Sunteți pe pagina 1din 26

Tehnici de interventie cognitiv-comportamentala

Tehnici de interventie cognitiv-comportamentala

Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si a comportamentelor care mentin


problemele clientului. In functie de nivelul la care se intervine sunt clasificare in: a) tehnici de interventie la
nivel cognitiv, b) tehnici de interventie la nivel comportamental si c) tehnici de interventie la nivel biologic.

A.Tehnicile de interventie la nivel cognitiv se clasifica in trei categorii: tehnici de


restructurare cognitiva, tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv si
tehnici de inoculare a stresului.

(1)Tehnicile de restructurare cognitiva

Exista mai multe abordari care pun accent pe diferite tipuri de ganduri ce devin tinta modificarii
sau restructurarii cognitive. Principalele curente teoretice si modul in care ele abordeaza modificarea
gandurilor dezadaptative (irationale) ale persoanelor sunt "Modelul cognitiv al lui Aaron Beck" si
"Modelul cognitiv al lui Albert Ellis'.

Pentru a intelege mai bine mecanismul prin care restructurarea cognitiva are impact asupra
emotiilor si comportamentelor clientilor, este importanta clarificarea modelului pe care se bazeaza
interventiile cognitive.

Principalul mecanism etiopatogenetic (cauzal) implicat in problemele emotionale


este discrepanta cognitiva. Daca apare o diferenta intre reprezentarea realitatii interne/externe (ce cred
eu despre, motivatia si expectantele noastre despre cum trebuie sa arate acea realitate), si cum se prezinta
realitatea, atunci avem o discrepanta cognitiva externa/interna care va determina modificari la nivel
fiziologic si comportamental.

Discrepanta cognitiva se datoreaza urmatorilor factori:

(1)Reprezentari eronate ale realitatii interne sau externe (pe parcursul cursului apar sub denumirea
de credinte irationale/dezadaptative, scheme cognitive, distorsiuni cognitive/erori in gandire)

 Saltul la concluzii: extragerea unei concluzii fara a avea date obiective

Cercetarile au aratat ca oamenii tind sa traga concluzii in functie de starea pe care o au; daca sunt fericiti
totul pare mai usor, mai roz, iar daca sunt tristi totul este parca mai negru.

De exemplu, daca din cand in cand cineva are stari mai proaste si se simte grasa, asta nu inseamna ca s-a
ingrasat neaparat; daca se urca pe cantar observa ca de fapt greutatea a ramas aceeasi.

 Suprageneralizarea: generalizarea excesiva a concluziei

O persona cu anorexie considera ca daca a mancat o bucata de ciocolata, dieta ei s-a dat peste cap, iar ea
se va ingrasa si niciodata nu va mai fi in stare sa tina o cura de slabire
 Gandirea de tipul "totul sau nimic": interpretarea unei situatii ca fiind ori foarte buna
ori foarte rea

Un elev care urmeaza sa dea admitere la facultate poate gandi: "Daca nu iau nota maxima inseamna ca
nu sunt bun de nimic".

 Exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente

Exista cazuri cand ponderea consecintelor negative ale unui eveniment este exagerata, iar cea a
consecintelor pozitive este minimizata. O persoana care prezinta acest tip de eroare in gandire poate spune
ca a luat o nota mare la test deoarece profesoara a fost mai indulgenta.

 Personalizarea: atribuiri eronate asupra propriei persoane a cauzelor unor fenomene din
realitate

O persoana care este la o petrecere si vede un grup de tineri care incep sa rada atunci cand trece pe langa
ei va spune "Sigur rad de mine! Cum m-am putut imbraca asa !?"

(2)Expectante (asteptari), motivatii si credinte nerealiste despre realitatea externa/interna

Aceste cognitii sunt caracterizate printr-un stil de gandire absolutist, imperativ, rigid si inflexibil,
care impiedica adaptarea la situatiile de viata (ex. trebuie sa castig intotdeauna, trebuie sa-i pun pe ceilalti
la respect, nu se poate sa gresesc, etc.).

Modelul cognitiv al lui Aaron Beck


Conform lui Beck (1976), problemele noastre emotionale sunt consecinta unor distorsiuni si
scheme cognitive care se dezvolta in functie de experientele din perioada primei copilarii. Experientele
timpurii duc la formarea unor convingeri despre propria persoana, viata si ceilalti. De exemplu, in cazul
in care copiii beneficiaza de suport si afectiune din partea parintilor, ei isi vor forma convingeri cum ar
fi "Ceilalti ma iubesc", "Sunt competent", ceea ce va duce la o imagine pozitiva asupra propriei persoane.

Persoanele care au avut experiente negative cu parintii isi pot forma convingeri de genul "Nu pot
fi iubit", sau "Sunt un ratat" si pot dezvolta in perioada adulta probleme psihologice.

Conceptele esentiale ale modelului lui Beck sunt gandurile automate, distorsiunile cognitive si
schemele cognitive. Toate acestea reflecta intr-un mod sau altul aspecte ale interpretarii realitatii
externe/interne.

Componentele modelului

a. Gandurile automate

Acestea sunt gandurile care apar involuntar si automat cand ne aflam intr-o anumita situatie. In
cazul problemelor emotionale, aceste ganduri sunt inacurate. De exemplu, in momentul in care Sorin a
auzit intrebarea pusa de profesor la examen, a avut urmatoarele ganduri: "voi pica examenul, sunt un
prost, incompetent, nu am nici o sansa". Aceste ganduri automate sunt grupate in scheme cognitive care
au grad de generalitate mai mare. Sorin are de exemplu o schema cognitiva de tipul "Sunt incompetent".

b. Schemele cognitive

Schemele cognitive sunt convingerile bazale pe care persoanele le au despre


ei, lume si ceilalti. Sunt doua tipuri de scheme cognitive: adaptative si
dezadaptative. Anumite scheme cognitive dezadaptative sunt asociate cu
vulnerabilitatea spre anumite tulburari sau probleme emotionale si
comportamentale. De exemplu persoanele depresive au scheme de genul:"Nu pot
sa fac nimic bine", " Nu sunt in stare de nimic", Nu merit nimic", "Ceilalti sunt mult
mai buni decat mine" etc.

c. Distorsiunile cognitive

Distorsiunile cognitive sau erorile in gandire sunt: saltul la concluzii, suprageneralizarea, ,


exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente, personalizarea si gandirea de tipul totul sau
nimic.

In terapie, modelul lui Beck vizeaza modificarea gandurilor automate, a schemelor cognitive si
a distorsiunilor cognitive. Astfel se atinge doar prima componenta implicata in discrepanta cognitiva si
anume modul distorsionat in care persoanele vad realitatea.

Modelul cognitiv al lui Albert Ellis - ABC


Acest model pleaca de la asumptia ca exista doua tipuri de credinte referitoar la sine, lume si ceilalti:
rationale si irationale. Credintele rationale sunt cele care ajuta persoana sa isi atinga scopurile propuse, sunt
conforme cu realitatea in care traim si sunt formulate in termeni de preferinte (mi-ar placea sa, mi-as dori");
ele duc la emotii ca tristete, ingrijorare, regret, iritare - emotii functionale (adaptative).

Credintele irationale impiedica adaptarea omului la conditiile de viata (Dryden, 1984), sunt formulate in
termeni absolutisti (trebuie, este obligatoriu) si duc la emotii ca depresia, anxietatea, vinovatia, furia
- emotii disfunctionale.

Aceste credinte se manifesta cand apare o stare conflictuala si, deoarece sunt imposibil de satisfacut
intotdeauna, dau nastere la emotii dezadaptative. De exemplu, o persoana care are credinte irationale de
genul "Ceilalti trebuie sa ma respecte intotdeauna", va avea dificultati in relatiile interpersonale deoarece va
interpreta orice neglijenta sau greseala a celorlalti ca o lipsa de respect fata de persoana sa, va avea o
multime de conflicte cu acestia si, in consecinta, de multe ori va fi nefericit. In schimb, o alta persoana care
are credinte mai rationale, de genul "Mi-as dori foarte mult ca ceilalti sa ma respecte, chiar daca uneori nu o
fac; pot sa suport lucrul acesta intrucat inteleg ca si ei sunt oameni si pot gresi". Asadar "irationalitatea"
credintelor se refera la faptul ca aceste nu ajuta individul ci, dimpotriva, impiedica adaptarea eficienta a
acestuia la mediul in care traieste, facandu-l nefericit.

Componentele modelului ABC:

a. Elementul activator - A

Elementele activatoare pot fi situatii, ganduri, emotii sau comportamente legate de evenimente, ganduri si
amintiri din trecut, care se reflecta in situatia actuala.

b.Convingerile persoanei - B

Convingerile irationale sunt formulate sub forma unor regului, generale, absolute (trebuie) si din ele
rezulta 4 tipuri principale:

 "este ingrozitor"- cand o persoana evalueaza un eveniment ca fiind mult prea ingrozitor fata de cum
ar trebui sa fie; ex. "Este ingrozitor sa pici la un examen"

 "nu suport" - toleranta scazuta la frustrare; ex. "Nu suport sa fiu muscata de caine"

 deprecierea - cand clientii sunt excesiv de critici cu ei insisi, ceilalti sau evenimentele de viata
 gandirea de tipul "totdeauna sau niciodata" ex. "niciodata nu o sa intalnesc pe cineva care sa ma
iubeasca"

c. Consecintele (raspunsuri comportamentale, emotionale, fiziologice, cognitive)

Sunt in primul rand afecte si comportamente, dar pot fi si ganduri (ex., obsesiile).

Un mod de gandire absolutist nu duce automat la emotii negative. Astfel, atunci cand conditiile de viata
confirma asteptarile irationale ale persoanei, aceasta experientiaza trairi pozitive disfunctionale. Cand
conditiile de viata contrazic asteptarile irationale ale individului, acesta va trai emotii negative disfunctionale.

La fel, in cazul unei persoane cu un mod de gandire preferential confirmarea asteptarilor duce la emotii
pozitive, pe cand contrazicerea acestora genereaza emotii negative, insa functionale.

Emotii negative functionale Emotii negative disfunctionale


Emotia Convingeri rationale Emotia Convingeri irationale
Tristete "E neplacut ca am suferit Depresie "Nu ar fi trebuit sa ma
o astfel de pierdere, dar paraseasca si asta
pot merge mai departe" inseamna ca nu ma
iubeste nimeni"
Ingrijorare "Mi-as dori sa nu pierd Anxietate "Nu trebuie sa-mi pierd
locul de munca dar nu locul de munca si va fi
inseamna ca trebuie sa nu groaznic daca mi-l voi
mi-l pierd" pierde"
Regret "Chiar daca am dorit sa Vina "Trebuia sa stiu ca va face
fac totul bine nu asta. Este numai vina
inseamna ca trebuia sa fie mea"
asa"
Iritare "As fi dorit sa-mi Furie "De fiecare data cand il
raspunda la intrebare" intreb trebuie sa-mi
raspunda".

In forma de terapie cognitiv - comportamentala propusa de Ellis, terapia rational-emotiv-


comportamentala (REBT) terapeutul se focalizeaza pe inlocuirea credintelor irationale, absolutiste, cu
cele rationale care faciliteaza adaptarea persoanei la situatiile de viata. Astfel, modelul lui Ellis vizeaza
doar a doua componenta implicata in discrepanta cognitiva si anume modul irational in care persoanele
evalueaza realitatea.

Luand in considerare cele doua modele precum si cauzele care duc la discrepanta cognitiva,
pentru a avea o eficienta mare in terapie este important sa tinem cont de modificarea ambelor tipuri de
credinte dezadaptative (Lazarus, 1991; David si McMahon, 2002).

Nu toate credintele irationale devin tinta restructurarii cognitive, ci doar acele convingeri care stau la
baza problemei emotionale, problema care interfereaza cu sarcinile zilnice ale clientului si il impiedica sa se
adapteze la mediul din care face parte; de exemplu, daca o persoana are fobie de serpi si ea traieste la oras
unde probabilitatea de a intalni unul este foarte mica, atunci nu intervenim.

Etape in restructurarea cognitiva

I. Educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si comportamente

II. Identificarea gandurilor dezadaptative

III. Modificarea gandurilor dezadaptative


IV. Formularea unor ganduri alternative adaptative
V. Aplicarea lor in situatiile de viata
I. Educarea clientului
Indiferent de tehnica folosita clientul trebuie sa inteleaga cum functioneaza ea si
de ce este potrivita pentru problema lui. Inainte de a incepe restructurarea
cognitiva este necesara educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si
comportamente (Stallard, 2002). Pentru a intelege cat mai bine, i se va explica
aceasta relatie pe problema cu care se confrunta si pe mai multe situatii din viata
lui.
II. Identificarea gandurilor dezadaptative(irationale) se face prin urmatoarele
tehnici:

(1) discutarea unei situatii problematice (ex. " Ce ti-ai imaginat ca se poate intampla atunci cand ai vazut
ca se apropie de tine cainele?")

(2) imagerie dirijata - consilierul ii cere clientului sa isi imagineze situatia in detaliu ca o modalitate de a
oferi indicii suplimentare pentru descoperirea gandurilor disfunctionale care apar in acea situatie. Daca
clientul este un copil, atunci consilierul poate folosi personaje imaginare care se afla intr-o situatie similara
sau planse cu desene in care personajele interactioneaza, dar nu sunt prezentate replicile, ci ele trebuie
completate de catre copil in norisorii desenati deasupra fiecarui personaj. Replicile completate de catre copil
permit cunoasterea modului de gandire a acestuia despre sine sau despre anumite situatii. Daca de exemplu,
personajele sunt un soarece si o pisica, in functie de problemele sale, copilul va proiecta o anumita stare:
daca el este anxios poate spune ca soarecelui ii este frica de pisica, sau dimpotriva, daca se simte singur,
soarecele se bucura ca are cu cine sa se joace.

De asemenea, pot fi introduse de catre consilier personaje simbolice care au rolul de a-l ajuta pe copil
sa-si identifice gandurile: "Vanatorul de Ganduri", "Detectivul de sentimente", etc. (Stallard 2002)

(3) joc de rol - clientul si consilierul pot pune in scena o situatie problematica. In consilierea copiilor
acest lucru se poate face folosind papusi.

(4) automonitorizarea gandurilor - clientii sunt invatati sa utilizeze un tabel de monitorizare dupa
exemplul de mai jos. Deoarece in viata de zi cu zi nu suntem obisnuiti sa fim atenti la ceea ce gandim,
completarea tabelului ajuta clientul sa constientizeze mai bine relatia intre modul in care gandeste si felul in
care se simte.

Gandurile Comportamentele
Emotiile
disfunctionale ulterioare
- tipul de - gandul
emotie
Data
- masura in
- care crede
Descrierea in
intensitatea clientul in
detaliu a situatiei
trairii gandul
emotiei respectiv

(0-100) (0-100)
01.02.04 Acasa, anxietate E groaznic ca Am inceput sa
singura sunt singura mananc
ora 16 fara sa 80
fac Nu se poate sa
nimic raman singura
de Valentines,

90%
(1) sugerarea gandurilor.
In cazul in care nici una dintre tehnicile de mai sus nu merg, se pot sugera
gandurile disfunctionale. Acest lucru trebuie facut pe baza teoriei consilierului
despre problemele clientului si intr-un mod colaborativ. In cazul copiiilor trebuie
sa fim foarte atenti deoarece ei sunt obisnuiti sa dea raspunsurile pe care ei cred
ca ceilalti le asteapta.

(6) tehnica asociatiilor libere

Se cere clientului ca pornind de la situatia prezentata de catre consilier sa


verbalizeze toate evenimentele ca ii vin in minte fara nici o restrictie. Acestea sunt
inregistrate iar pe urma sunt supuse interpretarii.
III. Tehnici de modificare a gandurilor disfunctionale

Obiectivul principal al disputei gandurilor disfunctionale este de a-l face pe


client sa realizeze ca gandurile sale disfunctionale si irationale sunt nefolositoare,
ilogice sau inconsecvente cu realitatea, si ca alternativele lor sunt folositoare,
logice sau consecvente cu realitatea. Sunt trei strategii principale de disputare a
gandurilor dezadaptative.

(1)Disputa empirica

Se disputa dovezile empirice ale gandurilor disfunctionale. Pe fondul


dovezilor existente se genereaza o noua alternativa rationala. Pentru disputare se
folosesc intrebari de genul "Ce evidente aveti ca este asa cum spuneti?", sau "Pe
ce va bazati ceea ce afirmati?".

Exemplu de disputa empirica

Credinta irationala:Nu
Viata mea e un dezastru
trebuie sa ma paraseasca
CONSILIER: Ce dovezi ai ca CONSILIER: Ce vrei sa spui
nu trebuie sa te paraseasca. prin dezastru?

CLIENT: E prietenul meu, nu CLIENT: Niciodata nu obtin


se poate. ce vreau.

CONSILIER: Vrei sa-mi spui CONSILIER: Niciodata?


ca, pentru ca e prietenul tau,
atunci nu trebuie sa te CLIENT: Aproape.
paraseasca?
CONSILIER: Aproape sau
CLIENT: Da. niciodata sunt doua lucruri
diferite. Poti sa-mi spui
CONSILIER: Ai mai avut cateva lucruri pe care le-ai
prieteni pana acum? vrut si le-ai obtinut?

CLIENT: Nu foarte multi, vreo CLIENT: Da, ar fi licenta..


5.
CONSILIER: Si ce s-a CONSILIER: Poti sa-mi spui
intamplat. mai esti impreuna mai multe?
cu toti?
CLIENT: Da, m-am casatorit,
CLIENT: Nu, cum sa fiu.? copilul meu, mi-am terminat
liceul.
CONSILIER: Pai, mi-ai spus
ca daca sunt prietenii tai, CONSILIER: Luand in calcul
atunci nu trebuie sa te ce mi-ai spus, cum ai putea
paraseasca, altfel nu ai avea vedea viata ta?
nici o dovada ca este asa.
CLIENT: Ei, nu e chiar un
CLIENT: Dar, nu vreau. dezastru, nu am obtinut
(plange) cateva lucruri si sunt
suparata.
CONSILIER: Cred ca este
foarte greu sa fii parasita, ca
nu vrei sa se intample lucrul
acesta, dar e o dorinta, se
poate intampla si altcumva?

CLIENT: Da, din pacate.

(2)Disputa logica

Se disputa aspectele logice ale gandurilor irationale si se arata ca aceste


ganduri nu sunt logice. Se utilizeaza intrebati de genul: "Este logic?", "E
adevarat?", "De ce nu e asa?", "Unde e scris ca e asa?", "Exista vreo legitate care
spune ca e asa?".

Nu trebuie sa ma paraseasca Viata mea e un dezastru


CONSILIER: Din cate imi spui imi CONSILIER: Cand ti-a venit
dau seama ca e un fel de regula gandul acesta in minte?
absoluta pe care ai stabilit-o.
CLIENT: Cand mi-am cazut
CLIENT: Da, nu trebuie sa se examenul.
intample asa ceva in nici un caz.
CONSILIER: Cred ca acel examen
CONSILIER: Inteleg ca vrei era foarte important pentru tine..
foarte mult sa nu fii parasita, dar
poti sa-mi spui cum decurge CLIENT:Da, a fost la o materie la
logic din faptul ca vrei ceva care am vrut foarte mult sa trec
foarte mult ca trebuie sa fie asa?
CONSILIER: Poti sa-mi spui cum
CLIENT: E logic pentru ca vreau.. decurge logic din faptul ca n-ai
trecut acel examen faptul ca viata
CONSILIER: Nu crezi ca ar mai ta e un dezastru?
fi nevoie de o premisa adevarata
care sa spuna: daca vreau ceva
atunci acel ceva se va intampla
ca sa tragi concluzia ca pentru ca CLIENT: Pentru ca era lucrul cel
vreau sa nu ma paraseasca mai important.
atunci trebuie sa fie asa? La tine
aceasta premisa e adevarata? CONSILIER: Da asa este, dar
cand spui ca viata e un dezastru
CLIENT: Nu, chiar in ultimul timp inseamna ca toata viata ta e acel
s-au intamplat putine dintre examen. Altfel nu ar fi logic. crezi
lucrurile pe care le-am dorit. ca e vorba de o
suprageneralizare? Nu mai e
CONSILIER: Crezi ca am putea nimic in viata ta?
vedea lucrurile mai logic?
CLIENT:De fapt in ultim timp am
CLIENT:Adica?.. cunoscut cateva persoane la care
tin foarte mult..
CONSILIER: In loc de nu trebuie
sa ma paraseasca, crezi ca ar fi CONSILIER: Deci nu e adevarat
mai logic daca am spune: "As ca viata ta e un dezastru..
vrea foarte mult ca sa nu ma
paraseasca, dar nu este absolut C. Acum incep sa cred ca nu e
necesar? asa..

CLIENT: Da, asa pare mai logic. CONSILIER: Cum crezi ca am


putea vedea lucruri fara sa
CONSILIER: Si cum te-ai simti generalizam excesiv?
daca te-ai gandi asa?
CLIENT: Chiar daca am rata un
CLIENT: Mai putin deprimata. examen important e foarte rau
dar viata mea inseamna si altceva
CONSILIER: Sau foarte trista... nu e un dezastru.

(3)Disputa pragmatica

Se disputa aspectele pragmatice si ale gandurilor disfunctionale. Se utilizeaza


intrebari de tipul: "La ce va ajuta sa va ganditi in acest mod acum sau in alte
momente?", "Ce consecinte pozitive are acest gand?", "Aceasta convingere ne
ajuta sa rezolvam problema practica, sa ne atingem scopurile, duce la consecinte
pozitive, reduce starea afectiva neplacuta ?, Ce se intampla cand te gandesti in
acest mod?, Cum te simti cand te gandesti in acest mod?".

Exemplu de disputa pragmatica

Nu trebuie sa ma Viata mea e un dezastru


paraseasca
CLIENT: Nu trebuie sa ma CONSILIER: Cum te simti cand
paraseasca! te gandesti ca viata ta e un
dezastru?
CONSILIER: Imi spui te rog
la ce te ajuta sa te gandesti CLIENT: Deprimata.
asa?
CLIENT: Nu ma ajuta la CONSILIER: Te ajuta la ceva sa
nimic, nici macar nu pot te gandesti asa?
vorbi coerent cand ma
intalnesc cu el.. CLIENT: Nu, din contra, nu ma
mai pot bucura nici macar de
CONSILIER: Cum crezi ca lucrurile de care ma bucuram
ne-am putea gandi cand te- mai demult.
a parasit prietenul, astfel
incat sa te ajute.. CONSILIER: Cum crezi ca ne-am
putea gandi astfel incat sa nu
CLIENT: Nu stiu mai te simti atat de deprimata?

CONSILIER: Crezi ca te-ar


ajuta sa te gandesti ca, chiar
daca vrei foarte mult sa nu
te paraseasca, lucrul acest
se poate intampla si reflecta
ca oamenii pot sa faca
propriile alegeri, chiar daca
nu suntem de acord cu
asta.

CLIENT: Da

CONSILIER: Si cum te-ar


ajuta acest gand?

CLIENT: M-as simti doar


iritata si trista, dar nu
furioasa sau deprimata.

Alegerea unui anumit tip de disputa se face in functie de tipul de argumentare pe


care vedeti ca il foloseste clientul. De exemplu, daca observati ca un client foloseste
o disputa logica pentru a-si sustine punctul de vedere e indicat sa folositi si
dumneavoastra acelasi tip de disputa. De multe ori cele 3 moduri se folosesc
combinat.

In disputarea credintelor irationale terapeutul poate folosi mai multe


stiluri:

Stilul socratic - consilierul se foloseste mai mult de intrebari pentru a


identifica aspectele ilogice, inconsecvente cu realitatea sau dezadaptative ale
gandurilor disfunctionale. Astfel clientul va ajunge singur la concluzia ca aceste
ganduri nu ii folosesc si este ajutat sa genereze alternative rationale.

Stilul didactic - consilierul explica clientului de ce anumite ganduri sunt


disfunctionale sau irationale si de ce altele sunt rationale.

Stilul umoristic- se refera la folosirea umorului pentru a schimba


gandurile si credintele irationale. Necesita o buna relatie terapeutica, clientul sa
aiba simtul umorului, umorul sa vizeze gandurile si nu clientul, si o sincronizare
buna a revenirii la problema. Autodezvaluirea - se refera la dezvaluirea unui
exemplu personal al consilierului in care a disputat aceeasi credinta sau o credinta
similara.

Stilul metaforic - se refera la folosirea metaforelor in procesul de


disputare,pentru a-l ajuta sa inteleaga aspectul disfunctional al gandurilor sale. De
exemplu, credintele irationale pot fi comparate cu niste ochelari prin care vedem
doar aspectele negative ale lucrurilor. Folosirea metaforelor este foarte importanta
in consilierea copiilor pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine cum functioneaza
gandirile irationale.

(4) Tehnica reatribuirii

Aceasta tehnica se refera la modificarea gandului disfunctional prin


modificarea interpretarii cauzelor care l-au generat. Se utilizeaza mai ales pentru
modificarea erorii de personalizare.

CLIENT: Totul s-a intamplat din vina mea!!!

CONSILIER:Adica?

CLIENT: Toate certurile pe care le-am avut cu sotia

CONSILIER: Si sotia a fost calma tot timpul?

CLIENT: Nu,. de fapt incepe sa ma tachineze si daca nu fac ce vrea


ea ridica vocea..

CONSILIER: Crezi ca am putea vedea certurile ca fiind rezultatul


amandurora?

CLIENT: Cred ca da..

CONSILIER: Si daca luam in calcul faptul ca sotia te tachineaza si


ridica vocea cum ai putea vedea responsabilitatea pentru certuri
CLIENT: Da cred ca e vina amandurora, de fapt au fost multe
probleme si la mine la serviciu si la ea, nu am avut destul timp sa
stam impreuna si lucrurile au evoluat
CONSILIER: Si cum te simti daca ti-ai spune acest lucru in loc de totul
s-a intamplat din vina mea.
CLIENT: Mai putin deprimat..

(5) Analiza costurilor si beneficiilor

Clientului i se cere sa realizeze o lista cu costurile si beneficiile pe care le are gandul disfunctional. Pe
urma se analizeaza aceste costuri si beneficii cu scopul schimbarii gandului disfunctional. Pentru a
intelge mai bine se recurge la integrarea perespectivei altei persoane. De exemplu, copilul este rugat sa
spuna ce ar gandi / crede alta persoana despre respectivul punct de discutie (ex.: el este o persoana rea,
o persoana in care nu poti avea incredere etc.) sau ce ar crede el despre asta daca ar fi o alta persoana
sau este rugat sa ceara opinia altor persoane (Thompson & Rudolph, 1992). Un rol important il au
povestile terapeutice.

Aceste povesti pot fi construite impreuna cu copilul sau daca sunt adecvate, pot fi direct citite copilului sau
oferite copilului sa le citeasca. Scopul acestor povesti este acela de a prezenta personaje care au moduri de
gandire diferite (adaptative si dezadaptative) si care trec prin aceleasi situatii. Consecintele diferite, ca
urmare a modului de gandire diferit, sunt analizate impreuna cu copilul pentru a extrage dezavantajele
modului dezadaptativ de gandire si a pentru a elabora modalitati alternative, mai avantajoase, eficiente de
gandire (Simos, 2002).

(6) Tehnica listei

Clientului i se sugereaza sa identifice si sa noteze evenimentele care sustin


gandul disfunctional si evenimentele care infirma acest gand. Dupa ce se
analizeaza aceste evenimente si se observa ca sunt mai multe evenimente care
infirma gandul disfunctional se genereaza un alt gand care este in conformitate cu
lista realizata.

(7) Tehnica experimentului

Modificarea gandurilor disfunctionale se face prin planificarea si realizarea unor "experimente"


prin care acestea sunt testate de catre client in viata de zi cu zi. Gandul este considerat ca fiind o ipoteza
ce urmeaza sa fie testata printr-un experiment. Secventa acestei tehnici este urmatoarea: notarea gandului
disfunctional (Daca vorbesc cu el ma va respinge) cat la % crede in acesta, realizarea unui experiment
prin care testeaza acest gand (se duce si il intreaba ce face dupa serviciu), observarea si explicarea
rezultatelor (de ce nu m-a respins?) si extragerea concluziilor in care se reevalueaza gandul disfunctional
si se genereaza o ipoteza alternativa. De exemplu, copilul este rugat sa realizeze actiuni pe care considera
ca nu le poate face sau pe care le evalueaza ca fiind sub standardele dorite (ex.: citirea unei carti,
redactarea unui eseu, realizarea unor exercitii fizice, crearea de noi prieteni etc.).

Se foloseste atat pentru modificarea gandurilor disfunctionale cat si pentru cresterea increderii in
alternativa rationala.

(8) Tehnica celor trei intrebari

Este o forma specifica de disputa socratica, care consta intr-o secventa de


trei intrebari ce faciliteaza modificarea gandurilor disfunctionale.

Ce evidente(dovezi) aveti pentru aceasta credinta?

Cum ati putea interpreta situatia altfel ?

Daca e adevarat ca este asa(gandul disfunctional), ce implicatii (consecinte) sunt?

CONSILIER: Simona, mi-ai spus mai inainte ca ceilalti te vor respinge


daca afla ca ti-ai inselat sotul. Ce dovezi ai ca te vor respinge?Te-au
respins pana acum?

CLIENT: Nu prea am, dar simt asta.

CONSILIER: Simt. ai putea privi altcumva situatia?

CLIENT: Prietenii mei nu ma vor respinge daca tin la mine.


CONSILIER: Hai sa spunem totusi ca anumiti prieteni te vor respinge,
ce s-ar intampla atunci?
CLIENT: Cred ca as putea suporta aceasta situatie, atat timp cat voi
avea pe cineva care m-ar intelege si nu m-ar respinge

CONSILIER: Crezi ca ar fi cel putin un prieten care te-ar intelege?

CLIENT: Da, Alex..

CONSILIER: Si cum te-ai simti daca te gandesti astfel.

CLIENT: Suparata.

CONSILIER: ..dar nu deprimata..

(9) Decatastrofarea

Aceasta tehnica mai este numita si tehnica intrebarii " Si daca..?"Se


foloseste in special pentru modificarea gandurilor care implica exagerarea
consecintelor unor evenimente, explorandu-se aceste consecinte si modul in care
clientul le poate face fata sau este afectat de acestea.

CLIENT: Nu mai suport cand sotul meu intarzie, ma gandesc ca i se va


intampla ceva rau.

CONSILIER: Ce se poate intampla rau?

CLIENT: Sa faca accident si sa mearga in spital.asta e groaznic nici nu ma


pot gandi..

CONSILIER: Si daca face accident si este internat?

CLIENT: Nu ma pot gandi la asta.

CONSILIER: Hai sa incercam totusi, ce va fi atunci.?

CLIENT: Ar putea sa-si rupa ceva.

CONSILIER: Si daca si-ar rupe picioarele?

CLIENT: N-ar mai putea merge o perioada.

CONSILIER: Si cat de rau ar fi asta?

CLIENT: Ar trebui sa reduc cheltuielile..sa am grija de el.

CONSILIER: Si e groaznic sa ai grija de sotul tau?

CLIENT: Nu ar fi, am sta mai mult timp sa stam impreuna si ar fi dificil..


CONSILIER: Deci chiar daca se intampla ceva rau ati putea trece peste
asta,,,,

CLIENT: Da cred ca am reusi.

(10) Clarificarea semnificatiei

Anumite cuvinte au intelesuri diferite in functie de schemele cognitive ale


clientilor. Chestionarea acestor termeni uneori vagi sau formulati intr-un mod
absolutist ajuta la clarificarea intelesului lor si la modificarea in functie de dovezile
empirice existente.

CLIENT: Sunt un ratat. Tot ce fac imi arata ca sunt un ratat.

CONSILIER: Imi spui ca esti un ratat. Ce intelegi mai exact prin asta?

CLIENT: Sa nu realizezi niciodata ce vrei, sa ratezi totul.

CONSILIER: Imi spui te rog ce ai ratat?

CLIENT: Daca ma gandesc bine nu foarte multe.relatia mea.

CONSILIER: Este singurul lucru pe care l-ai dorit vreodata?

CLIENT: Nu sunt mult mai multe lucruri..

CONSILIER: Atunci va trebui sa-mi spui ce lucruri ai rata pentru ca mi-e greu
sa inteleg de ce esti un ratat...

2)Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv

Se foloseste pentru rezolvarea situatiilor conflictuale dintre relatiile


interpersonale. In acest caz discrepanta cognitiva apare deoarece clientul nu are
abilitatile necesare rezolvarii unor situatii din realitate.

Pasii tehnicii de rezolvare a problemelor:

1. identificarea problemei. Care este problema?

2. stabilirea scopurilor. Ce voi face, cum vreau sa stea lucrurile?

3. generrarea unor solutii alternative. Ce pot face pentru a-mi atinge scopurile?

4. considerarea consecintelor. Ce s-ar putea intampla daca fac asta?

5. decizia pentru cea mai buna alternativa. Ce voi face?

6. implementarea. Fa ce ai ales. Stabileste-ti planul actiunii. Cand? Unde? Cu cine? Cat timp?
7. evaluarea. A functionat?. Daca solutia gasita nu a functionat se trece la incercarea altei solutii. In
cazul in care nici o solutie nu a functionat se reia intregul proces insistandu-se asupra fazei de generare
a solutiilor si de implementare.

In consilierea copiilor, pot fi exersate abilitatile sociale, de comunicare, de rezolvare de probleme


sau de comtrol comportamental prin joc. O tehnica folosita pentru control si planificare
comportamentala, la copii, este tehnica "semaforului". Copii sunt invatati planificarea raspunsurilor
comportamnetale urmand regulile de de circulatie impuse de semafor: rosu-STOP; galben-GANDESTE;
verde- ACTIONEAZA (Stallard, 2002).

3)Tehnica inocularii stresului (SIT-stress innoculation training)

In cazul in care o anumita situatie nu poate fi modificata (ex.seful este foarte


critic) clientul poate fi invatat cum sa se adapteze situatiei respective diminuand
sau chiar eliminand starea subiectiva neplacuta. Astfel, tehnica restructurarii
cognitive vizeaza, in acest caz, nu modul in care clientul percepe realitatea externa
ci modul eronat in care isi percepe starea de distres nemodificabila. Tehnica
rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv vizeaza nu modul de control al
situatiilor din realitatea externa ci modul de control si gestionare ale starii de
distres.

Etapele tehnicii de inoculare a stresului:

 identificarea situatiei problematice si a starii subiective declansata de


aceasta (seful este, foarte critic, iar clientul este stresat din acesta cauza )

 analiza mecanismelor prin care clientul face fata starii respective


(mecanisme de coping) si a consecintelor lor- se insista asupra costurilor
cat si asupra beneficiilor

 inlocuirea mecanismelor de coping dezadaptativ cu mecanisme de coping


adaptativ prin tehnici specifice. Aceste mecanisme de coping adaptativ
trebuie sa fie incompatibile cu cele dezadaptative, sa fie acceptate de catre
client si sa aduca aproximativ aceleasi beneficii ca si mecanismele de
coping dezadaptativ

 evaluarea noilor mecanisme de coping

 confruntarea cu distresul in noile situatii

 generalizarea strategiilor in cazul altor situatii stresante posibile

B.
Pentru aprofundarea tehnicilor de interventie la nivel comportamental se recomanda parcurgerea
cursului de "Modificari cognitiv-comportamentale" (Miclea, 2003) anexat acestui modul.

C.

Tehnicile de interventie la nivel biologic cuprind tehnicile de relaxare si


tehnicile behavioriste pe principiul conditionarii clasice.

(1)Tehnicile de relaxare induc modificari la nivel biologic prin scaderi ale


dominantei sistemului nervos vegetativ simpatic. Astfel, se reduc parametrii
psihofiziologici (pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale), ai stresului si
anxietatii avand un impact pozitiv asupra tratamentului tulburarilor
psihosomatice si recuperarii dupa stres si anxietate (Catania si Brigham, 1987).

Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt:

 trainingul (antrenamentul) autogen

 relaxarea progresiva Jacobson

 tehnica biofeedback

 hipnoza

1. Antrenamentul autogen

Starea de relaxare se obtine printr-un antrenament de cateva luni in cursul


carora se efectueaza urmatoarele exercitii:

(1). exercitiul bazal prin care se obtine starea de relaxare;

 introducere (1-2 sedinte)

 exercitiul greutatii (2-3 sedinte)

 exercitiul caldurii (2-3 sedinte)

 exercitiul cardiac (2 sedinte)

 exercitiul respirator (1 sedinta)

 exercitiul plexului solar (1 sedinta)


 exercitiul racelii fruntii (2 sedinte)

(2). exercitiul prin care se induc modificari somatice;

(3). exercitiul prin care se induc modificari psihice;

(4). exercitiul meditatiei.

Vom prezenta in cele ce urmeaza una din variantele primului exercitiu in


scopul obtinerii relaxarii.

Exercitiul bazal

Introducere: se prezinta tehnica, istoricul ei, aplicatiile acesteia, se alege


pozitia confortabila (cele mai indicate: culcat pe spate sau intr-un fotoliu comod)
apoi intr-o ambianta linistita se spune:

 acum te rog sa inchizi usor ochii si sa respiri adanc de 2-3 ori,

 incepi sa fii calm si relaxat,

 la inceput, incercand sa te relaxezi, s-ar putea sa-ti vina in minte mai


multe ganduri decat erau inainte; lasa-le sa treaca, cum vin asa pleaca,

 o liniste placuta te cuprinde,

 esti tot mai calm si mai relaxat.

Exercitiul greutatii

Acum te concentrezi usor asupra mainii drepte (sau stangi in functie de bratul dominant -se incepe
cu bratul dominant).

Mana dreapta incepe sa devina mai grea.

Mana dreapta este mai grea.

O greutate placuta cuprinde mana dreapta.

Mana dreapta este grea.

Mana dreapta este grea ca plumbul.

Mana dreapta este grea ca un brat de statuie.

Mana dreapta grea. (repeta de 5-20 ori).

(Identic pentru mana stanga).

Bratele sunt grele, grele ca plumbul, ca niste brate de statuie. (repeta de


5-20 ori).
Acum te concentrezi usor asupra picioarelor.

Picioarele incep sa devina mai grele.

Picioarele sunt mai grele.

O greutate placuta cuprinde picioarele.

Picioarele sunt grele.

Picioarele sunt grele ca plumbul.

Picioarele sunt grele ca niste picioare de statuie.

Picioarele grele. (repeta de 5-20 ori).

Intregul corp este greu.

Greu ca plumbul.

Sunt calm, relaxat.

Intregul corp este greu ca plumbul.

Sunt calm, relaxat.

Exercitiul caldurii

Mana dreapta incepe sa devina mai calda.

Mana dreapta este mai calda.

O caldura placuta cuprinde mana dreapta.

Mana dreapta este calda.

Mana dreapta calda. (repeta de 5-20 ori).

(Identic pentru mana stanga).

Bratele sunt calde. (repeta de 5-20 ori).

Picioarele incep sa devina mai calde.

Picioarele sunt mai calde.

O caldura placuta cuprinde picioarele.


Picioarele sunt calde.

Sunt calm, relaxat.

Intregul corp este greu ca plumbul.

Bratele si picioarele sunt calde.

O liniste placuta ma cuprinde.

Sunt calm, relaxat.

Exercitiul cardiac

Inima bate linistit si ritmic. (repeta de 5-20 ori).

Exercitiul respiratiei

Respiratia este adanca si linistita. (repeta de 5-20 ori).

Exercitiul plexului solar

Plexul solar este mai cald.

O caldura placuta cuprinde plexul solar.

Plexul solar este cald. (repeta de 5-20 ori).

Exercitiul fruntii

O racoare placuta cuprinde fruntea.

Fruntea este racoroasa. (repeta de 5-20 ori).

Sunt calm, relaxat.

O liniste placuta m-a cuprins.

Orice senzatie neplacuta a disparut.

Sunt calm, relaxat.

Exercitiul de anulare a starii autogene

Respir adanc, linistit.

Ma simt refacut ca dupa un somn lung, odihnitor.

Deschid usor ochii, ma trezesc.

Misc bratele si picioarele.


Mecanismul antrenamentului autogen

Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod


natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara.
Exemplu: lipsa stimularii proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a
stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor si organizarea mediului) reduc
activitatea formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care aceasta il exercita
asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii
se relaxeaza.

Pe acest fond se exercita ulterior formule verbale specifice. Acestea


indeplinesc doua functii:

(1) se asociaza cu starea de relaxare naturala indusa prin mecanismele


amintite anterior; prin asocieri repetate se ajunge sa se poata declansa ulterior
rapid starea de relaxare ca urmare a conexiunii puternice existente la nivel cortical,
formate prin exercitiu, intre formulele verbale si starea de relaxare musculara.
Altfel spus, ulterior clientul isi genereaza prin formule verbale relaxarea musculara.

(2) in primele sedinte ale trainingului autogen, formulele verbale joaca de


asemenea rolul unor atributii eronate. Mai precis, clientul interpreteaza subiectiv
senzatiile musculare ca o stare de relaxare etichetata de formule verbale (vezi
teoria detectarii semnalului -alarme false). Aceasta etapa este esentiala in
invatarea trainingului autogen, deoarece ea invinge anxietatea de performanta
care ar rezulta in cazul in care clientul nu ar simti in scurt timp, la nivel subiectiv,
senzatiile sugerate. Mai mult, aceasta anxietate de performanta ar impiedica
realizarea relaxarii (David, 2003).

Indicatii: nu se recomanda la persoane cu tulburari psihotice, histrionice, la persoanele cu


tulburare de personalitate anankasta care pot ritualiza totul. La persoanele cu probleme cardiace se evita
realizarea exercitiului inimii.

2) Relaxarea progresiva Jacobson

Este o metoda de relaxare initiata de Jacobson. Ea consta in alternarea


relaxarii si tensionarii principalelor grupe de muschi pana la eliminarea
contractiilor musculare si obtinerea relaxarii.

1. Introducere: se prezinta principiile tehnicii, istoricul, aplicatiile ei; se


alege o pozitie confortabila intr-un fotoliu sau culcat pe spate.

2. Acum inchide usor ochii si respira adanc de trei ori.

3. Strange puternic pumnul drept astfel incat sa simti tensiune in mana si


antebrat, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

4. Repeta 3.

5. Repeta 3 si 4 pentru pumnul stang.


6. Strange puternic pumnul drept si indoaie antebratul astfel incat sa simti
tensiune in antebrat si biceps, tine asa, observa ce simti, acum relaxeaza.

7. Repeta 6.

8. Repeta 6 si 7 pentru mana stanga.

9. Acum repeta simultan 7 si 8.

10. Strange puternic muschii din jurul ochilor astfel incat sa simti tensiune in
jurul ochilor si a fruntii, tine asa, observa ce simti, bine, relaxeaza.

11. Repeta 10.

12. Strange puternic maxilarul, ridica barbia astfel incat muschii cefei sa fie
contractati, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

13. Repeta simultan 10 si 12.

14. Impinge puternic pieptul in fata si trage umerii in spate, astfel incat sa
simti tensiune in muschii spatelui, tine asa, foarte bine, acum relaxeaza.

15. Repeta 14 si in plus trage abdomenul astfel incat sa simti incordati


muschii abdomenului, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

16. Repeti 15.

17. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13 si 15.

18. Ridici degetele de la picioare astfel incat sa simti o puternica tensiune


in gamba si coapsa dreapta, tine asa, bine, acum relaxeaza.

19. Repeta 18.

20. Repeta 18, 19 pentru piciorul stang.

21. Repeta 20 si 19 simultan.

22. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13, 15 si 21.

Fiecare exercitiu dureaza aproximativ 20-30 de minute.

1. Practicati cei 22 de pasi cel putin de 3 ori in decursul a 2 zile.

2. Practicati pasii 1, 9, 17, 22 de ce putin 3 ori in decursul a 2 zile.

3. Practicati pasii 1 si 22 de ce putin 3 ori in decursul unei zile.

Mecanismul relaxarii progresive Jacobson


Prin tehnica relaxarii progresive Jacobson, clientul invata sa identifice
starea de relaxare si tensiune. Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se
intareste conexiunea intre eticheta lingvistica de relaxare si starea efectiva pe
care aceasta o defineste, clientul reusind astfel sa-si controleze lingvistic si
voluntar relaxarea musculara (David, 2003).

3) Tehnica biofeedback

Biofeedback-ul este o metoda dezvoltata in anii '60 in Statele Unite.


Sintetic prezentata, tehnica presupune utilizarea unor aparate electronice pentru
detectarea si amplificarea unor procese fiziologice inconstiente (ex. conductanta
electrica a pielii, pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale, etc.). Semnalul
fiziologic- transformat cu ajutorul acestor instalatii electronice in stimul auditiv
sau vizual, este prezentat clientului, care astfel constientizeaza indirect (cu
ajutorul semnalului vizual sau auditiv) procesele fiziologice inconstiente. Aceasta
constituie premisa controlului pe care clientul il poate dobandi asupra proceselor
fiziologice inconstiente. Pe scurt spus, biofeedback-ul este o tehnica prin care
ajungem sa controlam functiile biologice interne ale organismului. In comparatie
cu tehnicile de relaxare amintite mai sus, biofeedback-ul realizeaza o mai mare
discriminare a proceselor fiziologice inconstiente. Spre exemplu, in trainingul
autogen si in relaxarea progresiva Jacobson clientul discrimineaza numai intre
starea de relaxare versus starea de tensiune. Sigur ca aceste stari presupun
modificari specifice ale proceselor fiziologice (ex. starea de relaxare presupune
reducerea ritmului cardiac, reducerea conductantei electrice a pielii, aparitia
undelor alfa, etc.), dar clientul nu constientizeaza si nu controleaza modificarea
fiziologica specifica (ex. reducerea ritmului cardiac) ci doar o stare de ansamblu
(ex. starea de relaxare) care presupune uneori implicit starea fiziologica
specifica. Aceasta diferenta intre tehnicile prezentate nu are importanta daca
scopul pe care il urmarim este inducerea unei stari generale de relaxare.
Consecinta insa este alta daca urmarim modificarea specifica a unor parametri
fiziologici inconstienti, cum se intampla in cazul unor tulburari psihosomatice-
tinta (ex. reducerea tensiunii arteriale in cazul hipertensiunii). In acest ultim caz,
utilizarea tehnicii biofeedback pentru modificarea parametrului fiziologic-tinta in
opozitie cu utilizarea unei tehnici de relaxare ce determina o modificare globala a
tuturor parametrilor fiziologici se exprima intr-o eficientizare a modificarii
parametrului fiziologic de interes atat sub aspectul vitezei, cat si al stabilitatii si
intensitatii. Sigur ca si in cazul tehnicii biofeedback, modificand un parametru
fiziologic (ex. reducand ritmul cardiac), influentam si parametrii altor procese
fiziologice (ex. reducerea tensiunii arteriale) dar tehnica se focalizeaza in
principal pe parametrul care ne intereseaza, cu consecintele pozitive amintite mai
sus.

Mecanismul biofeedback-ului

Prin tehnica biofeedback, clientul invata sa operationalizeze conceptul de


relaxare si/sau de modificare a unui parametru specific (ex. aparitia ritmului
alfa). Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre
eticheta lingvistica de relaxare si modificare specifica si starea efectiva pe care
acestea o definesc, clientul reusind astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar
relaxarea musculara si/sau modificarea specifica.

Tehnica biofeedback este favorizata de urmatoarele premise:

(1)De cele mai multe ori o functie interna a organismului nu este liniara, ea
variind continuu intre anumite limite; in momentul in care terapeutul observa o
variatie a functiei in sensul urmarit, va administra intaririle ("Te descurci foarte
bine") care vor duce la cresterea frecventei modificarii dorite.

(2)Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod


natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara.
Exemplu: lipsa stimularii proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a
stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor si organizarea mediului) reduc
activitatea formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care aceasta il exercita
asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii se
relaxeaza.

(3)In cazul in care dupa mai multe incercari, modificarea dorita nu apare sau
nu se mentine nici macar un timp scurt, terapeutul poate schimba usor (in sensul
dorit si asteptat de subiect) si intentionat valoarea parametrului constientizabil (ex.
sunet) prin care functia interna se exprima. Aceasta duce la scaderea anxietatii de
performanta a clientului, care se presupune ca interfera cu aparitia modificarii
dorite. Mai mult, pentru a stimula aparitia modificarii dorite, terapeutul poate da
clientului sugestii asemanatoare celor din cadrul trainingului autogen; nu este insa
indicat a se abuza de aceste formule, deoarece astfel se elimina unul dintre
aspectele fundamentale ale biofeedback-ului, si anume acela care confera
individului sentimentul de independenta si autocontrol, cu efecte benefice asupra
eficientei terapiei (David, 2003).

Indicatii: tehnica biofeedback este indicata in special atunci cand dorim sa


modificam preponderent un proces fiziologic-tinta. De asemenea, este indicat in
cazul subiectilor cu o pregatire tehnica, in stiintele exacte.

Tehnicile de relaxare propuse se constituie in metode eficace de interventie


nu doar pentru remiterea simptomelor ci si pentru prevenirea acestora si
imbunatatirea performantelor subiectilor in situatii in care starea de relaxare este
un factor ce poate creste eficienta (ex. performante sportive - tir cu arcul, etc).

(2) Tehnici de control al comportamentului respondent (tehnici


behavioriste pe principiul conditionarii clasice). Aceste tehnici au fost
elaborate de terapia comportamentala in scopul modificarii efectelor biologice
(activarea SNV) ale stimulilor tinta. Altfel spus, se modifica legatura intre stimulul
conditionat si reactia neconditionata.

a. Tehnica flooding (tehnica epuizarii sau a inhibitiei de protectie)

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimulul fobic -cainele) si


reactia neconditionata (reactia anxioasa exprimata prin dominanta simpaticului -
frica) se face pe baza inhibitiei de stingere. Clientul este expus stimulului fobic,
fiind lasat sa experientieze timp indelungat starea de anxietate pana la aparitia
inhibitiei de stingere. Inhibitia de stingere se refera la faptul ca daca stimulul
conditionat nu este insotit de stimulul neconditionat treptat acesta nu mai
determina raspunsul conditionat (intensitate anxietatii se reduce treptat in cursul
expunerii).

Exista cateva variante ale acestei tehnici:

(1) stimulul anxiogen poate fi prezentat in vivo (real)-integral sau gradat

(2) stimulul anxiogen poate fi prezentat in imaginar -integral sau gradat.

Indicatii: fobii de intensitate subclinica; timpul de expunere cat mai mare.

Contraindicatii: cardiaci; nu se fac expuneri de scurta durata.

b. Tehnica desensibilizarii progresive

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimul fobic-liftul) si reactia


neconditionata (ex. anxietatea) se face pe baza inhibitiei reciproce. Stimulului
conditionat i se ataseaza un nou raspuns (ex. relaxare) incompatibil cu reactia
anterioara (ex. anxietatea). Procedura presupune urmatoarele etape:

(1). se identifica stimulul anxiogen (ex. inaltimea in cazul fobiei de


inaltime);

(2). stimulul anxiogen este gradat (ex. gradatia 1- sa ma uit pe geam de la


etajul 1, gradatia 2 etajul 2, etc.); stimulul este evaluat pe o pe o scala de la 0
(stimul neanxiogen) la 100 (stimul extrem de anxiogen) astfel incat sa nu
depaseasca mai mult de 5 puncte gradatia imediat inferioara; Se fac aproximativ
15-20 de gradatii incepand de la gradatia 0 pana la 100 sau peste 100;

(3). clientul este invatat o tehnica de relaxare;

(4). clientului i se prezinta, pe fondul starii de relaxare, in mod gradat,


stimulul anxiogen in vivo sau in imaginar. Se incepe cu prima gradatie (ex. etajul
1). Clientul este expus timp de 10 secunde la acest stimul . Daca reactia
anxioasa nu apare (evaluarea gradatiei pe care o face clientul in aceasta conditie
pe scala de la 0 la 100 este 0 sau mai mica decat 5) se trece la gradatia 2. Daca
apare reactia anxioasa, atunci se efectueaza urmatorul algoritm:

(a) se repeta prezentarea gradatiei 1 pe fondul de relaxare. Daca nu apare


reactia anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa, atunci
se trece la (b);

(b) se prezinta pe fondul de relaxare gradatia 1 timp de 20 secunde. Daca


nu apare reactia anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia
anxioasa, atunci se trece la (c);

(c) gradatia 1 se descompune in alte componente mai putin anxiogene (ex.


gradatia 1a parter, gradatia 1b urc treptele catre etajul 1 etc.);
(d) se prezinta gradatia 1a si algoritmul se reia (David, 2003).

Indicatii: fobii clinice extrem de intense.

Daca desensibilizarea se realizeaza in imaginar, treptat, spre sfarsitul


terapiei, ea trebuie transpusa in vivo. Exista o diferenta cam de 5 situatii din cele
ierarhizate intre expunerea in vivo si expunerea in imaginar.

c. Tehnica expunerii gradate

Ruperea legaturii intre stimulul conditionat si reactia neconditionata se


realizeaza prin inhibitie de stingere. Mai precis, stimulul anxiogen este prezentat
gradat la o intensitate extrem de slaba, el neputand declansa raspunsul
neconditionat. Repetand aceasta procedura, stimulul fobic isi pierde valoarea de
stimul conditionat. O varianta a acestei tehnici este tehnica modelarii, in care
clientul este expus la stimulul fobic gradat si indirect, observand comportamentul
consilierului. Clientul urmeaza si imita comportamentul gradat al terapeutului fata
de stimulul fobic.

Indicatii: terapia copilului.

Tehnici de control al respiratiei

Tehnica expunerii interoceptive

Se cere clientului sa respire adanc si cu frecventa mare pe gura timp de 1-2


minute. Acest exercitiu va duce la aparitia hiperventilatiei si in consecinta la
declansarea unor simptome asemanatoare celor declansate in crizele anxioase
(ex. lesin, ameteala, ritm cardiac crescut etc.).

Indicatii: Tehnica este utila in modificarile cognitive din atacul de panica,


cand clientul trebuie convins ca, crizele sale sunt declansate prin mecanismul
hiperventilatiei si nu se datoreaza unei boli grave, incurabile si incontrolabile.

Tehnica de control al respiratiei.

Clientul este invatat sa respire usor si lent pe nas (3-4 secunde inspiratia, 4
secunde expiratia).

Indicatii: Tehnica este utila cand dorim sa invatam clientul sa previna si sa


controleze hiperventilatia.

Sumar

Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si factorilor care mentin


problemele emotionale si comportamentale ale clientului. Ele pot fi clasificate in functie de nivelul la
care se intervine: a) tehnici de interventie la nivel cognitiv, b) tehnici de interventie la nivel
comportamental si c) tehnici de interventie la nivel biologic. Tehnicile de interventie la nivel cognitiv
pot fi de trei tipuri: a) tehnici de restructurare cognitiva, care cuprind orice tehnici prin care se urmareste
modificarea inferentelor si evaluarilor ce au implicatii pentru problemele emotionale ale clientilor,
b) tehnici de rezolvare a problemelor si antrenament care urmaresc dobandirea de abilitati pentru
rezolvarea problemelor practice si c) tehnici de inoculare a stresului care vizeaza modificarea
mecanismelor de coping emotional. Prin aceste tehnici se modifica factorii cognitivi reducandu-se astfel
discrepanta cognitiva.

Interventia la nivel comportamental cuprinde o serie de tehnici care se bazeaza pe principiul


conditionarii operante si vizeaza modificarea antecedentelor si consecintelor cu scopul modificarii
comportamentelor problematice.

Interventia la nivel biologic cuprinde tehnici care vizeaza modificari biologice cum sunt tehnicile
de relaxare. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si tehnicile bazate pe principiile conditionarii clasice,
cum ar fi: expunerea gradata, flooding-ul, desensibilizarea progresiva si tehnicile de control al respiratiei.

In concluzie, terapia cognitiv-comportamentala la copii urmeaza aceleasi principii ca si in cazul adultului:


interpretarea cognitiva a evenimentelor determina reactiile emotionale si comportamentale, care se intretin
reciproc. Tehnicile de interventie folosite la adulti sunt folosite si la copii, insa sunt ajustate varstei si
aplicate intr-un contextul familiar si prietenesc al jocului. Intreg principiul care ghideaza interventia cognitiv-
comportamentala poate fi sintetizat in schema de mai jos (Stallard, 2002):