O dată cu înființarea Comunității Europene a Cărbunelui şi Oțelului, prin

Tratatul de la Paris din 1951, a fost inserată o prevedere prin care se stipula că este
interzisă acordarea de ajutoare de stat. Conceptul controlului supranațional al
măsurilor de sprijin acordate mediului de afaceri de către Statele Membre a fost
introdus prin Tratatul de la Roma, fiind unul dintre instrumentele construcției Pieței
Interne. O dată cu dezvoltarea Pieței Interne, controlul ajutoarelor de stat a căpătat
o importanță din ce în ce mai mare. Astfel, dacă în anii ’70 existau doar 13 decizii
de recuperare în acest domeniu, până la sfârşitul anilor ’80 au fost emise 111
decizii de recuperare a ajutoarelor de stat.

Concurenţa exercită o presiune constantă asupra întreprinderilor pentru a

pune la dispoziţia consumatorilor o ofertă cât mai variată, la cele mai bune preţuri.
Concurenţa face parte din regulile de joc ale unei pieţe libere şi este în interesul
consumatorilor, beneficiarii finali

Uneori, guvernele naţionale cheltuie bani publici pentru a sprijini industriile

locale sau anumite întreprinderi, ceea ce conferă acestora un avantaj neloial asupra
sectoarelor similare din alte state membre. Cu alte cuvinte, această practică
denaturează concurenţa şi comerţul.

Comisiei îi revine sarcina de a preveni acest lucru, autorizând acordarea

ajutorului de stat numai dacă este cu adevărat în interesul publicului larg - dacă
este în avantajul societăţii sau al economiei, în ansamblu.

Evaluarea ajutoarelor de stat

Mai întâi, Comisia evaluează acordarea ajutorului de stat prin prisma următoarelor întrebări:

 Autorităţile naţionale au acordat sprijin financiar? (de exemplu, sub formă de

subvenţii, scutiri de la plata dobânzii sau a taxelor, garanţii, participaţii la capitalul unor
societăţi, bunuri şi servicii furnizate în condiţii preferenţiale)

 Acest sprijin din partea statului ar putea afecta relaţiile comerciale dintre ţările
UE? (se consideră că un ajutor mai mic de 200 000 de euro pentru o perioadă de 3 ani nu
afectează relaţiile comerciale din UE)

 Acest sprijin este selectiv? Oferă avantaje doar anumitor întreprinderi, sectoare
sau operatorilor economici din anumite regiuni? De exemplu, măsurile privind
fiscalitatea generală şi legislaţia privind ocuparea forţei de muncă nu sunt selective
deoarece se aplică tuturor.

 Concurenţa a fost denaturată sau există această posibilitate în viitor?

 În temeiul art. 107 alin. (1) din TFUE, normele în materie de ajutoare de stat
se aplică, în general, numai în cazul în care beneficiarul este o „întreprindere”. Prin
urmare, este esenţial pentru aplicarea normelor în materie de ajutoare de stat să se
determine dacă beneficiarul unei măsuri de sprijin trebuie considerat sau nu ca fiind
o întreprindere.

O masură de sprijin este ajutor de stat, dacă sunt îndeplinite cumulativ

urmatoarele condiţii:

 implică un transfer de resurse de stat; Acest criteriu presupune existenţa

unui transfer de resurse ale statului realizat nu numai de către o autoritate a
statului, ci şi de către orice organism public sau privat care administrează
resurse ale statului.
 este destinată anumitor întreprinderi sau producţiei anumitor bunuri
(selectivitate); 11 | P a g e Măsura este selectivă dacă se referă la anumite
afaceri, locaţii, tipuri de societăţi (de exemplu IMM), regiuni sau la un sector
specific de activitate.
 crează un avantaj economic sau financiar pentru beneficiari; Prin urmare,
beneficiarul măsurii de sprijin obţine un avantaj economic pe care nu l-ar fi
obţinut în condiţii normale de piaţă şi nu oferă o contraprestaţie echitabilă în
schimbul favorului oferit (care poate fi serviciu, produs, preţ).
 denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa şi afectează
schimburile comerciale dintre statele membre.