Sunteți pe pagina 1din 6

Psihologia militară-Lector universitar:Burtoiu-Natalia-Elena

Cursul1-Mediul militar și natura lui normativă.

Regimul vieţii militare. Natura lui normativă

• Viaţa în organizaţia militară nu s-ar putea asigura fără o ordine riguroasă,


disciplina fiind implicată în toate componentele activităţii militare.

• Modul în care este organizat, planificat şi condus procesul de pregătire


exercită o influenţă determinantă şi asupra disciplinei militare.

• Nu poate exista o ordine corespunzătoare acolo unde se fac derogări de la


calitatea instrucţiei, unde şi-au făcut loc superficialitatea, consumul neraţional
de timp, folosirea incompletă a resurselor tehnico-materiale.

• Militarii sunt formaţi direct, atunci când fiecare activitate este organizată şi
desfăşurată în concordanţă cu prevederile regulamentelor, când au un
conţinut de idei bine selectat şi exprimat.

Disciplina militară

• însuşirea deprinderilor pentru o conduită disciplinată are la bază toate


activităţile din cadrul programului pregătirii pentru luptă.

• este necesar ca aceste activităţi să fie organizate încât să constituie în acelaşi


timp şt exerciţii sistematice pentru formarea disciplinei

• se cere să se acorde aceeaşi atenţie atât încadrării întocmai în orele destinate


instrucţiei de specialitate, pregătirii fizice şi psiho-morale, cât şi timpului pentru
masă şi repaus, celui afectat manifestărilor culturale şi sportive.

• numai prin simpla fixare a unui regim strict de muncă şi viaţă al militarilor nu
se ajunge automat la formarea unor deprinderi sau a unei conduite disciplinate
Factorii ce determină formarea deprinderile specifice mediului militar

• executarea de către fiecare militar, indiferent de grad, a atribuţiilor


regulamentare ce-i revin în funcţia pe care o îndeplineşte a programului
ordonat de comandant;

• stabilirea clară a responsabilităţilor şi a modului de desfăşurare a fiecărei


activităţi;

• ordinea interioară asigură desfăşurarea vieţii în organizaţia militară pe baza


unor reguli precise, fapt ce îi conferă efect formativ, obişnuind militarii cu o
viaţă ordonată;

• climatul de ordine, atmosfera de disciplină;

• aceşti factori ajută direct şi într-o măsură importantă la formarea deprinderilor


de viaţă organizată, dezvoltă trebuinţa de a trăi cu scopuri clare, de a face
ceea ce este necesar, obişnuieşte militarii cu rigorile, îi căleşte, îi maturizează.

• ordinea interioară îl determină pe recrut să acţioneze şi să se comporte aşa


cum cer regulamentele, î1 obligă să renunţe la unele obişnuinţe ce nu se
încadrează în specificul şi ritmul activităţii militare.

Factori suplimentari

• tragerile

• antrenamentele în folosirea armamentului şi tehnicii

• exerciţiile şi aplicaţiile tactice

• marşurile - desfăşurate ziua şi noaptea, în situaţii complexe, în teren variat

• instrucţia complexă

Toate acestea reprezintă căi eficiente ce pot fi utilizate pentru dezvoltarea unor
calităţi ca voinţa, hotărârea, spiritul de întrajutorare, perseverenţa, sentimentele de
solidaritate umană, de prietenie.
Adaptarea tinerilor la noul regim de viaţă, la normele mediului militar

• Sunt necesare anumite restructurări ale vechilor deprinderi şi obişnuinţe, ceea


ce înseamnă producerea unor modificări la nivelul componentelor
automatizate ale comportamentului.

• Viteza cu care se realizează restructurările depinde de complexitatea fiecărui


stereotip, de temperament şi de interesul personal pe care îl manifestă
militarul.

• Uneori, modificările se produc destul de lent şi, în aceste cazuri, tentaţia de a


"accelera" acomodarea pentru a-i aduce cât mai repede pe toţi "la acelaşi
nivel" poate să apară îndeosebi la comandantul tânăr, mai puţin
experimentat.

• Forţarea procesului de formare a noilor deprinderi determină însă fluctuaţii în


comportament şi, în anumite împrejurări, vechile obişnuinţe, vechile
structuri dinamice se reactualizează.

• Respectarea regimului de viaţă regulamentar este esenţial pentru asigurarea


ordinii şi disciplinei.

• Regimul de viaţă este unul din factorii cu multiple influenţe asupra stării
disciplinare, condiţionând starea psihică şi motivaţia militarilor, relaţiile de
subordonare, gradul şi profunzimea integrării militarilor în grup.

• trebuie să se aibă în vedere nu numai adaptarea tinerilor a noile condiţii -


regimul alimentar, de odihnă, activitatea practică, zilnică, ci şi asimilarea
cunoştinţelor transmise şi formarea deprinderilor necesare specialităţii în care
se instruiesc, stabilirea unor relaţii corecte, regulamentare cu comandanţii şi
ceilalţi militari.

• Organismul tinerilor se adaptează mai repede la noile condiţii, dar trăsăturile


de personalitate şi calităţile se schimbă mai greu.

• Specialişti militari apreciază că adaptarea fiziologică are loc în două-trei luni,


iar aşa-numita adaptare socială necesită mai mult timp (uneori chiar un an).
Spre deosebire de celelalte fiinţe vii, care trebuie să se adapteze numai la
condiţiile naturale, omul este obligat, prin structura existenţei sale, să se
adapteze şi mediului social.

• adaptarea socială reprezintă un produs al acumulării şi condensării în timp a


reacţiilor de interdicţie interpersonală

• ea este în strânsă legătură cu conceptul de sociabilitate.

• capacitatea individului de a realiza raporturi pozitive cu ceilalţi (inclusiv cele de


convenienţă) reprezintă capacitatea de acomodare a acestuia la un mediu.

• adaptarea socială are note specifice în funcţie de vârstă, individul integrându-


se treptat la diferite niveluri cu o structură din ce în ce mai complexă.

• De la mediul familial la cel şcolar şi apoi la cel profesional sau militar, individul
uman suferă o serie de remodelări succesive, trebuind să renunţe la anumite
obiceiuri, atitudini, valori şi tare pentru a-şi însuşi în permanenţă altele noi,
acceptate şi respectate de grupul social.

• Datorită adaptării, partenerii de interacţiune formează un tot unitar. Se poate


vorbi de adaptarea la nivelul cuplului conjugal, de prieteni, la nivelul
interacţiunii din interiorul oricărui tip de grup social mic: de muncă, de
învăţătură, militar, sportiv, artistic, cultural etc.

• Adaptarea interpersonală fiind, în toate cazurile, una din pârghiile de


optimizare a relaţiilor interumane şi de creştere a coeziunii de grup.

• Adaptarea nu poate fi concepută ca un criteriu de reuşită socială, ci ca un


factor de stabilitate şi continuitate a efortului, ca o aspiraţie permanentă
spre valorile grupului.
Forme de manifestare a neadaptării la mediul militar

• Deşi mediul militar este cu totul nou pentru cel care urmează să-şi desfăşoare
activitatea în cadrul acestuia, el va fi recepţionat în mod diferit. Din studiile
efectuate de specialişti rezultă că cele mai răspândite forme de manifestare a
neadaptării la mediul militar ar fi:

 indisciplina

 agresivitatea

 timiditatea

Indisciplina

• Indisciplina este forma cea mai frecventă de exprimare a neadaptării, apărută


pe fondul neînţelegerii de către militar a necesităţi acceptării şi însuşirii
regulamentelor militare.

• Fie că au la bază lipsa de motivaţie, atitudinea negativă faţă de mediu şi


colectiv, desfăşurarea necorespunzătoare a procesului de instrucţie ori
propriile dificultăţi de ordin psihic cu care militarii vin în armată, cazurile de
indisciplină trebuie analizate atent de comandant şi specialişti (medici,
psihologi) luându-se în general măsuri pe linia prevenirii acestora.

Agresivitatea

• Agresivitatea poate fi întâlnită sub forma agresivităţii faţă de sine, de ceilalţi


şi faţă de comandanţi şi se manifestă pe cale verbală sau fizică. Cele mai
frecvente sunt ultimele tipuri de agresivitate, cu menţiunea că agresivitatea
faţă de şefi se manifestă mai mult verbal şi în special la I nivelul comandanţilor
de grupă şi pluton.

• Agresivitatea faţă de sine se exprimă de cele mai multe ori prin


autoinsubordonare şi tentativă de sinucidere. Militarul care nu se poate
evidenţia prin instruire, disciplină şi Încadrare corectă în colectivitate caută să
realizeze acest lucru prin forţă, pozând în "erou" în faţa grupului, atitudine la
fel de dăunătoare, de altfel, ca şi a celui care din timiditate se retrage în sine,
separându-se şi izolându-se de colectiv .
Timiditatea

• Grija, atenţia faţă de tinerii recruţi necesită a se manifesta încă (fin momentul
sosirii acestora în subunităţi şi unităţi, deoarece primele impresii rămân adânc
întipărite în conştiinţa lor, creând starea psihică necesară îndeplinirii
îndatoririlor militare.La venirea în armată, tinerii au anumite aspiraţii şi
obişnuinţe culturale.

• Compararea? acestora cu condiţiile din unităţi semnalează unele neajunsuri,


acolo unde nu se adoptă măsuri corespunzătoare, tinde să se accentueze.

• Sâmbăta şi duminica, plus alte zile de sărbătoare legale, reprezintă un spaţiu


favorabil pentru a desfăşura variate şi complexe activităţi culturale şi sportive.