COLEGIUL NAŢIONAL DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

”RAISA PACALО”

CATEDRA DISCIPLINI CHIRURGICALE

SUPORT TEORETIC

Subiectul: Intoxicaţii exogene acute

Profesor: Viorica Ojog

 Planul:

1. Noţiuni de intoxicaţii acute exogene. Manifestările clinice generale. Tipuri de

intoxicaţii exogene. Sursele.
2. Antidoţii. Principiile terapiei cu antidoţi. Indicaţii şi complicaţii.
3. Intoxicaţii cu monoxid de carbon. Cauza. Manifestările clinice. Asistenţa de
urgenţă.
4. Intoxicaţii cu alcool. Coma alcoolică. Manifestările clinice. Principiile
asistenţei de urgenţă. Tehnici de îngrijire a pacienţilor în secţia de
reanimatologie. Educaţia pentru sănătate în prevenirea intoxicaţiilor cu alcooli.
5. Intoxicaţii cu ciuperci necomestibile:
- tip atropinic
- tip muscarinic
 Manifestările clinice
 Principiile asistenţei de urgenţă
 Îngrijirea pacienţilor în intoxicaţi cu ciuperci
 Intoxicaţiile la copil
6. Managementul copilului intoxicat.
Intoxicaţia exogenă acută- este un proces patologic sever,care se declanşează în
rezultatul acţiunii asupra organismului a preparatelor toxice pătrunse din exterior
în doze capabile de a deteora funcţiile vitale ale organismului.

Manifestările clinice generale:

1. Dereglări neurologice:

· depresiune psihică,
· somnolenţa,
· comă,
· cefalee,
· paralizii;
2.Dereglări respiratorii:
· dispnee,
· bradipnee,
· polipnee;
3.Dereglări cardio-vasculare:
· palpitaţii,
· tahicardie,
· bradicardie;
4. Pielea:
· cianoză;
· hiperemie;
· tegument uscat;
· tegument umed;
5.Dereglări gastrointenstinale:
· voma;
· diaree;
6. Dereglări vizuale:
· vedere neclară;
· vedere dublă;
 · pupile dilatate;
· contractate;
· perderea vederii;
7. Dereglări auditive:
. acufene
8. Dereglări în cavitatea bucală:
· uscăciune în gură;
· salivaţie abundentă;
· ulceraţie;
· halenă;
9. Semne generale:
· febră;
· hipotermie.

Tipurile de intoxicaţii exogene acute:

o Intoxicaţii accidentale
o Intoxicaţii voluntare
o Intoxicaţii iatrogene prin depăşirea dozei

Sursele:

 În cazul intoxicaţiei cu alcool sursa este păstrarea băuturilor alcoolice

accesibilă copiilor
 În intoxicaţia cu CO sursa este sistemele uzate de încălzire
 În cazul intoxicaţiei cu ciuperci sursa este folosirea în alimentaţie a
ciupercilor necomestibile, cauza fiind ignoraţia.
Intoxicaţiile pot fi :
1. Chimice
2. Biologice–muşcături de insecte, şerpi
3. Toxico-alimentare
– la pătrunderea a diferitor substanţe chimice de pe alimente;
 – infecţia alimentară cu bacterii.

III. În funcție de gravitatea manifestărilor clinice deosebim:

- Intoxicaţii de gravitate uşoară

- De gravitate medie
- Grave
- Foarte grave
- Letale

Particularităţile terapiei antidot

Antidot- este substanţa, care neutralizează acţiunea altei substanţe.

Terapia antidot - păstrează eficacitatea sa numai în faza toxigenă precoce, durata

căreia depinde de particularităţile toxicogenice a toxicului dat. Cea mai lungă
durată o are în cazul intoxicaţiei cu compuşi ai metalelor grele 8-12 zile, cea mai
scurtă durată o are în cazul preparatelor cu toxicitate înaltă şi metabolizare rapidă.

Terapia antidot se caracterizează printr-o specificitate înaltă şi poate fi aplicată

numai după concretizarea veridică clinico-laboratorică a genului intoxicaţiei acute.
În caz contrar se poate manifesta acţiunea toxică asupra organismului a antidotului.

Eficacitatea terapie antidot considerabil scade în perioada terminală a intoxicaţiei

acute,cu dereglări severe ale SNC şi a schimbului de gaza,care în paralel necesită
aplicarea măsurilor de resuscitare.

Terapia antidot are un rol esenţial în profilaxia stărilor ireversibile în cazul

intoxicaţiilor,dar nu posedă efect curativ,cînd ele deja sunt declanşate.
 INTOXICAŢIA ACUTĂ CU CO

CO - este un gaz incolor,inodor. Acest gaz toxic,provine din arderea unor

gaze precum şi gazul natural,motorină,petrol sau a lemnelor din sistemul de
încălzire casnic şi din motoarele maşinilor.

Intoxicarea are loc, cînd se inhalează o cantitate mare, încît acesta începe să
înlocuiască O2 transportat de sânge.Aceasta se întîmplă,deoarece moleculele de
CO se leagă de eritrocite de 250 ori mai puternic decît cele de O2formînd astfel
compusul methemoglobina,în timp ce O2 este înlocuit de CO,ţesuturile şi
organele din organism numai pot funcţiona,ca rezultat apare anoxia cu acţiunea
directă asupra enzimelor respiraţiei celulare.

Cauza-surse uzuale de încălzire, sobe pe gaz,lemne,cărbune:

- gaze de maşină
- generatoare
- gaze emise de aparatura casnică
- fumul de la o maşină în flăcări

Tabloul clinic:

Simptomele intoxicaţiei cu monoxid de carbon variază de la simptome

usoare, pseudogripale (cum ar fi cefaleeasau gastralgia urmate de febră), pînă la
tulburari severe ale inimii si creierului. Expunerea prelungită la cantităţi reduse de
monoxid de carbon, pe parcursul mai multor zile poate determina moartea. De
aceia intoxicaţia cu monoxid de carbon poate avea urmări uşoare pană la cele
grave, asupra diverselor persoane cu acelaşi grad deexpunere.

O persoană cu simptome ușoare, de obicei nici nu suspectează intoxicarea cu

monoxid de carbon. Simptomele primare pot imita simptomele gripei sau ale unor
alte boli cu simptome similare, ceea ce îngreunează diagnosticul pus de un
medic.Este de asemenea posibil ca o persoană cu simptome mult mai grave, să nu
fie conştientă de seriozitatea sau gravitatea condiţiei in care se află, deoarece
expunerea la monoxid de carbon poate induce oboseală sau confuzie.
 Daca o persoană are simptome de intoxicaţie cu monoxid de carbon sau dacă
se suspectează intoxicarea cu acest gaz, primul gest care trebuie făcut este
scoaterea persoanei in afara zonei poluate și apoi trebuie chemată salvarea.
Simptomele intoxicatiei cu monoxid de carbon nu sunt specifice şi de aceea pot fi
asemanatoare cu simptomele prezente in alte boli.

Aceste simptome includ:

 cefalee frontobitemporală;
 greată,
 stare de vomă (adesea intalnite la copii);
 vertij;
 oboseală;
 confuzie;
 somnolenţă;
 ritm cardiac si puls rapid;
 vedere slăbita;
 dureri toracale;
 convulsii ;
 pierderea conştienţei.

In unele situaţii pot apărea indicii arătînd expunerea la monoxidul de carbon.

De exemplu, dacă o familie sau un grup de oameni, trăiesc sau lucrează in aceeaşi
clădire şi acuză dureri de cap sau alte simptome ale gripei, aceste simptome ar
putea fi induse de concentraţii mari de monoxid de carbon. De asemenea,
animalele de companie ce traiesc in casă se pot imbolnăvi, acesta fiind un alt
indiciu pentru diagnosticarea precoce a intoxicării cu monoxid de carbon.
Pe perioada de iarnă, durerile de cap inexplicabile pot fi cauzate de sistemele
de incălzire care nu funţionează corect si care duc la acumularea de monoxid
decarbon.
Simptomele ce debuteaza mai tarziu, ale intoxicatiei cu monoxid de carbon, pot
apărea după zile sau săptămîni de la intoxicaţie.
Simptomele tardive:
 pierderea memoriei;
 modificarea personalităţii;
 dezorientare;
 pierderea auzului şi dereglări în comportament.

AMU la etapa de prespital:

1. Scoaterea victimei din mediul cu fum, avînd in vedere si propria sigurantă.

2. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea
manevrelor de resuscitare cardio-respiratoare dacă este necesar
3. Solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
daca este disponibil, administrarea de oxigen.
Intoxicaţia cu alcool

Alcoolul este un drog, care deprimă SNC şi duce la dereglări reversibile, care
depind de doza îngerată, toleranţă, cantitatea de alcool absorbită.

Beţia simplă este caracterizată de 3 faze cu particularităţi diferite;

Faza de exitaţie –se instalează la o intoxicaţie uşoară,în această fază persoana este
relaxată,vorbăreaţă,euforică sau dezichilibrată.

Faza de încordare motorie- duce la dereglări maladaptive cum ar fi:

- agresivitate;
- iritabilitate;
- labilitatea dispoziţiei;
- vorbire neclară;
- incoordonare motorize;
- nistagmus;
- derglări ale memoriei;
- stupor;
- faţă congestionată;
 - poate să ducă la un comportament retras,
- lentoare psihomotorie-obnubilare-comă-deces.

Coma alcoolică - se instaleaza la o alcoolemie de 3-4 g la mie, cu congestia fetei

si a conjunctivelor oculare, cu puls rapid si plin, respiratie stertoroasa, tahicardie,
halena etanolica (mirosul gurii).

Ulterior, apar fenomene de colaps: paloare, transpiratii, hipotensiune arteriala,

racirea cu cianozarea extremitatilor (iau o culoare albastruie), apoi coma profunda,
cu disparitia reflexelor, cu convulsii.

Daca alcoolemia este mai mare de 4-5 grame la mie survine moartea.

În tentativele de suicid, alcoolul se asociaza frecvent cu barbituricele sau cu alte

sedative. Aceasta etiologie este suspectata la un pacient comatos, la care se
deceleaza o halena etanolica, la care tulburarile respiratorii si circulatorii sunt
foarte severe.

Coma se instaleaza la o alcoolemie de 3-4g la mie, cu congestia feţei si a

conjunctivelor oculare, cu puls rapid, respirație şuierătoare, tahicardie, halenă
etanolică.
Ulterior, apar fenomene de colaps:
· paloare;
· transpiratii;
· hipotensiune arterială;
· racirea cu cianoza extremităţilor;
· apoi se dezvoltă coma profundă; cu disparitia reflexelor şi apariţia
convulsiilor.
Dacă alcoolemia este mai mare de 4-5 grame la mie survine moartea.
În tentativele de suicid, alcoolul se asociază frecvent cu barbituricele sau cu alte
sedative. Această etiologie este suspectată la un pacient comatos, la care se
decelează o halenă etanolică, dar la care tulburarile respiratorii si circulatorii sunt
foarte severe.

AU LA ETAPA PRESPITALICEASCĂ:

Spălăturile gastrice sunt indicate doar initial (pentru că etanolul pătrunde rapid
in circulaţia sanguină – dupa 2-3 ore de la ingestie) si doar in stadiile superficiale
de comă (in comele profunde există riscul de aspiraţie traheobronşică).

Protecţie impotriva frigului – există pierderi mari de căldura, ce favorizează

complicaţiile pulmonare.

Se administrează glucoza 5% (2-3 litri/zi + ser fiziologic + clorură de

potasiu + vitamina B1, B6, eventual triiodotironina pentru degradarea rapidă a
alcoolului.

La bolnavii agitaţi se evită medicaţia psihotropă, intrucît aceasta poate

accentua deprimarea sistemului nervos central, îndeosebi a centrilor respirator si
vasomotor.

În comele profunde (grad III sau IV) tratamentul initial constă in

administrarea de urgenţă a 300-400 ml glucoza 33%.

Intoxicaţia acută cu ciuperci de tip muscarinic

Toxicitatea diferitelor specii de ciuperci otrăvitoare variază nu numai în

funcţie de specia în sine şi de natura toxinei conţinute, ci şi de o serie de alţi factori
cum sunt: anotimpul, momentul recoltării ciupercilor (sunt ciuperci tinere care
prezintă toxicitate mai mare decît cele bătrîne), latitudinea geografică, cantitatea
ingerată, modul de preparare termică, boli anterioare, ingestia simultană de alcool.
 NB! Trebuie ştiut, că îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea
ciupercilor otrăvitoare. De asemenea, toxicitatea nu poate fi redusă prin fierbere,
uscare sau macerare în oţet.

În funcţie de durata incubaţiei, s-a convenit că intoxicaţiile cu ciuperci

trebuie clasificate în:
- intoxicaţii cu perioadă scurtă de incubaţie de la cîteve minute pînă la 3 ore;
- intoxicaţie cu perioadă lungă de incubaţie de la 6 – 12- 24 ore.

Intoxicaţia cu perioadă scurtă de incubaţie

În acest tip de intoxicaţie apar mai multe sindroame, toate cauzate de toxina
existentă în ciuperci.
Sindromul muscarinic apare ca urmare a excitării puternice a receptorilor cu
instalarea sindromului muscarinic.

Manifestările sindromului muscarinic- debutează rapid după ingestia de ciuperci

(de la câteva minute la 3 ore), prin:

 greţă;
 vome;
 dureri epigastrice;
 catar oculo-nazal;
 hipersalivaţie;
 hipersecreţie bronşică;
 tanspiraţii abundante;
 bradicardie;
 hipotensiune arterial;
 dispnee de tip astmatic;
 stare confuzională în intoxicaţiile severe;
 delir;
 convulsii;
  coma.
În formele cu evoluţie fatală, decesul survine prin insuficienţă cardiacă, oprirea
inimii în diastolă sau insuficienţă respiratorie.

Tratamentul constă în spălătura gastrică cu cărbune activat, purgativ salin,

instalarea unei perfuzii de reechilibrare hidroelectrolitică şi administrarea de
atropină - 0,05 mg/kg intramuscular, care se repetă la fiecare 30 de minute, atât
timp cât este necesar pentru a menţine intoxicatul în stare de atropinizare. Acest
tratament de urgenţă trebuie efectuat de personal calificat, care, la nevoie, va aplica
şi tratamentul convulsiilor, stării de colaps cardio-vascular sau insuficienţei
respiratorii

Sindromul atropinic - Sunt specii de ciuperci care conţin, pe lângă muscarină (în
cantităţi mici), şi alte substanţe toxice: acidul ibotenic, muscazonă, muscaridină.
Intoxicaţiile cu aceste specii de ciuperci produc, după o scurtă incubaţie de
aproximativ două ore, două categorii de manifestări, care apar succesiv. Iniţial,
apar o serie de semne de tip muscarinic (care au fost amintiţi mai sus), iar apoi, la
scurt timp, apare un sindrom de beţie atropinică (denumită astfel dată fiind
asemănarea cu manifestările central-nervoase ale atropinei). Acest sindrom constă
în:
 parestezii,
 uscăciunea mucoaselor,
 agitaţie psihomotorie,
 stare confuzională,
 delir,
 halucinaţii,
 convulsii,
 comă.
NB! Sindromul de beţie atropinică reprezintă o urgenţă medicală. Tratamentul
include spălătura gastrică cu cărbune activat.
Criteriile de ameliorare ale Sdr. atropinic:
  scăderea agitaţiei psihomotorii,
 oprirea convulsiilor,
 ameliorarea tulburărilor gastrointestinale.
Exista 3 categorii de simptome care pot aparea in cazul intoxicaţiei, si anume:
1. Simptome initiale, apar in primele 6 ore de la ingestie și constau in dereglări
digestive, alergice si neurologice

- hipotensiune arteriala,
- halucinatii,
- hipersalivaţie,
- lacrimare,
- pupila micşorata,
- dureri abdominale,
- scaderea frecventei cardiace,
- tegumente umede.

2. Simptome tardive, intre 6-24 de ore de la ingestie apare hepatotoxicitatea,

nefrotoxicitatea, tulburari hematologice:

- greţuri;
- vărsături;
- diaree;
- icter;
- hemoragii;
- dereglări neurologice;
- hipoglicemie.

3. Simptome intarziate, care apar la mai mult de 24 de ore de la ingestie si care

ţin de sindromul nefrotoxic.
In situația in care medicul trebuie să examineze un astfel de pacient cu
intoxicație, trebuie să insiste asupra:
- Ora ingestiei,
 - Ora declanşării simptomelor,
- Dacă s-a consumat un singur tip de ciuperci sau mai multe..
pentru a-l putea incadra intr-una din cele 3 categorii de sindroame care se
abordează terapeutic diferit.

NB! Intoxicatia cu ciuperci reprezinta o urgentă medicala şi rapiditatea în stabilirea

diagnosticului și instituirea tratamentului pot salva viața bolnavului. Cu cat
simptomele apar mai rapid, cu atît intoxicatia este mai gravă.

AMU la etapa de prespital

1. provocarea vărsăturii;

2. administrarea unui purgativ salin;

3. reechilibrarea hidroelectrolitica;
4. administrarea de perfuzii glucozate pentru protecția celulei hepatice;
5. transportul rapid într-o unitate de dializa;
6. combaterea agitației, a convulsiilor cu sedative.
7. în cazul sidromului muscarinic se administreaza atropina, 1-2 mg la 30 - 50 de
minute i.m. pană dispar fenomenele colinergice.
8. în secţia de internare medicul poate face o spălătura gastrică cu apă călduță și
15 tablete de carbune (activ) in primele ore, dar nu mai tarziu și nu la intoxicațiile
ce se manifestă tardiv.
Managementul general în intoxicaţiile EA
 Stabilizarea pacientului;
 Decontaminarea externă a pacientului;
 Evacuare gastrică – lavaj gastric;
 Decontaminare intestinală cu limitarea absorbţiei intestinale;
 Acces vascular
 Antidoturi – neutralizare specifică;
 Creşterea eliminării toxinelor cu tratament simptomatic.
 Lavajul gastric-presupune introducerea sondei orogastrice pe care se
administreazăşi se aspiră volume mici de lichid, avînd ca scop eliminarea
toxicului din organism.

Tehnica lavajului gastric:

o Poziţionare a pacientului în decubit lateral stîng, cu capul uşor decliv faţă

de trunchi sau în poziţie semişezîndă.
o Sonda trebuie să fie de calibru mare (sonda Faucher lubrefiată, introdusă
nazo- sau orogastric, cu calibru conform vîrstei, la copilul mic nr.18-20; la
copilul mare nr.36-40)
o Se măsoară distanţa pînă la care va fi introdusă sonda şi se marchează pe
sondă;
o Sonda este poziţionată corect atunci cînd se extrage lichid gastric sau se
aud zgomote hidroaerice la insuflarea de aer în stomac (auscultaţie);
o Iniţial se aspiră pentru examenul toxicologic, apoi se introduce un volum
de SF călduţ, echivalent cu volumul unei mese, 10-15 ml/kg;
o Lichidul se lăsa în stomac 1- 2 minute apoi se aspiră;
o Se repetă de mai multe ori pînă la obţinerea unui conţinut limpede;
o Se clampează tubul gastric şi se scoate;
o La sfîrşitul lavajului gastric se administrează o doză unică de cărbune
activat şi un purgativ osmotic – sorbitol sau manitol.

Indicaţii:

- pacienţii aduşi la spital în primele 60 minute după ingestie;

- pacienţii care au ingerat cu 4-6 ore în urmă, în cazul încetinirii tranzitului
intestinal;
- la pacienţii în comă spălătura gastrică se efectuiază după IOT;
- de preferat cînd este de aşteptat o deteriorare a statusului neurologic;
- la toţi pacienţii ce au necessitate.
Menagementul copilului intoxicat:

Copil suspect la intoxicaţie exogenă:

· modificări ale statusului mintal (obnubilat, comă)

· convulsii
· alterare a funcţiei respiratorii
· alterare a funcţiei cardiovasculare

Semne clinice de gravitate prezente:

· şoc
· comă
· depresie respiratorie
· colaps
· tulburări de ritm cardiac

Paşii:

- Siguranţa salvatorului şi a victimei.

- Degajare şi decontaminare a victimei.
- Evaluare rapidă ABC + evaluare neurologică rapidă.
- Administrare O2, la necesitate IOT cu VAP.
- Recunoaşterea insuficienţei respiratorii şi a şocului la copil.
- Acces vascular.
- Iniţiere a PEV, resuscitare volemică.
- Monitoring: Ps, T/A, SpO2.
- Transportare

către spital, secţie specializată în toxicologie.

NB! Se asigură obligator:

 poziţia laterală de siguranţă;

 permeabilitatea căilor aeriene, inclusiv canulă orotraheală;
 monitorizarea cardio-respiratorie;
 supravegherea conştienţei copilului.
Bibliografie:

1. Arafat Raed, Boieriu Cristian, Chiang Wiliiam ş.a. Alcooli toxici. În Elemente
de toxicologie clinică. Editura Ardealului. 2003. 147-155 pag.

2. Carstairs S.D., Suchard J.R., Smith. T, Simon L.V. et all. Contribution of serum
ethanol concentration to the osmol gap: a prospective volunteer study. J. Clinical
Toxicology. V.51. nr.5. june. 2013. pag. 398-402.

3. Georgescu Adrian, Anca Ioana-Alina. Intoxicaţia cu alcool. Compediu pediatrie.

Ediţia a III-a adăugată şi revizuită. editura ALL. Bucureşti. 2009. pag.818-820.

4. Лужников Е. А. Суходолова Г.Н. Клиническая токсикология. Отравления

алкоголем и его суррогатами. МИА. 2008. c.410- 435

5. Mihu Ion, Tighineanu Olga. Maladiile digestive la copii. Intoxicaţia cu etanol.

Chişinău 2013. pag.441-444.