Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor , a compartimentelor organizatorice ,

precum si a relatiilor dintre acestea care au ca scop realizarea obiectivelor intreprinderii

Structura organizatorica reprezinta totalitatea persoanelor , compartimentelor de munca, a verigilor

de productie si conceptie, modul in care acestea sunt distribuite in timp si spatiu, precum si
relatiile Structura organizatorica este alcatuita din:

- structura functionala ( de management sau a conducerii intreprinderii)

- structura operationala ( de productie si conceptie)

Structura organizatorica ofera o structura de ansamblu asupra intreprinderii si mecanismului sau de

functionare.

II. Structura functionala si componen 212e46c etele sale

Structura functionala reprezinta ansamblul cadrelor de conducere si compartimentelor tehnice,

economice, administrative, modul de constituire si grupare al acestora , precum si relatiile dintre ele,
necesare desfasurarii procesului de management si executie.

1.Postul de munca este cea mai simpla subdiviziune organizatorica , definita prin ansamblul
obiectivelor individuale, sarcinilor si competentelor care revin unei persoane angajate in
intreprindere.

Trasaturile unui post de munca:

- autoritatea formala - limita in care titularul postului isi realizeaza obiectivele individuale;

- competenta profesionala-nivelul de pregatire, experienta profesionala necesara realizarii

obiectivelor individuale;

-responsabilitatea - obligatia titularului postului de a indeplini sarcinile si atributiile derivate din

obiectivele individuale.

2.Functia cuprinde ansamblul atributiilor si sarcinilor de indeplinit dei revin unui angajat al
intreprinderii , precum si responsabilitatile, competentele si relatiile ce decurg din postura de salariat
al intreprinderii.

Functia se defineste prin totalitatea posturilor care au sarcini si atributii omogene din punct de
vedere al naturii si complexitatii lor si acre sunt in subordinea unei persoane din structura
organizatorica a unitatii.

Tipuri de functii:

- de management - implica coordonarea activitatilor subordonatilor;

- de executie- implica transpunerea in practica a deciziilor emise de catre titularul postului de

conducere.

3.Compartimentul de munca reuneste un numar de persoane cu sarcini bine precizate, sub aceeasi
autoritate ierarhica.

Tipuri de compartimente: A.
- operationale - contribuie direct la realizarea obiectivelor firmei ( sectii, ateliere, depozite,
magazine, magazii);

- functionale- stau la baza punerii in practica a strategiilor si politicii firmei( servicii, birouri,
departamente, directii).

B. In functie de structura interna si modul de distribuire a autoritatii ierarhice compartimentele de

munca pot fi:

- compartimentul de baza = o grupare simpla de persoane , asupra carora isi exercita autoritatea
un singur sef.

- Compartimentul de ansamblu = o grupare de persoane din care o parte poate fi subordonata

direct sefului de compartimende ansamblu, iar o alta parte indirect , prin intermediul sefului
compartimentului de baza.

C. Dupa natura autoritatii pe care o exercita prin delegare, compartimentele de munca pot fi:

- ierarhice , conducatorii lor dispun de autoritate ierarhica asupra conducatorilor

compartimentelor situate pe un nivel ierarhic inferior, astfel le transmit acestora dispozitii, ordine si
primesc informatii despre modul cum sunt indeplinite;

-functionale , conducatorii acestora dispun de autoritate functionala in raport cu alte

compartimente carora le transmit indrumari, instructiuni;

- de stat major au rol de a acorda asistenta de specialitate conducerii unitatii elaborand studii,
analize , informari care sa ajute la adoptarea deciziilor ( compartimentul de marketing).

D.In functie de importanta si volumul de munca aferent , compartimentele de munca se pot

clasifica in :

- directii;

- servicii;

- birouri;

- colective de munca.

4.Nivelul ierarhic reprezinta distanta compartimentelor fata de conducerea unitatii (adunarea

generala a actionarilor sau asociatilor).

Piramida ierarhica a unei societati pe actiuni sau in comandita pe actiuni :

Nota: Structura operationala mai este denumita si structura de productie si conceptie.

Totalitatea treptelor ierarhice si a legaturilor structurale dintre compartimentele de munca aflate pe

diferite niveluri ierarhice formeaza piramida ierarhica. Orice piramida se caracterizeaza prin doua
elemente: inaltimea si baza structurii organizatorice.

Inaltimea piramidei ierarhice defineste numarul de niveluri ierarhice ale structurii

organizatorice. Marimea bazei piramideiierarhice depinde de numarul formatiilor de munca din
firma.

Marimea piramidei ierarhice depinde de o serie de factori, si anume: marimea firmei, gradul de
delegare a autoritatii, numarul compartimentelor de munca si al verigilor de productie si conceptie.
 Piramida ierarhica inalta specifica intreprinderilor mari are ca avantaje:

-permite o informare si o documentare riguroasa in legatura cu problemele aparute, ceea ce

permite o fundamentare multilaterala a deciziilor adoptate;

-specializarea compartimentelor pe functiunile intreprinderii.

Dezavantaje: - prelungirea circuitelor informationale, deci incetinirea adoptarii deciziilor;

-nr mare de personal administrativ;

-cheltuieli mari cu personalul de conducere.

Piramida ierarhica aplatizata specifica intreprinderilor mici si mijlocii are ca avantaje:

- operativitate in luarea deciziilor;

- apropierea conducerii de structura de conceptie si productie;

- cheltuieli reduse cu personalul de conducere.

Dezavantaje:- incarcarea excesiva cu atributii a personalului de conducere;

- aparitia de elemente subiective in adoptarea deciziilor.

1.5.2. Tipuri de structuri organizatorice

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, a subdiviziunilor organizatorice, precum

si a relatiilor dintre acestea, care au ca scop realizarea obiectivelor intreprinderii.

Structura organizatorica reprezinta totalitatea persoanelor, compartimentelor de munca, a verigilor

de productie si conceptie, modul in care acestea sunt distribuite in timp si spatiu, precum si relatiile
care se stabilesc intre ele in vederea realizarii obiectivelor de baza ale intreprinderii.

Structura organizatorica este alcatuita din:

a) structura functionala (de management sau a conducerii intreprinderii);

b) structura operationala (de productie si conceptie).

a. Structura functionala include managementul de nivel superior (Adunarea generala a

actionarilor/asociatilor, Consiliul de administratie, Comitetul de directie, directorul general sau
directorul) si compartimentele functionale necesare desfasurarii cu prioritate a proceselor de
management.

b. Structura operationala cuprinde subdiviziuni organizatorice (sectii, ateliere, locuri de munca) la

nivelul carora se realizeaza cu prioritate procese de executie in scopul obtinerii de bunuri economice
care sunt incluse in obiectul de activitate al firmei.

Cel mai utilizat tip de organigrama este organigrama piramidala, ordonata de sus in jos, in varf se afla
organismele de conducere ale firmei, iar la baza sa se afla compartimentele operationale.

Tipurile de structuri organizatorice sunt:

A. Structura ierarhica are urmatoarele caracteristici:

- competenta decizionala a fiecarui manager este limitata la un sector determinat al
intreprinderii;

- puterea decizionala se restrange pe masura ce se coboara spre baza piramidei ierarhice.

Avantajele structurii ierarhice: - claritatea structurii;

- se aplica strict principiul unitatii de comanda (fiecare subordonat are un singur sef).

Dezavantajele structurii ierarhice: - polivalenta calificarii managerilor si subordonatilor (ei trebuie sa

fie competenti pentru realizarea de activitati diverse: tehnice, finaciare, de personal)

- circulatia informatiilor este lenta si aleatorie.

Structura ierarhica

Director General

Structura ierarhica se aplica intreprinderilor mici sau la nivelul unor compartimente din firmele mari.

B. Structura functionala are urmatoarele caracteristici:

- fiecare manager este specializat intr-un anumit domeniu de competenta;

- unitatea de comanda nu este respectata, deoarece exista si compartimente de ansamblu, in

care o parte din angajati sunt subordonati direct sefului de compartiment, dar si indirect unui sef al
unui compartiment de baza (aceasta dubla subordonare poate determina conflicte de autoritate).

adunarea generală a asociaților / acționarilor unei societăți

Adunarea generală este organul de deliberare şi decizie al societăţii, fiind formată din totalitatea
asociaţilor societăţii. Legea nr. 31/1990 reglementează adunarea generală ca organ al societăţii
numai în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni şi societăţii cu răspundere limitată. Cu
toate acestea, este fără îndoială că şi în cazul celorlalte forme juridice de societate deciziile se iau tot
în cadrul adunărilor generale ale asociaţilor.

Adunarea generală a asociaţilor decide în principalele probleme ale societăţii, precum: alegerea
organelor de conducere şi administrare, desemnarea cenzorilor sau, după caz, auditorilor societăţii,
modificarea societăţii comerciale etc.

Categoriile de adunări generale

Pentru societăţile pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, legea reglementează adunarea generală

ordinară şi adunarea generală extraordinară. Fiecare adunare generală are propriile atribuţii stabilite
de lege şi condiţii de cvorum şi majoritate specifice.

în cazul societăţii cu răspundere limitată, legea nu face distincţie între adunarea generală ordinară şi
adunarea generală extraordinară, dar reglementează totuşi condiţii de cvorum şi majoritate diferite
în funcţie de natura problemelor care fac obiectul deliberării.

Adunarea generală ordinară a asociaţilor

Potrivit dispoziţiilor art. 111 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală ordinară se întruneşte cel
puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la închiderea exerciţiului financiar.

Atribuţiile adunării generale ordinare

Legea dispune că adunarea generală ordinară are cel puţin următoarele atribuţii:

a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale şi să fixeze dividendul:

b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere,

şi cenzorii;

c) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească sau să demită auditorul
financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de audit financiar;

d) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de administraţie,

respectiv membrilor consiliului de supraveghere şi cenzorilor, dacă nu a fost stabilită prin actul
constitutiv;

e) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a directoratului;

f) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate pe exerciţiul de
activitate următor;

g) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi ale societăţii (art.
111 din Legea nr. 31/1990).

Condiţii de cvorum şi majoritate ale adunării generale ordinare

Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare, condiţiile de cvorum şi majoritate diferă
în funcţie de prima sau a doua convocare a adunării generale.

Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinarea la prima convocare este necesară
prezenţa acţionarilor care să deţină cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar
hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerinţe mai
ridicate de cvorum şi majoritate [art. 112 alin. (1)].

Dacă adunarea generală ordinară întrunită la prima convocare nu îndeplineşte condiţiile de cvorum şi
majoritate, adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de
pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea
voturilor exprimate. Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu
poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată [art. 112 alin. (2)jf.

în societăţile în nume colectiv şi în comandită simplă, hotărârile se iau prin votul asociaţilor care
reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

în societăţile cu răspundere limitată, potrivit prevederilor art. 192 din Legea nr. 31/1990, hotărârile
se iau prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul
în care în actul constitutiv se prevede altfel.

Adunarea generală extraordinară

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/aga-societate

consiliu de administraţie al societăţii pe acţiuni, organ colegial care reuneşte totalitatea

administratorilor unei societăţi pe acţiuni. CA este specific societăţii pe acţiuni cu sistem de
administrare unic, în care administraţia societăţii se realizează de către CA şi de directori. Societatea
pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna
impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un CA. Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii
financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare sunt administrate de cel puţin 3
administratori. CA se întruneşte cel puţin o dată la 3 luni. Convocarea CA se face, de regulă, de către
preşedintele CA, care convoacă, stabileşte ordinea de zi, veghează asupra informării adecvate a
membrilor consiliului cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi şi prezidează întrunirea. CA este,
de asemenea, convocat la cererea motivată a cel puţin 2 dintre membrii săi sau a directorului
general. în acest caz, ordinea de zi este stabilită de către autorii cererii. Preşedintele este obligat să
dea curs unei astfel de cereri. Convocarea pentru întrunirea CA va fi transmisă administratorilor cu
suficient timp înainte de data întrunirii, termenul putând fi stabilit prin decizie a CA. Convocarea va
cuprinde data, locul unde se va ţine şedinţa şi ordinea de zi. Asupra punctelor care nu sunt prevăzute
pe ordinea de zi se pot lua decizii doar în cazuri de urgenţă. Actul constitutiv poate impune condiţii
mai stricte cu privire la aspectele reglementate în prezentul alineat. La fiecare şedinţă a CA se va
întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanţilor, ordinea deliberărilor, deciziile
luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate. Procesul-verbal este semnat de către
preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt administrator (art. 141 Legea 31/1990). Directorii
şi cenzorii sau, după caz, auditorii interni pot fi convocaţi la orice întrunire a CA, întruniri la care
aceştia sunt obligaţi să participe. Ei nu au drept de vot, cu excepţia directorilor care sunt şi
administratori.

CA este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de
activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor. CA
poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director
general. CA are următoarele competenţe de bază, care nu pot fi delegate directorilor: i) stabilirea
direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii; ii) stabilirea politicilor contabile şi a
sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare; iii) numirea şi revocarea
directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor; iv) supravegherea activităţii directorilor; v) pregătirea
raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia;

vi) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, potrivit Legii nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei;

vii) atribuţiile primite de către CA din partea adunării generale a acţionarilor (art. 142 Legea
31/1990).

CA are drept de reprezentare a societăţii în raport cu terţii şi în justiţie. în lipsa unei stipulaţii
contrare în actul constitutiv, CA reprezintă societatea prin preşedintele său. Prin actul constitutiv,
preşedintele şi unul sau mai mulţi administratori pot fi împuterniciţi să reprezinte societatea,
acţionând împreună sau separat, o astfel de clauză fiind opozabilă terţilor. Prin acordul lor unanim,
administratorii care reprezintă societatea doar acţionând împreună pot împuternici pe unul dintre ei
să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. în cazul în care CA deleagă directorilor
atribuţiile de conducere a societăţii, puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general,
însă CA păstrează atribuţia de reprezentare a societăţii în raporturile cu directorii. CA înregistrează
la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă
ele acţionează împreună sau separat; acestea depun la registrul comerţului specimene de semnătură
(art. 143^2 Legea 31/1990). CA deliberează valabil în prezenţa a cel puţin jumătate din numărul
membrilor săi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. Deciziile în cadrul CA se
adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Deciziile cu privire la numirea sau revocarea
preşedinţilor acestor organe se iau cu votul majorităţii membrilor consiliului. Membrii CA pot fi
reprezentaţi la întruniri doar de către alţi membri ai săi; un membru prezent poate reprezenta un
singur membru absent. Actul constitutiv poate dispune că participarea la reuniunile CA poate avea
loc şi prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, precizând felul acestora; totodată, actul
constitutiv poate limita felul deciziilor care pot fi luate în aceste condiţii şi poate prevedea un drept
de a se opune la o astfel de procedură în favoarea unui număr determinat de membri ai organului
respectiv. Mijloacele de comunicare la distanţă menţionate trebuie să întrunească condiţiile tehnice
necesare pentru identificarea participanţilor, participarea efectivă a acestora la şedinţa consiliului şi
retransmiterea deliberărilor în mod continuu. Dacă actul constitutiv nu dispune altfel, preşedintele
CA va avea votul decisiv în caz de paritate a voturilor. Nu poate avea vot decisiv preşedintele CA care
este, în acelaşi timp, director al societăţii. Dacă preşedintele în funcţie al CA nu poate sau îi este
interzis să participe la vot, ceilalţi membri vor putea alege un preşedinte de şedinţă,
având aceleaşi drepturi ca preşedintele în funcţie. în caz de paritate de voturi şi dacă preşedintele nu
beneficiază de vot decisiv, propunerea supusă votului se consideră respinsă (art. 153^20 Legea
31/1990). Actul constitutiv poate dispune că, în cazuri excepţionale, justificate prin urgenţa situaţiei
şi prin interesul societăţii, deciziile CA pot fi luate prin votul unanim exprimat în scris al membrilor,
fără a mai fi necesară o întrunire a respectivului organ. Nu se poate recurge la această procedură în
cazul deciziilor CA referitoare la situaţiile financiare anuale ori la capitalul autorizat (art. 15321 Legea
31/1990). Deciziile CA pot fi atacate cu acţiunea în nulitate (absolută sau relativă) reglementată prin
dispoziţiile art. 132 din lege, numai în cazul în care deciziile au fost adoptate în exercitarea atribuţiilor
permise de lege a fi delegate prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale
extraordinare. în cazul adoptării altor decizii decât cele în exercitarea atribuţiilor delegate de
adunarea generală, competenţa de anulare a acestora revine adunării generale ordinare.