Sfarsitul saptamanii vine cu temperaturi ceva mai ridicate si cu mai mult soare.

Vremea va
fi tocmai buna pentru a iesi la plimbare.

Vineri, norii isi vor face aparitia prin Muntenia. Meteorologii anunta maxime de 11 grade in
Moldova, 14 in Maramures, 16 in Crisana, 15 in Transilvania, 16 in Banat, 17 in Oltenia, 13 in
Muntenia si 10 grade in Dobrogea.

In Capitala se anunta 13 grade ziua si 1 grad in timpul noptii.

Iata maximele de vineri in alte orase din tara:

Brasov: 10 grade
Oradea: 16 grade
Constanta: 8 grade
Suceava: 8 grade
Baia Mare: 13 grade
Cluj-Napoca: 13 grade
Pitesti: 12 grade
Sibiu: 13 grade
Iasi: 10 grade
Galati: 12 grade
Arad: 16 grade
Ploiesti: 12 grade
Timisoara: 16 grade
Craiova: 14 grade

Drobeta-Turnu Severin: 17 grade

Giurgiu: 12 grade.

Sambata cresc temperaturile si o sa fie soare in toata tara. Se prognozeaza maxime de 15 grade
in Moldova, 17 in Maramures, 18 in Crisana, 17 in Transilvania, 18 in Banat, 18 in Oltenia, 15 in
Muntenia si 14 grade in Dobrogea.

Pentru Capitala se anunta vreme mai buna. Vor fi 17 grade ziua si 4 noaptea.

Iata maximele de sambata in alte orase din tara:

Brasov: 14 grade
Oradea: 18 grade
Constanta: 11 grade
Suceava: 13 grade
Baia Mare: 16 grade
Cluj-Napoca: 17 grade
Pitesti: 17 grade
Sibiu: 16 grade
Iasi: 17 grade
Galati: 16 grade
Arad: 18 grade
Ploiesti: 17 grade
Timisoara: 19 grade
Craiova: 17 grade
Drobeta-Turnu Severin: 18 grade
Giurgiu: 16 grade.
Sfarsitul saptamanii vine cu vreme si mai buna. Duminica vor fi 19 grade in timpul zilei in
Bucuresti si 4 grade noaptea.

Iata maximele de duminica in alte orase din tara:

Brasov: 17 grade
Oradea: 19 grade
Constanta: 13 grade
Suceava: 16 grade
Baia Mare: 17 grade
Cluj-Napoca: 19 grade
Pitesti: 18 grade
Sibiu: 18 grade
Iasi: 18 grade
Galati: 18 grade
Arad: 20 grade
Ploiesti: 19 grade
Timisoara: 20 grade
Craiova: 19 grade
Drobeta-Turnu Severin: 21 grade
Giurgiu: 18 grade.

Vezi cum va fi vremea pana pe 31 martie.

Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci cand ceri bani cu imprumut si platesti
dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai altora bani cu imprumut de la tine si
incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.
 Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles!

Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci cand ceri bani cu imprumut si platesti
dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai altora bani cu imprumut de la tine si
incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.
 Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:
"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles!

Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci cand ceri bani cu imprumut si platesti
dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai altora bani cu imprumut de la tine si
incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.
Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.
Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.
Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".
Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.
Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:
"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.
Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea
tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!
 Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.
Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.
Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.
Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.
Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!
Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!
Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.
Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si
rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".
Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.
Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.
Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una
intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.
Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una
intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.
Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de
euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.
Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de
euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?
Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?
Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.
Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.
Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila
Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila
Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".
Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.
 Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.
 Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.
Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.
Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".
Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.
Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:
"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.
Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea
tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!
 Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.
Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.
Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.
Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.
Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!
Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!
Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.
Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si
rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".
Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.
Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.
Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una
intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.
Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una
intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.
Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de
euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.
Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de
euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?
Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?
Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.
Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.
Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila
Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila
Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".
Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.
 Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.
 Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.
Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.
Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".
Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.
Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:
"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles! Nu trebuie sa fii mare expert ca sa intelegi ca atunci
cand ceri bani cu imprumut si platesti dobanda inseamna ca n-ai. Daca aveai, le ofereai
altora bani cu imprumut de la tine si incasai dobanda de la ei.

Trei miliarde este o suma uriasa la nivelul Romaniei, iar presa comenteaza ca niciodata tara
noastra nu s-a indatorat intr-o singura zi cu o asemenea valoare.

Sa te imprumuti zdravan, dupa ce te-ai laudat ca programul de guvernare asigura prosperitatea

tarii - deci incasari si posibilitatea de a plati - asta mi se pare o infrangere. Numai domnului
ministru Teodorovici i se pare succes de proportii. Succes, cu care se lauda:

"Romania a reusit azi sa iasa in pietele externe cu un volum foarte mare de titluri de stat in euro
pe randamente diferite si perioade diferite, cea mai mare fiind pe 30 de ani, ceea ce inseamna
foarte mult, este un mesaj foarte clar din partea pietelor externe vizavi de economia
romaneasca".

Stiti cum este asta cu mesajul? Ma duc la piata sa cumpar branza, vanzatorul mi-o cantareste,
imi spune pretul, eu platesc la casa si plec de acolo fericit: vanzatorul mi-a dat mesaj ca are
incredere in mine. De cate ori ii cer banza, imi da si nu se teme ca pleaca neplatit.

Ce mesaj, domnule ministru? Ati solicitat credit pe piata de capital si ati primit oferte. Este treaba
de rutina, nu de mesaj. Rareori se intampla ca o asemenea solicitare sa fie refuzata la unison.
Poate in cazul unor falimentari, dar noi n-am ajuns (inca) acolo.

Noi ne bucuram de imprumut. Copiii si nepotii nostri vor plati oalele sparte
de Dragnea si Dancila

Adevaratul mesaj insa se vede in costurile creditului, despre care ministrul nu spune nimic. Presa
informeaza ca randamentul imprumutului nostru, cel cu mesajul clar, este 4,65%, in timp ce
Grecia, tara trecuta printr-o criza economica majora, practica astazi randamente de 4,29%.

Diferenta de 0,36 puncte procentuale, respectiv 7,74 procente in defavoarea noastra, n-ar trebui
sa i se para domnului Orlando un mesaj de bucurie. Dimpotriva. Suntem mai rau vazuti decat
grecii, dar n-avem incotro, intrucat programul de guvernare e ca un fel de svaiter la capitolul
buget.

Dar sa ne ocupam si de imprumutul propriu-zis. Raportat la populatia tarii, el reprezinta 150 de

euro per locuitor, respectiv 700 lei, sau 600 euro per salariat, respectiv 2.800 lei. Si numai per
salariat trebuie sa socotim, intrucat rambursarea o vor face angajatii, adica cei care produc si au
de unde rambursa, nu altii.

Bun, ne imprumutam, dar pentru ce? Citim din presa destinatia imprumutului, conform ordinului
publicat in MO: suma aferenta emisiunii va fi utilizata pentru finantarea deficitului bugetar si
refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale.

Pe mine, ca simplu cetatean, nu ma prea intereseaza chestiunea cu finantarea, refinantarea si

rambursarea. Am tot respectul pentru aceste notiuni si pentru economistii care le vehiculeaza.
Dar eu, ca cetatean, vreau sa stiu unde se duc respectivii bani: pe pensii, pe salarii, investitii sau
spre niste destinatii ascunse, pe care imi vine sa le presupun, daca pe cele adevarate nu mi le
spune nimeni.

Sa-mi fie iertat, dar eu ca cetatean trec in revista tot ce-mi ia statul: impozit pe venit, pe
apartament, pe masina, TVA atunci cand platesc ceva la casa, accize la benzina, plus o multime
de impozite pe care tot felul de furnizori le platesc tot din banii mei, dar din contul lor, dupa ce au
incasat de la mine.

Nu-i destul? Dupa ce m-a stors pe mine de bani, statul imi pune zalog copiii si nepotii, ca sa mai
plateasca si ei inca trei decenii de acum incolo? Aferim stiinta economica!

Gaurile din programul de guvernare

Macar sa spuna unde se duc banii imprumutati, dar nu spune nimeni. Ei se duc in buget "la
gramada". Dar nimeni nu recunoaste ca ar fi undeva o gaura care trebuie umpluta, pentru ca
niciodata Liviu Dragnea cu camarila sa nu vor recunoaste ca programul de guvernare are gauri.

Incepe sa apara in toata hidosenia ei marea lacuna a programului de guvernare Dragnea & Co:
prevede cheltuieli fara sa prevada masuri care sa mareasca productivitatea si sa impulsioneze
investitiile, pentru ca sa prospere nu numai bugetarii, ci intreaga clasa a salariatilor, care produc
si aduc beneficii.

Din nefericire, bunul trai promis de Guvern se intinde (din greu) pe un mandat de 4 ani, iar
restituirea creditelor se intinde pana la 30 de ani. Iar ministrul Finantelor Publice, in loc sa explice
cinstit populatiei cum a gajat viitorul copiilor si nepotilor, da o explicatie alambicata, anume
formulata ca sa n-o inteleaga omul simplu:

"Am decis sa ne finantam, cum fac si alte state normale, adica sa ma imprumut pentru ce am
nevoie in acest an in primul semestru, dupa care sa incep sa ma imprumut daca doresc din piata
si costurile imi convin ca si minister de Finante pentru anul care urmeaza".

Ce trebuie sa inteleaga din asta omul de rand? Ca ne vom imprumuta si de acum incolo, ca asa
fac si alte "state normale" ca si (sic!) minister de Finante pentru anul care urmeaza. Adica, "a la
longue", sau mai pe romaneste non stop. Sau, daca vreti si mai romaneste, cat or mai fi la
guvernare Teodorovici cu Dancila si cu Dragnea.

Telespectatorul insa doreste un raspuns simplu: avem bani de pensii, salarii si investitii? Daca
avem, de ce ne imprumutam? Iar daca nu avem, de ce trambitam pe toate drumurile ca lipsa de
bani este fake news?

Era mult mai normal sa-i fi raspuns presedintelui Iohannis: da, domnule, aveti dreptate, am gresit
si nu reusim sa adunam bani cu programul de guvernare. Dar reparam greseala cu credite.

Dar domnul Teodorovici se fereste de asemenea explicatie cinstita si prefera una

intortocheata: "... asta e o strategie de finantare pe care Ministerul de Finante, Guvernul, a
prezentat-o public la inceput de an, ceea ce se face an de an".

Sa ma tai si n-am sa-mi aduc aminte despre momentul de inceput de an, cand Guvernul prezenta
public intentia de a imprumuta trei miliarde de euro, pentru finantarea cheltuielilor pe anul 2019.
Dar imi aduc aminte perfect de momentul cand punandu-se in discutie sustenabilitatea bugetului,
trio Dancila-Valcov-Dragnea raspundeau in cor: ba avem bani, restul e fake news!

Totusi, cifra de 3 miliarde mi se pare mare, iar modul cum domnul Teodorovici se va mai
imprumuta pentru ce are nevoie in acest an in primul semestru, pentru anul care urmeaza, lasa
de inteles ca mai are si alte plati neprevazute.

Este o portita. Stiti pentru ce? Pentru ca vin alegerile, concurenta este acerba si partidul are
nevoie de bani, nu-i greu de inteles!