1.1.

Buget public – aspecte conceptuale Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei
finanţelor. Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind finanţele publice.
Bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra rezultatelor
execuţiei resurselor băneşti ale societății şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin
cheltuieli publice. Pe scurt, bugetul public reflecta activitatea privind finanţele publice ale unui stat.
Bugetul public coexistă alături de o pluralitate de “bugete private”, precum şi împreuna cu alte
posibile bugete elaborate de organele statale. Bugetul trebuie să reflecte, pe de o parte, necesităţile
de resurse financiare ale statului şi, pe de altă parte, posibilităţile de acoperire a acestora în condiţii
considerate normale din punct de vedere economico-financiar. Bugetul de stat este o categorie
fundamentală a ştiinţei finanţelor, la definirea căreia concură o abordare juridică şi alta economică.
Sub aspect juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevazute şi autorizate veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului. Legea bugetului de stat este influenţată de concepţiile politice,
economice şi sociale specifice fiecărei perioade, ca şi de interesele grupurilor care exercită puterea
politică. Din modul de definire a bugetului public rezultă următoarele trăsături: bugetul public este
un act de previziune, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi comparativ de venituri
publice, adică indică sursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora, exprimate în cheltuieli;
bugetul public este un act de autorizare prin care puterea executiva este împuternicită de puterea
legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale; bugetul public este
un act anual, anul bugetar ca perioadă de exerciţiu financiar este cel mai potrivit interval pentru care
se poate efectua programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor şi cheltuielilor. Abordarea
economică a conceptului de buget subliniază corelaţiile macroeconomice şi, în special, legătura cu
nivelul şi evoluţia produsului intern brut. Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă
bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu politica
Contabilitate Publică – Suport de curs Lect.univ.dr. Trandafir Adina 7 economică, socială şi financiară
ale fiecărei perioade. În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care
se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioada de 12 luni, ci este un plan
financiar la nivel macroeconomic. Bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi
de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societății şi a modului de repartizare şi
utilizare a acestora prin cheltuieli publice. Pe scurt, bugetul public reflecta activitatea privind
finanţele publice ale unui stat. Bugetul public coexistă alături de o pluralitate de “bugete private”,
precum şi împreuna cu alte posibile bugete elaborate de organele statale. Indiferent de ţară unde se
utilizează, bugetul economiei naţionale rămâne doar un instrument indicativ, cu ajutorul căruia
Guvernul şi Parlamentul obţin informaţii asupra situaţiei economicofinanciare a ţării. Acest buget nu
ia forma juridică a legii, nu se substituie bugetului public. Prin utilizarea bugetului economiei
naţionale, guvernele au posibilitatea identificării efectelor directe şi indirecte ce urmează a fi
înregistrate în economie pe seama aplicării unor măsuri cu caracter stimulativ, moderator sau
inhibitor. Informaţiile obţinute pot fi utilizate sau nu în elaborarea politicii financiare pe care
Guvernul intenţionează să o promoveze în viitor, în funcție de interesul său concret. Volumul şi
structura veniturilor şi cheltuielilor bugetare diferă de la un stat la altul în funcție de nivelul de
dezvoltare economică a ţării respective, de condiţiile social-politice interne, precum şi de
conjunctura internaţională. La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete
corelate care alcătuiesc un sistem. Sistemul bugetar este diferenţiat în funcție de structura
organizatorică a fiecărui stat: de tip unitar sau de tip federal. Statele de tip unitar sunt organizate în
unități administrativ-teritoriale la nivelul cărora funcţionează organe ale puterii şi administraţiei de
stat locale. Structura sistemului bugetar în statele de tip unitar cuprinde un buget al autorităţilor
publice centrale şi bugete locale, care corespund unităților administrativ-teritoriale. Statele de tip
federal au o structură organizatorică care include: federaţia, statele, provinciile sau regiunile
membre ale federaţiei şi unitățile administrativ-teritoriale proprii fiecarui stat membru al federaţiei.
La nivelul federaţiei funcţionează organe supreme ale puterii şi administraţiei federale, care au
competenţe atât pe plan intern cât şi în relaţiile internaţionale ale statului respectiv. Statele,
provinciile sau regiunile membre ale federaţiei dispun de Parlamente şi Guverne proprii, dar nu au
competenţe în relaţiile internaţionale. Fiecare stat, provincie sau regiune membră a federaţiei se
subdivide în unități administrativ-teritoriale, care sunt conduse de organele locale ale puterii şi
administraţiei de stat. În cazul statelor federale, structura sistemului bugetar cuprinde: bugetul
federaţiei, bugetele statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi bugetele locale. În
România prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice se stabilesc principiile, cadrul general şi
procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi
responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar. Dispoziţiile acestei legi se aplică
în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportării: a) bugetului de stat; b) bugetului
asigurărilor sociale de stat; c) bugetelor fondurilor speciale; d) bugetului trezoreriei statului; e)
bugetelor instituţiilor publice autonome; f) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau
parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după
caz; g) bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; Contabilitate Publică –
Suport de curs Lect.univ.dr. Trandafir Adina 8 h) bugetului fondurilor provenite din credite externe
contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din
fonduri publice; i) bugetului fondurilor externe nerambursabile. Acest sistem unitar şi corelat de
fonduri formează bugetul general consolidat, prin care se dimensionează şi se compară, la nivelul
unui an veniturile şi cheltuielile statului şi ale celorlalte instituţii publice. Bugetul general consolidat
reflectă, aşadar, fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale şi nefiscale şi de
repartizare a acestora pe destinaţii în conformitate cu nevoia socială şi cu obiectivele de politică
financiară specifice anului la care se referă. Prin aceste componente, bugetul public naţional are o
sferă foarte largă, oferind o imagine de ansamblu a tuturor veniturilor şi cheltuielilor publice ale ţării.
El este un instrument de informare a opiniei publice şi de control al Parlamentului în domeniul
finanţelor publice. Toate componentele bugetului public naţional sunt autonome, au venituri şi
cheltuieli proprii, se elaborează şi se aprobă distinct, iar din punct de vedere administrativ, titularii
acestora au independenţă deplină. Aceste caracteristici sunt consfinţite prin Constituţie.