Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tu esti barbat si trebuie sa stii ce faci. Te intreb numai; nu vreau sa te descos; tu iti dai seama daca ai
ori nu ai ceva sa-mi spui. Fa cum stii, dar eu iti spun, si nu ma lasa inima sa nu-ti spun, ca Lica e om
rau si om primejdios".
Profund cinstita, ea se sperie atunci cand gaseste in sertarul cu bani o bancnota rupta la un colt,
prevenindu-si barbatul ca hartia apartinuse femeii in doliu, care fusese ucisa in padure si incearca
inca odata sa-l faca sa i se destainuie.
Alte stari interioare se releva in mod indirect din fapte si intamplari ce se petrec la han si in
imprejurimi. Vesela si vioaie la inceput, Ana devine din ce in ce mai trista, fiind ingrijorata de
incidentele de la han si de-a dreptul cuprinsa de disperare in noaptea in care Lica ramasese la Moara
cu noroc. Nedumerirea si nesiguranta pun stapanire pe tanara femeie, deoarece nu recunoaste pe
niciunul dintre cei care starnisera de trei ori latraturile cainilor, dar, increzatoare in sotul ei, se
linisteste, gandindu-se ca el stie despre ce e vorba. Desi il iubeste pe Ghita si-i marturiseste ca tine la
el "cu toata inima", este cuprinsa de vraja lui Lica, fiind "oarecum speriata de barbatia infatisarii lui",
mai ales ca si sotul ei o indeamna sa joace cu Samadaul ca doar "n-are sa-i ia ceva din frumusete".
Simtindu-se tot mai instrainata de sotul ei, "Ana cea blanda si delicata", cum o caracterizeaza direct
naratorul omniscient, aluneca rapid spre prapastia pacatului, inselandu-si barbatul pe care ajunsese
sa-l dispretuiasca pentru slabiciunea si lasitatea lui, gâdnduri pe care le marturiseste Samadaului: "Tu
esti om, Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa."
Refuzand sa plece de sarbatori cu batrana si copiii la rude, pentru a putea ramane cu barbatul ei la
carciuma. Cu toate acestea, in timp ce Ghita plecase la Ineu, Ana ii cedeaza Samadaului, apoi il roaga
s-o ia cu el, deoarece se rusina de fapta sa, "nu vreau sa-l mai vad; nu pot sa mai dau fata cu el!".
Femeia devine o victima iar sfarsitul Anei este inevitabil, Ghita o injunghie in inima, in timp ce ea
striga cu disperare: "Nu vreau sa mor, Ghita!". Cand Lica se apleaca asupra ei, cu ultimele puteri,
Ana "ii musca mana si isi infipse ghearele in obrajii lui", adunand in gestul ei disperat "ura si
dispretul pentru sotul nedemn, setea de razbunare si patima neostoita pentru Lica, regretul infiorator
pentru propriile-i pacate, constiinta vinovatiei si in acelasi timp a nevinovatiei" (Pompiliu Marcea).
Bun cunoscator al psihologiei umane, al randuielilor rurale, al datinilor, obiceiurilor si superstitiilor,
Ioan Slavici este neîndurator cu cei care se abat de la principiile fundamentale ale moraiei si-si
pedepseste personajele proportional cu greselile savarsite de acestea. Focul din finalul nuvelei este
sugestiv pentru nevoia de a fi purificat locul acela de toate relele ce se infaptuisera la carciuma
Moara cu noroc.