Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ŞI DE COEZIUNE EUROPENE
ABREVIERI .................................................................................................. 7
PRINCIPII ŞI VALORI CARE STAU LA BAZA POLITICII EUROPENE DE COEZIUNE ............. 9
Instituţiile Europene şi rolul lor .................................................................................................... 9
Parlamentul European .............................................................................................................. 9
Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) .................................................................. 10
Comisia Europeană ................................................................................................................. 10
Curtea Europeană de Conturi ................................................................................................. 11
Consiliul European .................................................................................................................. 11
Ombudsmanul European ........................................................................................................ 12
Comitetul Economic şi Social .................................................................................................. 12
Comitetul Regiunilor ............................................................................................................... 13
Banca Europeană de Investiţii................................................................................................. 13
Banca Centrală Europeană ...................................................................................................... 14
Responsabilitatea comună ......................................................................................................... 15
Viitorul UE şi procesul de decizie ............................................................................................ 15
EUROPA 2020 ............................................................................................................................. 17
Verigi Lipsă Şi Blocaje .............................................................................................................. 20
O piaţă unică pentru secolul 21 .............................................................................................. 20
Investirea în creştere: politica de coeziune, mobilizarea bugetului UE şi finanţările private 20
Contribuţia părţilor ................................................................................................................. 21
Implicarea totală a Consiliului European ................................................................................ 22
Consiliul de Miniştri ................................................................................................................ 22
Comisia Europeană ................................................................................................................. 22
Parlamentul European ............................................................................................................ 22
Autorităţile naţionale, regionale şi locale ............................................................................... 23
Stadiul de pregătire a perioadei de programare 2014 -2020 .................................................... 23
EXPLICAREA TERMINOLOGIEI SPECIFICE .......................................................... 24
POLITICI EUROPENE ................................................................................... 28
Prezentare generală ................................................................................................................... 28
Scurt istoric ................................................................................................................................. 29
AM Autoritatea de Management
AP Axă Prioritară
CE Comisia Europeană
OI Organism Intermediar
PO Program Operaţional
SM Stat Membru
UE Uniunea Europeană
Aceste instituţii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflectă evoluţia în timp a
structurii unionale europene şi trec acum printr-un proces de reformă generat de extinderea
Uniunii cu zece state în 2004 (cea mai mare extindere din istoria sa) şi cu alte două în 2007,
procesul neoprindu-se aici.
PARLAMENTUL EUROPEAN
COMISIA EUROPEANĂ
Curtea desfăşoară acest tip de control anual şi elaborează un raport pe care îl înaintează
Parlamentului European (şi care serveşte la descărcarea bugetară a Comisiei).Curtea de
Conturi este independentă în raport cu celelalte instituţii comunitare şi are deplină libertate
în privinţa organizării şi planificării activităţii sale de audit şi de raportare.
CONSILIUL EUROPEAN
Consiliul European nu are, propriu-zis, statut de instituţie a UE, însă are un rol esenţial
în trasarea priorităţilor şi definirea orientărilor politice generale ale UE. Consiliul European
este constituit din şefii de stat sau de guvern ai SM, iar lucrările sale sunt găzduite de SM care
deţine Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene.
Deşi rolul său în trasarea direcţiilor de dezvoltare ale Uniunii a fost până acum unul
important, marcat de iniţiative precum cea a uniunii monetare, într-o Uniune lărgită pare a
dobândi rolul unui forum de discuţii în care Preşedinţiile succesive ale Consiliului încearcă să
coordoneze obiectivele şi priorităţile fiecărui mandat.
Instituţia Ombudsmanului există din 1992 iar rolul său este de a primi reclamaţii
referitoare la acte de administrare deficientă27 în activitatea instituţiilor sau organismelor
comunitare, din partea cetăţenilor europeni sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu
sediul în unul din SM.
Comitetul Economic şi Social (CES) este un organ consultativ, înfiinţat prin Tratatul de
la Roma (1957), care reflectă implicarea societăţii civile în viaţa politică şi care reprezintă cele
mai importante grupuri de interese din domeniile economic şi social.
CES este constituit din 222 de membri - de la reprezentanţi ai sindicatelor, la
consumatori şi ecologişti.
Rolul CES este:
de a întări rolul organizaţiilor şi asociaţiilor societăţii civile în ţările ne- membre ale UE.
Comitetul Regiunilor (CR) este cea mai nouă instituţie comunitară şi a fost înfiinţat prin
Tratatul de la Maastricht (1992), ca răspuns la cererea organizaţiilor locale şi regionale de a fi
reprezentate în cadrul UE. CR este constituit din 222 de reprezentanţi ai autorităţilor locale şi
regionale, numiţi de către Consiliul Uniunii Europene (la recomandarea SM) pentru o
perioadă de patru ani şi care îşi desfăşoară activitatea în exclusivitate pe baza propunerilor
venite din partea SM.
CR este un organ consultativ, ale cărui opinii sunt cerute şi luate în considerare de către
Consiliul UE, Parlament şi Comisie28, în domenii ce interferează cu interesele locale şi
regionale – cum ar fi: educaţia, problemele de tineret, cultura, sănătatea, coeziunea economică
şi socială.
Rolul său a fost extins odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, printre
ariile sale de expertiză numărându-se acum şi problemele de mediu, Fondul Social, formarea
profesională, cooperarea transfrontalieră şi transportul. De asemenea, CR poate emite opinii
şi din proprie iniţiativă.
Activitatea CR reflectă trei principii de bază ale activităţii UE:
1. principiul subsidiarităţii: UE nu trebuie să îşi asume sarcini ce se potrivesc mai bine
administraţiilor naţionale, locale sau regionale;
2. principiul proximităţii: toate nivelurile de guvernare trebuie să aibă drept scop apropierea
de cetăţeni, printr-o organizare corespunzătoare a activităţii lor;
Banca Central Europeană (BCE) – cu sediul la Frankfurt - a fost înfiinţată în 1998 şi este
responsabilă pentru politica monetară a UE.
Principalul obiectiv al BCE este asigurarea stabilităţii preţurilor, astfel încât să se
păstreze valoarea monedei unice (Euro) şi economia europeană să nu fie afectată de procesele
inflaţioniste. În plus, politica monetară are şi rolul de a sprijini alte obiective politice stabilite
la nivel comunitar.
BCE este administrată de un preşedinte şi un consiliu executiv, care menţin o cooperare
strânsă cu băncile centrale naţionale ale SM ce au aderat la zona Euro – alcătuind astfel
Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC), sau Eurosistemul.
Obiectivele acestui sistem sunt:
După cum am arătat anterior, relaţia care există între instituţiile Uniunii Europene şi
procesul de decizie este direct afectată de procesul de extindere şi de creşterea numărului SM.
Reforma instituţională care are loc în momentul de faţă nu este însă numai rezultatul acestei
extinderi, ci şi a deficitului democratic cu care Uniunea s-a confruntat în anii trecuţi, a
participării şi interesului insuficiente din partea societăţii civile şi a sectorului privat.
Revenind la procesul de decizie, s-a spus adesea că acesta nu este destul de apropiat de
cetăţeni, că nu reflectă suficient interesele locale şi sectoriale.
Astfel, UE este structurată pe trei piloni: dimensiunea comunitară (primul pilon) politici
externe şi de securitate comune (al doilea pilon) şi cooperarea judiciară şi a poliţiei în
domeniul criminalităţii (al treilea pilon).
În domeniul ultimilor doi piloni, metoda de decizie este cea inter-guvernamentală,
caracterizată prin:
drept de iniţiativă împărţit de către Comisie şi SM;
consensul ca regulă generală de vot în Consiliu (unanimitate);
rol consultativ pentru Parlamentul European;
rol minor pentru Curtea de Justiţie.
Spre deosebire de acestea, dimensiunea comunitară – care reprezintă însăşi esenţa
Uniunii – este caracterizată, la nivelul deciziei, prin:
dreptul de iniţiativă ca monopol al Comisiei;
largă utilizare a votului majoritar în Consiliu (majoritate calificată);
rol activ pentru Parlamentul European;
interpretare uniformă a legislaţiei comunitare de către Curtea de Justiţie.
În ceea ce priveşte procesul de decizie, metodele utilizate în acest scop sunt: co-decizia,
avizul conform, cooperarea şi consultarea (ultimele trei fiind prezentate în cadrul descrierii
atribuţiilor Parlamentului European). Dintre acestea, reforma instituţională acordă un rol
crescut procedurii co-deciziei, care devine astfel principala metodă de decizie la nivel
comunitar şi limitează rolul celorlalte proceduri.
Datorită acestui fapt am considerat necesară o prezentare detaliată a co-deciziei şi a
modului în care aceasta funcţionează la nivelul celor trei instituţii cu atribuţii în domenii:
Parlamentul European, Comisia Europeană şi Consiliul Uniunii Europene.
Procedura co-deciziei implică una, două sau trei etape, după cum urmează:
Comisia propune un act legislativ: Parlamentul European adoptă o poziţie cu referire
la actul respectiv, pe baza unui raport întocmit de comisia parlamentară relevantă; de obicei,
sunt făcute amendamente la propunerea Comisiei; aceasta reprezintă prima etapă.
Consiliul UE are două alternative:
1) acceptă amendamentele Parlamentului, deci propunerea legislativă este adoptată;
2) modifică amendamentele, prin adoptarea unei poziţii comune;
În a doua etapă, pe baza unei recomandări a comitetului corespunzător, Parlamentul
emite o opinie prin care: aprobă, respinge sau amendează poziţia Consiliului, printr-o
majoritate absolută a membrilor săi (314 voturi).
Comisia ia în considerare amendamentele Parlamentului şi trimite Consiliului o
propunere amendată; Consiliul poate adopta, prin majoritate calificată, amendamentele
Parlamentului care au fost acceptate de către Comisie, sau poate modifica amendamentele
Parlamentului prin unanimitate;
În eventualitatea unui dezacord între Parlament şi Consiliu, un comitet de conciliere
format din membri ai Consiliului şi o delegaţie a Parlamentului – se întâlneşte timp de
maxim şase săptămâni. Delegaţia Parlamentului, care reflectă componenţa PE, este
formată din 27 membri şi este prezidată de unul din vice-preşedinţii PE; delegaţia
include întotdeauna raportorul Parlamentului.
În majoritatea cazurilor, cele două părţi ajung la un acord, ce are forma unui text
comun.
Parlamentul este invitat să confirme acest acord în cea de-a treia etapă; dacă nu se
ajunge la nici un acord, respectiva propunere de legislativă nu va fi adoptată.
Pentru 2020, Comisia propune Uniunii Europene cinci obiective măsurabile care vor
ghida acest proces şi vor fi transpuse în obiective naţionale: ocuparea forţei de muncă,
cercetarea şi inovarea, schimbările climatice şi energia, educaţia şi combaterea sărăciei.
Europa 2020 oferă o imagine de ansamblu a economiei sociale de piaţă a Europei pentru
secolul al XXI-lea. Europa 2020 propune trei priorităţi care se susţin reciproc:
Ca prioritate imediată, Comisia identifică măsurile care trebuie luate pentru a defini o
strategie credibilă de ieşire din criză, pentru a continua reforma sistemului financiar, pentru a
asigura consolidarea bugetară pentru o creştere pe termen lung şi pentru a întări coordonarea
în cadrul Uniunii economice şi monetare.
Aceste obiective sunt reprezentative, însă nu exhaustive. Ele reprezintă o idee generală a
viziunii Comisiei cu privire la situarea UE în 2020 în ceea ce priveşte parametrii-cheie stabiliţi.
Ele nu constituie o abordare valabilă pentru toţi. Fiecare stat membru este diferit, iar UE
cu cele 27 de state membre ale sale este mai puţin omogenă decât acum un deceniu. În pofida
disparităţilor dintre nivelurile de dezvoltare şi nivelurile de viaţă, Comisia consideră că
obiectivele propuse sunt relevante pentru toate statele membre, atât noi, cât şi vechi.
Pentru a garanta că fiecare stat membru adaptează strategia Europa 2020 la propria sa
situaţie, Comisia propune ca aceste obiective UE să fie transpuse în obiective şi traiectorii
naţionale, care să reflecte situaţia actuală a fiecărui stat membru şi nivelul de ambiţii pe care îl
poate atinge în cadrul unui efort european mai larg de îndeplinire a acestor obiective.
Toate politicile, instrumentele şi actele legislative ale UE, precum şi instrumentele sale
financiare ar trebui mobilizate pentru realizarea obiectivelor strategiei. Comisia intenţionează
să îşi consolideze principalele politici şi instrumente, precum piaţa unică, bugetul şi agenda
economică externă a UE pentru a se concentra asupra îndeplinirii obiectivelor strategiei
Europa 2020. Propunerile operaţionale menite să asigure contribuţia deplină a acestor
instrumente la strategie fac parte integrantă din Europa 2020.
O PIAŢĂ UNICĂ PENTRU SECOLUL 21
De asemenea, Europa trebuie să facă tot ceea ce îi stă în putinţă pentru a mobiliza
mijloacele sale financiare şi pentru a experimenta noi metode de combinare a finanţărilor
publice şi private şi de creare a unor instrumente inovatoare de finanţare a investiţiilor
necesare, inclusiv prin intermediul parteneriatelor între sectorul public şi cel privat (PPP).
CONTRIBUŢIA PĂRŢILOR
Contrar situaţiei actuale, în care Consiliul European este ultimul element în procesul
decizional al strategiei, Consiliul European ar trebui să fie cel care orientează această
strategie, în calitate de organism care asigură integrarea politicilor şi gestionează
interdependenţa dintre statele membre şi UE.
CONSILIUL DE MINIŞTRI
COMISIA EUROPEANĂ
În fiecare an, Comisia Europeană va monitoriza situaţia pe baza unei serii de indicatori
care măsoară progresele generale înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivului care constă
într-o economie inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii, cu niveluri ridicate de ocupare
a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială. Comisia va prezenta un raport
anual privind îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020, care va pune accentul pe
progresele înregistrate în ceea ce priveşte îndeplinirea principalelor obiective stabilite şi va
evalua atât rapoartele de ţară, cât şi programele de stabilitate şi convergenţă.
PARLAMENTUL EUROPEAN
Prezentare generală
Majoritatea politicilor servesc pentru diferite scopuri, unele fiind cu obiective oficiale,
precum eficienţa sau egalitatea, iar altele sunt cu obiective neoficiale cum ar fi creşterea
şanselor de realegere ale politicilor nepotrivite. Politica structurală a UE nu face excepţie de la
această regulă, declarându-se că aceasta este în beneficiul creşterii echităţii economice dintre
regiuni.
Aceasta este o politica care vizează creşterea, dezvoltarea, împreună cu alte două politici
consacrate ale UE: piaţa unică şi moneda unică. Fondurile sunt alocate statelor membre
potrivit politicilor Uniunii Europene
Scurt istoric
Până în 1988, când a fost emis de către Consiliul European primul regulament cu
referire precisă la termenul de „coeziune”, această politică s-a numit „Politică Regională”.
Obiectivul 1: Convergenţă
Sunt eligibile pentru obiectivul „Convergenţă”: regiunile al căror produs intern brut este
mai mic decât 75% din media comunitară la nivelul Uniunii Europene extinse. Sursele de
FORTE - Formare trainică pentru parteneriat social
POSDRU/93/3.3/S/62277 29
finanţare vor fi asigurate prin intermediul FEDER, a FSE şi a Fondului de Coeziune, în
concordanţă cu prevederile Tratatului; regiunile al căror PIB depăşeşte 75% din media
comunitară, dar numai ca efect statistic al extinderii Uniunii Europene; statelor membre al
căror produs naţional brut este sub 90% din media comunitară, prin intermediul Fondului de
Coeziune.
Cadrul instituţional
Atribuţii:
COMITETELE DE MONITORIZARE
DOMENII DE FINANŢARE
FEDR este unul dintre cele mai utilizate fonduri, finanţând atât acţiuni eligibile pentru
toate cele trei obiective ale Politicii Regionale şi de Coeziune a UE. În ceea ce priveşte cele
două obiective pentru care ţara noastră este eligibilă (Obiectivul 1 „Convergenţă” şi Obiectivul
3 „Cooperare teritorială europeană”), FEDR susţine financiar următoarele domenii de
intervenţie:
a. pentru Obiectivul 1
cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare şi antreprenoriat, sprijinirea cercetării şi
dezvoltării în IMM-uri, transferul tehnologic, îmbunătăţirea legăturilor dintre IMM-uri
şi universităţi şi centre de cercetare, dezvoltarea reţelelor şi centrelor de afaceri,
sprijin pentru furnizorii de servicii dedicate IMM-urilor prin noi instrumente de
finanţare dedicate stimulării antreprenoriatului şi inovaţiei;
societatea informaţională, inclusiv dezvoltarea serviciilor şsi aplicatiilor locale,
îmbunătăţirea accesului la internet, sprijin pentru IMM-uri pentru utilizarea eficientă
a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;
Pentru atingerea priorităţilor comunitare relevante domeniului său de interes, FSE are
în vedere priorităţile şi obiectivele relevante în domeniile: educaţie şi instruire, creşterea
participării persoanelor inactive din punct de vedere economic pe piaţa muncii, combaterea
excluziunii sociale, promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi şi a non-discriminării.
rute de reintegrare pe piaţa muncii a persoanelor excluse social: cele cu nivel scăzut de
educaţie, minorităţi, persoane cu diferite dizabilităţi
acces la educaţie şi formare cu caracter vocaţional etc;
acceptarea diversităţii la locul de muncă, prin ridicarea nivelului de conştientizare şi
implicare a comunităţilor locale,
promovarea iniţiativelor locale de angajare;
(d) îmbunătăţirea capitalului uman, prin:
activităţi în reţea între instituţii de învăţământ superior, centre de cercetare şi
tehnologice şi întreprinderi;
activităţi în reţea între instituţii de învăţământ superior, centre de cercetare şi
tehnologice şi întreprinderi;
proiectarea şi introducerea reformelor în sistemul educaţional şi de pregătire,
îmbunătăţirea relevanţei educaţiei şi formării iniţiale şi vocaţionale, ridicarea nivelului
de pregătire a personalului;
activităţi în reţea între instituţii de învăţământ superior, centre de cercetare şi
tehnologice şi întreprinderi;
(e) promovarea parteneriatelor şi iniţiativelor prin includerea partenerilor
relevanţi: parteneri sociali, ONG-uri, la nivel naţional, regional, local şi transnaţional.
FC a fost creat prin Tratatul de la Maastricht, 1993 (art. 130d), cu scopul de a finanţa
proiecte în domeniul mediului şi al reţelelor transeuropene de transport.
FC era destinat mai degrabă statelor decât regiunilor şi era ghidat de două obiective: să
sprijine statele membre să îndeplinească mai repede criteriile de convergenţă nominală şi să
transforme convergenţa nominală în convergenţă reală, măsurată prin indicatori precum
PIB/cap de locuitor, rata şomajului, productivitate.
Statele eligibile pentru finanţare prin FC sunt cele unde Venitul Naţional Brut per capita
este sub 90% din media UE.
Ce este un proiect
CICLUL PROIECTULUI
strategic de dezvoltare din care se desprinde ideea de proiect intr-un anumit domeniu
(resurse umane, infrastructură, mediu, turism, etc.), care apoi este formulată, implementată şi
în final evaluată, cu scopul de a crea condiţiile necesare pentru realizarea unor acţiuni viitoare
de dezvoltare.
Programarea
Identificarea
Formularea
Programarea
Identificarea
În această fază se elaborează, când este necesar, studii de pre-fezabilitate (SPF). Aceste
studii ajută la identificarea, selectarea şi analiza comparativă a unor opţiuni specifice şi
recomandă studiile ulterioare necesare pentru formularea proiectului.
Formularea
Finanţarea
Implementarea
Evaluarea
PRINCIPIILE CHEIE
În practică, durata şi importanţa fiecărei faze pot fi diferite, dar procesul de bază este
acelaşi pentru toate proiectele şi programele, indiferent de domeniu (resurse umane,
infrastructură, agricultură, mediu, turism, dezvoltare sector IMM-uri, etc).
1. Sumar
6. Aranjamente/Condiţii de Implementare
7. FACTORI AI CALITĂŢII
Cadrul Logic, ca instrument de abordare a unui proiect sau program, a fost creat în anii
’70, ajungând să fie folosit pe scară largă de un număr mare de instituţii şi organizaţii la nivel
european şi mondial.
Metoda prezintă rezultatele analizei unor probleme, numită în cele de mai jos “situaţie”.
Problematic astfel încât din aceasta să reiasă, într-o manieră sistematică şi logică, obiectivele
proiectului sau programului. Această abordare reflectă relaţia cauză-efect pentru diferitele
nivele ale obiectivelor, identificând totodată modul în care se verifică realizarea acestora şi
situaţiile care pot să influenţeze succesul proiectului sau programului.
Rezultatele analizei sunt sintetizate într-o matrice care prezintă cele mai importante
aspecte ale unui proiect sau program într-un format logic (“Matricea Logică”).
Pe lângă fazele de analiză (programare, identificare) şi formulare, Cadrul Logic este util,
de asemenea, în faza de implementare, ca şi la evaluarea proiectului/programului, cu alte
cuvinte, joacă un rol în fiecare fază.
Cadrul Logic trebuie folosit încă din fazele de programare şi identificare, deşi nu poate fi
completat integral în aceste stadii. El va fi completat gradual în fazele următoare. Aşadar,
Cadrul Logic devine instrument de management pentru fiecare fază a Ciclului de Proiect şi un
“director” pentru crearea altor instrumente ulterioare, cum ar fi planul de implementare al
activităţilor proiectului.
De aceea, construirea unui Cadru Logic nu trebuie să fie « un exerciţiu de formă », doar
pentru a satisface o cerinţă a finanţatorului. E bine ca acesta să fie rezultatul unei analize
substanţiale, minuţioase, a cărei calitate depinde de anumiţi factori:
Cadrul Logic trebuie văzut, mai ales, ca un instrument dinamic, care necesită reevaluare,
revizuire, ajustare, urmărind continuu evoluţia proiectului şi a schimbărilor privind condiţiile
externe acestuia, care pot apărea pe durata implementării.
Cadrul Logic şi-a dovedit utilitatea pentru cei care elaborează şi implementează proiecte
sau programe, fiind de mare ajutor pentru structurarea şi formularea ideilor, într-un mod clar,
coerent şi standardizat. Dacă abordarea proiectului sau programului este greşită (obiective
generale, scop, rezultate, activităţi formulate greşit) sau logica acestuia este defectuoasă,
Cadrul Logic evidenţiază contradicţiile, dar el singur nu poate să creeze automat o abordare
mai bună.
Construirea unui Cadru Logic se face în două faze, parcurse progresiv în timpul etapelor
de Identificare şi Formulare ale Ciclului de Proiect:
În cadrul diferitelor comunităţi pot exista deosebiri între sexe în ce priveşte rolurile şi
responsabilităţile, privind accesarea şi controlul resurselor, precum şi cu privire la gradul de
participare la luarea deciziilor.
În general, în lume, femeile şi bărbaţii nu au acces egal la serviciile publice (ex. sănătate,
educaţie) şi nu au şanse egale în viaţa economică, socială şi politică. Inegalitatatea de şanse
dintre bărbaţi şi femei împiedică evoluţia socială şi dăunează dezvoltării. O tratare
necorespunzătoare a diferenţelor între sexe poate afecta eficacitatea şi durabilitatea
proiectelor şi programelor şi poate adânci inechităţile existente.
Ideal, proiectul sau programul ar trebui să fie elaborat în cadrul unui seminar interactiv,
cu participarea reprezentanţilor principalilor factori interesaţi (ex. administraţia publică
locală sau centrală, sectorul ONG, mediul de afaceri/sectorul IMM, organizaţii sindicale,
patronale, cetăţenii, etc.) şi o reprezentare echilibrată a intereselor femeilor şi bărbaţilor. Ori
de câte ori Cadrul Logic este revizuit, pe durata vieţii unui proiect, analiza iniţială a factorilor
interesaţi trebuie şi ea revizuită.
Analiza factorilor interesaţi şi analiza problemelor sunt strâns legate între ele; fără a
avea opinia oamenilor asupra unei probleme, nu vor fi clare nici cauza problemei, nici nevoile
oamenilor şi nici soluţiile de rezolvare.
Analiza problemelor
Analiza problemelor identifică aspectele negative ale unei situaţii problematice actuale
şi stabileşte relaţia ‘cauză-efect’ dintre problemele existente.
Această abordare poate fi combinată cu altele, de tipul studiilor tehnice, economice sau
sociale, ale căror rezultate ar putea completa analiza făcută în cadrul seminarului cu factorii
interesaţi.
Analiza obiectivelor
Analiza strategiilor
Pasul final al fazei de Analiză constă în alegerea strategiei care va fi aplicată pentru a
îndeplini obiectivele propuse prin proiect. Alegerea strategiei constă în selectarea, din
arborele obiectivelor, a unor obiective care vor fi incluse în proiect (obiective care vor fi
îndeplinite sau parţial îndeplinite ca urmare a implementării proiectului), a altor obiective
care vor rămâne în afara proiectului (obiective care nu vor fi îndeplinite prin proiectul
propus) precum şi în alegerea obiectivului central – “scopul proiectului” şi alegerea
obiectivelor generale
FAZA DE FORMULARE
Matricea Logică prezintă substanţa unui proiect sau program ce se găseşte într-un
format coerent şi uşor de înţeles. Matricea Logică este un instrument de lucru alcătuit din
patru coloane şi patru linii, cu ajutorul cărora definim două concepte:
Prima coloană a Matricii Logice este numită “Logica intervenţiei” (un proiect este
considerat o “intervenţie”) şi stabileşte strategia de bază ce fundamentează proiectul, astfel:
Cele patru niveluri ale obiectivelor din “Logica intervenţiei” (rândurile 1,2,3,4,
prima coloană din Matricea Logică) sunt definite astfel:
Scopul Proiectului
Rezultatele proiectului
Mijloacele materiale şi umane (numite intrări sau «inputs» în limba engleză), sunt
Sursele de verificare (ex.: Raportul anual al Camerei de Comerţ şi Industrie, Rapoarte ale
Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, etc) indică unde şi sub ce formă pot fi
găsite informaţiile despre îndeplinirea Obiectivelor generale, Scopului şi Rezultatelor (măsura
îndeplinirii acestora este dată de Indicatorii de Verificare a Obiectivelor).
Costurile şi sursele de finanţare (CE, Guvern, Banca Mondială, USAID, BERD etc),
conform bugetului proiectului, sunt plasate în rândul de la baza coloanei a treia a Matricii
Logice.
În Matricea Logică, la nivelul Obiectivelor Generale nu există supoziţii. Absenţa lor este
justificată de faptul că Obiectivele Generale, aşa cum s-a arătat mai sus, sunt identificate în
fazele de Programare şi Identificare, când este avută în vedere o viziune mult mai
cuprinzătoare asupra comunităţii, a cărei construcţie depinde de realizarea unui număr mai
mare de programe sau proiecte, decât cel în discuţie. Prin urmare, adăugând toate celorlalte
intervenţii necesare pentru îndeplinirea integrală a Obiectivelor Generale, s-ar introduce un
Pre-condiţiile, poziţionate în ultima casetă la baza coloanei a patra din Matricea Logică
şi în afara ei, reprezintă acele condiţii iniţiale, independente de proiect, care trebuie să fie deja
îndeplinite înainte de începerea activităţilor şi fără de care implementarea efectivă a
proiectului nu este posibilă. Pre-condiţiile răspund la întrebarea: “Ce trebuie să existe, astfel
ca proiectul să poată începe?”
De exemplu, în cazul unui proiect care propune reabilitarea unei clădiri pentru a i se da
o destinaţie socială (Centru de asistenţă socială pentru persoane în vârstă), precondiţiile ar
putea fi :
clădirii.
intervenţiei.
Notă:
Supoziţiile se identifică, aşa cum s-a arătat mai sus, dintre acele obiective care au rămas
în afara Strategiei alese, se formulează în termeni pozitivi (Exemplu: Cadru legislativ stabil,
Acces sporit la credite), apoi se transpun în coloana a patra a Matricii Logice la nivelurile
corespunzătoare ale intervenţiei.
Un proiect este durabil dacă rezultatele pe care le-a produs sunt, pe termen lung, la
îndemâna beneficiarilor, aşadar beneficiile pentru grupurile ţintă şi beneficiari continuă să se
manifeste pe o perioadă îndelungată de timp după încheierea perioadei de implementare a
proiectului. Eşecul multor proiecte în privinţa beneficiilor pe termen lung furnizate
beneficiarilor, poate fi explicat prin faptul că au fost ignoraţi factorii critici de succes. Calitatea
nu trebuie luată în considerare punctual, de regulă puţin înainte de sfârşitul unui proiect, ci pe
toată durata acestuia. Asigurarea calităţii trebuie avută în vedere încă de la prima fază a
ciclului de proiect.
5. Egalitatea şanselor dintre bărbaţi şi femei – cum ţine cont proiectul de nevoile şi
interesele specifice ale femeilor şi bărbaţilor, dacă acesta va conduce la accesul echitabil şi
durabil al femeilor şi bărbaţilor către servicii şi infrastructură, cum va contribui proiectul la
reducerea inegalităţii de şanse pe termen lung.
Sursele de Verificare sunt documente, rapoarte, sondaje, în general orice tip de surse
oficiale, locale sau centrale, în care pot fi găsite informaţii necesare identificării IVO, fie
directe, fie prelucrabile.
(M) Măsurabili: prezintă aspecte cantitative şi calitative ale unui obiectiv care pot fi
măsurate cu unităţile de măsură cunoscute
(R) Relevanţi: sunt semnificativi pentru obiectivul măsurat în contextul proiectului sau
programului
(T) încadraţi într-o perioadă de Timp: fac referire la un anumit interval de timp, bine
precizat, privind stadiul atingerii obiectivului pe care îl verifică.
Adesea este necesar să se identifice mai mulţi indicatori pentru un anumit obiectiv.
IVO trebuie definiţi încă din fazele de Identificare şi Formulare ale Ciclului de proiect,
dar uneori este nevoie ca ei să fie detaliaţi în faza de implementare, când sunt
disponibile mai multe informaţii despre obiectivele proiectului (obiective generale, scop,
rezultate), iar cerinţele de monitorizare devin mai clare.
Acestea ar trebui să cuprindă: forma în care trebuie căutată informaţia privitor la IVO
(ex.: rapoarte de activitate, rapoarte financiare, rapoarte statistice oficiale, baze de date,
documente specifice, etc.)instituţia care poate furniza informaţia privitor la IVO (ex.: Agenţia –
–Judeţeană pentru Ocupare şi Formare a Forţei de Muncă, Camera de Comerţ şi Industrie, etc)
periodicitatea cu care trebuie furnizată informaţia (ex.: lunar, trimestrial, anual, etc.), acolo
unde este cazul.Sursele de verificare, din afara proiectului, ar trebui estimate după criterii ca
accesibilitatea, credibilitatea şi relevanţa. Volumul de muncă şi costurile pentru colectarea
informaţiilor pentru IVO ce urmează să fie alocate în timpul proiectului, trebuie estimate, iar
mijloacele necesare trebuie puse la dispoziţia proiectului.
Odată ce au fost stabilite mijloacele şi costurile, Matricea Logică este completă. Aceasta
trebuie revăzută pentru a verifica dacă:
Cadrul Logic al unui proiect descrie destul de general, ce fel de activităţi trebuie
întreprinse. După ce Matricea fost completată, în mod normal în timpul fazei de formulare, se
trece la planificare, pentru a adăuga detaliile operaţionale.
Planul de activităţi este metoda prin care se prezintă activităţile unui proiect, arătând
secvenţa logică de desfăşurarea a acestora şi orice condiţionări care există între ele.
• PO Sectorial Transport;
• PO Sectorial Mediu;
• PO Regional;
• PO Asistenţă Tehnică.
Ghidul solicitantului
Exemplu de conţinut:
Programul Operaţional
Aranjamente de Implementare
Condiţii pre-contractuale
Anexe (exemplu)
Anexa 8. Referinţe
Cheltuielile eligibile în cadrul proiectului sunt cheltuielile care sunt incluse în lista
cheltuielilor eligibile prevăzută în Ghidul Solicitantului, sunt necesare proiectului şi
îndeplinesc cumulativ condiţiile specificate în Subcapitolul „Reguli generale de eligibilitate a
cheltuielilor” din Ghidul Solicitantului.
° taxe;
° subvenţii şi burse;
Obiectivul urmărit prin regulamentele europene, în ceea ce priveşte ajutorul de stat, este
acela al evitării discriminărilor şi al promovării egalităţii între operatorii economici.
Reglementările privind ajutoarele de stat se aplică doar măsurilor care îndeplinesc toate
criteriile enumerate la articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE.
Normele privind ajutorul de stat cuprind exclusiv măsuri care implică transferul de
resurse de stat (inclusiv de la autorităţi naţionale, regionale şi locale, bănci şi fundaţii publice
etc.). Mai mult, nu este necesar ca ajutorul să fie acordat de stat ca atare.
Transferurile financiare care constituie ajutor pot lua mai multe forme: subvenţii sau
reducerea dobânzii, garanţii pentru împrumuturi, provizioane aferente metodei de
amortizare accelerată, injecţii de capital, scutiri fiscale etc.
• O societate comercială vinde statului un teren la un preţ mai mare decât nivelul pieţei;
• O întreprindere obţine capital de risc de la stat în condiţii care sunt mai avantajoase
decât cele pe care le-ar obţine de la un investitor privat.
(c) Selectivitate
Ajutorul de stat trebuie să fie selectiv, afectând astfel echilibrul între anumite firme şi
competitorii acestora. „Selectivitatea” este ceea ce diferenţiază ajutorul de stat de aşa-
numitele „măsuri generale”, respectiv măsurile care se aplică tuturor firmelor din toate
sectoarele economice dintr-un Stat Membru (de exemplu, majoritatea măsurilor fiscale
naţionale).
Ajutorul trebuie să aibă un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între Statele
Membre. Este suficient dacă se poate arăta că beneficiarul este implicat într-o activitate
economică şi că activează pe o piaţă în care există activităţi de comerţ între State Membre.
Comisia este de părere că ajutorul constituit din sume mici (ajutor de minimis) nu are un
efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între Statele Membre. Comisia consideră
aşadar că un asemenea ajutor nu intră sub incidenţa articolului 87 alineatul (1) din Tratat.
• Regulamentul Consiliului (CE) nr.994/98 din 7 mai 1998 privind aplicarea articolelor
92 şi 93 (în prezent 87 şi 88) ale Tratatului CE anumitor categorii de ajutoare de stat
orizontale;
Domeniu de aplicare
nu este permis niciun ajutor regional pentru industria oţelului sau fibrelor sintetice;
Concepte
Zone prevăzute la articolul 87 alineatul (3) litera (c): Acestea sunt zone problemă definite
pe baza indicatorilor (naţionali) propuşi de statele membre, supuse unei acoperiri maxime a
populaţiei şi unor condiţii minime de prevenire a abuzului.
Ajutor de operare: Ajutor destinat reducerii cheltuielilor curente ale firmei (de exemplu
costuri salariale, costuri de transport, chirii).
Intensitatea ajutorului: ESB exprimat ca procent din costul eligibil total al proiectului.
• Sectoare specifice
De-a lungul anilor, au fost adoptate norme speciale pentru o serie de sectoare
caracterizate printr-o serie de probleme sau exigenţe care trebuiau rezolvate printr-un set
specific de norme. Acestea includ, în prezent, sectoarele de producţie audiovizuală,
radiodifuziune, cărbune, electricitate (costuri irecuperabile), servicii poştale şi construcţii
navale. Există, de asemenea, restricţii specifice în ceea ce priveşte acordarea de ajutor
industriei oţelului şi industriei fibrelor sintetice.
Cu toate acestea, abordarea economică mai precisă nu înseamnă că fiecare caz de ajutor
de stat face obiectul unei evaluări aprofundate specifice. Utilizând raţionamentul economic al
testului comparativ, Comisia Europeană a ţinut seama de cerinţele economice atunci când a
stabilit normele generale privind ajutoarele de stat, oferind, în acelaşi timp, posibilitatea
folosirii sistemului de control cel mai adecvat. În consecinţă, cazurile cu cele mai mici efecte
de denaturare nu sunt considerate ajutor de stat (ajutorul de minimis).
Concept
Regula de mimimis stabileşte o cifră prag pentru ajutor sub care se poate spune că
articolul 87 alineatul (1) nu se aplică, astfel că măsura nu mai trebuie notificată în prealabil
Comisiei.
Criterii
Acesta nu va afecta posibilitatea ca beneficiarul să obţină alt ajutor de stat în cadrul unor
sisteme aprobate de Comisie, fără a se aduce atingere regulii cumulării descrise mai jos.
Plafonul se aplică la ajutorul de orice tip, indiferent de forma pe care o ia sau de scopul
urmărit. Singurul tip de ajutor care nu beneficiază de regula de minimis este ajutorul pentru
export. Regulamentul se aplică doar formelor „transparente” de ajutor, însemnând ajutor
pentru care este posibil să se calculeze în prealabil echivalentul ajutorului brut fără a fi
necesar să se efectueze o evaluare a riscului. Aceasta implică un anumit număr de restricţii în
ceea ce priveşte anumite forme de ajutor, cum ar fi, de exemplu, garanţiile. Doar garanţiile sub
1,5 milioane EUR pot fi acoperite de regulament.
Cumulare
Plafonul de mai sus (200 000 EUR de ajutor de minimis pentru o perioadă de trei ani
fiscali) se aplică sumei totale de ajutor de minimis acordat unei singure societăţi comerciale.
Suma coboară la 100 000 EUR în sectorul transportului rutier.
Atunci când acordă un ajutor de minimis unei anumite întreprinderi, statul membru în
cauză trebuie să verifice dacă noul ajutor nu va ridica suma totală de ajutor de minimis primită
de acea întreprindere în timpul perioadei relevante de trei ani peste plafonul de 200 000 EUR
(sau 100 000 EUR), după caz. Statul membru este răspunzător pentru stabilirea
instrumentelor necesare pentru asigurarea unui control eficient în ceea ce priveşte
respectarea pragului de minimis cumulat. Acest lucru poate fi realizat în două moduri:
Fie statul membru creează un registru central al ajutorului de minimis care să cuprindă
informaţii complete privind toate ajutoarele de minimis acordate de către orice autoritate din
cadrul statului membru. Alternativ, statul membru informează explicit întreprinderea cu
privire la caracterul de minimis al ajutorului şi obţine de la întreprinderea respectivă
informaţii complete despre alte ajutoare de minimis primite în timpul celor doi ani fiscali
anteriori şi în anul fiscal curent. În orice caz, statul membru rămâne răspunzător pentru
asigurarea respectării plafonului cumulat.
În al doilea rând, cazurile pentru care se poate elabora ex ante un set de criterii de
compatibilitate uşor de aplicat sunt scutite de obligaţia de notificare.
În fiecare situaţie în care o formă de ajutor de stat, aşa cum este definit în art. 87.1 al
Tratatului CE, este implicată în realizarea unui proiect, AMPOS va respecta şi va aplica
condiţiile prevăzute în Tratat şi în Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august
2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea
articolelor 87 şi 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare).
Conform art.87 alin.1 al Tratatului CE, ajutorul de stat este: „orice ajutor acordat de către
un Stat Membru sau prin resurse de stat sub orice formă care distorsionează sau ameninţă a
FORTE - Formare trainică pentru parteneriat social
POSDRU/93/3.3/S/62277 73
distorsiona competiţia prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţia anumitor
bunuri, în măsura în care afectează schimbul între Statele Membre, şi va fi incompatibil cu
piaţa comună”.În calitate de beneficiar sunteţi responsabil pentru stabilirea unui sistem
adecvat de monitorizare a proiectului şi pentru păstrarea înregistrărilor.
• necorelări
2. Descrierea proiectului
5. Lista de anexe
Aceste activităţi trebuie structurate sub forma unui calendar de activităţi, în care se vor
preciza termenele de început şi de finalizare a fiecăreia în parte. Pentru derularea acestor
activităţi se vor prezenta resursele materiale precum şi resursele umane ce trebuie alocate
pentru fiecare activitate în parte. Pe baza calendarului de activităţi se va preciza durata de
implementare a proiectului, fără a lua în considerare activităţile preliminare (studii de
prefezabilitate, fezabilitate, proiecte tehnice, detalii de execuţie, autorizaţii, acorduri, studii de
impact, etc).
Exemplu: estimaţi câte persoane din următoarele categorii vor participa la activităţile
proiectului: bărbaţi ; femei; elevi; studenţi; persoane ocupate; vârstnici; persoane inactive;
şomeri persoane aparţinând grupurilor vulnerabile din care:persoane de etnie romă;
persoane cu dizabilităţi ; persoane aflate în detenţie; tineri peste 18 ani
postinstituţionalizaţi;alte grupuri vulnerabile (de specificat).
· activitatea sau activităţile din cadrul proiectului în care este implicat: detaliaţi
modalitatea de implicare a partenerului dumneavoastră în elaborarea şi implementarea
proiectului – vă rugăm să corelaţi aceste informaţii cu activităţile descrise în secţiunea
„Descriere proiect 1” (max. 2.000 caractere);
· regiune/ţara: specificaţi regiunea (în cazul partenerilor naţionali) sau ţara (în cazul
partenerilor transnaţionali);
- obiectivele sale contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin PO, prin Strategia de
implementare a proiectului;
3. Selecţia Faza B
Categoriile de solicitanţi eligibili şi parteneri eligibili (după caz) sunt prevăzute în Ghidul
Solicitantului - Condiţii Specifice corespunzătoare fiecărei cereri de propuneri de proiecte.
În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi juridice se pot asocia şi pot
constitui societăţi comerciale, care sunt persoane juridice de drept privat cu scop patrimonial.
Acestea se pot constitui în una din formele permise de Legea 31/1990 privind societăţile
Actele de comerţ reprezintă acele acte juridice efectuate cu intenţia de a produce profit,
precum şi acte conexe acestora. În relaţiile cu ceilalţi comercianţi, persoana juridică de drept
privat cu scop patrimonial desfăşoară activităţi economice şi încheie acte juridice, prestând
activităţi conform obiectului sau specificului de activitate.
Veniturile obţinute din aceste activităţi nu pot fi folosite decât pentru realizarea scopului
pentru care a fost înfiinţată organizaţia şi nu pot fi distribuite membrilor săi.
Prin obiect de activitate se înţelege atât obiectul principal cât şi obiectele secundare.
Legea nu cere ca aceste condiţii să fie îndeplinite cumulativ, astfel încât partenerul ONG-ului
poate fi: fie o organizaţie similară ONG sau poate demonstra faptul că poate desfăşura
activităţile din proiect, conform activităţilor incluse în obiectul său de activitate.
Relaţii de parteneriat
Partenerii trebuie:
ii) liderul face dovada că partenerii au fost selectaţi dintre organizaţiile care au domenii
de activitate în concordanţă cu obiectivele specifice ale proiectului, în cazul parteneriatelor
stabilite cu entităţi din sectorul privat înregistrate fiscal în alte state membre ale Uniunii
Europene.
Implicarea Partenerilor în proiect trebuie să fie activă în cel puţin 2 (două) din
următoarele faze:
Parţile îşi asumă drepturi şi obligaţii, echivalentul prestaţiei este un folos patrimonial,
iar rambursarea cheltuielilor făcute de către fiecare parte implicată se recuperează pe bază de
Totuşi, calificarea juridică a Acordului de parteneriat nu este o sarcină foarte uşoară din
următoarele considerente.
b) Intenţia de a-l încadra într-o categorie sau alta s-ar putea să fie sortită eşecului
întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege. În esenţa şi natura lui Acordul
de parteneriat este un contract atipic.
În conformitate cu art. 5 şi art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 privind Fondul
Social European, solicitantul/beneficiarul poate transmite cererea de finanţare
nerambursabilă în parteneriat având parteneri naţionali sau transnaţionali. Conform
prevederilor art. 23 din OUG 64/2009 partenerii transnaţionali trebuie să fie entităţi din
statele membre UE.
În concret, dacă proiectul presupune activităţi de consultanţă din partea unei partener
transnaţional sau detaşarea unor angajaţi ai entităţii străine pentru a lucra in România
pe o perioadă lungă de timp (perioade ce depăşesc şase luni calendaristice) în numele
angajatorilor lor, expatriaţii din România creează aici un sediu permanent al entităţii străine.
Cât priveşte capacitatea părţilor semnatare ale Acordului de parteneriat acestea trebuie
să aibă capacitate de exerciţiu, adică să aibă aptitudinea de a-şi asuma drepturi şi obligaţii
prin încheierea de acte juridice.
Părţile
Obiectul contractului
Durata contractului
Proprietatea
Dispoziţii finale
- acordarea prefinanţării
partener/parteneri)
ÎNLOCUIREA PARTENERILOR
În cazul în care unul dintre parteneri se retrage sau nu îşi poate desfăşura în continuare
activităţile asumate, din motive obiective, Beneficiarul poate propune înlocuirea acestuia cu
un alt partener care să îndeplinească aceleaşi condiţii de desemnare ca şi partenerul anterior.
În acest caz, condiţiile de selecţie a proiectului şi acordare a finanţării nu trebuie să fie
afectate de schimbarea propusă, altfel contractul de finanţare fiind reziliat de drept.
Facturile emise de către parteneri naţionali vor cuprinde în mod obligatoriu informaţiile
cerute de Art. 155, alineat 5 din Codul Fiscal precum şi:
Plăţile către partenerii naţionali vor fi făcute în lei iar către cei transnaţionali în lei sau
altă monedă stabilită de comun acord, conform acordului părţilor.
ACORDAREA PREFINANŢĂRII
În cazul în care Beneficiarul primeşte prefinanţare, acesta are opţiunea de a utiliza suma
RAMBURSAREA CHELTUIELILOR
În conformitate cu art. 177 şi art. 178 din Tratatul de Funcţionare a UE, Regulamentele
pentru politica de coeziune vor fi adoptate conform procedurii legislative ordinare, după
consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social.
Programare;
Management şi control;
Monitorizare şi evaluare;
Regulamentele Europene
Toate aceste regulamente prezentate mai jos, sunt în prezent în curs de revizuire, pentru
a fi corelate cu noile condiţii, politici şi criterii formulate pentru viitorul cadru de programare
2014 - 2020.
CSNR face legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare, stabilite în Planul Naţional
de Dezvoltare 2007-2013, şi priorităţile la nivel european – Orientările Strategice Comunitare
(OSC) privind Coeziunea 2007-2013 şi Liniile Directoare Integrate ale UE pentru Creştere
Economică şi Locuri de Muncă 2005-2008 (http://www.fonduri-
ue.ro/upload/118786175226.pdf).
Acest document derivă din Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013 (PND); CSNR
detaliază priorităţile stabilite în PND, cu excepţia celei referitoare la dezvoltarea economiei
rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol.
Aşadar, CSNR cuprinde doar acele priorităţi ale PND care sunt acoperite de Programe
Operaţionale susţinute financiar exclusiv prin IS. Spre deosebire de PND, CSNR este un
document obligatoriu în negocierile cu Comisia Europeană pentru stabilirea arhitecturii
naţionale a implementării IS.
Viziunea CSNR constă în crearea unei Românii competitive, dinamice şi prospere, iar
principalul obiectiv general este reducerea disparităţilor sociale şi de dezvoltare economică
dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene prin generarea unei creşteri
suplimentare de 10% a PIB până în anul 2014.
Pornind de la obiectivul general, cele 6 priorităţi naţionale de dezvoltare din PND 2007-
2013 şi cele 3 priorităţi din Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea, în cadrul
CSNR au fost stabilite 4 priorităţi tematice:
H.G. nr. 1115 din 15/07/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de
Dezvoltare
H.G. nr. 759 din 11/07/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în
cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale- text actualizat în baza
actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I,
până la 21 mai 2008
OMFP nr. 820 din 18/03/2010 pentru aprobarea Convenţiei privind implementarea
Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru
economia românească, finanţate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene
alocate României, a Contractului de garantare şi a modelului înscrisului prevăzut la art. 8
Educaţie, formare şi învăţare de-a lungul vieţii: Un sfert din toţi elevii au
competenţe slabe de citire, unul din şapte tineri abandonează studiile şi formarea prea
devreme. Aproximativ 50% ating un nivel mediu de calificare, însă acesta nu este
suficient pentru a răspunde nevoilor pieţei. Mai puţin de o persoană din trei din
populaţia cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani are o diplomă universitară,
comparativ cu 40% în SUA şi peste 50% în Japonia. Potrivit indicelui Shanghai, numai
două universităţi europene figurează în clasamentul mondial al primelor 20 de
universităţi.
De asemenea, Europa este în urmă în ceea ce priveşte internetul de mare viteză, ceea ce
afectează capacitatea acesteia de inovare, inclusiv în zonele rurale, precum şi în ceea ce
priveşte diseminarea online a cunoştinţelor şi distribuţia online de bunuri şi servicii.
Acţiunile în cadrul acestei priorităţi vor duce la eliberarea potenţialului inovator al
Europei, ameliorând rezultatele în domeniul educaţiei, calitatea şi rezultatele instituţiilor de
învăţământ şi valorificând avantajele economice şi sociale ale societăţii digitale. Aceste politici
ar trebui realizate la nivel regional, naţional şi european.
1. INIŢIATIVA EMBLEMATICĂ „O UNIUNE A INOVĂRII”
lansarea unui Cadru pentru încadrarea în muncă a tinerilor, în care să fie prezentate
politicile menite să reducă rata şomajului în rândul tinerilor: acest cadru ar trebui să
promoveze, cu ajutorul statelor membre şi al partenerilor sociali, intrarea tinerilor pe
piaţa muncii prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experienţe de muncă,
inclusiv printr-o iniţiativă („Primul loc de muncă EURES”) al cărui obiectiv este de a
spori şansele tinerilor de ocupare a unui loc de muncă prin favorizarea mobilităţii în
UE.
să faciliteze intrarea tinerilor pe piaţa muncii prin acţiuni integrate care cuprind, inter
alia, îndrumare, consiliere şi ucenicie.
Obiectivul este de a obţine beneficii sociale şi economice durabile, datorită unei pieţe
unice digitale, bazate pe internet rapid şi ultrarapid şi pe aplicaţii interoperabile, care să
oferirea unui cadru juridic stabil, care să stimuleze investiţiile într-o infrastructură
pentru internet de mare viteză, deschisă şi competitivă, precum şi în serviciile conexe;
crearea unei adevărate pieţe unice pentru conţinutul şi serviciile online (şi anume,
servicii web ale UE sigure şi fără frontiere şi pieţe de conţinut digital) care să
beneficieze de niveluri ridicate de securitate şi încredere, de un cadru echilibrat de
reglementare cu regimuri clare de drepturi, de consolidarea licenţelor multiteritoriale,
de protecţie şi remuneraţie adecvate pentru deţinătorii de drepturi şi de un sprijin
activ în vederea digitalizării bogatului patrimoniu cultural european şi a modelării
guvernanţei globale a internetului;
Simplul fapt de a atinge obiectivul UE ca 20% din energia folosită să provină din surse
regenerabile ar putea permite crearea a peste 600 000 de locuri de muncă în UE. Dacă
la aceasta se adaugă obiectivul de 20% privind eficienţa energetică, în joc sunt peste 1
milion de noi locuri de muncă.
Industria şi mai ales IMM-urile au fost grav afectate de criza economică şi toate
sectoarele se confruntă cu provocările generate de globalizare şi de adaptarea proceselor lor
de producţie şi a produselor lor la o economie cu emisii scăzute de carbon. Impactul acestor
provocări va fi diferit de la un sector la altul: în timp ce unele sectoare vor trebui să se
„reinventeze”, altele vor beneficia de noi oportunităţi de afaceri create de aceste provocări.
stabilirea unei politici industriale care să creeze condiţiile cele mai favorabile pentru a
menţine şi a dezvolta o bază industrială puternică, competitivă şi diversificată în
Europa, precum şi pentru a sprijini tranziţia sectoarelor de producţie către o utilizare
mai eficientă a energiei şi a resurselor;
Europa trebuie să îşi valorifice pe deplin potenţialul de forţă de muncă pentru a face
faţă provocărilor pe care le reprezintă îmbătrânirea populaţiei şi creşterea concurenţei
mondiale. Vor fi necesare politici de promovare a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi
pentru a creşte participarea forţei de muncă, ceea ce va contribui la creştere şi la coeziune
socială.
ocuparea forţei de muncă: din cauza schimbărilor demografice, forţa de muncă de care
dispunem este în scădere. Numai două treimi din populaţia noastră activă are în
prezent un loc de muncă, în comparaţie cu peste 70% în SUA şi în Japonia. Rata
ocupării forţei de muncă este scăzută în special în rândul femeilor şi al lucrătorilor în
vârstă. Tinerii au fost grav afectaţi de criză, cunoscând o rată a şomajului de peste 21%.
Se întrevede un risc ridicat ca persoanele neintegrate în câmpul muncii sau care au
legături slabe cu acesta să piardă teren pe piaţa muncii;
Pentru aceasta este nevoie să promovăm autonomia cetăţenilor prin dobândirea de noi
competenţe care să permită forţei noastre de muncă actuale şi viitoare să se adapteze la noile
condiţii şi la eventualele schimbări de carieră, să reducă şomajul şi să sporească
productivitatea muncii. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:
să pună în aplicare măsurile naţionale de flexicuritate, astfel cum s-a convenit în cadrul
Consiliului European,
Pentru activităţile privind Infrastructura de turism publică / privată, care intră sub
incidenţa regulilor ajutorului de stat: Unităţi administrativ-teritoriale (autorităţi ale
administraţiei publice locale); Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară definite conform
prevederilor Legii nr. 215/2001, cu modificările ulterioare; Parteneriate între unităţi
administrativ-teritoriale (autorităţi ale administraţiei publice locale); Parteneriate între
Obiective specifice:
Beneficiar eligibil: Compania Naţională de Căi Ferate ”CFR” SA (CNCF “CFR” SA)
Beneficiari eligibili: Compania Naţională de Căi Ferate ”CFR” SA (CNCF “CFR” SA);
Operatorii naţionali de transport feroviar public de călători.
Beneficiari eligibili: R.A. Aeroportul Cluj Napoca; R.A. Aeroportul Craiova; R.A.
Aeroportul “Delta Dunării” Tulcea; R.A. Aeroportul Satu Mare; R.A. Aeroportul Baia Mare; R.A.
Aeroportul Iaşi; S.C. Aeroportul Arad S.A.; R.A. Aeroportul Transilvania Târgu-Mureşs; R.A.
Beneficiari eligibili: Autorităţi ale administraţiei publice locale sau parteneriate între
autorităţi ale administraţiei publice locale.
Beneficiari eligibili: Compania Naţională de Căi Ferate ”CFR” SA (CNCF “CFR” SA);
Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA (CNADNR SA);
Autoritatea Navală Română (ANR); Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile
S.A. (CN ACN SA); Regia Autonomă Administraţia Fluvială a Dunării de Jos Galaţi.
Obiective specifice:
• DMI 2.2 Reabilitarea siturilor contaminate istoric Beneficiari eligibili: Autorităţi ale
administraţiei publice locale (Consilii Judeţene, Consilii Locale)
Beneficiari eligibili: Autorităţi ale administratiţiei publice locale din localităţile selectate
(25 de municipalităţi)
• DMI 5.2 Reducerea eroziunii zonei costiere Beneficiar eligibil: Administraţia Naţională
Apele Române
• studii şi cercetări privind experienţele de reformă ale administraţiei locale din alte
state membre;
Beneficiari eligibili: SGG – DPP; Instituţiile publice din sectoarele prioritare; Ministere;
MAI; Agenţii; Autorităţi ale administraţiei publice locale; ONG-uri; Universităţi; Asociaţiile de
dezvoltare inter-comunitară.
Beneficiari eligibili: SGG – DPP; Ministere; MAI; ONG-uri; Universităţi; MFP; Institutul
Naţional de Statistică.
Beneficiari eligibili: SGG – DPP; Instituţiile publice din sectoarele prioritare; Ministere;
MAI; Agenţii; Autorităţi ale administraţiei publice locale; ONG-uri; Universităţi; Asociaţiile de
dezvoltare inter-comunitară.
Beneficiari eligibili: SGG – DPP; Instituţiile publice din sectoarele prioritare; Ministere;
MAI; Agenţii; Autorităţi ale administraţiei publice locale; ONG-uri; Universităţi; Structuri
asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale; ANAF; Asociaţiile de dezvoltare inter-
comunitară.
După transmiterea on-line a cererii de finanţare, declaraţiile (anexele 1-5 ale cererii de
finanţare) tipărite, datate, semnate şi ştampilate şi acordul de parteneriat completat, datat,
semnat şi ştampilat trebuie transmise prin servicii de curierat de către AMPOS în termen de
maxim 5 zile de la transmiterea electronică a proiectului.
Pentru a începe completarea unei cereri de finanţare, paşii pe care trebuie să îi urmaţi
sunt:
· Adresă poştă electronică (specificaţi adresa de e-mail) – max. 150 caractere. Datele pe
care le introduceţi în această secţiune privind denumirea organizaţiei si adresa de poştă
electronică vor fi automat introduse de sistemul informatic în secţiunile următoare. În acest
sens, vă asiguraţi si verificaţi corectitudinea acestor informaţii înainte de a confirma crearea
contului. După introducerea acestor date vă rugăm să utilizaţi butonul „Creare cont”. Numele
de utilizator şi parola astfel stabilite vor fi utilizate de dumneavoastră de fiecare dată când
accesaţi respectivul sistem informatic.
Dacă doriţi să transmiteţi mai multe cereri de finanţare pentru diferite cereri de
propuneri de proiecte, informaţiile pe care le-aţi completat în secţiunea „Profilul meu” nu
trebuie completate pentru fiecare cerere de finanţare, ci doar modificate, dacă este cazul.
Astfel, în cazul în care transmiteţi mai multe cereri de finanţare, sistemul informatic va ataşa
automat datele introduse de dumneavoastră în secţiunea „Profilul meu” fiecărei cereri de
finanţare completate şi transmise. De asemenea, sistemul informatic va insera automat datele
introduse de dumneavoastră în secţiunea „Profilul meu” în cadrul declaraţiilor finale ale
cererii de finanţare.
· „Finanţări anterioare
2.1. Anexele 1-5 si 7 au fost trimise în termenul limită stabilit de Ghidul solicitantului
(10 zile lucrătoare)
4.1. Anexele 1-5 si 7 îndeplinesc condiţiile de formă şi de conţinut stabilite prin Ghidul
Solicitantului şi sunt cele generate de ActionWeb
4. Fiecare dintre parteneri sunt implicaţi în cel puţin două din următoarele aspecte:
implementarea proiectului, furnizare de expertiză, resurse umane şi materiale, finanţarea
proiectului
1. RELEVANŢĂ
Max. 30puncte
SUBTOTAL RELEVANŢĂ 30
2. METODOLOGIE
Max. 40 puncte
2.4. Calificări şi experienţă (sunt prezentate profile profesionale adecvate, din punct de
vedere al experienţei, calificărilor, competenţelor şi abilităţilor pentru managementul şi
realizarea activităţilor proiectului (echipa de implementare a proiectului inclusiv managerul
de proiect); este descrisă clar o distribuire eficientă a responsabilităţilor în cadrul echipei de
implementare) 5pct
2.7. Egalitate de şanse şi de gen (proiectul are în vedere asigurarea condiţiilor care să
permită accesul şi participarea grupului/grupurilor ţintă la activităţile proiectului şi evitarea
discriminării) 5pct
SUBTOTAL METODOLOGIE 40
3. SUSTENABILITATE
Max. 10puncte
SUBTOTAL SUSTENABILITATE 10
4. COST-EFICIENŢĂ
Max. 20 puncte
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a
Guvernului României