SISTEMUL NERVOS

Descriere anatomică
Sistemul nervos (SN) este un sistem de integrare a vieţii somatice,
vegetative şi endocrine. Avem astfel:
-sistem nervos somatic (SNS)– prin care se asigură legătura cu mediul
înconjurător
-sistem nervos vegetativ (SNV) – prin care se asigură conducerea şi
funcţionarea organelor interne
S.N. conţine:
-apă
-substanţe minerale
-substanţe organice (lipide complexe, nucleoproteine şi puţin glicogen)
-neurohormoni (ocitocina şi vasopresina)
-substanţe nespecifice (acid ribonucleic – în cantităţi mari)
Mecanismul funcţional de bază al S.N. este actul reflex, care înseamnă
reacţia de răspuns a organismului la un stimul intern sau extern
-suportul actului reflex este arcul reflex format din:
*receptor
*căi aferente (senzitive)
*centri nervoşi
*căi eferente (motorii)
*mecanismul de feedback
Pasul 1 Pasul 2
Perceperea Activarea Ramura dorsală
stimulului şi neuronului
activarea senzitiv
receptorului

ARCUL
receptor REFLEX
stimul

efector
Pasul 5
Răspunsul
efectorului Pasul 3
Ramura ventrală Informaţia
Pasul 4 procesată la
Activarea nivelul SNC
neuronului
motor

Schema arcului reflex

1
 calea aferentă calea eferentă
Receptor -------------------- Centru reflex ----------------- Efector

fibre senzitive SNC fibre motorii ↓ ↓

(neuroni senzoriali) (neuroni motori) muşchi glande

↓
structura specializată pt
recepţionarea anumitor
stimuli /variaţii ale diferitelor
forme de energie (mecanică,
termică, chimică)

Unitatea morfologică şi funcţională a sistemului nervos este neuronul,

format din: -un corp celular numit pericarion (susţine informaţia)
-o prelungire lungă numită axon (fibra nervoasă)
-nişte prelungiri scurte numite dendrite.
-corpii neuronali constituie substanţa cenuşie a SN
-prelungirile, substanţa albă
-printre corpii neuronali se găsesc celule ce umplu spaţiul dintre neuroni şi se
numesc nevroglii (celule gliale).
-relaţiile dintre neuroni, poartă numele de sinapse, ele fiind acelea
care determină propagarea unidirecţionată a influxului nervos în organism.

După importanţa sa şi modul în care este dispus, sistemul nervos se

împarte în:
-sistem nervos central (SNC) format din encefal (trunchi cerebral, cerebel,
diencefal, emisfere cerebrale) şi măduva spinării (encefalul şi măduva spinării
formează „procesorul central” al sistemului nervos)

-sistem nervos periferic (SNP) format din nervi şi ganglioni

2
 Sistemul nervos central primeşte din organele de simţ şi din receptori
impulsurile sosite prin nervii senzitivi, le filtreză şi le analizează, apoi prin
nervii motori transmite concluzii, obligând muşchii şi glandele să reacţioneze
corespunzător la impulsurile primite.
Sistemul nervos central cuprinde encefalul şi măduva spinării.
1.Encefalul este partea SNC-ului care se găseşte adăpostită în neurocraniu şi
care poate fi împărţit în 3 regiuni distincte:
*Trunchiul cerebral, aşezat în continuarea canalului medular, este alcătuit
din:
-bulbul rahidian
-puntea lui Varolio
-mezencefal, ce cuprinde tuberculii cvadrigemeni şi pedunculii cerebrali
La acest nivel se găsesc:
-centrii nervoşi ai perechilor de nervi cranieni III – XII
-centrii cardiovasculari, respiratori şi ai altor activităţi vegetative
*Cerebelul sau creierul mic acoperă posterior bulbul şi este acoperit parţial
de emisferele cerebrale
-anatomic prezintă lateral două emisfere cerebelare, iar median un lob mai
mic numit vermis
-are rol ȋn coordonarea echilibrului

*Creierul propriu zis

-este regiunea suprapusă trunchiului cerebral şi cerebelului, situată în
compartimentul superior al cutiei craniene
-este alcătuit din diencefal şi emisferele cerebrale.

a)Diencefalul (creierul vechi)

- este etajul nervos care se găseşte dispus în continuarea şi deasupra
mezencefalului
-este acoperit de emisferele cerebrale
-cuprinde două mase nervoase importante: talamusul şi hipotalamusul,
cu rol de staţie de releu pe traseul căilor senzitive şi senzoriale şi centru de
integrare pentru funcţiile vegetative
-la nivelul hipotalamusului se secretă hormonii hipofizei posterioare
(neurohipofizei)

3
b)Emisferele cerebrale (creierul nou) prezintă la suprafaţă scoarţa cerebrală
-sunt în număr de două, separate de fisura inter-emisferică, legate prin
substanţa albă şi conţin ventriculii (cavităţi) laterali (1 şi 2)
-prezintă pe suprafaţa lor feţe, scizuri şi lobi
-aici este sediul analizei, sintezei şi memoriei
-ȋn acelaşi timp, centrii corticali controlează centri subcorticali

4
2.Măduva spinării
-are forma unui cilindru, uşor turtit, dorso-vertebral, situat în canalul
vertebral; (lungime aprox.40cm)
-acest aspect de păstrează până la nivelul vertebrei L2
-de la acest nivel ȋn jos măduva spinării se continuă sub forma nervilor
„cozii de cal”
-ca întreg sistemul nervos este formată din:
*substanţă cenuşie ce conţine centri somatici, centri vegetativi
*substanţă albă compusă din căi, fascicule, cordoane, cu traseu ascendent
şi traseu descendent, către celelalte etaje ale SNC

nerv=formaţiune anatomică, cu aspect filar, albicios

-se ramifică spre periferia şi spre interiorul diferitelor organe externe şi
interne
-realizează legătura dintre SNC şi restul organismului
-pot fi motori sau senzitivi
a)nerv aferent=format numai din fibre senzitive, care transmit impulsurile
nervoase de la organele de simţ spre centrii nervoşi
b)nerv eferent=format numai din fibre motorii şi secretorii, care transmit
comenzile de la centrii nervoşi la periferie
c)nerv mixt=conţine atât fibre senzitive, cât şi motorii şi secretorii

-mănunchiurile de fibre motorii şi senzitive ce ȋmpânzesc un organ sau un

teritoriu bine determinat alcătuiesc nervii
-diferitele organe şi diferitele zone sunt „deservite” de nervi diferiţi
-din sistemul nervos pornesc ȋn total 43 de perechi de nervi:
*12 perechi de nervi cranieni din creier
*31 de perechi de nervi din părţile laterale ale măduvei spinării
-nervii cranieni inervează ȋn primul rând organele de simţ şi muşchii capului
-nervii spinali pornesc din segmentele măduvei spinării şi conţin atât fibre
senzitive, cât şi motorii; acestea inervează tot organismul de la gât ȋn jos
-fiecare nerv spinal cu originea din măduva spinării are două rădăcini: printr-
una trec fibrele motorii, prin cealaltă fibrele senzitive
-legătura dintre SNC şi diferite organe o fac nervii (se transmit excitaţiile spre
SNC nervi senzitivi, iar cei prin care se transmit comenzi de la centru spre
organenervi motori)
-impulsurile vegetative aferente ajung la viscere prin 2 subdiviziuni majore,
numite sistem nervos simpatic si sistem nervos parasimpatic.

5
6
7
Sistemul nervos periferic
Porţiunea periferică este formată din nervi şi ganglioni
Nervii sunt de două feluri:
a)spinali sau rahidieni (care pornesc de la nivelul măduvei spinării)
-există 31 de perechi de nervi spinali, micşti (senzitivo-motori) dispuşi de-a
lungul coloanei vertebrale, ce vor forma plexuri metamerice, cu excepţia
celor din regiunea toracică ce vor forma nervii intercostali.
b)cranieni (care au centrii situaţi la nivelul creierului)
-nervii cranieni sunt în număr de 12 şi, cu excepţia primilor 2, reprezintă
porţiunea periferică a encefalului

Ganglionii sunt reprezentaţi de corpii neuronali şi se află dispuşi:

*de o parte şi de alta a măduvei în lanţul ganglionar vegetativ simpatic
*în apropierea organelor viscerale sau în peretele viscerelor şi se
numesc ganglioni viscerali sau parasimpatici

După funcţiile sale, sistemul nervos se împarte în sistem nervos

somatic (SNS) şi sistem nervos vegetativ (SNV)
Sistemul Nervos Somatic (SNS)
-este implicat ȋn controlul voluntar al mişcărilor corpului prin acţionarea
muşchilor scheletici şi recepţia stimulilor externi
-este sub control cortical
Sistem Nervos autonom sau Vegetativ
-este parte a sistemului nervos care controlează funcţiile viscerelor
-controlează:
*tensiunea arterială
*secreţia şi motilitatea gastrointestinală
*evacuarea vezicii urinare (acţiune asupra muşchilor netezi)
*transpiraţia
*termoreglarea
-SNV este activat de către centrii din măduva spinării, trunchiul cerebral
şi hipotalamus
-este relativ autonom (nu are control cortical)

-impulsurile vegetative eferente ajung la viscere prin două subdiviziuni

majore, numite:

8
a)Sistemul nervos simpatic
-este responsabil de reacția de “fugă sau luptă”
-aceasta se desfăşoară prin intermediul a două substanţe (hormoni
medulo-supra-renalieni):
-adrenalină(epinefrină)
-noradrenalină(norepinefrină) care sunt eliberate ȋn sânge
-sistemul nervos simpatic acționează autonom, fară control conștient și
pregătește corpul pentru acțiuni în situații periculoase:
• creșterea ritmului cardiac
• constricția vaselor sanguine
• constricţia muşchilor sfincterelor digestive
• dilatarea pupilelor
• piloerecția (pielea găinii)
• dilatarea bronhiilor
• scăderea motilității intestinului gros
• creșterea transpirației
• creșterea presiunii sanguine
b)Sistemul nervos parasimpatic se mai numește şi sistemul nervos pentru
“odihnă și digestie”
-funcționează invers față de sistemul simpatic
-totuși, în unele țesuturi funcționează mai degrabă împreună
-acţiuni:-conservarea energiei
-încetinirea ritmului cardiac
-creșterea activității intestinale
-creșterea activității glandelor
-relaxarea mușchilor sfincterelor digestive

9
Funcţiile sistemului nervos
-coordonează toate funcţiile organismului voluntare şi involuntare
-procesează informaţiile primite din lumea exterioară, trimiţându-le
tuturor părţilor corpului, de unde acestea se întorc în creier şi măduva
spinării.
-prin sinapse constituie un sistem de comunicare dintre el şi întreg
organismul.
SOMATIC=care aparține sau care se referă la corpul organismelor vii
celule somatice = celulele corpului (cu excepția celor sexuale)

VEGETATIV=care indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în afara controlului voluntar și se

realizează într-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului și conducerii scoarței)
sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inervează organele interne

NUCLEOPROTEINĂ=substanță care se găsește în nucleele celulelor, în plasma celulară

GLICOGEN=polizaharidă având o structură asemănătoare cu amidonul, care se găsește mai ales în ficat
și în mușchi

OCITOCINĂ=substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine

VASOPRESINĂ=hormon cu acțiune vasoconstrictoare și antidiuretică secretat de hipofiza posterioară

ARN (acid ribonucleic) – compus organic complex (acid nucleic) prezent în celulele vii, implicat în sinteza
proteinelor

EFERENT=care duce (în afară)

fibre nervoase eferente = fibre nervoase prin care excitația trece de la centrii nervoși spre zonele
periferice ale corpului.

CORTICAL=care ține de scoarța sau de învelișul exterior al unui organ sau de scoarța creierului

Sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni și din
fibre nervoase care reglează, sub controlul scoarței cerebrale, funcțiile glandelor și ale organelor
interne.

Sistem (nervos) parasimpatic= una dintre cele două părți periferice ale sistemului nervos vegetativ, care
încetinește bătăile inimii și accelerează mișcările tubului digestiv

ADRENALINĂ=hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică utilizat ca

medicament datorită proprietăților vasoconstrictoare și stimulatoare ale mușchiului cardiac; epinefrină

NORADRENALINĂ=hormon analog adrenalinei care se găsește în glanda suprarenală și în terminațiile

nervilor simpatici

10
 Sistemul nervos

SISTEMUL NERVOS CENTRAL

(neuroni de asociatie)

ENCEFAL MADUVA SPINARII

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

(nervi si ganglioni)

NERVI SPINALI
NERVI CRANIENI
(rahidieni)

Nervi formati din:

FIBRE FIBRE
SENZITIVE MOTORII

SN SOMATIC SN VEGETATIV

SN SIMPATIC SN PARASIMPATIC
(stres) (relaxare)

Conexiunea minte/corp
-creierul reprezintă computerul organismului, generând activităţile operatorii
şi de programare ale minţii
-nervii reprezintă comunicarea cu noi înşine şi cu ceilalţi
-măduva spinării corelează cu gândurile şi cu modelele noastre de
comportament
-sistemul nervos este negativ influenţat de modelele învechite

11
 ORGANELE DE SIMŢ

Scoarţa cerebrală este mereu informată ȋn legatură cu tot ce se petrece ȋn

mediul extern şi intern al organismului.
Tot ceea ce ştim despre lumea ȋnconjurătoare: culori, mirosuri, sunete,
asprime, duritate, temperatură, ştim datorită simţurilor.
Organele de simţ, fiind ȋn contact cu factorii mediului, recepţionează
informaţii, le transmit sub formă de influx nervos la scoarţa cerebrală, unde se
transformă ȋn acte de conştiinţă, ȋn senzaţii: văz, auz, gust, miros, tactile, dureroase şi
termice.

Descriere anatomică
1.Tegumentul sau pielea formată din:
-epiderm (la exterior)
-derm (strat regenerativ şi vascular)
-hipoderm (bogat ȋn ţesut conjunctiv ş i celule adipoase)
-este organul cu cea mai mare dimensiune de pe suprafaţa corpului: are
aproximativ 1,5 mp şi 1-4 mm grosime, în funcţie de zonă
-la nivelul epidermului şi dermului se află terminaţii nervoase libere şi
încapsulate, ce reprezintă receptori pentru căldură, răceală, atingere,
presiune şi durere
Funcţiile tegumentului sunt:
- de protecţie contra: loviturilor, microbilor, radiaţiilor solare, faţă de unele
lichide sau gaze;
- la nivelul ei are loc o uşoară respiraţie cutanată;
- funcţie de excreţie prin glandele sudoripare;
- de termoreglare;
- este un organ al sensibilităţii cutanate, tactile, termice şi dureroase;
- depozitează ţesutul adipos;
- prin secreţia sudorii intervine în metabolismul apei şi al ionilor minerali;
- funcţie de absorbţie.

12
2.Ochii sunt formaţi din:
a)globii oculari
b)organele anexe ale acestora (de apărare: sprâncene, pleoape cu gene, glande
lacrimale)
a)globii oculari
-globii oculari sunt aşezaţi în orbite
-au o formă sferică
-sunt formaţi din medii refringente şi 3 tunici acoperite de o membrană
capsulară astfel:
1.tunica externă prezintă două porţiuni: sclerotica (partea albicioasă a
globului ocular) şi corneea (o membrană transparentă formată din 5 straturi)
2.tunica mijlocie este reprezentată prin: coroidă, corpul ciliar şi irisul;
orificiul delimitat de iris se numeşte pupilă şi prin modificarea dimensiunii
sale (de către muşchii irisului) serveşte la dozarea luminii care ajunge la retină
3.tunica internă este reprezentată de retină, formată dintr-o:
*foiţă externă, ce conţine un strat de celule pigmentare
*foiţă i n ternă care în totalitate în retină formează 10 straturi şi unde se
găsesc celulele senzoriale vizuale fotoreceptoare (în formă de conuri şi
bastonaşe);
-retina conţine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile conuri şi
bastonaşe.
-bastonaşele sunt foarte sensibile la lumină, dar cu excepţia
culorilor albastru şi verde, nu pot diferenţia culorile;
-conurile pot deosebi culorile şi măresc claritatea imaginii, dar
sunt nefuncţionale ȋ n condiţii de lumină slabă.
-pe retină există o zonă numită pată galbenă, la nivelul căreia de găseşte o
depresiune numită foveea centralis, cu acuitate vizuală maximă şi aici
întâlnim numai celule în formă de conuri
-tot pe retină există o zonă pe unde iese nervul optic (perechea II de nervi
cranieni) numită pată oarbă.
Mediile refringente ale globului ocular formează sistemul dioptric
al ochiului şi sunt reprezentate prin:
-cornee -umoare apoasă (situată ȋntre cornee şi cristalin)
-cristalin -corpul vitros (poziţionat ȋntre cristalin şi retină).
b)Organele anexe ale globului ocular sunt reprezentate de:
-cei 6 muşchi ai globului ocular (4drepţi şi 2 oblici)
-sprâncene, pleoape şi aparatul lacrimar
13
Simţul văzului
-organ de simţ propriu-zis, receptorii sunt reprezentaţi prin celule vizuale, care se află ȋn
cei doi ochi, aşezaţi ȋn faţă
-partea principală a ochiului este globul ocular, bine protejat de o cavitate osoasă,
numita orbită
-ȋn afară de orbită, ochiul mai este apărat de organe anexe (de apărare): sprâncene,
pleoape cu gene, glande lacrimale.
-mişcarea ochilor ȋn orbită este asigurată de muşchi (organe anexe de mişcare)
-globul ocular are formă aproape sferică, cu un diametru de aprox 2,4 cm:
*la exterior se observa sclerotica (partea albicioasă a globului ocular) cu rol de apărare
*ȋndepărtând sclerotica, se află o membrană de culoare brun-ȋnchis, puternic
vascularizată- coroida
*ȋn dreptul corneei, coroida se continuă cu irisul, de forma unui disc vertical, având ȋn
mijloc un orificiu- pupila.
*sub coroidă se află retina, membrană de natură nervoasă, sensibilă la lumină, care
conţine celule vizuale:
>celule cu conuri (pt vederea diurnă)
>celule cu bastonaşe (pt vederea nocturnă)
-retina nu prezintă pe toată ȋntinderea ei aceeaşi sensibilitate faţă de lumină
-cea mai sensibilă porţiune este ȋn punctul unde axul antero-posterior al ochiului atinge
retina, pata galbenă; acolo se găsesc numai celule cu conuri
-locul de unde nervul optic porneşte din retină este complet insensibil faţă de lumină;
această porţiune, fiind lipsită de celule vizuale, se numeşte pată oarbă

14
15
3.Urechea: în 3 părţi: externă, medie şi internă.
a)Urechea externă este formată din:
-pavilionul urechii, care are un schelet fibrocartilaginos ce îi dă o formă
neregulată
-conductul (canalul) auditiv extern, un canal de 2-3 cm ce ajunge la urechea
medie.
-la capătul lui se află o membrană elastică, subţire, dar rezistentă, bombată spre interior,
prinsă pe un inel osos- timpanul; canalul auditiv este căptuşit de piele; aceasta prezintă
peri, iar ȋn grosimea ei se află nişte glande care secretă cerumen

b)Urechea medie este o cameră plină cu aer, formată din:

-cavitatea timpanică ce conţine:
*timpanul şi cele trei oase ale urechii, numite după forma lor:
ciocan, nicovală şi scăriţă – rol ȋn transmiterea vibraţiilor captate de timpan
către urechea internă;
*cavităţile mastoidiene – neregulate;
*tuba internă sau Trompa lui Eustachio, prin care se face legătura
între cavitatea timpanică şi nazofaringe, cu rol în echilibrarea presiunii aerului
din urechea medie cu cea atmosferică
-urechea mijlocie (medie) este adăpostită ȋn osul temporal, are forma unei cămăruţe, mai
mult ȋnaltă decât largă
-ȋn peretele ce o separă de urechea internă se găsesc două orificii: fereastra ovală şi
fereastra rotundă, ambele acoperite de membrane ce căptuşesc cămăruţa
-ȋntre timpan si membrane ferestrei ovale se interpune un lanţ de trei oscioare: ciocanul,
nicovala şi scăriţa
-acest lanţ de oscioare face legătura ȋntre urechea externă şi cea internă
-pentru egalizarea presiunii din urechea medie cu cea externă, când se produce un
zgomot prea puternic, deschideţi gura mare, altfel timpanul plesneşte
c)Urechea internă sau labirintul este locaţia pentru organul
acusticovestibular, intervenind şi în menţinerea echilibrului. Este alcătuită
dintr-un labirint osos şi unul membranos.
-labirintul osos este format din: vestibul, canale semicirculare şi melc.
-labirintul membranos se află în interiorul celui osos şi prezintă aceleaşi
formaţiuni.
*celulele receptoare pentru auz se găsesc la nivelul melcului, iar cele pentru
echilibru – la nivelul canalelor semicirculare.
*transmiterea stimulilor recepţionaţi de celulele receptoare auditive şi
ale echilibrului se fac prin intermediul perechii VIII de nervi cranieni (nervii
acusticovestibulari).

16
-urechea internă este alcatuită dintr-un sistem de cavităţi şi canale, un adevărat labirint
-ȋn acest labirint se găseşte labirintul membranos, ȋntre ele existând un lichid numit
perilimfă
-labirintul membranos, plin şi el cu un lichid ce se numeste endolimfă, are următoarea
alcătuire:
*două cămăruţe (utricula şi
sacula)
*trei canale semicirculare ce se
deschid ȋn utriculă
*melcul, ȋn continuarea saculei
-cele 3 canale semicirculare sunt
situate (ȋndreptate) ȋn cele 3
direcţii ale spaţiului, de unde şi
rolul lor ȋn menţinerea
echilibrului

Conexiunea minte/corp
*Organele de simţ au legătură cu viziunea pe care o avem asupra noastră
şi cu nevoia de a ne proteja.
*Iritarea, neliniştea, frica şi alte emoţii se pot reflecta la nivelul lor.

17
ORDINEA EXECUŢIEI:
1.Encefal
2.Cerebel
3.Măduva coloanei cervicale
4.Măduva coloanei toracale
5.Măduva coloanei lombare
6.Măduva coloanei sacrate
7.Nervul sciatic
8.Plexul solar
9.Nervul trigemen
10.Nervul olfactiv
11.Nervul optic
12.Nervul acusticovestibular
-acustic
-vestibular sau punctul de echilibru

18
19