Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Biomedicină și Ecologie

Catedra Medicina Fundamentală și Ecologie

Disciplina ,,Sanologie”

Referat
Cancerul cutanat – factori de risc, importanța depistării
precoce și prevenirea

Autor :

Colbea Cristina

Studenta anului I, gr.I-EST-183-11,

Specialitatea : Servicii publice estetologice

Data susținerii : 18.03.2019

Coordonatorul științific :

Tălămbuță Nina

Doctor,conferențiar universitar

Chișinău 2019
 Cuprins:
I. ACTUALITATEA TEMEI……………………………………....3-4
II. CANCERUL CUTANAT – FACTORI DE RISC,
IMPORTANȚA DEPISTĂRII PRECOCE ȘI PREVENIREA....4-15
2.1. Cancer- noțiune, clasificare…………………………….............................4-5

2.2. Agenții cancerigeni - clasificare, acțiune cancerigenă și mutagenă….....5-6

2.3. Tumori cutanate benigne – definiție ,etiologie, simptome, localizare…6-10

2.4. Precancere cutanate - definiție ,etiologie, simptome, localizare ….….10-13

2.5. Tumori epiteliale maligne - definiție ,etiologie, simptome, localizare .13-14

2.6. Măsuri de prevenire a tumorilor cutanate…….………………………......15

III. CONCLUZII ……………………………………..………………16

IV. BIBLIOGRAFIE…………………………………………………17

2
 I. Actualitatea temei
Starea de sănătate a populației umane se situează, în prezent, la un nivel superior față de trecut,
îndeosebi prin reducerea mortalității (generale și infantile) și prin prelungirea duratei medii de viață: 70-
72 de ani la bărbați și 74 - 76 de ani la femei (în țări dezvoltate). Patologia actuală care constitue cauza
morbidității și mortalității populației lumii cuprinde anomaliile congenitale: gripa, pneumoniile, bolile
diareice, bolile cardiovasculare, bolile psihosomatice, precum și tumorile maligne, care în grupa de vârstă
tânără și adultă (15-64 ani) sunt plasate pe poziții principale. Tumorile maligne (cancere) care se
înregistrează anual în lume sunt în număr de peste 6 mln.
Cancerul este o problemă alarmantă a lumii contemporane, constituind în majoritatea țărilor dezvoltate
cea de a doua cauză de deces. Conform datelor OMS, în perioada actuală au decedat 14 mln. de persoane.
Spre anul 2025 vor fi aproximativ 24 mln. de cazuri de deces. Ca localizare, frecvența cancerului
pulmonar a crescut în mod absolut și relativ și peste 90% din localizări sunt epiteliale.
Cancerul este interpretat ca expresia impactului dintre mediul ambiant poluat cu substanțe cancerigene
și organismul, care reacționează prin dezechilibrarea metabolismului celular, devenind diferit față de
elementele țesutului original cu formarea țesutului anarchic, țesutului canceros.
Creșterea frecvenței cancerului aparatului respirator este un fenomen evident și masiv în multe țări ale
lumii, în ultimele decenii. Decese prin această localizare au prezentat o creștere de 20 de ori în Olanda, de
10 ori în Marea Britanie și de peste 10 ori în SUA. În ultimii ani, frecvența cancerului pulmonar pe sexe
are o tendință de egalizare (ca urmare a creșterii numărului de fumătoare).
Se constată o creștere proporțională cu dezvoltarea social-economică și o coborâre spre vârstele tinere
a morbidității prin toate localizările cancerului, inclusiv celui sanguin. Este observată la fumători
frecvența crescută a cancerului cu localizare gastrică și intestinală (explicată prin înghițirea agenților
cancerigeni expectorați), frecvența localizării vezicale la persoanele expuse compușilor de substanțe
chimice (anilină, benzidină), precum și cazurile de localizări cutanate la persoanele expuse radiațiilor
ultraviolete (marinari, constructori etc.). Mezoteliomul azbestozic cu localizare pleuropulmonară este
datorat fibrelor de azbest albastru (crocidolit), care fixându-se în plămâni generează neoplazia sau
malignizarea- apariția unui țesut canceros cu metabolism diferit față de de elementele țesutului original.
Fenomenul poate fi întâlnit și la populația umană, expusă la contact cu cantități minime de azbest.
Agenții cancerigeni după pătrundere în organismul uman suferă modificări metabolice cu transformări
în sensul scăderii activității cancerigene, sau invers, în cel al creșterii. Activarea substanțelor cancerigene
este favorizată de enzimele hepatice și cele microbiene din tubul digestiv. Reacția dintre agenții
cancerigeni are loc în organism după transformarea lor în produși metabolici, care reacționează apoi cu
proteine și acizi nucleici, într-un mod similar cum ar acționa și agenții mutageni, provocând apariția
țesutului canceros, fie cu localizare endogenă, fie cu localizare cutanată.
Tumorile maligne sunt îndeosebi legate de vârsta înaintată, această boală fiind mai frecventă în prezent
și datorită îmbătrânirii populației. Dar cu regret, tumorile maligne, care erau excepții la copii în trecut și
rarități la tineret, cresc ca frecvență și la aceste vârste.Frecvența mare înregistrează cancerele
bronhopulmonare, digestive de col uterin ( la femei) și de sân ( în prezent uneori și la bărbați).
Tumorile benigne sunt determinate ca dezechilibre metabolice locale de etiologie rareori explicate, dar
deseori reprezintă o etapă premergătoare a cancerului. Cele mai frecvent întâlnite tumori benigne cutanate
sunt: epidermice , ale glandelor sudoripare, mezenchimale și chistele keratinoase.
Cancerul de piele reprezintă o dezvoltare anormală a celulelor având un metabolism diferit față de
elementele pielii și apare local. El are originea în celulele care se află de-a lungul membranei bazale
care separă stratul superficial al pielii de stratele mai profunde. Spre deosebire de melanomul malign
cutanat, marea majoritate a cancerelor cutanate au un potențial limitat de a se răspândi în alte zone
ale corpului și de a pune în pericol viața pacientului. Cancerul de piele se dezvoltă preponderent pe
zonele care au fost expuse la razele solare. Boala afectează oamenii, indiferent de rasă și de culoarea

3
pielii, deși persoanele cu pielea deschisa la culoare, care se ard mai ușor în urma expunerii la soare,
au un risc mai mare de a face cancer de piele.
În ultimii ani s-a constatat că incidenţa cancerului cutanat a crescut în mod alarmant. Această
observare a dirijat interesul specialiştilor spre investigarea efectelor biologice ale radiaţiilor UV
solare. Este cunoscut faptul că expunerea la radiaţii UV determină efecte imediate (eritem şi
pigmentare) şi efecte întârziate (îmbătrânirea prematură a pielii şi diferite forme de cancer).
Numeroase efecte nedorite sunt asociate cu expunerea pielii la radiaţii UV , incluzând : eczeme ,
imunosupresii , dermatite fotoalergice şi , cele mai de temut , carcinoamele. În zilele noatre cancerul
de piele a devenit o afecţiune comună , la fel ca celelalte tipuri de cancer.

II.CANCERUL CUTANAT – FACTORI DE RISC, IMPORTANȚA

DEPISTĂRII PRECOCE ȘI PREVENIREA.
2.1. Cancer –noțiune , clasificare.
Nu există o definiție simplă și exactă a cancerului.Etimologia cuvântului provine din limba greacă
,,KARKINOS”, ceea ce înseamnă rac, crustaceu.În general termenul de cancer se referă la un grup de
afecțiuni caracterizate prin creșterea anormală și necontrolată a unei sau unui grup de celule,care
invadează țesuturile înconjurătoare și care se pot împrăștia la distanță de țesutul sau organul în care
s-au format.Pentru medic cuvântul cancer înseamnă evoluția unei tumori care distruge local și la
distanță organele sănătoase ale individului atins de această boală.Pentru histolog sau anatomopatolog
,cancerul reprezintă țesut de neoformație care infiltrează structurile sănătoase din care s-a
dezvoltat.Pentru biolog inseamnă o modificare a sistemelor de reglare a creșterii și diferențierii
celulelor normale care devine periculoasă pentru restul celulelor.Cancerul este rezultatul multiplicării
dezordonate a celulelor.Acest lucru poate fi înțeles cercetând procesele care au loc în celulele
sănătoase.
Corpul uman este alcatuit din diferite țesuturi, fiecare din ele fiind formate din milioane de celule.
Acestea sunt dispuse într-o manieră ordonată, fiecare țesut în parte având propria sa structură și
arhitectură celulară. Ele se supun unor reguli generale care permit funcționarea normală a întregului
organ, sistem sau organism.
În toate țesuturile, celulele se pierd în mod constant din cauza uzurii generale și sunt înlocuite
printr-un proces de diviziune celulară. În toate țesuturile normale, acțiunea unei celule este
controlată, aceasta divizându-se în două și creând două noi celule, identice cu cea originală. În cazul
în care organismul prezintă răni, rata producției de celule crește automat până la vindecarea acestora,
apoi revine încet la normal. Celulele canceroase insă se divid si cresc intr-un mod necontrolat și
continuă astfel până la aplicarea tratamentului. Între timp, numărul lor crește până în momentul în
care tumoarea cancerul devine vizibil. Pe lângă înmulțirea extrem de rapidă, celulele canceroase sunt
incapabile să se organizeze într-un mod adecvat.
După localizare se deosebesc următoarele tipuri de cancer:de col uterin, de colecist, de colon,de
prostată, gastric, hepatic, tiroidian, mamar, osos, pulmonar, renal, esofagian, labial, testicular,
leucemie, sarcom și cancer de piele.
Cele două categorii principale de cancere ale pielii sunt definite de celulele implicate,
clasificându-se astfel:
1.Non-melanom- această categorie este alcătuită din cancerul de piele bazal și cel scuamos. Sunt cele
mai comune forme de cancere de piele.Cel mai probabil se pot dezvolta pe zonele cele mai expuse la

4
soare cum ar fi: cap, gât, trunchi, buza superioară. Acest tip de cancer este mai puțin invaziv si
nu metastazează foarte des dacă este tratat corespunzător.
2.Melanomul- cea de a doua categorie a cancerului de piele. Acest tip de cancer se dezvoltă din
melanocite (celulele ce dau culoare pielii) si poate apărea oriunde pe corp.Bărbații sunt mai
susceptibili să dezvolte melanomul pe piept si pe spate. La femei se poate dezvolta mai ales pe
picioare.Melanomul este mult mai putin raspandit decat alte tipuri de cancer de piele, dar mai
agresiv. De asemenea, este de obicei legat de expunerea la radiațiile UV, dar pare a fi mai puternic
legat de factorii genetici.Majoritatea melanoamelor pot fi vindecate dacă sunt identificate și tratate la
timp. Dacă sunt lăsate netratate, ele se pot extinde în alte părți ale corpului și devin mai greu de
tratat. Melanoamele sunt mai metastazante si invazive față de non-melanom.

2.2. Agenții cancerigeni- clasificare, acțiune cancerigenă și mutagenă

Începând cu anul 1775, an când Percival Pott a comunicat observația despre cancerul de scrot la
coșarii din Londra și până la ultimele rapoarte ale experților OMS, o serie de date de observație ,
epidemiologice și experimentale, au întărit convingerea și au adus date de cuantificare privind
corelația dintre cancer și compușii organici ai carbonului,dintre care cei mai puternici agenți
cancerigeni sunt hidrocarburile aromatice policiclice (HAP). În mediul de muncă și de viață, se
găsesc din ce în ce mai multe substanțe cancerigene,fapt care a condus pe unii autori să evalueze la
peste 80% contribuția etiologică a mediului extern în producerea cancerului. Un loc însemnat între
diferiții agenți cancerigeni din mediu îl ocupă HAP. Pentru a nu fragmenta excesiv această problemă
și având în vedere rolul HAP în cancerogeneză, alături de aceste substanțe vor fi amintiți și ceilalți
agenți cancerigeni din mediul extern.
Clasificarea agenților cancerigeni din mediu se poate întocmi după diferite criterii și,de aceea, nu
există o clasificare unică și definitivă, mai ales că noi substanțe cancerigene se descoperă sau se
sintetizează în decursul timpului. Gruparea agenților etiologici ai cancerului poate fi făcută în : fizici,
chimici și biologici - exogeni și endogeni ; substanțe minerale și substanțe organice, etc.
O serie de substanțe sunt agenți cancerigeni propriu-ziși, iar alții sunt agenți cocancerigeni, care
favorizează acțiunea cancerigenă a celor dintâi ; de asemenea, o categorie de agenți sunt numai
mutageni, producând schimbări în materialul genetic, cu o serie de consecințe ulterioare asupra
proceselor enzimatice. Agenții cancerigeni mai pot fi grupați după factorii de mediu în care se
găsesc : aer, apă, alimente,etc. După calea de pătrundere în organism : aeriană, digestivă,
tegumentară (cutanată), mucoasă, etc. După categoria de surse generatoare : industrie, transport,
combustie casnică, fumat, pregătirea alimentelor ,după localizarea efectului cancerigen,în dependență
uneori de calea de pătrundere și de eliminare, dar și de însușirile metabolice, tropismele substanței,
etc. Cea mai frecventă este în prezent localizarea bromhopulmonară la bărbat, după care vin, la
ambele sexe, cu proporții variabile, localizările pe diferite alte organe : stomacul, uterul, glanda
mamară, intestinul, ficatul, rinichii, prostata, vezica urinară, precum și osul, pielea. O grupare a
agenților cancerigeni s-ar putea face și după mecanismul biochimic și histologic de acțiune, tipul
anatomopatologic de cancer. Adeseori, fiind vorba de o însumare a substanțelor, cu efect cancerigen,
pătrunderea pe mai multe căi a agenților etiologici va scurta stagiul de latență, declanșând mai repede
procesul tumorigen malign.
Pentru ecologie umană,însă,prezintă interes criteriul de clasificare a agenților cancerigeni și mutageni
din mediul înconjurător după compoziția chimică :
1.Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP), dintre care cele mai importante ca potențial
cancerigen, în raport cu frecvența și concentrația din mediu , sunt : 3,4 benzipirenul ;
metilcolantrenul ; benzofluorantrenii ; benzantracenii ; tetrametilfenantrenul ; dimetilantracenul ;
5
etc. La acesta, se mai adaugă, analogi ai HAP din seriile benz-și dibenzacridinelor,
dibenzcarbazolilor, beta-antrachinoleinei, etc.
2.Substanțe radioactive generatoare de radiații ionizante : alfa, beta, gamma, roentgen și neutroni ;
radiațiile ultraviolete pot fi,de asemenea, agenți cancerigeni ai tegumentelor.
3.Metale, metaloizi și compușii lor : As, Be, Cd, Co, Cr, Fe, Ni, Se, Zn, azbest.
4.Amine aromatice : beta-naftilamina, benzidina, acetilaminofluorenul, aminostilbenul și derivații
săi, stirilchinoleine și nitrosamine. Dietilinitrosamina și alte alkinitrosamine sunt printre cele mai
frecvente substanțe cancerigene.
5.compuși azoici și azotații: aminoazotoluen, dimetilaminoazobenzen și derivații lor, uretanii,
coloranți organici azotați și muștaruri azotate.
6.Alte substanțe organice,ca alfatoxinele.
7.Substanțe biocide organice cu funcții clorate și alți compuși similari.
8.Materialele plastice ,monomerii diverși, mai ales compuși ai clorului.La aceste substanțe din
mediul extern, se pot adăuga altele , existente în mediul intern : hormonii steroizi.
O mare categorie de agenți cancerigeni biologici este reprezentată de virusuri, cel puțin pentru
anumite tipuri de cancer. Partea lor infectantă este compusă din ADN sau ARN, făcând legătura
dintre etiologia chimică și cea biologică. Ca agenți cocancerigeni, pot acționa diferite substanțe
chimice,biologice sau factori fizici, care produc iritație, stimul susținut sau repetat, între aceștia fiind
traumatismele, presiunea, alți agenți mecanici, substanțe chimice ca fenolii, alcoolul, substanțe
oxidante ; în plus, acționează, în același sens, leziunile și alte modificări patologice locale, ca și
fibroza cicatriceală , hipoxia.
Acțiunea cancerigenă și mutagenă nu este încă elucidată,dar unele fenomene sunt
evidente.Pătrunderea în organism a agenților mutageni și cancerigeni determină schimbări ale
tripletelor constituente ale ADN și,consecutiv,ale structurii și numărului de cromozomi. Schimbări
care pot deveni ereditare sau pot sta la baza unor degenerări ale procesului de multiplicare,acesta
devenind anarchic; deasemenea,agenții respectivi pot induce transformări maligne prin alterări
metabolice,electrice,enzimatice sau activări ale unor virusuri latente existente în celulă.Substanțele
cancerigene sunt adeseori și mutagene.Între efectele mutagene și cele cancerigene există apropieri și
suprapuneri,dar nu identiate,numeroase aspect rămânând neclare,ca și fiziopatologia acestor procese.
În funcție de însușirile agentului cancerigen și de posibilitatea de răspuns din partea
organismului,are loc fie procesul de limitare,fie cel de facilitare a creșterii neoplazice
dezordonate,acest proces fiind interpretat ca un răspuns imun la agenții chimici cancerigeni,care pot
strica echilibrul sistemului biologic.Mecanismele intime și mai ales raporturile cantitative ale acestui
proces nu sunt încă cunoscute,de unde și insuccesele în prevenirea și combaterea bolii,dar și în
reducerea mortalității prin tumori maligne.

2.3. Tumori cutanate benigne- definiție, etiologie, simptome, localizare

Tumorile benigne sunt formațiuni cu tendință la creștere și persistență, care reproduce structura
țesutului de origine. Sunt ciscumscrise, se dezvoltă lent și nu metastazează. Pot avea originea în
oricare din structurile pielii și pot fi ereditate sau dobândite.Cele mai frecvent întîlnite tumori
benigne sunt tumori epidermice, tumori ale glandelor sudoripare , chiste și tumori mezenchimice.
Din grupa tumorilor epidermice fac parte keratozele seboreice, acantomul cu celule clare și
keratoacantomul.

6
 Keratozele seboreice sunt leziuni care debutează de obicei în
decada 4-5 de viață.Afectează egal ambele sexe.Există și forme
juvenile (apare între 25 și 40 de ani), forme congenitale și forme
familiale.Apar pe pielea normală ca papule mici, gălbui, cu suprafață
verucoasă.Cresc până la 1-3 cm,sunt bine delimitate și au o culoare
care variază de la maro-deschis la negru.Suprafața este moale și
ontuoasă,papilomatoasă, cu dopuri keratozice asemănătoare Fig.2.3.1 Keratoza seboreică[11]
comedoanelor.Se localizează în ariile seboreice (torace,scalp,față,gât și extremități).
Forme clinice: vegetante (în unele zone flexuare), papilomatoase și pediculate (pe gât),stucco-
keratoze(papile keratozice mici de 1-5 mm), cu suprafața uscată,similar verucilor plane, localizate pe
gambe,dosul mâinii și a picioarelor.
Unele leziuni se detașsează spontan,fragmentar sau în totalitate, lăsând o bază ușor
exudativă.Numărul lor variază de la câteva sute.Uneori pot fi pruriginoase. Apariția bruscă la adult, a
unui număr mare de keratoze seboreice,pruriginoase, care cresc rapid în dimensiuni este semnul unei
neoplazii viscerale.
Keratozele pot fi îndepărtate prin următoarele metode: azot lichid aplicat 15-20 minute,
chiuretare, electrocauterizare superficială,fotovaporizare, cu laser CO2. În cazurile care ridică
probleme de diagnostic se recomandă excizia chirurgicală.
Acantomul cu celule clare este o tumoare benignă unică sau multiplă, rară, care apare între 50 și
70 de ani.Se prezintă ca un nodul eritematos, bin delimitat, ferm la palpare, cu diametrul de circa 1
cm, cu suprafața umedă, mamelonată sau uscată, scuamoasă. Frecvent este mărginit de un guleraș
scuamos.Crește lent.Se localizează mai ales pe gambe și ocazional pe coapse.
Pentru stabilirea diagnosticului este esențială efectuarea examenului histopatologic.Imaginea
histopatologică este patognomonică: acantoză regulate, hipergranuloză sau dispariți stratului
granulos, celule malpighiene cu citoplasmă clară,
bogată în glicogen. Dermul papilar conține vase
sanguine ectaziate.Se tratează cu excizie
chirurgicală.
Keratoacantomul este o tumoră cutanată
benignă, rapid evoluativă, a cărei origine
probabilă este în foliculii piloși.Se localizează de
obicei pe ariile expuse la soare.Afectează mai
frecvent bărbații albi,de obicei peste 60 de ani.
Etiologia este necunoscută.Sunt citați numeroși
factori favorizanți: expunerea la soare,substanțe
cancirogene( rășini,gudroane,gaze industriale etc.), Fig.2.3.2 Keratoacantomul [11]
imunosupresia, traumatismele, leziunile cornice cutanate (eczema,dermatită seboreică, psoriasis),
factorii genetici.
Keratoacantomul apare în zonele în care există foliculii piloși, mai frecvent la nivelul extremității
cefalice și pe dosul mâinilor.Se caracterizează printr-o creștere rapidă, urmată de o involuție
lentă.Leziunea matură este un nodul exofitic, cu dimensiuni de 1-2 cm, de culoarea pielii sau ușor
roșietic, având în centru un dop keratozic.Periferia tumorii poate fi translucidă, cu telangiectazii pe
suprafață.Dopul keratozic se mărește pe seama țesutului moale al tumorii. Se detașează la presiune
sau spontan,lăsând o ulcerație crateriformă,tapetată de epiteliu tumoral.Forme clinice:
1) keratocantom solitar(descris anterior);

7
 2) keratoacantom gigant: este o tumoră de câțiva cm diametru, formată probabil prin confluarea
unor keratoacantoame multiple vecine;
3) keratoacantom centrifug marginat: este o variantă de keratoacantom gigant cu tendință de
regresie mică sau absentă ; atinge dimensiunide până la 20 cm, centrul este atrofic și periferia
supradenivelată; se extinde centrifug. Se localizează de elecție pe dosul mâinilor și picioarelor;
4) keratoacantoame multiple: apar la persoanele expuse la carcinogeni, având aceleași localizări
ca și keratoacatomul solitar;
5) keratoacantoame eruptive generalizate : sunt papule foliculare eritematoase, de 1-3 mm, care
apar în număr pe față și trunchi și sunt spontan rezolutive;
6) keratoacantoame familiale : se transmit autosomal dominant, se manifestă la adultul tânăr și se
localizează pe zonele fotoexpuse; după vindecare rămân cicatrici deprimate.
Keratoacantomul evoluează în trei etape: 1) creștere rapidă 2) fază staționară 3) involuție
spontană lentă ,până la remisiune completă cu cicatrice atrofică reziduală. Dacă tumora este
incomplet îndepărtată pot apărea recurențe locale. S-au raportat rare cazuri de transformare malignă,
dar aceste situații reprezintă mai degrabă erori de diagnostic inițial.
Deși keratoacantomul involuează spontan se recomandă îndepărtarea lui, datorită prejudiciului
cosmetic pe care îl produce. Metodele terapeutice sunt: excizie chirurgicală, injecții intralezionale de
substanțe medicamentoase,crioterapie , chiuretaj. Pentru keratoacantoamele multiple se utilizează:
retinoizi topici (acid retinoic) sau sistemici (etretinat sau isotretinoin). Radioterapia cu raze X moi
poate fi folosită în keratoacantoamele gigante, atunci când excizia chirurgicală sau
electrocauterizarea nu sunt posibile.
Tumori ale glandelor sudoripare sunt reprezentatede siringoame.Siringoamele (tumori benigne),
de obicei multiple, cu originea în glandele sudoripare eccrine.Apar mai frecvent la femei. Debutează
în adolescență și continua să apară în viața adultă.Se descriu două forme clinice:
a) hidradenoame ale pleoapelor inferioare:papule de 1-5mm, de culoarea pielii sau albicioase.
Trebuiedeosebite de xantelasma și milia;
b) hidradeonoame eruptive: se localizează pe pleoape, gât, torace și regiunea epigastrică;
ocazional pot fi mai extinse. Sunt papule ferme la palpare, eritematoase sau brune. Diagnostic
diferențial: sifilis secundar, urticarial pigmentoasă,histiocitoame eruptive, sarcoidoză papuloasă. Au
evoluție cronică, nu regresează spontan, nu se transformă malign. Se tratează prin excizie
chirurgicală, electrocauterixare superficială.
Chistele constituie un grup de tumori benigne alcătuind milia, chistul epidermoid și chiste
trichilemale ; sunt leziuni cavitare tapetate de epiteliu (”cămașa chistului”), care au un conținut fluid,
gelatinos sau solid. Se pot dezvolta din epiteliu keratinizat sau glandular (prin obstrucția ductelor
foliculare sau a structurilor glandulare). Mai rar se pot forma prin deplasare traumatică a
epidermului.
Chistele keratinoase se subîmpart în:
a) chiste a căror cămașă este asemănătoare tecii externe a firului de păr;
b) chiste a căror cămașă este asemănătoare tecii externe a firului de păr; acestea sunt rare,frecvent
familiale,multiple, localizate de obicei pe scalp; se numesc chiste trichilemale.
Denumirea de chist sebaceu ar trebui limitată la o afecțiune rară, steatocistoma multiplex. Aceasta
se caracterizează prin formarea de chiste multiple în derm,care au peretele tapetat de lobulii
glandelor sebacee; conțin sebum. Dimensiunile chistelor variază de la câțiva de mm (milium) la
câțiva cm(chiste trichilemale). Numărul lor este variabil: de la câteva la câteva zeci.
Pseudochistele se aseamănă clinic cu chistele, dar nu au perete propriu. Sunt frecvent încapsulate
în țesutul conjunctiv.

8
 Milia sunt chiste de culoare alba, cu diametrul de 1-4 mm, globuloase, acoperite de epiderm
subțire. Se localizează în special pe față (periorbital, obraji,tâmple). Nu se inflamează. Sunt mai
frecvente la femeile de vârstă medie. Milia pot să apară posttraumatic,în afecțiuni buloase
subepidermice, în cursul vindecării inflamațiilor granulomatoase, după tratament îndelungat cu
corticosteroizi. Se tratează prin îndepărtarea acoperișului epidermic și exprimare.
Chistul epidermoid este o formațiune al cărui conținut, format din keratină și produși de degradare
ai acesteia, este înconjurat de un perete epidermoid. Apare la
adulți tineri și de vârstă medie ca rezultat al inflamației din jurul
foliculului pilosebaceu sau secundar unui defect de dezvoltare.
Leziunile sunt unice sau multiple, hemisferice, mobile pe
structurile profunde, albe sau de culoarea pielii normale, cu
dimensiuni variabile.Cresc încet și atunci când se inflamează
devin dureroase și pot supura.Uneori conținutul se calcifică.Se
tratează prin incizie și evacuare.
Chiste trichilemale sunt tumori tapetate de un perete
asemănător ca structură cu teaca externă a firului de păr,care
conțin keratină și produși de degradare a ei. Afectează mai
frecvent femeile de vârstă medie.Se localizează pe scalp și sunt
de obicei multiple,rotunde,mobile ferme la palpare. Când se
inflamează devin sensibile și se elimină spontan. Se tratează prin
incizie și evacuare. Chistele proliiferante se excizează cu margine Fig. 2.3.3 Chistul epidermoid
[11]
de siguranță pentru a preveni recurențele.
Tumori mezenchimale sunt reprezentate de diferite forme: tumori cheloide, dermatofibrom,
fibrom moale și tumori vasculare.
Cheloide sunt leziuni fibroase hipertrofice, bine delimitate, cu contur neregulat, elastic la palpare,
de culoare roz sau roșietică. Epidermul supraiacent neted, subțir,telangiectatic, lucios, datorită
pierderii reliefului cutanat și a glandelor sebacee. Cu timpul devine maroniu, uneori hiperestezic și
pruriginos. Apar în urma procesului de reparare după o injurie cutanată și mai rar după leziuni de
acne. Au o suprafață mai mare decât a defectului inițial. Apariția cheloidelor depinde de predispoziția
genetică, aria cutanată afectată, vârstă, sex. Zonele de elecție sunt:regiunea sternală, gât, zonele
proximale ale membrelor; apar mai rar pe față,palme și plante. Sunt mai frecvente la negri.
Se recomandă injecții intralezionale de corticosteroizi, pansamente compressive, crioterapie,
radioterapie cu raze moi pentru leziunile recente și mici. Excizia chirurgicală determină reciditive
mai severe decât leziunea inițială.
Dermatofibrom este o tumoretă fermă,lenticulară,supradenivelată,cu diametrul de 3-8 mm, de
culoare bej-maronie,uneori pruginoasă. În majoritatea cazurilor, leziunea este unică. Poate apărea
după traumatisme,înțepături de insecte, fiind un mod particular de reacție al pielii la acest tip de
agresiuni.
Pentru leziuni care produc prejudiciu cosmetic se recomandă excizia chirurgicală.
Fibrom moale este o formațiune tumorală pediculată,de culoarea pielii,cu suprafață plicaturată.
Are dimensiuni de 3-5 mm, uneori mai mari.Se localizează la nivelul gâtului la persoanele vârstnice
și axillar sau submamar,mai ales la obezi. Se tratează prin electrocauterizare sau excizie chirurgicală
(pentru leziunile mari).

9
 Fig. 2.3.4 Lipoame (localizare multiplă) [11]

Sunt tumori subcutanate formate prin proliferarea țesutului adipos. Fiind leziuni unice sau
multiple, sunt localizate mai ales pe părțile proximale ale membrelor. Sunt bine delimitate, elastic, de
formă lobulară, neregulată și de dimensiuni variabile. Produc deformări inestetice ale ariilor afectate.
Parenchimul tumoral este înconjurat de o capsulă. De obicei sunt asimptomatice, uneori pot fi
dureroase la presiune. Localizările lombosacrate se asociază cu spina bifidă sau meningocel.
Lipomatoza este definită ca prezența unui număr mare de lipoame. Frecvent există o predispoziție
ereditară. Afectează mai des femeile.
Se recomandă excizia leziunilor care produc probleme de diagnostic,sunt desfigurante sau
dureroase. Se mai pot încerca: injecții intralezionale de corticosteroizi și liposucțiune.
Tumori vasculare reprezintă anomaliile de dezvoltare ale vaselor de sânge care pot fi prezente în
momentul nașterii sau apar la scurt timp după aceea. Ele pot fi clasificate în:
a) malformații vasculare care sunt prezente la naștere și de obicei nu involuează ; au origine
arterială,venoasă,capilară sau combinată.
b) hemangioame uneori sunt denumite nevi angiomatoși,granița dintre ele fiind dificil de stabilit.
Pot să apară la nivel cutanat,mucos sau visceral.
c) din categoria tumorilor vasculare face parte și botriomicom tumoră glomică.

2.4.Precancere cutanate- definiție, etiologie, simptome, localizare

Precancerele cutanate sunt leziuni care se pot transforma în cancere după o perioadă de latență
variabilă. Deosebim următoarele leziuni precanceroase : keratoze actinice, keratoze arsenicale,
keratoze la gudron, keratoze termice, keratoze pe radiodermita cronică, keratoze pe cicatrici, cornul
cutanat, boala Bowen, eritroplazia, leucoplazia, boala Paget mamară.
Keratoze actinice sunt precursori ai epiteliomului spinocelular care
apar pe pielea expusă cronic la soare. Persoanele cu fototipurile cutanate I
și II prezintă riscul cel mai ridicat de a dezvolta keratoze actinice. Sunt
mai expuși cei care trăiesc în aer liber și la altitudini mari,datorită
cantității crescute de ultraviolet pe care o primesc. Prevalența keratozelor
actinice crește cu înaintarea în vârstă. Sunt de obicei leziuni
multiple,eritematoscuamoase, keratozice sau verucoase , aspre la palpare,
plane sau supradenivelate,localizate,localizate pe zonele fotoexpuse.

Fig. 2.4.1 Keratoze actinice [11]

10
Scuama este aderentă ,se detașează greu, dureros,cu o mica sângerare. Pot avea limite precise sau
difuze. Dimensiunile variază între câțiva mm și 1-2 cm.Leziunile sunt asimptomatice,dar uneori se
pot însoți de sensibilitate locală. Rata de conversie a keratozelor actinice în epiteliom spinocelular
este relative mica. Leziunile cu risc sunt cele infiltrate sau erodate. Au o evoluție lentă,cronică. Unele
dintre keratozele actinice involuează spontan dacă pacienții nu se mai expun la soare pe o perioadă
lungă de timp. Reexpunerea la ultraviolet poate conduce la recurențe cu aceeași localizare.
Transformarea malignă este rară și apare după ani-decade. Epitelioamele spinocelulare care se
formează din keratozele actinice sunt neagresive și au prognostic relative bun.
Mijloacele terapeutice folosite sunt:criocauterizare cu azot lichid, 5-fluorouracil 5% în cremă,
masoprocol,podofilină 25% în etanol, electrocauterizare, fotocoagulare laser.Alte elternative mai
puțin utilizate sunt retinoizii și α-interferonul intralezional.
Keratoze arsenicale apar în urma expunerii la arsenic. Sursa de arsenic poate fi:profesională,apa
de băut,băuturile tonice cu arsenic,strugurii stropiți cu
arsenic și medicamentele. Clinic se descriu două tipuri:
a) papule hiperkeratozice multiple,punctiforme,de 2-
10mm,ferme de palpare,gălbui,frecvent simetrice,
localizate în regiunile supuse traumatismelor și fricțiunii;
pot conflua formând plăci verucoase;
b) plăci ușor supradenivelate,eritematoscuamoase sau
pigmentate,localizate pe zonele acoperite.
Keratozele arsenicale se pot asocial cu : boala
Bowen,epitelioame bazocelulare superficiale
multicentrice,neoplazii interne,hiperpigmentare arsenicală Fig.2.4.2 Keratozele arsenicale [11]
difuză. Evoluția este cronică, pe interval de ani. Apariția unui halou eritematos și a infiltrării sunt
semne precoce de transformare. Autentificarea expunerii la arsenic se poate face prin examinarea
părului și a unghiilor.Se tratează prin excizie, criocauterizare keratoitice,retinoizi topici sau sistemici.
Se recomandă supravegherea pacienților pentru surprinderea transformării maligne și a apariției
neoplaziilor interne.
Alte tipuri de keratoze cuprind:
Keratoze la gudron și alte keratoze chimice sunt leziuni keratozice care apar ca rezultat al
expunerii la substanțe chimice altele decât arsenicul.Aspectul este de tip verucă plană, keratoză
seboreică, keratoză solară sau keratoacantom. Apar ca papule mici, cenușii, ovale, ale căror scuame
se detașează fără sângerare. Se pot transforma în noduli verucoși și ulterior în epitelioame
spinocelulare. Zonele de elecție sunt: față, antebraț ,zonele mediale ale gleznelor, picioare, dosul
mâinilor. Pot afecta și regiunea scrotală și vulvară. Soarele are rol pathogen suplimentar,datorat
acțiunii fotosensibilizante a gudronului. Leziunile se remit de obicei după încetarea expunerii.
Aspectul este similar keratozelor actinice cu progresie spre forma bowenoidă. Se aplică aceleași
metode ca în cazul keratozelor de altă etiologie.
Keratoze termice sunt leziuni keratozice produse prin acțiunea cronică a radiațiilor infraroșii. Pot
să apară pe zonele de eritema ab igne, după agresiune solară sau termică. Histopatologic prezintă
displazie epidermică discrete sau modificări hiperplazice bowenoide. Se tratează prin excizie
chirurgicală sau altă metodă distructivă.
Keratoze pe radiodermită cronică reprezintă leziuni keratozice care se formează pe zone
cicatriciale secundare radioterapiei,la ani după aceasta. Pot fi discrete sau confluate în plăci
hiperkeratozice. În funție de zona iradiată și doza de radiații pot să apară keratoze sau epitelioame.
Aspectul histopatologic este similar keratozelor actinice. Epitelioamele spinocelulare grefate pe
aceste leziuni au un potential metastatic redutabil. Se tratează prin excizie chirurgicală.

11
 Keratoze pe cicatrici apar după ani de la procesul inflamator cronic,care a condus la formarea
cicatricilor: ulcere, arsuri, degerături, lupus eritematos cronic,epidermoliză buloasă distrofică. După
transformare metastazează rapid. Se tratează de preferat prin excizie chirurgicală.
Cornul cutanat este o formațiune tumorală al cărei aspect clinic amintește de cornul animalelor.
Denumirea este folosită pentru a descrie hiperkeratoza de aspect cornos care se poate forma pe:
keratoze seboreice, angioame, veruci vulgare, chiste trichilemale, epitelioame spinocelulare sau
bazocelulare, keratoze actinice, keratoacantoame. Este o excrescență cornoasă de culoare galben-
murdar sau cenușie, cu lungimi variabile, perpendicular sau înclinată față de suprafața pielii și
încurbată. Are formă cilindrică sau piramidală și este brăzdată de șanțuri longitudinale și transversal.
Baza este eritematoasă și uneori cu infiltrate. Localizările de elecție sunt: față, scalp, urechi;poate
apărea și în alte zone. De obicei este o leziune unică, dar pot să apară și leziuni multiple. Are o
evoluție lentă; leziunea crește în ani-decade. Transformarea în epiteliom spinocelular este sugerată
de onfiltrarea bazei și inflamația perizonală. Ca tratament se recomandă excizie chirurgicală cu
examen histopatologic al leziunii,care orientează atitudinea terapeutică ulterioară.
Boala Bowen este un epiteliom spinocelular
intraepidermic, cu aspect de placă eritematoasă,
scumoasă sau crustoasă și cu evoluție cronică. Boala
Bowen are incidență maximă la persoanele vârstnice.
Leziunile apar mai frecvent pe zonele expuse la
ultraviolet sau la traumatisme cornice. Factorii
favorizanți sunt: degenerescența actinică cronică,
ingestia de arsenic.
Boala Bowen are evoluție cronică. Invazivitatea este
sugerată de infiltrarea și ulcerarea
Fig 2.4.3 Boala Bowen [11] leziunii. Transformarea malignă poate să apară după
ani,iar epitelioamele spinocelulare formate metastazează relative rapid pec ale limfatică.
Datorită potențialului de transformare în epiteliom spinocelular invaziv se recomandă excizia
chirurgicală a leziunilor cu margini de siguranță. Pentru zonele în care prezervarea țesuturilor este
importantă se recomandă chirurgia Mohs.
Eritroplazia reprezintă boala Bowen a mucoaselor și are semnificația unui carcinom spinocelular
intraepiterial. A fost descrisă inițial la nivelul glandului de
Queyrat. Leziunea este o placă eritematoasă, ușor elevată,
bine delimitată, cu contur policiclic, exudative, de aspect
,,lăcuit”. Este catifelată și suplă la palpare. Se localizează
pe gland, iar leziunile vechi se pot extinde la tegumentele
adiacente. Se aplică tratament cu 5-fluorouracil topic,
excizie chirurgicală, chiuretare asociată cu electro- sau
criocauterizare, radioterapie cu raze moi, laserterapie. Dacă
există semne de invazie atitudinea terapeutică este aceeași
ca în cazul epiteliomului spinocelular.
Leucoplazia este o noțiune utilizată de specialiști
(clinicieni) pentru a descrie leziuni albicioase, persistente,
situate pe mucoase. În apariția leucoplaziei sunt incriminați Fig.2.4.4 Eritroplazia [11]
factori: a) fizici (injurie mecanică cronică,ultraviolet);
b) chimici (fumatul) și c) infecțioși. Iritarea cronică exogenă este responsabilă de producerea
hiperkeratozei, iar culoarea alba se datorează unei creșteri a hidratării epiteliale. Leucoplazia
afectează mai frecvent indivizii de 50-70 de ani, cu ușoară predominanță masculine. Are o evoluție

12
cronică, crește lent; leziunile vechi prezintă descuamări, fisurări sau ulcerații, devin sensibile și tind
să sângereze la traumatisme minore. Transformarea în epiteliom spinocelular are loc după intervale
variabile (1-20 ani) . Zonele cu risc crescut sunt părțile laterale ale limbii, palatal moale și planșeul
cavității bucale. Uneori oprirea factorului irritant exogen care a produs leucoplazia poate conduce la
regresia spontană a leziunii. Se recomandă electrocauterizare, 5-fluorouracil topic, crioterapie,
excizie chirurgicală, fotovolatilizare laser CO2. Aceste metode se asociază cu măsuri de evitare a
factorilor iritanți.
Boala Paget mamară este un adenocarcinom
intraepithelial cu originea în ductile glandelor
mamare. Afectează mai ales femeile în decada 5-
6 de viață și este mai rar decât neoplasia mamară.
Debutează unilateral la nivelul mamelonului sau
areolei, ca o placă unică, eritematoasă, bine
delimitată, acoperită de scuamo-cruste. Uneori
este prezentă o secreție mamelonară seroasă sau
sanguinolentă. Se însoțește de prurit și senzație
de arsură. Comparativ cu carcinomul
mamar,prognosticul bolii Paget este mai bun,
deoarece rata de dezvoltare tumorală este mai
mică. Sexul masculin și prezența metastazelor
limfatice conferă un prognostic prost. Abordarea
Fig.2.4.5 Cancer mamar[11] terapeutică se face la fel ca în carcinomul
mamar.Se recomandă mastectomie,cu eventuală evidare ganglioasă.

2.5.Tumori epiteliale maligne- definiție, etiologie, simptome, localizare

Tumorile maligne cutanate sunt reprezentate de carcinomul bazocelular și carcinomul
spinocelular.
Carcinomul bazocelular(CBC) ,tumoră cu originea în celulele bazale ale epidermului și anexelor
este una dintre cel mai puțin agresive neoplazii. Caracterul malign este subliniat de capacitatea ei de
distrugere locală. CBC nu afectează primar mucoasele,dar se poate extinde la acestea de pe
tegumentele vecine. CBC este o tumoră malignă relativ frecventă,cu ușoară preponderență la bărbați.
Apare pe zonele fotoexpuse și are incidență mai mare la vârstnici.
Apariția CBC se datorează incapacității celulelor tumorale de a se keratiniza. În cinetica normală
a epidermului un singur strat de celule-celule bazale-constituie pupulația geminativă. Ajunse în
stratul malpighian ele își pierd capacitatea de diviziune mitotică și intră în procesul de maturare. Spre
deosebire de celulele epidermului normal,celulele tumorale își păstrează capacitatea de diviziune
mitotică indiferent de localizarea lor în interiorul tumorii; ele nu suferă procese de
maturare,keratinizare sau cornificare.
CBC este o tumoră alcătuită din unul sau mai mulți nodulii mici,rotunzi,translucizi,acoperiți de
epiderm subțire care lasă să se vadă telangiectazii pe suprafață. Într-un stadiu evolutivavansat nodulii
confluați pot forma o leziune tumorală cu centrul deprimtat și uneori ulcerat, ulcero-crustos sau
sângerând.CBC este asimptomatic. Sângerează relativ ușor la traumatisme minore. Ocazional are
aspect keratozic. Se localizează mai frecvent în ariile cutanate agresate actinic. Poate afecta,în
ordinea frecvenței, următoarele regiuni: fața-nasul, fruntea, obrajii, pavilionul urechii și regiunea
toracică superioară. Leziunile pot fi unice sau multiple.
CBC are o evoluție cronică. Crește lent în dimensiuni,timpul necesar dublării masei tumorale fiind
de câteva luni. Pe măsură ce se mărește,tumora are tendință la ulcerare. Leziunile care ulcerează
13
precoce sunt mai agresive. Unele tipuri de CBC se pot vindeca spontan cu formare de țesut
cicatricial. Teoretic nu metastastazează,deoarece celulele nu se pot dezvolta în afara stromei.
Metastazarea are loc pec ale limfatică sau mai rar,hematogenă. Timpul scurs între momentul
diagnosticului tumorii primare și cel al apariției metastazelor este în medie 9 ani. Apariția
metastazelor confer un prognostic rezervat,cu o supravețuire medie de aproximativ 9 luni.
Prevenirea apariției CBC preusupune evitarea expunerii excesive la soare și utilizare de preparate
fotoprotectoare;aceste măsuri sunt mai importante la indivizii cu fototipurile cutanate I și II. Pentru
tratare se poate folosi excizia chirurgicală, chirurgia Mohs, electrochirurgia, chiuretara, criochirurgia,
fotocauterizarea cu laser CO2, substanțe citotoxice topice, radioterapie sau interferonul în dependență
de tipul de CBC, dimensiuni,localizare, vârsta și sexul pacientului dar și de experiența medicului.
Carcinomul spinocelular (CSC) este o
tumoră malignă cu origine
keratinocitară,caracterizată prin anaplazie, rată
de creștere rapidă, invazivitate tisulară locală și
capacitate de metastazare apreciabilă.CSC este
cea mai frecventă tumoră malignă a
semimucoaselor și mucoaselor. Apare mai rar la
nivel cutanat în comparație cu CBC. Are o
incidență de două ori mai mare la bărbați. Se
localizează de obicei pe Fig.2.5.1 Carcinomul spinocelular [11] tegumente modificate
și mai rar pe cele indemne.
Factorii predispozanți ai dezvoltării carcinomului spinocelular sunt: genetici, radiații, modificări
crornice degenerative și inflamatorii a pielii, carcinogeni chimici, imunosupresia, infecții virale și
alții.
CSC se caracterizează prin prezența unor mase de celule epidermice de tip spinos care invadează
dermul în grade variate. Masele tumorale sunt poliforme și conțin pe lângă celulele spinoase, celule
atipice, celule keratinizate individual, diskeratoză malignă și globi cornoși. Se observă numeroase
mitoze atipice, precum și atipii nucleare și citoplasmatice. Stroma conține un bogat infiltrat
inflamator reactional. Epidermul poate fi îngroșat,verucos sau ulcerat.
Principalul scop terapeutic este îndepărtarea complete a carcinomului cu rezultate cosmetic și
funcționale cât mai bune. Tehnica folosită depinde de localizare și gradul de diferențiere. În general
este indicat ca tumorile bine diferențiate să fie tratate chirurgical sau prin metode distructive, iar cele
slab diferentiate prin asocierea tratamentului chirugical cu radioterapia. CSC poate fi tratat prin:
excizie chirurgicală, distrucție locală, radioterapie, criochirurgie și chimioterapie. Bolnavii trebuie
supravegheați la interval de 1,6 și 12 luni și apoi anual timp de minimum 5 ani, pentru depistarea și
tratarea cât mai precoce a recidivelor.

2.6. Măsurile de prevenire a tumorilor cutanate

Reflectînd asupra celor menționate anterior, percepem că fiecare om este stăpânul propriei
sănătăți,stări sau boli. Cancerul, precum și alte boli incurabile, își are cauza proeminentă-în OM,
acțiuni, decizii, priorități. Medicul e cel care îngrijește,iar natura cea care vindecă. Să nu uităm de
puterea minții…și că tot se stârnește inițial la nivel psihologic. În medicina secolului nostru,
asemenea dragostei…, nu spune ,,întotdeauna’’ și nu spune,,niciodată”-totul e posibil. Din fericire,
deja oamenii se pot trata de cancer, și există numeroase cazuri, datorită marei credințe și speranțe, pe
lângă acele careva măsuri administrate.
14
 Diagnosticul clinic se poate pune relativ ușor prin simpla examinare a pielii și prin evidențierea
trăsăturilor tipice ale tumorii. Diagnosticul de certitudine, mai ales în ceea ce privește tipul de
epiteliom se pune cu ajutorul examenului histopatologic în urma biopsiei sau exciziei tumorii.
Utilizarea ultrasonografiei și laserului Doppler este limitată, utilă se pare în delimitarea tumorii, în
aprecierea profunzimii ei.
Orice pacient care identifică o leziune cutanată suspectă, care persistă de câteva săptămâni, îşi
modifică dimensiunile, sângerează sau are o ulceraţie care nu se închide spontan necesită o
consultare de specialitate. Anual, se recomandă o consultare la medicul dermatolog pentru un
examen clinic complet al tegumentului şi efectuarea dermatoscopiei. Această examinare permite
identificarea precoce a oricărei modificări sugestive pentru un cancer cutanat şi înregistrarea
leziunilor suspecte în vederea monitorizării.
Totuși,tind să punctez anumite recomandări în vederea preveniri tumorilor curanate :
1. Alegeți predominant dietele vegetariene, bogate în fructe și legume. Reduceți la minim alimentele
preparate prin prăjire.
2. Evitați subponderabilitatea sau supraponderabilitatea și nu depășiți cu mai mult de 5% greutatea
ideală.
3. Dacă activitatea profesională nu impune efort fizic, este preferabil să faceți o plimbare scurtă de o
oră pe zi, exerciții fizice zilnice.
4. Mâncați 600-800g ori 5 sau multe mese alcătuite dintr-o varietate de
cereale,legume,rădăcinoase,tuberoase. Preferați mâncarea cît mai puțin preparată termic ! Limitați
consumul de zahăr și dulciuri concentrate și rafinate.
5. Nu se recomandă consumul de alcool. Dacă se consumă, limitați numărul băuturilor alcoolice la 2
pahare pe zi pentru bărbați și unul pentru femei.
6. Dacă totuși consumați carne, limitați aportul de carne roșie la mai puțin de 80g. Este preferabil să
alegeți peștele, carnea de pui și carnea slabă, albă în locul cărnii roșii.
7. Folosiți cantități reduse de uleiuri vegetale.
8. Folosiți plante și condimente pentru a da gust alimentelor.
9. Nu consumați alimente care au fost depozitate prelungit la temperatura mediului ambiant. Acestea
sunt posibile de contaminare cu mycotoxine-provoacă cancerul.
10. Evitați consumul în exces al aditivilor alimentari.

15
 III. Concluzii
1.Termenul de cancer se referă la un grup de afecțiuni caracterizate prin creșterea anormală și
necontrolată a unei sau unui grup de celule, care invadează țesuturile înconjurătoare și care se pot
împrăștia la distanță de țesutul sau organul în care s-au format. După localizare deosebim cancer de
de col uterin, de colecist, de colon, de prostată, de piele, gastric, hepatic, tiroidian, mamar, osos, al
țesutului nervos, pulmonar, renal, esofagian, labial, testicular, etc. cu evoluție benignă și evoluție
evoluție malignă.
2. Clasificarea agenților cancerigeni din mediu se poate întocmi după diferite criterii. Deosebim
agenții etiologici ai canerului: fizici, chimici, biologici- exogeni și endogeni; substanțe minerale și
substanțe organice cu acțiune cancerigenă propriu-zisă, cu acțiune cocancerigenă și acțiune
mutagenă. Agenții cancerigeni pot fi grupați și după factorii de mediu (aer,apă,alimente), după calea
de pătrundere (aeriană, digestivă, cutanată, mucoasă,transplacentară), după categoria de surse
generatoare (industrie, transport, combustie, casnică, pregătirea alimentelor), după localizarea
efectului cancerigen, după însușirile metabolice, după tropismele substanței cancerigenă.
3. Tumorile cutanate benigne sunt formațiuni cu tendință la creștere și persistență, care reproduc
structura țesutului de origine. Sunt circumscrise, cu evoluție lentă și nu metastazează. Pot avea
originea în oricare din 8 structuri ale pielii și pot fi eriditare sau dobândite. Se grupează în tumori
epiteliale sau dobândite, chiste și tumori mezenchimale.
4. Precancerele cutanate sunt leziuni care se pot transforma în cancere după o perioadă de latență
variabilă. Deosebim keratoze (actinice, arsenicale, la gudron, termice, chimice, pe radiodermită
cronică, pe cicatrici), cornul cutanat, boala Bowen, eritroplazia, leucoplazia și boala Paget mamară.
5. Tumoarea epitelială malignă-carcinomul bazocelular apare în celulele bazale ale epidermului și
anexelor; este una dintre cel mai puțin agresive neoplazii; are capacitatea de distrugere locală; nu
afectează primar mucoasele, dar se se poate extinde la acestea de pe tegumentele vecine.
6. Carcinomul spinocelular este o tumoare malignă cu origine keratinoasă, caracterizată prin
anaplazie, rată de creștere rapidă, invazivitate tisulară locală și capacitate de metastazare apreciabilă.
7. Măsurile de prevenire a tumorilor cutanate cuprind: modul sănătos de viață; anual se
recomandă o consultație dermatologică pentru un examen clinic complet al tegumentului
(dermatoscopia), care permite identificarea precoce a oricărei modificări sugestive pentru un cancer
cutanat; evitarea expunerii excesive la soare; utilizarea de preparate fotoprotectoare ( mai ales pentru
indivizii cu fototipurile cutanate I și II); formele chimice bine diferențiate să fie tratate chirurgical
sau prin metode distructuve, iar cele slab diferențiate prin asocierea tratamentului chirurgical cu
radioterapia și ameliorare cosmetologică ulterioară.

16
 IV. BIBLIOGRAFIE
1. Așevschi Valentin, Crivoi Aurelia. Sanologie și ecologie umană.
Chișinău : USPEE ,,C.Stere’’, 2014, p.507-511 ; p. 640-641.
2. Tălămbuță Nina. Sanologie ( curs, tema nr.1)
3. Forsea Dan, Popescu Raluca, Popescu Cătălin Mihai. Compediu de dermatologie și
venerologie. București : Editura Tehnică, 1966, p.304-326.
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer
5. https://www.csid.ro/boli-afectiuni/dermatologie/epiteliomul-bazocelular-cancer-cutanat-
cauze-simptome-si-tratament-16053886
6. https://www.csid.ro/health/sanatate/melanom-cel-mai-periculos-cancer-de-piele-semne-
si-tratament-12608792
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer_de_piele
8. https://www.csid.ro/cancer/noutati-si-studii-cancer/cancerul-de-piele-cele-mai-frecvente-
tipuri-17460225
9. https://www.avantaje.ro/articol/cum-arata-cancerul-de-piele-cele-mai-comune-tipuri-de-
cancer
10. https://doc.ro/cancer-de-piele
11. Imagini Wikipedia.com

17