Sunteți pe pagina 1din 1

Iahtul arăta ca o pasăre uriașă

Cu prora zveltă ca un cioc ascuțit de egretă


Și corpul prelung ca pântecul unui albatros
M-a întâmpinat pe punte însuși căpitanul
Sobru cu barba albă și pipa de mahon în colțul gurii
O domnișoară în rochie de seară despicată până sub coapsa dreaptă
Mi-a întins un pahar de șampanie
Lumea era minunată
La prima au mai urcat doi bărbați
Domnișoara le-a întins și lor câte un pahar de șampanie
Și căpitanul i-a făcut fiecăruia câte o proră și-o provă
Ca să aibă o perspectivă proprie asupra călătoriei
Nu ne prea vedeam pe punte
Fiecare cu prora, cu prova și cu stelele lui
La următoarea au mai urcat doi bărbați și-o femeie
Bărbații n-au sorbit deloc din paharul cu șampanie
Au sorbit-o din ochi doar pe domnișoară
Iar femeia a fost mai mult decât încântată
Căpitanul a mai încropit cu cangea încă trei prore și trei prove
Și toată lumea a fost mulțumită
La a cincisprezecea oprire șampania deja se terminase
Dar domnișoara a continuat să zâmbească
Cu genunchiul drept ușor arcuit în afară
Aflaseră pesemne cu toții căci la fiecare oprire urcau tot mai mulți
Și fiecare a căpătat câte o proră și-o provă dacă șampania tot se teminase
Până când zigzagat de atâtea perspective
Iahtul a devenit rotund
Ca o barcă gonflabilă de salvare
Rostogolită în derivă de valuri
Plină ochi cu naufragiați...

S-ar putea să vă placă și