi figura).

Copierea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau în altă
foaie de calcul
Se selectează grupul de celule  click dreapta pe selecţie  Copy (Copiere)  se selectează foaia
de calcul în care se va face copierea  se selectează grupul de celule destinaţie  click dreapta pe
selecţie  Paste (Lipire).
Obs. Se poate folosi orice metodă de copiere studiată anterior.

Mutarea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau în altă
foaie de calcul
Se selectează grupul de celule  click dreapta pe selecţie  Cut (Decupare)  se selectează foaia
de calcul în care se va face mutarea  se selectează grupul de celule destinaţie  click dreapta pe
selecţie  Paste (Lipire).
ŞTERGEREA UNEI CELULE SAU A UNUI GRUP DE CELULE ADIACENTE, A UNEI LINII, A
UNUI RÂND

Ştergerea conţinutului unei celule/grup de celule


Se selectează celula/grupul de celule  se apasă tasta Delete (Ştergere).
Ştergerea unei celule
Click dreapta pe celulă  Delete (Ştergere)  se alege
una dintre opţiuni (deplasarea celulelor spre stânga,
deplasarea celulelor în sus, ştergerea întreului rând sau a
întregii coloane).
Ştergerea unei linii
Click dreapta pe numărul liniei  Delete (Ştergere).
Ştergerea unei coloane
Click dreapta pe litera coloanei  Delete (Ştergere).

INSERAREA DE RÂNDURI/COLOANE

Inserarea unei linii


Click dreapta pe numărul liniei unde va fi inserată noua linie  Insert (Inserare).
Inserarea unei coloane
Click dreapta pe litera coloanei unde va fi inserată noua coloană  Insert
(Inserare).

MODIFICAREA DIMENSIUNILOR LINIILOR / COLOANELOR


a) Click pe marginea dreaptă a coloanei  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează
mouse-ul spre dreapta (pentru mărire) sau spre stânga (pentru micşorare) până se ajunge la
dimensiunea dorită  se eliberează butonul mouse-ului.
b) Click dreapta pe numele coloanei  Column width... (Lăţime
coloană)  se specifică lăţimea dorită  OK.

a) Click pe marginea de jos a liniei  se ţine butonul mouse-ului


apăsat  se deplasează mouse-ul în jos (pentru mărire) sau în sus (pentru micşorare) până se
ajunge la dimensiunea dorită  se eliberează butonul mouse-
ului.
b) Click dreapta pe numărul liniei  Row height... (Înălţime
rând)  se specifică înălţimea dorită  OK.

CĂUTAREA / ÎNLOCUIREA ANUMITOR DATE


Meniul View (Vizualizare)  Find (Găsire) sau combinaţia de taste CTRL+F / Replace (Înlocuire)
sau combinaţia de taste CTRL+H  în fereastra apărută se completează cuvîntul căutat şi cel cu care
se va face înlocuirea  click pe butonul Find Next (Find All) / Replace Next (Replace All).

ANULAREA COMENZILOR GREŞITE


a) Meniul Edit (Editare)  Undo (Anulare)

b) click pe butonul din bara de instrumente


c) combinaţia de taste CTRL+Z

INSERAREA UNEI CELULE


Click dreapta pe poziţia unde va fi inserată noua celulă  Insert (Inserare).
COMBINAREA CELULELOR
Se selectează celulele care vor fi combinate  click dreapta pe selecţie  Format Cells (Formatare
celule)  tab-ul Alignment (Aliniere) se bifează opţiunea Merge Cells (Îmbinare celule) OK.

Dacă dorim ca odată cu îmbinarea celulelor să realizăm şi centrarea conţinului acestora procedăm
astfel: se selectează celulele al căror conţinut va fi îmbinat  click pe butonul Merge and Center

(Îmbinare şi centrare) din bara de instrumente.

SEPARAREA DATELOR DIN CELULE ÎN COLOANE


Click pe celula al căreui conţinut va fi separat  meniul Data  opţiunea Text to Columns  se
parcurg paşii wizard-ului („vrăjitor” / asistent).
EVIDENŢA MODIFICĂRILOR
Funcţia Track Changes trebuie activată înainte de a începe evidenţa evoluţiei foii de calcul.
Dacă această funcţie nu este apelată, modificările făcute de alţii se vor integra în conţinutul foii şi nu vor
mai putea fi identificate.
Activarea caracteristicii Track Changes (Urmărire modificări) se face astfel: meniul Tools
(Instrumente)  Track Changes (Urmărire modificări)  Highlight Changes (Evidenţiere
modificări)  în fereastra Highlight Changes se bifează opţiunea Track Changes While Editing
(Urmărire modificări în timpul editării)  se completează secţiunile When (Când), Where (Unde)
şi Who (Cine)  se păstrează activă opţiunea Highlight Changes On Screen astefl încât celulele
ce cuprind conţinut nou sau editat să fie marcate corespunzător pe ecran  click pe OK.

Dezactivarea caracteristicii Track Changes (Urmărire modificări) se face astfel: meniul


Tools (Instrumente)  Track Changes (Urmărire modificări)  Highlight Changes
(Evidenţiere modificări)  în fereastra Highlight Changes se debifează opţiunea Track Changes
While Editing (Urmărire modificări în timpul editării)  click pe butonul OK.

FORMATAREA CELULELOR

STABILIREA TIPULUI DE DATĂ CE VA FI INTRODUS


ÎN CELULĂ
Pentru a efectua anumite setări asupra datelor dintr-o
celulă se execută click dreapta pe celual respectivă 
Format Cells (Formatare celule)  tab-ul Number 
în secţiunea Category (Categorie) se alege tipul de dată
dorit şi se efectuează eventualele setări  click pe OK.

STABILIREA ALINIERII DATELOR DIN CELULĂ


Format Cells (Formatare celule)  tab-ul
Alignment  se aleg opţiunile dorite.
Se poate determina modul de aliniere al
datelor în celulă atât pe orizontală cât şi pe verticală
cât şi gradul de înclinare al datelor în celulă.
Dacă se bifează opţiunea Wrap text, în cazul
în care celula conţine informaţie ce depăşeşte
dimensiunea ei atunci textul va fi organizat pe mai
multe rânduri astfel încât să se încadreze în lăţimea
celulei.
Dacă se bifează opţiunea Shrink to fit, în cazul în care celula conţine informaţie ce depăşeşte
dimensiunea ei atunci dimensiunea textului va fi redusă astfel încât textul să se încadreze în lăţimea
celulei.

STABILIREA FONTULUI DATELOR DIN CELULĂ


Format Cells (Formatare celule)  tab-ul Font  se
aleg opţiunile dorite.
STABILIREA TIPULUI DE CHENAR
Format Cells (Formatare celule)  tab-ul Border
 se alege tipul de chenar dorit.

STABILIREA CULORII DE FUNDAL A CELULEI


Format Cells (Formatare celule)  tab-ul
Patterns  se alege nuanţa dorită.

FORMATAREA RAPIDĂ
Pentru a stabili un anumit şablon pentru celulele
dintr-o foaie de calcul : meniul Format (Formatare)
AutoFormat (AutoFormatare)  se alege şablonul de
tabel dorit.

COPIEREA UNUI FORMAT


Pentru a copia formatările applicate datelor unei celule pentru o altă celulă: se selectează celula al cărei

format se va copia  se apasă butonul Format Painter (Descriptor de formate) din bara de
instrumente  se execută click în celula destinaţie.

FORMATAREA CONDIŢIONATĂ
Dacă dorim ca anumite valori dintr-o coloană să aibă o anumită formatare se poate folosi
formatarea condiţionată: se selectează coloana respectivă  meniul Format (Formatare) 
Conditional Formatting... (Formatare condiţionată)  se specifică valoarea datelor ce vor avea o
altă formatare  click pe butonul Format  se stabileşte formatul  click pe OK  click pe OK.
FORMATAREA CELULELOR ÎN FOI GRUPATE
Pentru a realiza anumite formatări simultan în mai multe foi de calcul se procedează astfel: se grupează
celulele (se ţine tasta CTRL apăsată şi se selectează toate foile dorite)  într-una din foile din grup se
realizează toate formatările dorite  se anulează gruparea foilor (click dreapta pe una din foile din grup
 Anulare grupare).

FORMATAREA CU AJUTORUL STILURILOR


Pentru a defini un stil propriu se urmează paşii: meniul Format  Style (Stil)  se apasă butonul
Modify (Modificare) pentru a realiza modificări referitoare la font, aliniere etc.  click pe butonul Add
(Adăugare) pentru a salva noul stil.

Pentru a utiliza un anumit stil: se selectează


celula sau domeniul asupra căruia se va
aplica stilul respectiv  meniul Format 
Style  se alege din listă stilul dorit  OK.

INSERAREA IMAGINILOR ÎN FOILE DE CALCUL


Meniul Insert (Inserare)  Picture (Imagine)  From File (Din fişier) / ClipArt (Miniatură) /
WordArt ....
PROTECŢIA CELULELOR, FOILOR ŞI REGISTRELOR
Meniul Tools (Instrumente)  Protection (Protecţie)  se alege opţiunea dorită.

INTRODUCEREA UNEI FORMULE SIMPLE ÎNTR-O CELULĂ


Formulele permit efectuarea calculelor în cadrul foii de calcul. Când se folosesc formule, Excel
va recalcula automat rezultatul la orice modificare a valorilor numerice care participă la respectivul
calcul.
Paşii necesari pentru introducerea unei formule:
1. se selectează celula în care se va scrie formula.
2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea formulei.
3. se introduc coordonatele primei celule sau click pe celulă cu mouse-ul.
4. se introduce operatorul .
5. se introduc coordonatele următoarei celule implicate în calcul sau click pe celulă cu mouse-ul.
6. se repetă paşii 4 şi 5 de câte ori este necesar.
7. se apasă tasta Enter.

Operatori matematici:
Operator Operaţia
+ Adunare
- Scădere
* Înmulţire
/ Împărţire
^ Ridicare la putere

Formulele se pot scrie în zona de formule sau în celula respectivă.


Dacă formula se scrie în zona pentru formule: se selectează celula în care se doreşte afişarea
rezultatului  se mută cursorul în zona de formule ( f x ) se scrie formula  se apasă Enter sau click

pe butonul .

După apăsarea tastei Enter, în celula în care a fost scrisă formula, va apărea rezultatul.

rezultatul

REFERINŢE RELATIVE ŞI REFERINŢE ABSOLUTE


Orice informaţie scrisă în foaie poate fi referită prin adresa celulei care o conţine. Adresa unei
celule este, uzual, formată din numele coloanei urmat de numele liniei.
Un domeniu de celule este notat prin indicarea celulelor din colţul stânga-sus şi colţul dreapta-
jos, separate prin caracterul “:”. De exemplu, domeniul dreptunghiular determinat de coloanele A, B, C şi
D şi liniile de la 3 la 7 se notează A3:D7. Dacă domeniile sunt cu structuri mai complicate, atunci se
specifică prin descompuneri în componente dreptunghiulare, separate prin virgule: A1,B2:C4,D5
reprezintă o zonă compusă din celula A1, dreptunghiul B2:C4 si celula D5.
Acesta este modul de referinţă relativ. Adresa celulei referite este stabilită prin poziţia
relativă faţă de celula de unde se face referinţa. Adică, dacă suntem în celula C1, o referire la A2
înseamnă celula situată cu două coloane la stânga şi cu o linie mai jos. Atunci când se copie informaţia
în alte celule, referinţele relative sunt copiate cu semnificaţia lor. Adică, dacă în exemplul anterior
copiem din C1 informaţia în celula D3, atunci referinţa la A2 se va copia ca înţeles, deci va deveni B4
(celula care se poziţionează faţă de D3 în aceeaşi configurţtie cum era poziţionată A2 faţă de C1).
Modul de referinţă absolut este indicat prin plasarea caracterului $ în faţa părţii (părţilor)
absolute din adresă. De exemplu, $A$1 reprezintă celula A1 indiferent de unde este referită; $A1
reprezintă celula situată pe coloana A (referită absolut) şi în linia interpretată relativ din locul unde se
face referinţa; A$1 reprezintă celula situată în coloana interpretată relativ faţă de locul unde se face
referinţa şi pe linia 1 (indicată absolut).

Exemplu:
referinţe relative referinţă absolută

REFERINŢE LA FOI DE CALCUL


O referinţă la o celulă dintr-o altă foaie de calcul decât cea activă se face în următorul mod:
nume-foaie!adresă-celulă.
Exemplu:
O referinţă la o celulă dintr-un alt registru de calcul se face astfel:
[nume-registru]nume-foaie!adresa-celulă.
Exemplu: =[Reg1.xls]Sheet1!A1
În situaţia în care nu referinţa nu este luată automat, Excel va afişa o fereastră în care puteţi selecta
registrul din care face parte celula referită.

FOLOSIREA FUNCŢIILOR

Funcţiile sunt formule predefinite care efectuează anumie operaţii (suma, maximul, media mai
multor valori etc.).
Introducerea unei funcţii într-o celulă
1. se selectează celula în care va fi scrisă funcţia.
2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea funcţiei.
3. se scrie numele funcţiei urmat de o paranteză deschisă.
4. se selectează grupul de celule.
5. se închide paranteza (opţional).
6. se apasă tasta Enter.

OBS. Funcţiile pot fi scrise, la fel ca şi formulele, în zona de formule.

Exemple de funcţii
Funcţia Operaţia
sum Suma valorilor din celulele selectate
product Produsul valorilor din celulele selectate
max Maximul valorilor din celulele selectate
min Minimul valorilor din celulele selectate
average Media aritmetică a valorilor din celulele selectate

Introducerea funcţiei pentru calculul mediei


După apăsarea tastei Enter, în celulă se va afişa rezultatul.

rezultatul

COPIEREA FORMULELOR/FUNCŢIILOR
Selectaţi celula care conţine formula  click pe punctul de selectare (colţul dreapta jos al
celulei) până când cursorul mouse-ului ia forma +  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se
deplasează mouse-ul până când se acoperă întregul grup de celule  se eliberează butonul mouse-
ului.
DENUMIREA CELULELOR ŞI A GRUPURILOR DE CELULE
Uneori este mai comod să folosiţi denumiri mai uşor de recunoscut pentru celule. Folosind
pentru celule denumiri mai uşor de reţinut, formulele vor deveni mult mai logice şi mai uşor de folosit.
Denumind celulele, operaţiile de decupare, copiere şi mutare a blocurilor de celule devin mult mai uşor
de efectuat.
Se selectează celula  meniul Insert (Inserare)  Name (Nume)  Define(Definire)  se
specifică numele dorit  click pe OK.

Numele celulei
apare în caseta
Name

Pentru a denumi un domeniu de celule, efectuaţi paşii următori:


- Selectaţi domeniul de celule pe care vreţi să-l denumiţi. Asiguraţi-vă că toate celulele se găsesc
în aceeaşi foaie de calcul. (Nu puteţi denumi celule şi domenii de celule care se află în mai
multe foi de calcul.)
- Executaţi clic pe caseta Name din stânga barei cu formule
- Introduceţi numele domeniului folosind cel mult 255 de caractere. Denumirile admise pot să
conţină litere, cifre, puncte şi sublinieri, dar nu şi spaţii. De asemenea, o cifră nu poate fi folosită
ca prim caracter în denumirea unui domeniu.
- Apăsaţi tasta Enter.
- Pentru a vedea lista care conţine denumirile domeniilor, executaţi clic pe săgeata de derulare a
casetei Name (de pe bara de formule).

ÎNLOCUIREA UNEI FORMULE CU VALOAREA EI CALCULATĂ


Se poziţionează cursorul în celula cu formula respectivă  Edit  Copy  Edit  Paste Special
 se alege opţiunea Values  click pe OK.

CALCULE CU MATRICI
Matricile sunt domenii dreptunghiulare de formule sau valori pe care Excel le tratează ca fiind
un grup. Unele funcţii şi formule care lucrează cu astfel de elemente returnează rezultate care sunt
plasate în mai multe celule. Altele, deşi prelucrează matrici de valori, pot furniza un rezultat afişat într-o
singură celulă.
Pentru a introduce o formulă de tip matrice se parcurg următoarele etape:
1. Se selectează domeniul care va conţine formula de tip matrice.
2. Se introduce formula.
3. După introducerea formulei se apasă combinaţia de taste <Shift> + <Ctrl> +
<Enter>.
Foaia de calcul următoare conţine un exemplu cu datele care sunt introduse într-o factură:

Pentru a calcula totalul în coloana D se pot folosi şi metodele anterioare (în celula D4 se introduce
formula =B4*C4, care apoi se copiază în celelalte celule din coloana D). În locul acestor formule se
poate introduce o singură formulă, valabilă în tot domeniul D4:D6, care va ocupa mai puţină memorie.
Pentru a calcula totalul utilizând formule de tip matice:
1. Se selectează domeniul D4:D6.
2. Se introduce în linia de formulă, formula = B4:B6*C4:C6
3. Se tastează combinaţia de taste <Shift> + <Ctrl> + <Enter>.
În bara de formulă, formula va fi afişată între acolade {}. Fiecare celulă a domeniului D4:D6 conţine
aceeaşi formulă. Acoladele simbolizeză că formula este o matrice şi că domeniul matrice trebuie să fie
tratat ca o entitate unică. Nu se pot introduce linii sau coloane în acest domeniu după cum nu este
posibilă ştergerea componentelor sale sau editarea unei singure celule. Formula nu multiplică valorile
din două celule, ci valorile din două matrici, B4:B6 şi C4:C6, făcând corespondenţa corectă a
elementelor acestora B4*C4, B5*C5, B6*C6.
Rezultatele sunt plasate în celulele matricei D4:D6 selectată anterior.
Domenii de tip matrice se pot utiliza şi ca argumente la funcţii. Funcţiile cu argumente de tip
matrice se introduc la fel ca şi formulele de acest tip.
1. Se selectează un domeniu de dimensiuni corecte.
2. Se introduce funcţia specific`nd domeniile de celule asupra cărora operează.
3. Se apasă combinaţia <Shift> + <Ctrl> + <Enter>.
De exemplu, dacă în exemplul anterior trebuie calculat totalul general fără a calcula totalurile parţiale, în
celula D7 trebuie introdusă formula {=SUM(B4:B6*C4:C6)}.
Introducerea se termină cu <Shift> + <Ctrl> + <Enter> pentru ca formula să fie considerată ca
formulă de tip matrice.
În mod uzual domeniul utilizat pentru introducerea formulelor sau funcţiilor de tip matrice trebuie
să fie corect selectat. Dacă domeniul de tip matrice selectat este prea mic, nu se pot vedea rezultatele;
dacă este prea mare, celulele care nu au fost utilizate vor conţine mesajul #N/A.
RECUNOAŞTEREA ERORILOR STANDARD ASOCIATE FORMULELOR
Unele formule, în loc de returnarea unei valori, afişează constante de erori. Principalele
constante de erori sunt prezentate în tabelul următor:

Constantă de eroare Cauza erorii


###### Datele sunt prea late pentru a încăpea în coloană
#NULL! Se utilizează o intersecţie nulă(vidă) de regiuni de celule, de exemplu
=A1:B1 B3:B4
#DIV/0! Se împarte cu zero o valoare, de exemplu =A1/ 0
#VALUE! Se utilizează operatori care au valori incompatibile, de exemplu în formulă se
adună un număr cu un text
#REF! Se referenţiază o celulă inexistentă (de exemplu o celulă care aparţine unei
foi de calcul care a fost ştearsă).
#NAME? Se utilizează un nume de celulă inexistent sau un nume de funcţie inexistent,
de exemplu =ALFA+13
#NUM! Se utilizează un argument numeric care nu aparţine domeniului permis de
valori, de exemplu =(-2)^0.5 (radical dintr-un număr negativ)
#N/A Apare atunci când o valoare este inaccesibilă pentru o funcţie sau formulă.

CALCULE CU AUTOCALCULATE
Dacă avem un domeniu ce conţine valori numerice şi selectăm acest domeniu vom observa în
bara de stare a aplicaţiei că Excel a calculat suma valorilor din domeniu fără ca utilizatorul să fi introdus
vreo funcţie sau formulă.

Dacă dorim să calculăm altceva pentru domeniul respectiv (maxim, minim,


medie etc.) se execută click dreapta pe valoarea sumei şi din listă se
alege operaţia dorită.
FUNCŢII PREDEFINITE
Funcţii inginereşti
BIN2DEC Efectuează conversia unui număr din sistem binar în sistem zecimal
DEC2BIN Efectuează conversia unui număr din sistem zecimal în sistem binar
CONVERT Efectuează conversia unui număr dintr-un sistem de măsură în altul
DELTA Testează egalitatea a două valori
GESTEP Testează dacă un număr este mai mare decât o valoare de prag

Funcţii pentru numere complexe


COMPLEX Efectuează conversia coeficienților reali și imaginari într-un număr complex
IMCONJUGATE Returnează numărul complex conjugat al unui număr complex
IMPOWER Returnează un număr complex ridicat la o putere întreagă
IMPRODUCT Returnează produsul a 2 până la 29 de numere complexe
IMSUB Returnează diferența dintre două numere complexe
IMSUM Returnează suma numerelor complexe

Funcţii logice
AND Returnează TRUE dacă argumentele sunt toate adevărate
IF Specifică un test logic ce trebuie executat
NOT Inversează valoarea logică a argumentului
OR Returnează TRUE dacă unul dintre argumente este adevărat

Funcţii pentru date calendaristice


DATE Returnează numărul serial al unei date calendaristice
Calculează numărul de zile dintre două date calendaristice având ca bază anul
DAYS360
cu 360 de zile
Returnează numărul serial al datei calendaristice care este numărul indicat de
EDATE
luni, înainte sau după data calendaristică de început
NETWORKDAYS Returnează numărul de zile lucrătoare întregi dintre două date calendaristice
NOW Returnează numărul serial al datei calendaristice și al timpului curent
TODAY Returnează numărul serial al datei calendaristice curente
WEEKDAY Face conversia unui număr serial într-o zi a săptămânii

Funcţii statistice
Returnează media aritmetica a abaterilor absolute ale punctelor de date de la
AVEDEV
valoarea lor medie
BINOMDIST Returnează probabilitatea individuală de repartiție binomială
CONFIDENCE Returnează intervalul de încredere pentru o medie a populației
CORREL Returnează coeficientul de corelație între două seturi de date
COUNT Numără numerele din lista de argumente
COUNTBLANK Numără câte celule goale există într-o zonă
COUNTIF Numără celulele unei zone, care conțin date și care corespund unui anumit criteriu
COVAR Returnează covarianța, media produselor abaterilor împerecheate
FREQUENCY Returnează o distribuție a frecvenței ca matrice verticală
FTEST Returnează rezultatul unui test F
GEOMEAN Returnează media geometrică
HARMEAN Returnează media armonică
LINEST Returnează parametrii unei regresii liniare
LOGEST Returnează parametrii unei tendințe exponențiale
MAX Returnează valoarea maximă într-o listă de argumente
Returnează valoarea maximă într-o listă de argumente, inclusiv numere, text sau
MAXA
valori logice
MIN Returnează valoarea minimă într-o listă de argumente
Returnează valoarea minimă într-o listă de argumente, inclusiv numere, text sau
MINA
valori logice
MODE Returnează cea mai frecventă valoare dintr-un set de date
POISSON Returnează distribuția Poisson
STDEV Estimează abaterea standard bazată pe un eșantion
Estimează abaterea standard pe baza unui eșantion, incluzând numere, text sau
STDEVA
valori logice
STDEVP Estimează abaterea standard pe baza întregii populații
Calculează abaterea standard pe baza întregii populații, incluzând numere, text
STDEVPA
sau valori logice
VAR Estimează varianța pe baza unui eșantion
VARA Estimează varianța pe baza unui eșantion, incluzând numere, text și valori logice

Funcţii de informare
ISBLANK Returnează TRUE dacă valoarea este necompletată
ISEVEN Returnează TRUE dacă numărul este par
ISLOGICAL Returnează TRUE dacă valoarea este o valoare logică
ISNONTEXT Returnează TRUE dacă valoarea nu este un text
ISNUMBER Returnează TRUE dacă valoarea este un număr
ISODD Returnează TRUE dacă numărul este impar
ISTEXT Returnează TRUE dacă valoarea este text

Funcţii de căutare şi referinţă


CHOOSE Alege o valoare dintr-o listă de valori
COLUMN Returnează numărul coloanei unei referințe
COLUMNS Returnează numărul de coloane dintr-o referință
HLOOKUP Caută în rândul de sus al unei matrice și returnează valoarea celulei indicate
LOOKUP Caută valori într-un vector sau într-o matrice
ROW Returnează numărul de rând dintr-o referință.
ROWS Returnează numărul de rânduri al unei referințe
VLOOKUP Caută în prima coloană a unei matrice și se deplasează pe rând pentru a returna
valoarea unei celule
Funcţii pentru text
Modifică literele englezești sau katakana ale unui șir de caractere din
ASC
reprezentare lungă (doi octeți) în reprezentare scurtă (un octet).
Efectuează conversia unui număr în format text, utilizând formatul monetar ß
BAHTTEXT
(baht)
CHAR Returnează caracterul specificat de codul numeric
CLEAN Elimină toate caracterele din text care nu pot fi imprimate
CODE Returnează un cod numeric pentru primul caracter dintr-un șir text
CONCATENATE Unește mai multe elemente text într-unul singur
DOLLAR Transformă un număr într-un text utilizând formatul simbol monetar $ (dolar).
EXACT Verifică dacă două texte sunt identice
FIND, FINDB Găsește un text în interiorul altuia (sensibil la caractere mari și mici)
FIXED Formatează un număr ca text cu un număr fix de zecimale
Modifică literele englezești sau katakana ale unui șir de caractere, din
JIS
reprezentare scurtă (un octet) în reprezentare lungă (doi octeți).
LEFT, LEFTB Returnează cele mai din stânga caractere ale textului
LEN, LENB Returnează numărul de caractere dintr-un șir text
LOWER Transformă literele unui text în minuscule
Returnează un anumit număr de caractere dintr-un șir de text începând de la
MID, MIDB
o poziție specificată
PHONETIC Extrage caracterele fonetice (furigana) dintr-un șir text
PROPER Prima literă din fiecare cuvânt al unui text apare scrisă cu majusculă
REPLACE,
Înlocuiește caractere în interiorul unui text
REPLACEB
REPT Repetă textul de un număr dat de ori
RIGHT, RIGHTB Returnează cele mai din dreapta caractere ale unui text
SEARCH,
Găsește un text în interiorul altuia (nu este sensibil la caractere mari și mici)
SEARCHB
SUBSTITUTE Înlocuiește un text vechi cu unul nou, într-un șir text
T Transformă argumentele în text
TEXT Formatează un număr și îl transformă în text
TRIM Elimină spațiile din text
UPPER Transformă literele textului în majuscule
VALUE Transformă un argument text într-un număr

Funcţii matematice şi trigonometrice


ABS Returnează valoarea absolută a unui număr
ACOS Returnează valoarea arccosinusului unui număr
ACOSH Returnează valoarea inversă a cosinusului hiperbolic al unui număr
ASIN Returnează valoarea arcsinusului unui număr
ASINH Returnează valoarea inversă a sinusului hiperbolic al unui număr
ATAN Returnează valoarea arctangentei unui număr
ATAN2 Returnează valoarea arctangentei după coordonatele x și y
ATANH Returnează valoarea inversă a tangentei hiperbolice a unui număr
Rotunjește un număr la cel mai apropiat întreg sau la cel mai apropiat multiplu
CEILING
semnificativ
COMBIN Returnează numărul de combinări pentru un număr dat de obiecte
COS Returnează valoarea cosinusului unui număr
COSH Returnează valoarea cosinusului hiperbolic al unui număr
DEGREES Convertește radianii în grade
EVEN Rotunjește un număr la cel mai apropiat întreg par
EXP Returnează e la puterea unui număr dat
FACT Returnează factorialul unui număr
FACTDOUBLE Returnează dublul factorial al unui număr
FLOOR Rotunjește un număr prin lipsă, înspre zero
GCD Returnează valoarea celui mai mare divizor comun
INT Rotunjește un număr la primul întreg dinaintea lui
LCM Returnează valoarea celui mai mic multiplu comun
LN Returnează valoarea logaritmului natural al unui număr
LOG Returnează valoarea logaritmului unui număr într-o bază dată
LOG10 Returnează valoarea logaritmului zecimal al unui număr
MDETERM Returnează valoarea determinantului unei matrice
MINVERSE Returnează inversa unei matrice
MMULT Returnează valoarea produsului matricial a două matrice
MOD Returnează restul unei împărțiri
MROUND Returnează un număr rotunjit la multiplul dorit
MULTINOMIAL Returnează valoarea multinomială a unui set de numere
ODD Rotunjește un număr la cel mai apropiat număr întreg impar următor
PI Returnează valoarea numărului pi
POWER Returnează valoarea unui număr ridicat la o putere
PRODUCT Înmulțește argumentele funcției
QUOTIENT Returnează câtul unei împărțiri
RADIANS Efectuează conversia gradelor în radiani
RAND Returnează un număr aleator între 0 și 1
RANDBETWEEN Returnează un număr aleator, cuprins între numerele specificate.
Efectuează conversia în forma romană a unui număr cu cifre arabe, sub formă de
ROMAN
text
ROUND Rotunjește un număr la un număr specificat de cifre.
ROUNDDOWN Rotunjește un număr prin lipsă, înspre zero
ROUNDUP Rotunjește prin adaos un număr, în sensul dinspre zero
SERIESSUM Returnează suma unei serii de puteri, pe baza formulei
SIGN Returnează semnul unui număr
SIN Returnează sinusul unui unghi dat
SINH Returnează sinusul hiperbolic al unui număr
SQRT Returnează valoarea pozitivă a radicalului unui număr
SQRTPI Returnează valoarea rădăcinii pătrate din (număr * pi)
SUBTOTAL Returnează subtotalul unei liste sau baze de date
SUM Adună argumentele funcției
SUMIF Adună conținutul celulelor specificate, după un criteriu dat
SUMIFS Adaugă celulele dintr-o zonă care îndeplinesc mai multe criterii.
SUMPRODUCT Returnează suma produselor componentelor unei matrice corespondente
SUMSQ Returnează suma pătratelor argumentelor
Returnează suma diferențelor pătratelor valorilor corespondente din două
SUMX2MY2
matrice.
SUMX2PY2 Returnează suma sumei pătratelor valorilor corespondente din două matrice.
Returnează suma pătratelor diferențelor valorilor corespondente din două
SUMXMY2
matrice.
TAN Returnează valoarea tangentei unui număr
TANH Returnează valoarea tangentei hiperbolice a unui număr
TRUNC Trunchiază un număr la un întreg

Funcţii financiare
FV Returnează valoarea viitoare a unei investiții
Returnează valoarea netă actualizată a unei investiții bazate pe o serie de fluxuri de
NPV
numerar periodice și a unei rate de actualizare
PV Returnează valoarea actualizată a unei investiții
RATE Returnează rata dobânzii periodice pentru o anuitate

DIAGRAME / GRAFICE

Diagramele /graficele permit reprezentarea datelor unei foi de calcul într-o formă grafică.
Graficul poate fi creat pe foaia de calcul ce conţine datele sau pe o altă foaie. La modificarea datelor din
foaia de calcul, graficul este actualizat, astfel încât va reflecta modificările făcute.

Crearea diagramelor
1. se selectează datele care vor fi reprezentate grafic.

2. click pe butonul Chart Wizard (Expert Diagramă) din bara de instrumente sau în meniul
Insert (Inserare)  Chart (Diagramă).
3. se selectează tipul de grafic dorit din lista Chart
Type (Tip de diagramă) şi formatul graficului din
lista Chart sub-type (Subtip de diagramă) 
click pe butonul Next (Următorul).

4. se selectează Rows (Rânduri), dacă se doreşte ca


valorile de pe prima linie să fie reprezentate pe axa X
sau se lasă selectată opţiunea implicită Columns
(Coloane), şi în acest caz datele din prima coloană
selectată vor fi reprezentate pe axa X  click pe
butonul Next (Următorul).

5. se introduce titlul graficului în câmpul


Chart title (Titlu diagramă)  se
introduce eticheta axei X în câmpul
Category (X) axis (Axa
categoriilor) se introduce eticheta axei Y în câmpul Value (Y) axis (Axa seriilor)  click pe
butonul Next (Următorul).

6. se selectează opţiunea As new sheet (Ca foaie nouă), dacă se doreşte crearea graficului pe o
foaie de calcul nouă sau se lasă selectată
opţiunea As object in (Ca obiect în), şi în
acest caz graficul va fi creat pe foaia curentă
 click pe butonul Finish (Terminare).

MODIFICAREA DIAGRAMELOR
Mutarea şi redimensionarea diagramelor se realizează în aceeaşi manieră ca mutarea şi
redimensionarea unei imagini în Word.
Pentru mutare se execută click pe diagramă  se ţine butonul mouse-ului apăsat şi se
deplasează în poziţia dorită (metoda drag-and-drop).
Pentru redimensionare se execută click în unul din colţurile cadrului diagramei  se ţine
butonul mouse-ului apăsat şi se trage spre interior (pentru micşorare) şi spre exterior (pentru mărire).

Modificarea tipului diagramei


Click dreapta pe diagramei  Chart Type(Tip diagramă)  se alege tipul dorit  click pe OK.
Modificarea datelor care intră în
reprezentarea grafică
Click dreapta pe diagramei  Source
Data  se selectează datele  OK.

Modificarea tipului şi culorilor pentru seriile de date


Click dreapta pe diagramei  Format Data Series  se alege
nuanţa pentru fiecare serie din secţiunea Patterns  se alege
forma seriilor din secţiunea Shape  se alege ordinea seriilor din
secţiunea Series Order  OK

Modificarea cadrului diagramei şi a zonei de trasare


Click dreapta pe cadrul diagramei  Format Chart Area  se aleg opţiunile dorite.
Click dreapta pe zona de trasare  Format Walls  se alege fundalul dorit.
Dacă se doreşte pentru cadrul diagramei o imagine de fundal sau o anumită textură se apasă pe
butonul Fill effects (Efecte umplere)  se alege textura sau imaginea respectivă  OK.
ADĂUGAREA OBIECTELOR GRAFICE
Într-o foaie de calcul se pot realiza diferite obiecte grafice. Pentru aceasta trebuie afişata bara
de desenare: Meniul View (Vizualizare)  Toolbars (Bare de instrumente)  Drawing(Desen).
Bara de desen are aceleaşi instrumente ca bara de desen din aplicaţia Word şi se utilizează în
aceeaşi manieră.

LINII DE TENDINŢĂ ÎN DIAGRAME EXCEL


Când aveți date existente pentru care doriți să estimați o tendință, aveți posibilitatea să creați
o linie de tendință într-o diagramă.
De exemplu, dacă aveți o diagramă în Excel care afișează datele de vânzare pentru primele
câteva luni dintr-un an, aveți posibilitatea să adăugați o linie de tendință la diagramă care afișează
tendința generală de vânzări (crescătoare, descrescătoare sau plată) sau care afișează tendința
proiectată pentru lunile următoare.
Această procedură presupune că ați creat deja o diagramă care se bazează pe date existente.
Pentru a adăuga o linie de tendinţă la o diagramă se execută următorii paşi:
1. click pe diagramă.
2. click dreapta pe seria de date căreia doriți să-i adăugați linia de tendinţă sau media
mobilă  Adăugare linie tendinţă (Add trendline)  click pe tipul de linie de regresie
sau medie mobilă pe care îl doriți.
OBS. Serie de date: Puncte de date înrudite care sunt reprezentate grafic într-o diagramă.
Fiecare serie de date dintr-o diagramă are o culoare sau un model unic și este reprezentată în
legenda diagramei. Într-o diagramă se pot reprezenta grafic una sau mai multe serii de date.
Diagramele de structură radială au numai o serie de date.
Linia de tendin ță : O reprezentare grafică a tendin țelor în seriile de date, cum ar fi o
linie urcătoare pentru a reprezenta cre șterea vânzărilor de-a lungul unei perioade de ordinul
lunilor. Liniile de tendință sunt utilizate pentru studierea problemelor de predic ție, denumită, de
asemenea, analiza regresiei.
Medie mobilă: O secvență de medii calculate din părți ale seriei de date. Într-o diagramă, o
medie mobilă netezește fluctuațiile datelor, arătând astfel mai clar modelul sau tendinţa.

3. Pentru a seta opțiunile și a formata linia de tendință sau de medie mobilă, click dreapta pe
linia de tendință, apoi click pe Formatare linie de tendință în meniul de comenzi rapide.
4. Selectați opțiunile, liniile și efectele dorite pentru linia de tendință.
 Dacă selectați Polinomială, introduceți în caseta Ordine cea mai mare putere
pentru variabila independentă.
 Dacă selectați Medie mobilă,
introduceți în caseta Perioadă
numărul de perioade ce vor fi
utilizate pentru calculul mediei
mobile.
Secţiunea Type
Linear – modelul liniar (regresia simplă),
y = a + bx.
Polynomial – modelul polinomial de ordin 2, 3, 4, 5, sau 6, y = a 0 + a1x1 + a2x2 + … + akxk.
Logarithmic – modelul logaritmic: y = a + b ln x.
Exponential – modelul exponenţial: y = a ebx.
Power – modelul putere: y = a xb.
Moving Average – modelul de tip MA (medii glisante), în care se calculează o serie nouă cu valori
obţinute ca medie aritmetică a valorilor din seria iniţială: yn = (xn + xn-1 + … + xn-k+1)/k, unde k este
ordinul modelului. Este modelul prin care se elimină influenţele pe termen foarte scurt sau scurt.
Pentru o alegere corectă se poate utiliza informaţia cunoscută din cercetări anterioare sau cea furnizată
vizual de aspectul norului de puncte.
Zona Order este activă pentru modelul polinomial (stabileşte ordinul modelului, maxim 6), iar
zona Period este activă pentru modelul Moving Average (stabileşte ordinul modelului – câte elemente
contribuie la calculul mediei aritmetice).
În zona Based on series se indică seria (dintre cele reprezentate) pentru care se estimează
prin metoda celor mai mici pătrate modelul selectat.
Ca efect al procedurii de adăugare a liniei de trend, în grafic se va afişa, ca o linie separată,
seria ipotetică obţinută prin calcularea trendului. Această linie poate fi formatată ca orice alt obiect grafic
(se selectează, se aplică meniul Format etc.).

Secţiunea Options
În grupul de opţiuni Trendline name se poate ataşa liniei o denumire proprie (butonul radio Custom şi
tastarea numelui în zona rezervată) sau se alege
denumirea implicită (butonul radio Automatic ).
În grupul de opţiuni Forecast se poate indica
numărul de perioade (valori) pentru care se
efectuează prognoze, atât în viitor ( Forward ), cât şi
în trecut (Backward ). Este suficient să se înscrie o
valoare diferită de zero în zona contor alocată şi seria
de trend se va extinde corespunzător.
Set intercept = permite fixarea valorii termenului
liber al modelului la o valoare cunoscută (opţiune
utilă pentru anumite tipuri de regresii). Se va marca boxa de control şi se va trece valoarea termenului
liber.
Display equation on chart – marcarea boxei de control are efectul trecerii pe grafic a ecuaţiei
estimate.
Display R - squared value on chart – este utilă pentru afişarea coeficientului de determinare R 2 (=
pătratul coeficientului de corelaţie multiplă), interpretabil în analiza de regresie.

EFECTUAREA ANALIZEI DE REGRESIE CU PROGRAMUL DE COMPLETARE PACHET


INSTRUMENTE ANALIZĂ
Când doriți să efectuați analize de regresie mai complicate — inclusiv calcularea și
reprezentarea grafică a abaterilor — aveți posibilitatea să utilizați instrumentul pentru analiza de
regresie din programul de completare Pachet instrumente analiză.
1. În meniul Programe de completare, din grupul Comenzi meniu, faceți clic pe Analiză
date.
Dacă fila Programe de completare sau comanda Analizarea datelor nu sunt disponibile,
încărcați Pachet instrumente analiză.
 Faceți clic pe butonul Microsoft Office, pe Opțiuni Excel, apoi pe categoria
Programe de completare.
 În lista Gestionare, selectați Programe de completare Excel, apoi faceți clic pe
Salt.
 În lista Programe de completare disponibile, bifați caseta de selectare Pachet
instrumente analiză, apoi faceți clic pe OK.
 Dacă este necesar, urmați instrucțiunile din programul de instalare.
2. În caseta de dialog Analiză date, selectați numele instrumentului de analiză pe care doriți să
îl utilizați, apoi faceți clic pe OK.
3. În caseta de dialog pentru instrumentul selectat, selectați opțiunile de analiză dorite.

CREAREA ŞI EDITAREA UNEI LISTE


În Excel datele pot fi gestionate cu uşurinţă dacă sunt organizate sub formă de liste. O listă
reprezintă o zonă dintr-o foaie de calcul care conţine date similare. Fiecare coloană din listă reprezintă o
anumită categorie de date (numită câmp) şi determină tipul de informaţie necesar pentru fiecare intrare
în listă. Fiecare linie dintr-o listă constituie o înregistrare.
Pentru a crea o listă se introduce un titlu pentru fiecare coloană. Listele se pot crea în orice
zonă din foaia de calcul, trebuie doar ca zona de sub listă să nu conţină date, astfel încât lista să se
poată întinde fără să interfereze cu
alte date din foaia de calcul. Pentru
a introduce înregistrări în listă se vor
introduce date în liniile imediat de sub titlurile coloanelor. Fiecare înregistrare trebuie să conţină aceleaşi
câmpuri.
Pentru a uşura introducerea şi editarea înregistrărilor dintr-o listă se pot utiliza facilităţile oferite
de formulare. Un formular reprezintă o imagine organizată a datelor care cuprinde denumirile
coloanelor, casete text pentru introducerea datelor şi butoane pentru adăugarea, ştergerea şi găsirea
înregistrărilor.
Pentru a adăuga înregistrări cu ajutorul formularului de date:
1. Se poziţionează cursorul în orice celulă din listă.
2. Din meniul Data se selectează comanda Form. Pe ecran apare caseta de dialog Data Form.
3. Pentru a adăuga o nouă înregistrare în
listă se aplică un clic pe butonul New. Pe
ecran apare un formular gol în care se
completează fiecare casetă text cu
informaţiile corespunzătoare. Pentru
deplasare în următoarea casetă se apasă
tasta <Tab>, pentru deplasare în caseta
text anterioară se apasă <Shift+Tab>.
După terminarea introducerii datelor se
apasă tasta <Enter> pentru adăugarea de
înregistrări noi în listă.În cazul în care în anumite câmpuri au fost scrise informaţii şi se constată că
înregistrarea respectivă nu trebuie adăugată în listă, se aplică un clic pe butonul Restore pentru a
elimina înregistrarea din formular. Clicul pe Restore trebuie aplicat înainte de a apăsa tasta <Enter >
prin care se salvează înregistrarea.
4. Se aplică un clic pe butonul Close pentru a reveni în foaia de calcul.

Formularul de date poate fi folosit şi pentru vizualizarea înregistrărilor din listă. Există mai multe
metode pentru a realiza acest lucru. O metodă ar fi folosirea barei de derulare din caseta de dialog
Data Form. Se apasă pe săgeata în sus sau săgeata în jos pentru a vizualiza înregistrarea anterioară
sau înregistrarea următoare. Pe măsură ce sunt vizualizate înregistrările din listă în colţul din dreapta
sus al casetei de este indicat numarul curent al înregistrării. O altă metodă ar fi utilizarea butoanelor
Find Next pentru a vizualiza următoarea înregistrare şi Find Previous pentru a vedea înregistrarea
anterioară. Dacă la apăsarea acestor butoane Excel emite un semnal sonor înseamnă că sunteţi
poziţionaţi pe ultima, respectiv prima înregistrare din listă.
Pentru a şterge o înregistrare cu ajutorul formularului de date:
1. Se poziţionează cursorul în orice celulă din listă.
2. Din meniul Data se selectează comanda Form. Pe ecran apare caseta de dialog Data Form.
3. Se vizualizează înregistrarea care trebuie ştearsă.
4. Se aplică un clic pe butonul OK pentru a efectua ştergerea. Excel va solicita
confirmarea pentru ştergerea înregistrării. Se va răspunde cu OK pentru a şterge
înregistrarea sau cu Cancel pentru a anula operaţia de ştergere.
5. Se aplică un clic pe butonul Close pentru revenirea în foaia de calcul.

Formularul de date poate fi folosit şi pentru a găsi înregistrările care satisfac unul sau mai multe
criterii. Dacă se foloseşte formularul în acest scop nu se poate vizualiza decât câte o înregistrare găsită.
Paşii pentru a găsi o înregistrare sunt:
1. Se selectează o celulă din listă.
2. Din meniul Data se selectează comanda Form.
3. Din caseta de dialog Data Form se selectează butonul Criteria.
4. Se introduc criteriile pentru efectuarea căutării
5. Se aplică un clic pe butonul Find Next sau se apasă pe săgeata în jos din bara de derulare a
formularului.În formular va fi afişat rezultatul căutării.
Dacă nu există nici o înregistrare corespunzătoare se va auzi un semnal sonor.
Dacă trebuie făcută căutarea în sens invers se aplică un clic pe butonul Find Prev sau se apasă
săgeata în sus din bara de derulare a formularului. Dacă nu există nici o înregistrare corespunzătoare
se va auzi semnalul sonor.
SORTAREA UNEI LISTE
Sortare = ordonarea datelor din tabel după anumite criterii.
Se selectează datele care vor fi sortate  meniul Date  Sort 
se specifică criteriile de sortare (colaonele după care se va face
sortarea) în secţiunile Sort By şi precum şi ordinea de sortare
(ascendent sau descendent)  click pe butonul OK.

O listă se poate sorta mai rapid cu ajutorul a două butoane din bara
de instrumente standard:

pentru sortare în ordine crescătoare

pentru sortare în ordine descrescătoare.


Pentru a sorta o listă cu butoanele de sortare:
1. Se selecteză o celulă din coloana ce va fi folosită drept cheie de sortare.
2. Se execută un clic pe unul din cele două butoane de sortare.
Butoanele de sortare efectuează această operaţie doar după un câmp cheie – câmpul selectat înainte
de apăsarea butonului.
Pentru sortare, Excel foloseşte următoarele reguli:
Datele sunt sortate în ordine ascendentă, de la A la Z, de sus în jos pentru linii, sau de la stânga la
dreapta pentru coloane. Opţiunea Descending inversează această ordine, de la Z la A, de sus în jos
sau de la stânga la dreapta.
 Spaţiile libere sunt puse la sfârşit.
 Este folosită următoarea ordine de priorităţi:
1. numerele de la cel mai mic număr negativ la cel mai mare număr pozitiv
2. texte (de la A la Z)
3. rezultatele FALSE
4. rezultatele TRUE
5. valori de eroare
6. spaţii libere
Excel poate ignora diferenţele dintre
literele mari şi mici sau poate ţine cont de
acestea . Acest lucru se poate specifica dacă din
caseta de dialog Sort se selecteză butonul Options. Pe ecran apare caseta de dialog Sort Options:
Dacă este marcată opţiunea Case Sensitive se face distincţie între literele mici şi cele mari,
dacă nu este marcată nu se face distincţie. Tot în această casetă de dialog se specifică în ce ordine se
va face sortarea: - de jos în sus (Sort Top To Bottom), sau de la stânga la dreapta (Sort Left To
Right).
În unele cazuri este posibil să fie necesară o sortare în care informaţiile nu trebuie să apară în
ordine alfabetică normală. În acest caz din caseta de dialog Sort Options se selectează din lista
derulantă First Key Sort Order modul în care se va face sortarea după prima cheie.

FILTRAREA DATELOR
Filtrarea datelor = afişarea doar a datelor care îndeplinesc anumite condiţii.
Click pe litera coloanei în care se va face filtrarea  meniul Date  Filter  AutoFilter.
Se aplică un clic pe săgeata de derulare din coloana în care se va introduce criteriul. Se selectează
criteriul pentru coloana respectivă. Sunt posibile următoarele opţiuni:
 All Permite afişarea tuturor înregistrărilor cu acest câmp.
 (Top 10) Permite selectarea unui subset de înregistrări pornind de sus sau de jos într-o listă.
Se poate specifica fie numărul de elemente, fie procentul de elemente ce vor fi filtrate. La
selectarea acestei opţiuni apare caseta de dialog Top 10 Autofilter
Din prima listă derulantă se
selectează Top /Bottom, în funcţie
de direcţia în care se va face
filtrarea de sus (Top) sau de jos
(Bottom). În a doua listă derulantă
se introduce sau se selectează un număr care indică câte înregistrări (dacă în a treia listă
derulantăeste selectată opţiunea Items) sau ce procent din numărul total de înregistrări (dacă
în a treia listă derulantă este selectată opţiunea Percent) vor rezulta din filtrare.
 Custom Permite crearea unor criterii definite cu condiţii şi/sau. La selectarea acestei opţiuni
apare caseta de dialog Custom AutoFilter Pentru a introduce criterii comparative se
selectează un operator din prima listă derulantă, apoi se introduce o valoare în caseta alăturată.
Dacă există un al doilea criteriu se selectează una din opţiunile AND (şi) sau OR (sau) şi se
introduce în mod similar al doilea criteriu.

 Blanks Afişează toate înregistrările cu


spaţii în acest câmp.
 Non Blanks Afişează toate înregistrările care nu conţin spaţii în acest câmp (înregistrări ce
conţin date). În plus apare o listă cu toate valorile distincte din coloana curentă. La selectarea
acestor valori vor fi afişate doar înregistrările care au exact această valoare în câmpul
specificat. Numele coloanelor după care s-a făcut filtrarea apar cu albastru.
Se aplică paşii anteriori pentru a filtra datele şi în funcţie de alte criterii. Pe măsură ce se selectează mai
multe criterii ele sunt combinate şi cu criteriile anterioare. Pentru ca o înregistrare să fie afişată ea
trebuie să îndeplinească criteriile pentru toate câmpurile.
Dacă trebuie anulat rezultatul filtrării după un anumit câmp se selectează săgeata de derulare pentru
acel câmp şi se selectează opţiunea All. Pentru a afişa toate înregistrările şi a înlătura criteriile din toate
câmpurile se aplică comanda Data Filter Show All. Atunci când comanda AutoFilter este activă,
în meniu, în dreptul comenzii apare un marcaj de validare.
Pentru a dezactiva această facilitate se aplică din nou comanda Data Filter AutoFilter.

FILTRAREA AVANSATĂ
O altă metodă de filtrare este folosirea comenzii Advanced
Filter. Cu această comandă se pot efectua operaţii de filtrare
bazate pe criterii complexe. Pentru folosirea comenzii trebuie creat
un domeniu de criterii. Domeniul de criterii specifică condiţiile pe
care datele filtrate trebuie să le îndeplinească. Prima linie din
domeniul de criterii conţine numele câmpurilor pentru care se vor
specifica criterii. Numele câmpurilor trebuie scrise exact la fel ca numele câmpurilor din listă. În liniile
imediat următoare, sub numele câmpurilor, se introduc criteriile pentru câmpurile respective. Domeniul
de criterii se va termina cu o linie goală. Criteriile care sunt pe aceeaşi linie în domeniul de criterii vor
trebui să fie îndeplinite simultan. Între criteriile care se găsesc pe linii diferite aplică o relaţie de tip SAU.
După pregătirea domeniului de criterii se execută următorii paşi:
1. Se selectează domeniul de celule care conţine lista
2. Se aplică comanda Data, Filter, Advanced Filter. Pe ecran apare caseta de dialog Advanced
Filter
3. Dacă lista filtrată va fi afişată în acelaşi loc ca şi lista iniţială se selectează opţiunea Filter the List,
in place. Dacă datele trebuie plasate într-o altă zonă a foii de calcul pentru a fi prelucrate ulterior se
selectează opţiunea Copy To Another Location. În acest caz în caseta Copy To se specifică
domeniul de celule ce va conţine lista, dacă acesta nu a apărut automat.
4. În caseta List Range se introduce domeniul de celule care conţine lista, dacă acesta nu a apărut
automat.
5. În caseta Criteria Range se introduce domeniul de celule care conţine domeniul de criterii.
6. Dacă prin filtrare trebuie înlăturate înregistrările duble se marchează opţiunea Unique Records
Only.
7. Se selectează butonul OK.

PRELUCRAREA DATELOR CU AJUTORUL SUBTOTALURILOR


Când sortează datele dintr-o listă, Excel permite efectuarea unor sinteze a datelor pe baza totalurilor
parţiale. Când se efectuează calcule parţiale, acestea sunt calculate pentru fiecare grup din listă. Un
grup este alcătuit din mai multe linii (înregistrări) care au aceeaşi informaţie într-o coloană (câmp)
specificată.
Pentru a putea crea subtotaluri trebuie ca datele să fie sortate. După sortarea datelor după câmpuri,
se parcurg următorii paşi:
1. Se selectează orice celulă din listă.
2. Se aplică comanda Data Subtotals. Pe ecran
apare caseta de dialog Subtotal.
3. Se specifică modul în care vor fi grupate datele pentru
subtotaluri selectând din lista derulantă At Each
Change(la fiecare schimbare) numele coloanei după
care se face gruparea.
Dacă este prima dată când este selectată comanda,
Excel selectează automat coloana cea mai din stânga.
Dacă comanda a fost folosită şi mai înainte, atunci va fi
selectată coloana folosită ultima dată.
4. Din lista derulantă Use Function se selectează funcţia care trebuie calculată. Funcţiile cel mai
frecvent folosite sunt:
SUM – adunare MIN – minimum MAX – maximum AVERAGE – medie
AVERAGE – medie PRODUCT – produs VAR - varianţa STD DEVP - deviaţia
standard;
5. Din lista Add Subtotal To se selectează datele cu care se vor efectua calculele. Această listă
conţine numele coloanelor din lista de date. Se marchează coloanele pentru care se vor efectua
calculele.
6. Pentru a înlocui totaluri existente se marchează opţiunea Replace Current Subtotals.
7. Pentru a insera un salt de pagină înaintea fiecărui grup se marchează opţiunea Page Break
Between Groups.
8. În mod implicit subtotalurile şi totalurile generale apar la sfârşitul grupului de date (opţiunea
Summary Below Data se marchează automat). Dacă ele trebuie afişate înaintea grupului de date se
va demarca opţiunea Summary Below Data.
9. Se selectează butonul OK.
Pentru eliminarea subtotalurilor din caseta de dialog Subtotal se selectează butonul Remove All.

CREAREA DE SUBTOTALURI IERARHIZATE


Dacă în cadrul unui grup trebuie calculate subtotaluri suplimentare se vor calcula subtotaluri ierarhizate.
Pentru a crea un subtotal ierarhizat datele trebuie sortate şi după a doua cheie. Apoi se aplică comanda
Data Subtotals. Se vor selecta opţiunile pentru grupul principal (cel mai mare). Excel inserează
subtotalurile pentru primul grup.
Se alege în continuare DataSubtotals şi opţiunile pentru următoarele subseturi de grupe. Opţiunea
Replace Current Subtotals trebuie să fie demarcată. Excel inserează câte un subtotal pentru
următoarele subseturi de grupuri.

TABELE PIVOT
Tabelele de sinteză sau tabelele pivot (Pivot Table) realizează sintetizarea datelor dintr-o bază
de date Excel din mai multe perspective. Utilizatorul poate alege câmpurile care să constituie titluri de
pagină, de linie sau de coloană, sau câmpuri care sa fie utilizate în realizarea unor calcule.
Un tabel pivot utilizează date pe două dimensiuni pentru a crea un tabel în trei dimensiuni. Sunt
o cale foarte bună pentru a concentra multă informaţie într-un spaţiu restrâns.Tabelele pivot îţi permit şi
să faci auditul datelor. Caracteristica unică a tabelelor pivot este capacitatea lor de a muta câmpurile
prin tragere şi plasare. Excel recalculează instantaneu datele în noua rearanjare. Nu trebuie să scrii noi
formule sau să refiltrezi datele deoarece tabelul pivot se recalculează automat atunci când se
recalculează câmpurile.
Aplicaţia Pivot Table Wizard
Aplicaţia Pivot Table Wizard poate fi folosită pentru a crea un nou tabel pivot sau pentru a edita un tabel
pivot deja existent.
Pentru a crea un tabel pivot trebuie parcurşi paşii:
1. Execută secvenţa Data\PivotTable and PivotChart Report (Raport tabel pivot şi diagramă pivot).

2. În pasul 1 al aplicaţiei PivotTable Wizard trebuie indicată sursa de date pe care doreşti să le
utilizezi pentru tabelul pivot. Pentru sursa de date ce trebuie analizată îţi stau la dispoziţie următoarele
patru opţiuni:
♦ Microsoft Excel List or Database (Listă sau bază de date Microsoft Excel ) – utilizează date
organizate cu etichete de linie şi coloană pe o foaie de calcul. Este parametru predefinit.
♦ External Data source (Sursă externă de date) – utilizează un fişier sau o bază de date din afara
registrului de calcul curent.
♦ Multiple Consolidation Ranges (Zone multiple de centralizare ) – crează un tabel sau o diagramă
pivot din mai multe foi de calcul Excel.
♦ Another PivotTable or PivotChart (Alt tabel pivot sau diagramă pivot ) – creează un tabel sau o
diagramă pivot dintr-un alt raport pivot din acelaşi registru de calcul.
3. Stabileşte tipul de raport pivot pe care vrei să-l creezi: un tabel sau o diagramă. Apoi selectează
butonul
Next.
4. În
pasul
numărul 2
al
aplicaţiei Pivot Table Wizard selectează o sursă de date dacă aceasta nu este selectată sau dacă
datele se găsesc într-un alt registru de calcul sau domeniu decât cel prezent în caseta de dialog.

5. Pasul 3 al aplicaţiei PivotTable Wizard îţi oferă mai multe opţiuni de plasare şi formatare a tebelului
pivot. Tabelul pivot poate fi plasat pe o nouă foaie de calcul sau pe foaia curentă.
Dacă optezi pentru foaia de calcul existentă trebuie să precizezi localizarea tabelului pivot. De
asemenea, poţi folosi butoanele Layout (Aspect) şi Options(Opţiuni) pentru a continua precizarea
parametrilor doriţi pentru noul tabel pivot.. Aceşti parametri pot fi modificaţi şi ulterior, după crearea
tabelului sau diagramei pivot.

6. Când ai terminat de selectat opţiunile dorite, execută click pe Finish (Terminare) pentru a crea
tabelul.
Executarea unui click pe butonul Layout din pasul 3 duce la afişarea casetei de dialog Pivot Table
Wizard-Layout.

Poţi utiliza această casetă de


dialog pentru a controla modul
de afişare a datelor într-un tabel
pivot.
Câmpurile datelor selectate apar
în partea dreaptă a casetei de
dialog. Selectează şi trage
câmpurile dorite în zona din centrul casetei de dialog şi plasează-le în secţiunile Row (Rând), Column
(Coloană), Page (Pagină) şi Data (Date) pentru a obţine aspectul dorit.
Lista de mai jos descrie cele patru zone în care pot fi introduse câmpurile:
♦ Page creează un meniu derulant deasupra tabelului, care îţi permite să extragi o anumită opţiune
cum ar fi un departament sau o ţară.
♦ Row aplică un format vertical tabelului, rezumând datele de sus în jos – reprezintă fiecare obiect din
câmpurile din partea stângă a tabelului pivot.
♦ Column aplică un format orizontal tabelului, rezumând datele de la stânga la dreapta – prezintă
fiecare obiect din câmpurile din partea de sus a tabelului pivot.
♦ Data – această zonă este rezumatul valorilor. Aici poţi aduna, număra sau crea alte funcţii de analiză
pentru datele introduse. Execută dublu click pe câmp pentru a obţine acces la funcţia sau tipul de
rezumat dorit.

Funcţiile alese de Excel, care sunt la dispoziţie în câmpul Data,


depind de natura câmpului plasat. Poţi să aplici şi alte funcţii,
cum ar fi medie, maxim, minim. Pentru a schimba funcţia pe
care Excel o utilizează la rezumarea datelor, în secţiunea Data a casetei de dialog Pivot Table and
PivotChart Wizard-Layout execută dublu click pe câmpul a cărui funcţie vrei să o modifici. Se
deschide caseta de dialog Pivot Table Field, de unde poţi selecta funcţia dorită.

Poţi personaliza funcţiile de rezumare executând click pe butonul Options (Opţiuni) ca să extinzi caseta
de dialog PivotTable Field. Opţiunile suplimentare îţi permit să analizezi datele ca procentaje din total,
în funcţie de câmpurile şi obiectele de bază. Câmpul de bază este câmpul de comparaţie din analiza
personalizată, iar obi e c tul de bază este obiectul
de câmp din aceeaşi analiză.

Configurarea opţiunilor pentru un tabel pivot


Executarea unui click pe butonul Options din
pasul 3 al casetei de dialog Pivot Table
Wizard deschide caseta de dialog Pivot
Table Options, în care poţi continua precizarea
opţiunilor de formatare şi surse de date.
Poţi apela această casetă de dialog şi după ce ai terminat crearea tebelului pivot, fie prin executarea
unui click pe butonul Pivot Table din bara de instrumente Pivot Table şi selectarea opţiunii Table
Options (Opţiuni tabel) din lista derulantă, fie prin executarea unui click dreapta pe tabelul pivot şi
selectarea comenzii Table Options din meniul rapid.

 Opţiunea Name (Nume) din caseta Pivot Table Options îţi permite să stabileşti un nume
pentru tabelul pivot. În mod prestabilit, Excel numeşte noile tabele Pivot Table 1, Pivot Table
2..., dar poţi introduce oricând alt nume.
 Opţiunea Grand Totals for Columns (Totaluri generale pentru coloane ) execută funcţiile de
analiză şi asigură totaluri generale pentru fiecare coloană din tabelul pivot. Opţiunea Grand
Totals for Rows (Totaluri generale pentru rânduri) face acelaşi lucru pentru fiecare linie din
tabelul pivot. Aceste opţiuni sunt selectate implicit, însă este bine să le deselectezi pentru a nu
aglomera tabelele pivot cu prea multe totaluri.
Dacă tabelul pivot conţine câmpuri ascunse, vei dori, probabil, să obţii un subtotal pentru
aceste câmpuri, însă fără să afişezi conţinutul câmpurilor. În astfel de cazuri, selectează
opţiunea Subtotal Hidden Page Itema (Subtotal elemente pagină ascunsă).
 Excel aplică automat un autoformat prestabilit noilor tabele pivot. Dacă preferi să selectezi un
alt format, poţi dezactiva opţiunea AutoFormat Table din caseta de dialog Pivot Table
Options sau poţi modifica formatarea după crearea tabelului pivot.
Pentru a schimba formatarea automată aplicată alege Format\AutoFormat sau execută click
pe butonul Format Report (Formatarea raport) din bara de instrumente Pivot Table.
 O importantă caracteristică a aplicaţiei Excel 2000 este capacitatea de păstrare a formatării
unui tabel pivot atunci când actualizezi datele sau îi modifici aspectul. Opţiunea Preserve
Formatting (Păstrare formatare) este selectată implicit însă o poţi dezactiva dacă preferi să
revii la formatul original.
 Opţiunea Merge Labels (Îmbinare etichete) îţi permite să combini celulele din coloanele şi
liniile perimetrului exterior al tabelului pivot. Aceasta este o caracteristică de formatare.
 Un tabel pivot poate ocupa mai multe pagini. Pentru a afişa etichetele pentru coloane şi linii se
bifează opţiunea Repeat Items Labels on Each Pronted Page (Se repetă etichetele
elementelor pe fiecare pagină imprimată).
 Opţiunea Set Print Titles (Stabilire titluri de imprimare) este prin definiţie dezactivată.
Selectează această opţiune în cazul în care doreşti ca la imprimare să utilizezi etichetele de
câmp şi obiect în titlurile tabelului pivot.
 Prin definiţie, ordinea câmpurilor în machetă este de sus în jos şi apoi în lateral. Dacă preferi ca
ordinea să fie de la stânga la dreapta şi apoi în jos, schimbă parametrul Page Layout (Aspect
pagină) din caseta de de dialog PivotTable Options. În machetă poţi modifica numărul de
câmpuri pe coloană sau linie precizând numărul respectiv în caseta Fields per Columns
(Câmpuri pe coloană). Prin definiţie, numărul este zero.
 În caseta Pivot Table Options există două opţiuni care îţi permit să controlezi ce va afişa
Excel în celulele în care nu apar datele aşteptate. Opţiunea For Error Values, Show_
(Pentru valori de eroare, se afişează_) îţi permite să înlocuieşti valorile eronate cu un caracter
sau un loc gol; opţiunea For Empty Cells, Show_ (Pentru celule goale, se afişează_) îţi
permite să stabileşti un caracter sau un spaţiu pentru celulele goale. De exemplu, dacă ai un
raport care conţine un mesaj #ERR, vei găsi că este util să atragi atenţia asupra erorilor
introducând cuvintele nume lipsă în caseta corespunzătoare opţiunii For Error Values,
Show_. Această configuraţie va duce la afişarea respectivelor cuvinte în orice celulă ce conţine
o eroare. În plus, poţi aplica formatări condiţionate pentru a folosi şi culori.
 Secţiunea Data Options (Opţiuni date) din caseta de dialog Pivot Table Options îţi oferă
câteva caracteristici utile. Lista de mai jos descrie aceste opţiuni:
o Save Data With Table Layout (Salvare date şi aspect tabel ) – salvează o copie a
datelor provenite dintr-o sursă externă de date. Este selectată în mod prestabilit.
Deselectarea ei reduce dimensiunea registrului de calcul, dar te obligă să actualizezi
manual tabelul pivot atunci când deschizi registrul – cu excepţia cazului când este
activată opţiunea Refresh on Open (Reîmprospătare la deschidere). Dacă această
opţiune este dezactivată nu poţi lucra cu tabele pivot până nu le reactualizezi.
o Enable Drilldown (Activare selecţie dinm listă) – prezintă detalii când execuţi dublu
click pe un câmp; selectată în mod prestabilit.
o Refresh on Open (Reîmprospătare la deschidere) – actualizează tabelul pivot la
deschiderea registrului de calcul. Nu este selectată în mod prestabilit.
o Refresh Every _ Minutes (Reîmprospătare la fiecare _ minute) permite actualizarea
automată după intervalul de minute stabilit. Nu este selectată în mod prestabilit.
Această opţiune este disponibilă doar pentru tabelele pivot bazate pe surse externe de
date.
o Save Password (Salvare parolă) – salvează parola asociată sursei externe de date
din care provine informaţia. Nu este selectată în mod prestabilit; activarea ei poate
compromite securitatea bazei de date.
o Background Query (Interogare în fundal) – rulează interogarea în fundal, permiţând
utilizatorului sa continue lucrul. Nu este selectată în mod prestabilit.
o Optimiza Memory (Optimizare memorie) – optimizează şi gestionează memoria când
se folosesc tabele pivot; reduce performanţele. Nu este selectată în mod prestabilit.

DIAGRAME PIVOT
Atunci când creezi o diagramă pivot, Excel creează în interiorul registrului de calcul o foaie de
diagramă
şi o foaie pentru tabelul pivot. Deoarece informaţia din diagramă trebuie să provină dintr-un tabel Excel
crează automat tabelul.
Atunci când doreşti să creezi o diagramă pivot trebuie să parcurgi paşii:
1. Selectează tabelul pivot pentru care doreşti să creezi diagrama.
2. Din bara Pivot Table apasă butonul Chart Wizard.
3. Diagrama este creată automat pe o altă foaie de calcul.

4. Dacă doreşti să modifici


tipul de diagramă execuţi
click dreapta pe diagramă şi
alegi un alt tip.

Diagramele pivot pot fi


formatate pe foi de calcul
separate pentru
reprezentarea şi afişarea
datelor în format de diagramă
şi pot fi combinate cu datele din alte foi de calcul, transformându-se într-un instrument flexibil şi foarte
puternic.

UTILIZAREA FACILITĂŢII GOAL SEEK


Excel dispune de o serie de facilităţi pentru a putea răspunde la întrebări de genul “Ce se întâmplă dacă
?“. Presupunem că avem o foaie de calcul, cunoaştem răspunsul dorit, dar vrem să rezolvăm problema
şi în sens invers, adică să găsim valoarea de intrare care conduce la un anumit răspuns. Pentru a putea
rezolva probleme de acest tip se utilizează comanda Goal Seek.
Pentru a folosi comanda Goal Seek se formulează întâi problema, se introduc variabilele şi formulele
în foaia de calcul. Celula cu rezultate trebuie să conţină neapărat o formulă, iar formula respectivă
trebuie să conţină referiri la alte celule din foaia de calcul, celule care conţin variabile de intrare.
Pentru găsirea valorii de intrare care să conducă la un anumit răspuns se vor parcurge următoarele
etape:
1. Se selectează celula rezultat, care trebuie să conţină o formulă şi în care vrem să obţinem o anumită
valoare.
2. Se aplică comanda Tools, Goal Seek. Pe ecran apare
caseta de dialog Goal Seek
3. Caseta Set Cell conţine celula selectată în etapa 1. Dacă s-
a sărit peste etapa 1, se scrie în această casetă referinţa celulei
rezultat. În caseta To value se introduce soluţia la care vreţi să
ajungeţi. În caseta By changing Cell se scrie referinţa celulei de intrare. Această celulă trebuie să
contribuie la valoarea formulei din celula rezultat, specificată în Set Cell.
4. Se selectează butonul OK.
Goal Seek înlocuieşte valoarea de intrare astfel încât soluţia să se apropie cât mai mult de soluţia
cerută.

UTILIZAREA SOLVER-ului
Cu comanda Goal Seek se poate analiza variaţia rezultatelor în funcţie de o singură celulă de pornire.
Multe foi de calcul sunt prea complexe pentru comanda Goal Seek. La unele modele pot fi necesare
intrări multiple sau se pot impune restricţii asupra unora dintre valorile de intrare sau asupra rezultatului.
Analiza unui rezultat prin modificarea valorilor din una sau mai multe celule se poate face utilizând
facilitatea Solver din Excel.
Pentru a putea fi folosită facilitatea Solver, ea trebuie mai întâi instalată. Pentru a realiza acest lucru se
vor executa următorii paşi:
1. Se aplică comanda Tools, Add-Ins. Pe ecran apare
caseta Add-Ins
2. Se marchează opţiunea Solver.
3. Se selecteză butonul OK. Comanda Solver va aparea
în meniul Tools.
Cu Solver-ul se pot rezolva tot felul de probleme de
programare liniară şi neliniară:
 Probleme de maximizare a câştigurilor
 Probleme de transport
 Probleme de amestec
 Probleme de minimizare a costurilor
În principiu problemele care pot fi rezolvate au un singur obiectiv, pentru unele variabile sunt specificate
restricţii, iar variabilele de intrare influenţează, direct sau indirect, atât restricţiile cât şi valorile care
trebuie optimizate.
Pentru utilizarea Solver-ului se vor efectua următorii paşi:
1. Se configurează foaia de calcul şi se stabileşte care sunt celulele care conţin variabilele de intrare şi
rezultatul.
2. Se aplică comanda Tools, Solvers. Pe ecran apare caseta de dialog Solver Parameters

În caseta text Set Target Cell se specifică celula care conţine formula cu rezultatul care trebuie
analizat (funcţia obiectiv). În secţiunea Equal To se specifică ce se urmăreşte pentru funcţia obiectiv:
 Dacă trebuie maximizată se selectează opţiunea Max.
 Dacă trebuie minimizată se selectează optiunea Min.
 Dacă funcţia obiectiv trebuie să atingă o anumită valoare se selectează opţiunea Value of, iar
în caseta text alăturată se introduce valoarea respectivă.
În caseta text By Changing Cells se vor indica celulele sau domeniul de celule pe care Solver-ul le va
modifica pentru a obţine valoarea optimă.
Caseta Subject to the Constraints va conţine restricţiile problemei. Pentru a adăuga o restricţie se
aplică un clic pe butonul Add. Pe ecran apare o nouă casetă de dialog, Add Constraint în care se pot
introduce restricţiile problemei:

Pentru a stabili o restricţie:


 În caseta text Cell Reference
se va specifica celula care
conţine formula pe care se bazează restricţia.Se aplică un clic pe săgeata de derulare pentru a
vedea lista cu operatori pentru restricţii şi se selectează operatorul corespunzător.
 În ultima casetă text se scrie valoarea restricţiei ce trebuie respectată.
 Se aplică un clic pe butonul Add pentru a introduce şi alte restricţii.
 Pentru a reveni în caseta de dialog Solver Parameters se aplică un clic pe butonul OK.
Restricţiile definite vor fi afişate în caseta Subject to the Constraints.
4. Se aplică un clic pe butonul Solver. Solver-ul va începe efectuarea calculelor pentru soluţiile optime.
După ce găseşte o soluţie, pe ecran apare casetă de dialog Solver Results

Excel introduce soluţiile în foaia de calcul. Dacă se alege opţiunea Keep Solver Results Excel va
păstra în foaia de calcul soluţia calculată.
Dacă se selectează opţiunea Restore Original Values, se va reveni la valorile iniţiale din foaia de
calcul. Pentru sintetizarea rezultatelor găsite, Solver-ul permite generarea a trei tipuri de rapoarte:
 Answer - în care sunt prezentate valorile iniţiale şi finale pentru celula rezultat şicelulele care
conţin variabilele de intrare.
 Sensitivity - în care este prezentată o analiză de senzitivitate a variabilelor de intrare(cum
variază rezultatul la diferite modificări ale variabilelor de intrare).
 Limits - se specifică între ce limite pot varia limitelele impuse în restricţii, astfel încât rezultatul
final să nu se modifice.
Pentru a crea un raport se selectează denumirea lui din lista Reports din caseta Solver Results.
Pentru a selecta mai multe rapoarte din listă, se alege primul raport, se ţine apăsată tasta <Ctrl> şi se
aplică un clic pe unul sau ambele rapoarte rămase. Se aplică un clic pe butonul OK. Excel va crea
fiecare raport într-o foaie de calcul separată.

Modificarea configuraţiei Solver-ului


Utilizatorul poate specifica tehnica utilizată de programul Solver pentru găsirea răspunsurilor, precizia
răspunsurilor şi perioada de lucru a programului Solver.
Pentru a realiza acest lucru din caseta de dialog Solver Parameters se selectează butonul Options.
Pe ecran apare caseta de dialog Solver Options. Folosind opţiunile din această casetă de dialog se
poate stabili modulul în care va lucra Solver-ul.
În caseta Max Time se specifică timpul maxim (în secunde) pe care programul Solver poate să îl
olosească pentru găsirea unei soluţii.
În caseta Iterations se specifică numărul maxim de iteraţii pe care le poate face Solver-ul.
În caseta Precision se specifică cât de apropiate trebuie să fie două încercări de soluţie, înainte de a
declara găsită cea mai bună soluţie.
În caseta Tolerance se specifică (în procente) cât de aproape de cea mai bună soluţie trebuie să fie
răspunsul, atunci când se lucrează cu probleme cu numere întregi. Stabilirea unei toleranţe mai mari
poate mări considerabil viteza de calcul atunci când se lucrează cu probleme complexe cu numere
întregi
Opţiunea Assume Linear Model configurează Solver-ul să utilizeze o metodă de programare liniară
pentru găsirea soluţiei. Dacă foaia de calcul conţine o problemă neliniară, apare un mesaj de
avertisment.
Opţiunea Show Iterations Results permite afişarea soluţiilor intermediare.
Continuarea se face apăsând pe butonul Continue, oprirea pe butonul Stop.
Opţiunile Tangent sau Quadratic sunt metode adiţionale folosite pentru găsirea soluţiei. Se
recomandă utilizarea opţiunii Quadratic dacă foaia de calcul conţine formule complexe care sunt
neliniare.
Opţiunile din secţiunea Derivatives permit specificarea metodei de derivare parţială folosite.
Opţiunile din secţiunea Search permit specificarea metodei de căutare folosită.
TABELE DE SIMULARE
Tabelul de simulare este o zonă de celule care arată rezultatele substituirii diferitelor valori într-
una sau mai multe formule. Există două tipuri de tabele de simulare: tabele cu o variabilă şi tabele cu
două variabile. Pentru tabelele de simulare cu o intrare, se introduc diferite valori pentru o singurã
variabilă şi se poate observa efectul într-una sau mai multe formule. Pentru tabele de simulare cu două
variabile, se introduc diferite valori pentru două variabile şi se observă efectul într-o singură formulă.
Comanda Data  Table este folosită pentru astfel de simulări, cu una sau două variabile.
Înainte de lansarea acestei comenzi, trebuie definit tabelul de simulare. Tabelul de simulare cu o singură
variabilă poate fi constituit din două coloane şi mai multe linii sau din două linii şi mai multe coloane. În
cazul tabelului de simulare cu o variabilă, cu două coloane, pe prima coloană se înscriu valorile care vor
înlocui variabila din formulă. Coloana a doua este formula sau funcţia după care se realizează
simularea. Pentru a specifica variabila, este necesară definirea modelului de simulare. Tabelele de
simulare cu două variabile utilizează o singură formulă cu două liste de valori de intrare. Formula trebuie
să se refere la două celule de intrare diferite. În aceeaşi coloană cu formula, imediat sub aceasta, se
introduce prima listă de valori de intrare şi apoi, pe acelaşi rând cu formula, imediat la dreapta, se
introduce a doua listă de valori de intrare.
Precizarea tuturor elementelor de intrare pentru ambele tipuri de tabele de simulare se face prin
dialog, într-o fereastră ce apare la execuţia comenzii Data  Table. În zonele Row input cell şi/sau
Column input cell utilizatorul introduce adresa celulei/celulelor funcţie prin care se realizează simularea.
Pentru a ilustra utilizarea tabelelor de simulare cu una şi două variabile, se consideră următorul
exemplu, în care se foloseşte şi o funcţie financiară (PV) pentru calculul valorii prezente a unei investiţii
pe bază de plăţi egale.
Astfel, se doreşte contractarea unui împrumut în lei, în condiţiile în care se cunosc următoarele
aspecte: plata lunară ce poate fi suportată de contractant este de 3.000.000 lei/lună, termenul pentru
care se face împrumutul este 5 ani şi dobânda practicată de bancă pentru persoane fizice este de 30 %
pe an.
Întrebări:
a) Care este suma ce poate fi împrumutată de
către client?
b) Ce sume s-ar putea împrumuta dacă rata
dobânzii ar fi cuprinsă între 25 % şi 32 % pe
an?
c) Care ar fi rezultatele dacă împrumutul s-ar
realiza pentru o perioadă cuprinsă între 2 şi 7
ani şi rata dobânzii ar fi cuprinsă între 25 %
şi 32 % pe an?
Răspunsuri:
a) Suma ce poate fi împrumutată se calculează cu funcţia financiară PV, ce are formatul
general =PV(rata dobânzii; durata depunerii; plata lunară). În celula E6 apare rezultatul funcţiei
PV utilizată în calcul. Formatul funcţiei este vizibil în bara de formule. Plata lunară se introduce cu
semnul minus.
b) Se generează pe coloană o serie de valori posibile ale ratei dobânzii, între 25 % şi 32 %
(domeniul D9:D16 ). Cu o linie mai sus, în celula E8, se scrie formula folosită pentru simulare (funcţia
PV). Se selectează zona tabelului (domeniul D8:E16), apoi meniul Data, opţiunea Table şi se
completează caseta Column input cell cu adresa celulei ce corespunde ratei dobânzii, respectiv $E$3 .
Rezultatele obţinute în urma simulării sunt valorile domeniului E9:E16.
c) Pentru a răspunde la întrebarea de la acest punct,
trebuie construit un tabel de simulare cu două variabile . Se
generează pe coloană o serie de valori pentru rata dobânzii
(domeniul A27:A34) şi pe linia 26, începând cu coloana B, o serie
de valori posibile pentru perioada pentru care se face împrumutul
(domeniul B26:G26). În celula A26 este plasată formula de calcul pe care se bazează simularea. Se
selectează tabelul de simulare (A26:G34), apoi meniul Data, opţiunea Table şi se completează caseta
Row input cell cu adresa celulei ce se modifică pe linie (termenul - $B$23), precum şi caseta Column
input cell cu adresa celulei din zona de intrare ce se modifică pe coloană (rata dobânzii - $B$21).
Rezultatele simulării sunt plasate în domeniul B27:G34.

PACHETUL ANALYSIS TOOLPAK


Microsoft Excel furnizează un set de instrumente de analiză a datelor numite „ Pachet de
instrumente de analiză” (Analysis ToolPak) care pot fi utilizate pentru a economisi etape atunci când se
efectuează analize complexe, statistice sau de inginerie.
Pentru adăugarea acestor instrumente: Tools  Add-
Ins...  se bifează opţiunea Analysis ToolPak  OK.
Pentru a vizualiza lista disponibilă de instrumente de
analiză: Tools  Data Analysis.

PREGĂTIREA PENTRU IMPRIMARE A FOILOR DE CALCUL


Pentru a configura pagina care se va utiliza în procesul de imprimare: Meniul File  Page Setup.
În secţiunea Page se pot stabili:
 Orientarea paginii
 Stabilirea zonei de imprimare (Scalling): Adjust to- micşorează sau măreşte dimensiunea zonei
de imprimare( poate fi micşorată până la 10% şi mărită până la 400% ; dimensiunea normală
este de 100%), Fit to – reduce zona sau selecţia în aşa fel încât informaţia imprimată va
încape pe un număr specificat de pagini
 Dimensiunile hârtiei
 Calitatea tuşului
 Stabilirea numărului de început pentru
numerotarea paginilor
În secţiunea Margins se stabilesc marginile paginii
ce va imprimate.
În secţiunea Header/Footer se pot crea antetul şi
subsolul. Există două butoane de comandă:
Custom Header şi Custom Footer pentru particularizarea antetului şi subsolului.

Dacă se apasă pe butonul Custom


Header va apărea următoarea fereastră
în care se poate edita antetul. Există
butoane de instrumente ce permit stabilirea fontului, inserarea numărului de pagină, a număruluitotal de
pagini, inserarea datei şi orei curente, inserarea locaţiei şi numelui registrului de lucru, inserarea
numelui registrului de lucru, a foii de calcul, inserarea unei imagini.
În secţiunea Sheet se pot stabili:
 Zona din foaia de calcul de va fi imprimată (Print area)
 Liniile şi coloanele care se vor repeta pe fiecare pagină (Rows to repeat at top, Columns to
repeat at left)
 Afişarea grilelor (Gridlines), imprimarea în alb şi negru (Black and white), calitatea tuşului
(Draft quality)
 Ordinea paginilor (Down, then over / Over, then down)

LIMITAREA NUMĂRULUI DE COLOANE / LINII PE O PAGINĂ


Se efectuează click pe celula din linia 1 a coloanei următoare (coloana din dreapta ultimei
coloane dorite pe pagină) / celula din coloana A a liniei următoare (linia situată sub ultima linie dorită pe
pagină)  meniul Insert  Page Break.
Pentru limitarea simultană a liniiilor şi coloanelor se efectuază click pe celula situată la dreapta
şi dedesuptul ultimei celule de pe pagină  Insert  Page Break.
Eliminarea întreruperilor de pagină: Insert  Remove Page Break.

IMPRIMAREA FOILOR DE CALCUL


Meniul File  Print  se aleg numărul de copii dorite, paginile care vor fi imprimate sau
selecţia  butonul Properties  se alege calitatea tuşului şi alte opţiuni specifice imprimatei
instalate OK  OK.
Dacă se doreşte
imprimarea într-un fişier se va
bifa opţiunea Print to file.