BiodiversityofcoastalareaofDobrogeabetweenCapeMidiaandCapeKaliakra PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/314082287
Biodiversity of coastal area of Dobrogea between Cape Midia and Cape Kaliakra
(BIODIVERSITATEA ZONEI COSTIERE A DOBROGEI DINTRE CAPUL MIDIA SI
CAPUL KALIAKRA)
Book · January 2008
CITATION READS
1 740
8 authors, including:
Marius Fagaras Marius Skolka

Universitatea Ovidius Constanţa Universitatea Ovidius Constanţa
20 PUBLICATIONS 65 CITATIONS 11 PUBLICATIONS 35 CITATIONS
SEE PROFILE SEE PROFILE
Paulina Anastasiu
University of Bucharest
37 PUBLICATIONS 573 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Mapping viable populations of endangered reptile species in Romania View project
Implementation of a complex GIS for Ecosystem-based Management, through integrated monitoring and assessment of the biocoenosis status and its evolution trends
in a fast changing environment at the Romanian coastal zone of the Black Sea View project
All content following this page was uploaded by Marius Fagaras on 27 February 2017.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Marius Făgăraş (coord.)
Marius Skolka Paulina Anastasiu Dan Cogălniceanu
Gavril Negrean Gabriel Bănică Marian Tudor Ciprian Samoilă
_________________________________________________________________________
BIODIVERSITATEA ZONEI COSTIERE A DOBROGEI

DINTRE CAPUL MIDIA ŞI CAPUL KALIAKRA
Biodiversitatea zonei costiere a Dobrogei dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra
________________________________________________________________________________________
2
________________________________________________________________________________________
Marius Făgăraş (coord.)

Marius Skolka Paulina Anastasiu Dan Cogălniceanu
Gavril Negrean Gabriel Bănică Marian Tudor Ciprian Samoilă
BIODIVERSITATEA ZONEI COSTIERE

A DOBROGEI DINTRE CAPUL MIDIA
ŞI CAPUL KALIAKRA
Editura EX PONTO
Constanţa, 2008
3
________________________________________________________________________________________
Această carte a fost realizată în cadrul proiectului RO 2005/017-535.01.02.02 prin

Programul Transfrontalier Phare CBC 2005 România-Bulgaria, cu sprijinul financiar al
Uniunii Europene
Editor: Universitatea Ovidius Constanţa

B-dul Mamaia, Nr. 124, 900527, Constanţa, tel./fax. +40 241 619040
e-mail: fagarasm@univ-ovidius.ro, www.univ-ovidius.ro
Data publicării: noiembrie 2008
Autori: Marius Făgăraş (cap.I-IV), Marius Skolka (cap.V), Paulina Anastasiu (cap.IV),
Dan Cogălniceanu (cap.VI), Gavril Negrean (cap.IV), Gabriel Bănică (cap.VII),
Marian Tudor (cap.VI), Ciprian Samoilă (hărţi)
Colaboratori: Marian Traian Gomoiu (habitate), Loreley Dana Jianu (arii protejate),
Zheni Nanova (floră), Aleksander Doychinov (faună)
Tehnoredactare şi fotografii coperţi: Marius Făgăraş
Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. Marian Traian Gomoiu – membru al Academiei Române,
Universitatea “Ovidius” Constanţa
Cp. I dr. Dumitru Murariu – membru al Academiei Române, Muzeul de
Istorie Naturală “Grigore Antipa” Bucureşti
Prof. univ. dr. Ioan Cristurean – Universitatea Bucureşti
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MARIUS FĂGĂRAŞ (coord.)
Biodiversitatea zonei costiere a Dobrogei dintre
Capul Midia şi Capul Kaliakra/
Marius Făgăraş (coord.), Constanţa – Ex Ponto, 2008
ISBN 978-973-644-839-3
577.1:616
© Drepturile de autor asupra acestei publicaţii sunt rezervate Universităţii Ovidius

Constanţa. Cartea sau părţi ale acesteia pot fi reproduse numai cu acordul autorilor.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene
http://consilium.europa.eu, http://ec.europa.eu/comm/world, http://www.infoeuropa.ro
4
________________________________________________________________________________________
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………............. 9
I. Caracterizarea fizico-geografică şi climatică a zonei costiere dintre Capul Midia şi
Capul Kaliakra................................................................................................................. 15
1.1. Consideraţii generale asupra zonei litorale dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra... 15
1.2. Caracteristici fizico-geografice şi pedologice ale zonei costiere Cap Midia - Cap
Kaliakra............................................................................................................................ 20
1.2.1. Nisipurile marine nesolificate........................................................................... 22
1.2.2. Psamoregosolurile (nisipurile marine solificate)............................................... 23
1.2.3. Solurile aluviale de mlaştină şi semimlaştină.................................................. 24
1.2.4. Solurile halomorfe............................................................................................. 25
1.3. Caracteristicile climatice ale zonei costiere Cap Midia-Cap Kaliakra...................... 26
II. Situri Natura 2000 şi tipuri de habitate de interes conservativ din zona Cap Midia –
Cap Kaliakra..................................................................................................................... 29
2.1. Situri Natura 2000 din zona costieră Cap Midia-Cap Kaliakra................................ 32
2.2. Tipuri de habitate costiere de interes conservativ din zona costieră Cap Midia-
Cap Kaliakra..................................................................................................................... 37
2.2.1. Habitate de ţărmuri marine................................................................................ 40
2.2.2. Habitate de dune litorale……………………………………………………... 42
2.2.3. Mlaştini şi pajişti sărăturate din zona costieră.................................................. 44
2.2.4. Habitate de faleză marină şi platouri calcaroase stepice……………………... 47
5
________________________________________________________________________________________
III. Arii protejate din zona costieră a Dobrogei............................................................... 53

3.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD)............................................................ 54
3.2. Lacul Techirghiol...................................................................................................... 56
3.3. Dunele marine de la Agigea...................................................................................... 59
3.4. Mlaştina Hergheliei................................................................................................... 62
3.5. Complexul Natural Lacul Durankulak...................................................................... 63
3.6. Complexul lacustru Shabla....................................................................................... 65
3.7. Rezervaţia naturală Yailata....................................................................................... 68
3.8. Rezervaţia Kaliakra................................................................................................... 69
IV. Flora şi vegetaţia zonei costiere Cap Midia - Capul Kaliakra…............................... 71
4.1. Conspectul florei vasculare din zona costieră Cap Midia - Cap Kaliakra ………... 71
4.1.1. Analiza taxonomică a florei vasculare……………………….…………………. 206
4.1.2. Analiza formelor biologice………………………….…………………………... 208
4.1.3. Analiza elementelor fitogeografice…………………………………………....... 209
4.1.4. Analiza categoriilor ecologice……………………………………..…………… 211
4.2. Consideraţii asupra plantelor rare şi periclitate din zona costieră Cap Midia – Cap
Kaliakra………................................................................................................................ 213
4.2.1. Importanţa listelor roşii în procesul de conservare a fitodiversităţii…………...... 213
4.2.2. Rarităţi floristice din zona costieră Cap Midia – Cap Kaliakra……..…………... 219
4.2.2.1. Lista roşie a plantelor vasculare din zona costieră Cap Midia – Cap Kaliakra... 222
4.2.2.2. Analiza plantelor rare şi periclitate din zona costieră Cap Midia - Cap
Kaliakra…………….…………………………………………………………………... 248
4.3. Asociaţii vegetale din zona costieră Cap Midia - Cap Kaliakra……….………….. 255
4.3.1. Conspectul asociaţiilor vegetale din zona litorală Cap Midia – Cap Kaliakra....... 257
V. Nevertebrate terestre din zona costieră Cap Midia – Cap Kaliakra…….............….. 270
5.1. Fauna ţărmului maritim............................................................................................. 271
5.2. Entomofauna din zona litoralului nordic al Bulgariei............................................... 276
6
________________________________________________________________________________________
5.3. Grupele taxonomice de nevertebrate din zona litorală Cap Midia – Cap
Kaliakra............................................................................................................................ 282
5.4. Specii importante din punct de vedere conservativ................................................... 287
VI. Herpetofauna zonei costiere Cap Midia-Cap Kaliakra………….................……… 323
6.1. Caracterizarea generală a herpetofaunei………………………………………….. 323
6.2. Amfibieni şi reptile din zona costieră Cap Midia – Cap Kaliakra………………... 325
6.3. Statutul de conservare al speciilor de amfibieni şi reptile din zona Cap Midia-
Cap Kaliakra..................................................................................................................... 328
6.4. Caracterizarea principalelor specii de amfibieni din zona Cap Midia - Cap
Kaliakra............................................................................................................................ 331
6.5. Caracterizarea principalelor specii de reptile din zona Cap Midia – Cap
Kaliakra............................................................................................................................ 341
VII. Avifauna zonei costiere dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra…........................... 371
7.1. Consideraţii generale................................................................. …………….……. 371
7.2. Migrarea şi iernarea păsărilor în zona costieră vestică a Mării Negre…….............. 374
7.3. Impactul antropic asupra păsărilor din zona litorală................................................. 375
7.4. Conspectul speciilor de păsări din zona costieră Cap Midia – Cap Kaliakra……... 376
7.5. Consideraţii privind speciile rare şi periclitate ale avifaunei din zona Cap Midia-
Cap Kaliakra…………………………………….……………………………………... 392
VIII. Bibliografie……………………………………………………….………………. 399
IX. Anexe cu fotografii................................................................................................... 429
7
________________________________________________________________________________________
8
________________________________________________________________________________________
INTRODUCERE
Privită în ansamblul ei, zona costieră dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra se
remarcă prin varietatea ecosistemelor, diversitatea habitatelor şi prin bogăţia florei şi
faunei. Pe o lungime a ţărmului de aproximativ 130 de km, relieful este divers, alcătuit din
faleze de loess, faleze calcaroase abrupte, plaje înguste la baza falezelor, surpături de
faleze, întinse platouri calcaroase cu vegetaţie stepică, lacuri paramarine, plaje nisipoase
largi în apropierea lacurilor, zone înmlăştinite. Varietatea reliefului şi a climatului,
determină heterogenitatea ecosistemelor, medii de viaţă pentru o floră şi faună interesantă,
bogată în specii rare. Ponderea mare a elementelor pontice şi sudice reflectă pe deplin
apartenenţa Dobrogei costiere la cele două regiuni biogeografice unice la nivelul Uniunii
Europene – pontică şi stepică.
Zona costieră este în acelaşi timp teren de dispută între protectorii capitalului natural,
care solicită impunerea unor măsuri speciale de conservare şi mediul de afaceri, care
vizează extinderea obiectivelor economice în scopul unei relative prosperităţi materiale.
Această dispută pe termen lung şi aparent fără finalitate va continua până când ambele părţi
vor ajunge la concluzia că dezvoltarea comunităţilor locale este necesară, dar nu în
detrimentul mediului înconjurător, ci într-un mod durabil, cu păstrarea unui echilibru care
să permită dezvoltarea nestingherită a florei şi faunei sălbatice în cadrul unor arii protejate
sau a unor zone cu regim special de protecţie, cum ar fi siturile Natura 2000. Presiunea
antropică asupra acestor zone cu biodiversitate ridicată trebuie să fie minimalizată, prin
respectarea legislaţiei internaţionale ce are ca obiect conservarea diversităţii biologice la
nivel global.
Din nefericire, expansiunea industrială la nivel european de după cel de-al doilea
război mondial, nu a ţinut cont de aceste considerente, fapt care a dus la distrugerea sau
9
________________________________________________________________________________________
afectarea habitatelor naturale şi implicit la declinul biodiversităţii sau chiar la dispariţia

unor specii.
O astfel de situaţie s-a înregistrat şi pe litoralul românesc al Mării Negre, mai ales în
zona sudică cuprinsă între Capul Midia şi Vama Veche, unde în a doua jumătate a secolului
al XX-lea, mari suprafeţe de plajă şi faleză au fost amenajate în cadrul unor staţiuni noi,
fără a se ţine cont de prezenţa în zonă a unor habitate valoroase din punct de vedere
conservativ, mediu de viaţă pentru specii de floră şi faună sensibile la impactul antropic.
Au dispărut în această perioadă de pe litoralul sudic românesc mai multe specii de plante şi
animale rare, menţionate în literatura de specialitate din această zonă.
Din păcate, această degradare treptată a mediului costier continuă şi astăzi, odată cu
construcţia sau extinderea unor amenajări turistice sau rezidenţiale până în zona dunelor de
nisip, care sunt habitate de interes conservativ la nivelul Comunităţii Europene. Această
situaţie persistă, în pofida faptului că România a ratificat tratate şi convenţii internaţionale
care au ca scop protecţia şi conservarea habitatelor naturale, inclusiv a celor litorale. În
acest context, există riscul ca pierderile de biodiversitate să fie chiar mai mari decât cele
înregistrate în secolul trecut.
Cu excepţia plajei Corbu din apropierea Capului Midia, restul litoralului sudic
românesc este în cea mai mare parte amenajat, aici fiind concentrate principalele staţiuni
turistice de la litoralul românesc al Mării Negre.
De notorietate este situaţia plajelor şi implicit a habitatelor de dune situate între
staţiunile româneşti Mamaia şi Năvodari, Eforie Sud şi Eforie Nord, 2 Mai şi Vama
Veche), adevărate „oaze” de refugiu pentru flora şi fauna sălbatică în faţa expansiunii
economice. Astăzi pe aceste plaje se înalţă cartiere rezidenţiale sau complexe hoteliere.
Aceeaşi situaţie a fost observată şi pe litoralul bulgăresc la sud de Capul Kaliakra,
unde sunt concentrate majoritatea staţiunilor turistice, aflate în prezent în plină expansiune.
În schimb, litoralul nordic bulgăresc dintre Durankulak şi Vama Veche se află într-o stare
relativ bună de conservare datorită suprafeţelor mari de arii protejate şi a turismului de
10
________________________________________________________________________________________
mică anvergură. Frumuseţea peisajului, a falezelor stâncoase de 50-60 m altitudine, a

teraselor şi platourilor calcaroase dar şi a plajelor largi, cu dune înalte din dreptul lacurilor
litorale, a primat în faţa interesului economic, de multe ori şi la presiunea unor organizaţii
neguvernamentale de mediu care s-au implicat activ în protejarea ei. Astfel se explică
bogăţia floristică şi faunistică care încântă ochiul naturalistului dar şi al turistului obişnuit,
pe fondul peisajului încântător din zonele de coastă ale Dobrogei bulgăreşti.
Exceptând zona de la sud de Capul Shabla, complet diferită de aspectul litoralului
românesc datorită ţărmului înalt şi stâncos, linia de coastă dintre capul Sivriburun (zona
Durankulak) şi capul Shabla este destul de asemănătoare cu cea a litoralului sudic
românesc. Prin urmare, studiul comparativ al celor două zone ale Dobrogei ar fi trebuit să
evidenţieze o biodiversitate asemănătoare calitativ şi cantitativ. Studiile noastre au arătat
însă o biodiversitate mult mai ridicată în zona nordică a litoralului bulgăresc comparativ cu
cea a litoralul sudic românesc. Rezultatele pot fi explicate atât prin diferenţele climatice (o
medie anuală a temperaturii mai ridicată cu cca 0,3 °C în zona litoralului nordic bulgăresc)
cât mai ales prin impactul antropic ridicat din zona litoralului sudic românesc.
În ceea ce priveşte termenul de zonă costieră la care facem referire în textul lucrării,
aceasta include porţiunile de plajă ale supralitoralului nisipos, vălurate datorită reliefului de
dune, zonele umede din preajma lacurilor paramarine, falezele de loess sau cele stâncoase,
terasele largi, împădurite ale falezelor din zona litorală bulgărească şi platourile stepice din
apropierea falezei până la cca 500 m spre interior, zone aflate sub influenţa directă sau
indirectă a factorilor de mediu marini.
Dorinţa de a atrage atenţia autorităţilor de mediu (locale, regionale şi centrale) asupra
stării actuale a mediului costier, dar şi necesitatea actualizării cunoştinţelor privind situaţia
habitatelor naturale, a florei şi faunei specifice lor, a fost considerentul principal al
demarării proiectului transfrontalier Phare CBC RO 2005/017-535.01.02.02, proiect
implementat de Universitatea „Ovidius” Constanţa, în parteneriat cu Agenţia de Protecţie a
Mediului Constanţa şi organizaţia neguvernamentală „Getia Pontica Association” din
11
________________________________________________________________________________________
Kavarna (Bulgaria), cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. In cadrul acestui proiect cu

o durată de 14 luni, echipa noastră formată din specialişti în diferite domenii ale Biologiei
şi Ecologiei, a realizat inventarierea principalelor tipuri de habitate costiere terestre, a
speciilor de floră şi faună, a asociaţiilor vegetale din zona litorală dintre Capul Midia şi
Capul Kaliakra. S-a pus un accent deosebit pe identificarea şi caracterizarea habitatelor de
importanţă europeană şi a rarităţilor floristice şi faunistice conform listelor roşii româneşti,
a cărţii roşii a Bulgariei, a diferitelor anexe ale unor Directive şi Convenţii internaţionale
(Directiva 92/43/EEC, Directiva 79/409/EEC, Convenţia de la Berna, Convenţia de la
Bonn, Convenţia Ramsar) sau a legislaţiilor naţionale privind conservarea biodiversităţii
(OUG nr. 57/2007, completată de OUG nr. 154/2008 în România şi Legea Biodiversităţii nr.
77/2002 din Bulgaria). S-a urmărit, de asemenea, efectul impactului antropic asupra
diversităţii biologice în zonele cu mari concentrări defloră şi faună, căutându-se soluţii şi
recomandări pentru îmbunătăţirea sau refacerea situaţiei în zonele afectate, dar şi pentru
conservarea zonelor încă nealterate de influenţele umane.
În această carte prezentăm rezultate ale cercetărilor noastre de teren, desfăşurate în
perioada aprilie-august 2008, completate cu date bibliografice şi cu observaţii de teren culese
de membrii echipei în anii precedenţi. Informaţia ştiinţifică este însoţită de hărţi, grafice şi
fotografii originale realizate în zona de studiu. Experienţa specialiştilor din echipa noastră, a
permis obţinerea unor rezultate bune într-un interval relativ scurt de timp. Deplasările lunare
în zonele cu concentrări de biodiversitate (plaja Corbu, zona portului Midia, plaja Mamaia
Nord - Năvodari, rezervaţia de dune marine de la Agigea, Mlaştina Hergheliei, plaja, faleza şi
lacul Durankulak, plaja şi lacul Shabla, platoul şi falezele terasate de la Rusalka, platoul şi
faleza stâncoasă de la Kamen Bryag –Yailata şi Kaliakra, Valea Bolata) au permis realizarea
unei baze de date complexe, din care o bună parte sunt prezentate în această carte. Nu au fost
neglijate însă zonele intens antropizate (Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud-Tuzla, Tatlageac-
23 August, Mangalia, 2 Mai-Vama Veche) în care au fost evaluată situaţia actuală a
habitatelor, florei şi vegetaţiei comparativ cu datele din literatura de specialitate de la
12
________________________________________________________________________________________
începutul şi mijlocul secolului al XX-lea.

Mare parte a informaţiilor din această carte monografică sunt originale; ele pot servi ca
material de referinţă pentru orice studiu ulterior al biodiversităţii zonei costiere dintre Capul
Midia şi Capul Kaliakara.
13
________________________________________________________________________________________
14
________________________________________________________________________________________
I. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ŞI CLIMATICĂ

A ZONEI COSTIERE DINTRE CAPUL MIDIA ŞI CAPUL KALIAKRA
1.1. Consideraţii generale asupra zonei litorale

dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra
Zona costieră dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra (Fig. 1) reprezintă o fâşie de ţărm
cu o lungime de aproximativ 130 km, situată în Dobrogea, provincie istorică astăzi
împărţită între România şi Bulgaria. Din lungimea totală a ţărmului dintre cele 2 capuri,
65% (cca 84 km) se află în Dobrogea românească iar 35% (cca 46 km) în Dobrogea
bulgărească (Dobrogea de sud sau Dobrudzha în limba bulgară). Tărmul Dobrogei are în
general o configuraţie lineară, exceptând zona celor 3 porturi comerciale (Midia, Constanţa,
Mangalia), a marinelor şi a amenajărilor împotriva eroziunii din zona staţiunilor de la sud
de Capul Midia.
Din punct de vedere geomorfologic, litoralul românesc cu o lungime de cca 244 km
este divizat în două zone bine individualizate prin originea şi evoluţia lor: zona costieră
nordică, situată între braţul Chilia şi Capul Midia şi zona costieră sudică, delimitată la nord
de Capul Midia, iar la sud de localitatea Vama Veche.
Zona litorală nordică (cca 160 km lungime) se caracterizează printr-un ţărm jos de
acumulare, format din lungi cordoane de nisip orientate pe direcţia NE-SW, ce alcătuiesc
un sistem de grinduri marine, dintre care grindul Chituc (cel mai mare din zonă) ajunge spre
sud până în apropierea Capului Midia. Întreaga zonă costieră nordică a României este
inclusă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
Zona litorală sudică (Fig. 2), de cca 84 km lungime, se caracterizează prin prezenţa
15
________________________________________________________________________________________
unui ţărm cu faleză a cărei înălţime creşte de la nord spre sud (maximum 25-30 m), faleză
fragmentată din loc în loc de limane fluvio-marine, separate de mare prin plaje nisipoase de
lăţimi variabile.
Zona costieră bulgărească are o lungime de 378 km, dintre care 130 km reprezintă
ţărmuri cu plaje nisipoase iar restul ţărmuri cu faleze stâncoase. Munţii Balcani ajung în
apropierea ţărmului în zona Capului Emine, divizând linia de coastă într-o parte nordică ce
se întinde până la graniţa cu România şi într-o parte sudică cuprinsă între Cap Emine şi
graniţa de sud cu Turcia (http://en.wikipedia.org).
Litoralul bulgăresc al Dobrogei (litoralul nordic) se întinde între zona de frontieră cu
România (Capul Sivriburun), aflată la nord de localitatea Durankulak şi Capul Kaliakra
(Fig. 3).
Din punct de vedere geomorfologic, litoralul nordic bulgăresc poate fi divizat în 2
zone. Zona dintre Capul Sivriburun şi Capul Shabla (Fig. 3) este o zonă litorală relativ
joasă, cu faleză de 5-6 metri înălţime formată din depozite loessoide, întreruptă în zona
lacurilor Durankulak şi Shabla de largi plaje cu nisip fin. Din zona Capului Shabla, ţărmul
se înalţă progresiv sub forma unei faleze stâncoase şi abrupte ce ajunge până la cca 60 de
metri în zona Capului Kaliakra. În dreptul falezelor stâncoase, plajele lipsesc sau sunt
înguste, formate preponderent din nisipuri grosiere de origine cochiliferă (Rusalka, Bolata,
Kaliakra).
16
________________________________________________________________________________________
Fig. 1 – Zona costieră a Dobrogei dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra
17
________________________________________________________________________________________
Fig. 2 – Litoralul sudic românesc (Cap Midia – Vama Veche)
18
________________________________________________________________________________________
Fig. 3 – Litoralul nordic bulgăresc (Cap Sibriburun – Cap Kaliakra)
19
________________________________________________________________________________________
1.2. Caracteristici fizico-geografice şi pedologice

ale zonei costiere Cap Midia - Cap Kaliakra
Din punct de vedere fizico-geografic, zona costieră dintre Capul Midia şi Capul
Kaliakra este un ţărm înalt de abraziune, mărginit de faleză, a cărei valoare altimetrică
creşte în general dinspre Capul Midia (15-16 m) spre Capul Kaliakra (50-60 m) pe măsură
ce faleza loessoidă (de pământ) este înlocuită de faleza stâncoasă. Faleza este formată la
bază din depozite sarmaţiene, care apar la zi sub forma unor plăci calcaroase (la Tuzla,
Vama Veche, Krapets). Deasupra calcarelor s-a depus în perioada cuaternară, argilă
stratificată, vineţie, acoperită de formaţiuni loessoide gălbui de origine eoliană (Coteţ,
1971). Din cauza eroziunii, depozitele loessoide sunt mai slab reprezentate în zona falezelor
calcaroase abrupte dintre Kamen Bryag şi Capul Kaliakra.
La suprafaţa depozitelor loessoide, se găseşte solul actual reprezentat de cernoziom
carbonatic, cu grosimi de până la 1,5 m.
Capurile sunt puţine la număr - Midia, Singol, Tuzla, Sivriburun, Kartaliyski,
Kaliakra (Fig. 1) şi secţionate de acţiunea abrazivă a mării. Spre deosebire de Capul
Kaliakra care reprezintă o unitate fizico-geografică clar conturată, Capul Midia a fost supus
unor transformări majore prin construcţia şi amenajarea portului Midia, port cu o suprafaţă
de 834 ha (234 ha de uscat şi 600 ha de apă) situat în imediata vecinătate a Combinatului
petrochimic Midia-Năvodari (http://www.portofconstantza.com).
La baza falezelor se află plaje înguste cu nisipuri cochilifere, plaje supuse unui
proces continuu de abraziune, mai ales în zona ţărmului românesc. Plajele se lăţesc mult
(până la 300 m) în dreptul lacurilor paramarine sau în zona unor foste golfuri sau văi largi,
în prezent colmatate (plajele Corbu, Bolata, etc. ). Formate în urma proceselor de abraziune
şi acumulare marină, plajele sunt parţial acoperite de apă în perioadele în care marea este
20
________________________________________________________________________________________
agitată. Nisipul plajelor este de natură biogenă, rezultat din sfărâmarea cochiliilor şi
antrenarea lor de către valuri către linia de coastă.
În perimetrul staţiunilor Constanţa, Agigea, Eforie Nord şi Sud, Costineşti, Mangalia,
necesitatea consolidării falezelor a atras după sine terasarea sau acoperirea acestora cu un
covor ierbos sau cu un zid protector. În anumite porţiuni ale falezei litorale, pentru
diminuarea proceselor de abraziune şi consolidarea acestora, au fost plasate blocuri mari de
piatră care contribuie la spargerea valurilor înainte ca acestea să atingă baza falezei.
Faleza este întreruptă din loc în loc de foste limane fluvio-marine, astăzi lacuri
paramarine sau zone înmlăştinite. Lacurile Corbu, Taşaul, Siutghiol, Tăbăcărie,
Techirghiol, Tatlageac, Mangalia, Durankulak şi Shabla-Ezerets (Fig.1) sunt cele mai
importante lacuri din zona ţărmului marin Cap Midia-Cap Kaliakra. Cu excepţia lacului
Techirghiol (salinitate de peste 70 g/l), celelalte sunt lacuri dulci care se alimentează cu apă
din izvoare sau din precipitaţii atmosferice.
Dintre formele joase de relief din zona sudică a litoralului românesc şi cea nordică a
litoralului bulgăresc, se remarcă alături de limanele fluvio-maritime, trei regiuni
mlăştinoase, care astăzi, prin amenajările efectuate nu mai păstrează decât unele aspecte
iniţiale. Este vorba de Mlaştina Hergheliei (lângă Mangalia), a cărei suprafaţă iniţială
depăşea 100 de hectare (Popovici et al., 1984), de mlaştina Taukliman (lângă staţiunea
Rusalka) şi de mlaştina Bolata (pe valea Bolata, aproape de Capul Kaliakra). Ele au fost
separate de mare prin cordoane litorale şi se găsesc cantonate în depresiuni, sculptate în
calcare la adâncimi medii sub 20 metri.
Formaţiunile geologice ale zonei costiere aparţin fundamentului de şisturi verzi
jurasice, cretacice, sarmaţiene şi cuaternare. Vârsta acestor formaţiuni scade de la nord spre
sud, unde se află depozite geologice de vârstă mai recentă. Depozitele sarmaţiene sunt în
general calcaroase sau marnoase-argiloase, cele cuaternare sunt alcătuite din argile gipsifere
sau loessuri iar depozitele actuale sunt alcătuite din nisipuri marine, care formează plajele,
dunele sau cordoanele litorale, sol vegetal şi depozitele specifice lacurilor paramarine.
21
________________________________________________________________________________________
De la Capul Midia spre sud, formaţiunile geologice ale falezei marine prezintă
aspecte variate. În zona dintre Capul Midia şi Constanţa, substratul este format din calcare
sarmaţiene, cu grosimi ce variază între 30 şi 80 metri, pe care s-au acumulat nisipurile
plajei. Pe faleza dintre Constanţa şi Capul Tuzla, pot fi întâlnite aceleaşi formaţiuni
geologice, cu deosebirea că în depozitele calcaroase există un orizont inferior format din
marne şi argile cenuşii (Coteţ, 1971).
La sud de Mangalia, constituţia litologică este aceeaşi, cu deosebirea că valurile
acţionează direct asupra calcarelor sarmaţiene, argilele şi marnele fiind situate sub acest
nivel. Pe alocuri (Vama Veche, Krapets), nisipul plajei s-a acumulat la suprafaţa
depozitelor sarmaţiene.
În funcţie de relief, rocă, condiţiile climatice, hidrologice, de tipul vegetaţiei şi alţi
factori locali, răspândirea solurilor în zona litorală prezintă o serie de particularităţi.
Solurile din regiunea litorală prezintă o mare diversitate morfologică şi aparţin
categoriei solurilor intrazonale. Solurile de acest tip sunt reprezentate de nisipuri marine şi
psamoregosoluri (nisipuri solificate), care intră în componenţa plajelor şi a cordoanelor
litorale dar şi de soluri halomorfe şi aluvionare, care ocupă suprafeţele mai joase,
depresionare, cu acumulări locale ale sărurilor solubile.
În zona platourilor calcaroase dintre Capul Shabla şi Capul Kaliakra sunt prezente
cernoziomuri carbonatice, alături de litosoluri şi rendzine. În zona văii Bolata predomină
rodisolurile, soluri relicte de culoare roşie.
Deoarece tipurile de sol influenţează primordial covorul vegetal, vom descrie în
continuare principalele caracteristici ale solurilor din zona litorală.
1.2.1. Nisipurile marine nesolificate
Formează relieful de dune mişcătoare din zona supralitorală dintre Capul Midia şi
Capul Kaliakra. Dunele sunt formate din nisip marin gălbui-pal, lipsit de coeziune, cu
22
________________________________________________________________________________________
numeroase fragmente de cochilii. Au un conţinut de peste 95% nisip fin (fracţiunea 0,1-0,2
mm) şi o cantitate mare de carbonat de calciu (10-25%) sub formă de sfărâmături de
cochilii. Reacţia acestui tip de substrat este alcalină, cu pH variabil, cuprins între 8,6-8,9
(Florea et al., 1968). Conţinutul în săruri solubile este scăzut, crescând uşor în zona dintre
dune datorită apropierii de apele freatice de mică adâncime, în general salinizate.
Conţinutul în humus al nisipurilor marine (<0,2%) este în general extrem de mic datorită
mobilităţii substratului şi a acţiunii de spălare exercitată de precipitaţiile atmosferice, pe
fondul unei permeabilităţi foarte ridicate a nisipurilor. Salinizarea slabă a nisipurilor de
dune se datorează în general stropilor de apă de mare aduşi de brizele de zi. Pe nisipurile de
acest tip se dezvoltă o vegetaţie psamofilă specifică, cu grad redus de acoperire a terenului.
1.2.2. Psamoregosolurile (nisipurile marine solificate)
Se întâlnesc de regulă pe grindurile de nisip puţin înalte sau pe suprafeţele cu dune

joase, stabilizate, din spatele cordonului de nisip mobil. Ocupă suprafeţe apreciabile în zona
plajelor late de la Corbu, Durankulak şi Shabla, fiind acoperite de un covor ierbos încheiat.
Din punct de vedere morfologic, sunt formate dintr-un orizont superior de 10-35 cm
grosime, de culoare brun-gălbui deschis sau brun-pal, nestructurat şi friabil datorită
structurii nisipoase. Orizontul inferior este format din nisip necoeziv de culoare cenuşie sau
brun pală, cu pete roşcate sau gălbui roşcate de oxid de fier (Florea et al., 1968). În profilul
de adâncime, situat la 80-100 de cm, sunt adesea pronunţat gleizate, având un colorit
vineţiu.
Acest tip de sol conţine între 35-96% nisip fin, în care predomină fracţiunea 0,1-0,25
mm, dar mai ales în probele de suprafaţă apare adesea nisipul grosier. Au un conţinut scăzut
de humus (<1%), sub 0,05% azot total şi între 7-20 % carbonat de calciu, în special sub
formă de sfărâmături de cochilii. Reacţia acestor soluri este intens alcalină, cu pH cuprins
între 8,2-9,6%. Sub orizontul 60-80 cm adâncime, salinizarea este redusă.
23
________________________________________________________________________________________
Psamoregosolurile şi nisipurile marine au fertilitate scăzută datorită permeabilităţii

mari, a aeraţiei excesive şi a conţinutului redus în substanţe nutritive. Aeraţia excesivă
favorizează mineralizarea foarte rapidă a materiei organice, iar permeabilitatea ridicată
permite spălarea accentuată a substanţelor nutritive mobile (în special nitraţi şi fosfaţi).
Psamoregosolurile se asociază frecvent cu solonceacurile marine şi cu solurile
aluviale salinizate.
1.2.3. Solurile aluviale de mlaştină şi semimlaştină (gleiosolurile)
Reprezintă o categorie de soluri răspândite în zonele depresionare (interdunale) ale

plajelor din apropierea lacurilor paramarine sau în zona mlaştinilor litorale (Hergheliei,
Bolata şi Taukliman). Apele freatice superficiale favorizează înmlăştinirea suprafeţelor
joase dintre dune în perioadele cu precipitaţii intense (primăvara şi toamna), cu formarea
acestor tipuri de soluri nisipoase, uşor sărăturate. Morfologic, gleiosolurile se caracterizează
printr-un orizont superior nisipos de 20-30 cm grosime, cu rare sfărâmături de cochilii, slab
structurat, necoeziv, de culoare neagră sau brun-închis. Conţin mult humus (12-21%) şi
azot (0,6-1%), rezultate din descompunerea rapidă a materiei organice moarte. Reacţia
solului la suprafaţă este moderat alcalină ( pH=7,5-8,9) iar conţinutul de săruri solubile, în
special de cloruri (de sodiu, potasiu, magneziu) este variabil, între 0,5-1,5%, în funcţie de
regimul inundaţiilor şi nivelul aprei freatice. În general, datorită climatului uscat din zona
litorală, ele evoluează spre solonceacuri marine clorurice (Florea et al., 1968).
Pe solurile de acest tip se dezvoltă în general asociaţii vegetale iubitoare de umiditate,
mezofile sau higrofile. Acolo unde procesele de salinizare sunt accentuate, se instalează
asociaţii vegetale halofile.
Astfel de soluri sunt prezente pe plaja Corbu, pe plaja dintre Mamaia şi Năvodari (în
dreptul lacului Siutghiol), în mlaştinile Hergheliei, Bolata şi Taukliman şi în zonele umede
din apropierea unor lacuri litorale precum Techirghiol, Durankulak şi Shabla-Ezerets.
24
________________________________________________________________________________________
1.2.4. Solurile halomorfe
Cunoscute şi sub denumirea de sărături, includ acele soluri în a căror geneză, evoluţie
şi caracteristici, un rol important îl au sărurile uşor solubile de tipul sulfaţilor şi a clorurilor
de sodiu, magneziu şi calciu, iar uneori carbonaţii şi bicarbonaţii de sodiu şi potasiu.
Aceste tipuri de sol se formează mai ales în zonele lipsite de scurgere pentru apele
freatice, ocupând părţile mai joase ale depresiunilor, marginea lacurilor şi a bălţilor sărate
sau locul fostelor ochiuri de apă sărată, actualmente colmatate. În profilurile de sub solurile
halomorfe, apele freatice sunt de regulă puternic mineralizate.
Solurile halomorfe se împart după caracteristicile lor în solonceacuri şi soloneţuri.
Solonceacurile au luat naştere printr-un proces de salinizare de lungă durată, care a
dus la acumularea unor mari cantităţi de săruri solubile, îndeosebi în orizonturile superioare
(1-1,5% săruri solubile). Din punct de vedere morfologic prezintă la suprafaţă o crustă
albicioasă cu efluorescenţe, foarte bogată în săruri, în special de sodiu (cloruri, sulfaţi,
carbonaţi, bicarbonaţi), dar şi în cloruri şi sulfaţi de calciu şi magneziu. Acest tip de sol
prezintă orizonturi slab diferenţiate: orizontul superior bogat în săruri dar sărac în humus şi
adesea gleizat, după care urmează orizonturi din ce în ce mai umede până la apa freatică
foarte sărată situată la numai 1-1,5 metri adâncime. Reacţia solului este slab spre moderat
bazică, alcalinitatea crescând spre baza profilului (Florea et al., 1968).
Soloneţurile se caracterizează printr-un conţinut scăzut de săruri solubile în orizontul
superior, datorită spălării repetate a acestora de către apele de precipitaţii. Conţinutul de
săruri este însă ridicat în orizontul intermediar (B) unde sodiul schimbabil variază între
concentraţii de 17-20%; acestuia i se adaugă magneziul şi bicarbonatul de sodiu în cantităţi
mari, determinând o reacţie puternic alcalină (Florea et al., 1968). Soloneţurile se pot forma
şi prin desalinizarea solonceacurilor sau prin înlocuirea calciului şi a magneziului din
complexul coloidal al solului cu săruri de sodiu.
25
________________________________________________________________________________________
În zona dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra, ponderea solurilor halomorfe este
redusă, acestea fiind prezente doar în zona portului Midia şi lângă oraşul Năvodari, pe
malul drept al canalului Dunăre-Marea Neagră. Pe aceste tipuri de sol se dezvoltă un covor
vegetal mai mult sau mai puţin încheiat, format din specii halofile şi facultativ halofile.
1.3.Caracteristicile climatice ale zonei costiere

Cap Midia-Cap Kaliakra
Specificul climatic al Dobrogei maritime, conferit de prezenţa mării şi a lacurilor

paramarine, constă în lipsa extremelor termice de-a lungul anului, o umiditate mult mai
mare a aerului în intervalul cald comparativ cu zonele continentale şi existenţa unor mişcări
locale ale maselor de aer, de tip brize. Din cauza circulaţiei predominant vestice a aerului,
influenţa moderatoare a Mării Negre se resimte numai pe o fâşie lată de 20-25 kilometri de-
a lungul ţărmului (Iancu, 1966).
Datorită valorilor ridicate ale radiaţiei solare şi a modului de deplasare a maselor de
aer de origine continentală şi maritimă, climatul litoral este mai călduros dar şi mai secetos
comparativ cu cel al zonelor continentale.
În zona costieră, valorile radiaţiei solare globale sunt cele mai ridicate din ţară, de
peste 125 kcal/cm2/an. Suma anuală a insolaţiei în zona costieră trece ca durată de 2200 de
ore iar sumele anuale ale bilanţului radiativ înregistrează aici valori maxime pentru
teritoriul ţării noastre, de peste 45 de kcal/cm2 (Enciclopedia geografică a României, 1982).
Cele mai mari sume lunare ale radiaţiei totale din cursul anului sunt în luna iulie, ajungând
în medie la 18-20 kcal/cm2. În timpul verii radiaţia solară depăşeşte cu 15-16 kcal/cm2
valorile specifice lunii decembrie.
Din punct de vedere termic, temperaturile medii anuale din zona costieră românească
oscilează între 11,2 °C în nordul Dobrogei şi 11,5 °C în zona litoralului sudic, conform
26
________________________________________________________________________________________
datelor din Registrul meteorologic al staţiilor Sulina şi Mangalia. Datorită influenţei apelor
marine, în evoluţia anuală a temperaturii aerului din zona costieră se produce o întârziere a
fazelor de încălzire şi răcire a aerului. Toamna este mai cald, iar primăvara mai rece decât
în Dobrogea centrală, media temperaturii fiind în octombrie cu 3-4,5 °C mai mare decât în
aprilie. Încălzirea de primăvară şi primul îngheţ de toamnă se produc cu 7-10 zile mai
târziu decât în Dobrogea centrală. Verile sunt foarte călduroase, iar iernile sunt moderate
termic (Iancu, 1966). Conform datelor înregistrate în ultimii 25 ani de Staţia meteorologică
Constanţa), lunile cele mai călduroase pe litoralul sudic românsc sunt iulie (23,1 °C),
august (22,8 °C) şi iunie (20,9 °C), cu medii lunare de peste 20 °C iar cele mai friguroase
sunt ianuarie (0,9 °C) şi decembrie (2,3 °C). Numărul zilelor de iarnă, cu temperaturi mai
mici sau egale cu 0 °C, este redus în zona litorală, nedepăşind în medie 22 de zile pe an la
Constanţa.
Media anuală a precipitaţiilor din zona costieră variază între 350-400 mm/an dar sunt
şi ani în care aceste valori cresc destul de mult, fără a depăşi însă 700 mm/an, nici măcar în
anii cei mai ploioşi. În anii secetoşi, precipitaţiile pot scădea şi sub valoarea de 250 mm/an.
Precipitaţiile sunt mai abundente în zona costieră sudică comparativ cu cea nordică,
aspect determinat de existenţa la nord de Capul Midia a unor mari suprafeţe acoperite cu
ape, care contribuie la descendenţa aerului în lunile de vară şi la reducerea procesului de
formare a norilor cumuliformi, din care eventual ar putea să cadă precipitaţii.
Cele mai mari cantităţi de ploaie cad în lunile aprilie şi mai, iar toamna în septembrie
şi noiembrie. Un nivel scăzut al precipitaţiilor atmosferice se înregistrează în lunile iulie şi
august, luni cu un mare număr de zile senine (29-31), dar cu o probabilitate ridicată de
apariţie a ploilor torenţiale.
În timpul iernii, stratul de zapadă se menţine foarte puţin; pe litoral se înregistrează
cel mai mic număr de zile cu strat de zapadă (24). Numărul mediu anual de zile cu ninsoare
nu este mai mare de 13.
Zona costieră nordică a Bulgariei prezintă un climat de tip temperat continental, cu
27
________________________________________________________________________________________
nuanţe submediteraneene, cu ierni blânde şi veri secetoase. Din punct de vedere climatic,
zona costieră bulgărească este încadrată la regiunea climatică Continental-Mediteraneană,
subregiunea climatică Marea Neagră (Georgiev et al., 1998), datorită influenţelor climatice
pregnante al mării.
În zona costieră bulgărească dintre Durankulak şi Capul Kaliakra, temperatura medie
anuală este de 11,8 °C, conform datelor din ultimii 40 de ani înregistrate de Staţia
meteorologică de la Shabla (Georgiev et al., 1998). Luna cea mai călduroasă este august,
cu o medie a temperaturii de 22,5 °C iar luna cea mai friguroasă este ianuarie, cu
temperatura medie de 0,6 °C.
Media anuală a precipitaţiilor este de 450 mm/an în zona Durankulak-Shabla şi scade
la 411 mm/an în zona platourilor calcaroase de la Capul Kaliakra. Cele mai mari cantităţi
de precipitaţii cad în luna noiembrie iar cele mai mici în luna august.
Umiditatea relativă a aerului este de 83%. Umiditate mai ridicată decât media se
înregistrează în perioada noiembrie-mai, iar mai scăzută între lunile iunie şi octombrie.
Durata anuală a luminii solare este de 2200 de ore iar radiaţia solară totală atinge
valoarea de 1500 kWh/ m2.
Vânturile bat predominant dinspre nord, nord-vest şi nord-est cu o viteză medie
anuală de 3,6 m/s (Georgiev et al., 1998).
28
________________________________________________________________________________________
II. SITURI NATURA 2000 ŞI TIPURI DE HABITATE COSTIERE DE INTERES

CONSERVATIV DIN ZONA CAP MIDIA - CAP KALIAKRA
În zona Dobrogei se regăsesc două regiuni biogeografice mai puţin reprezentate în

restul Europei: pontică şi stepică (Fig.4). Aceste bioregiuni, cu o mare diversitate de
habitate, adăpostesc un complex de elemente floristice şi faunistice rare la nivel european
şi mondial (pontice, ponto-balcanice, ponto-mediteraneene, ponto-panonice, ponto-
sarmatice etc.), unele dintre ele unice. La nivelul Uniunii Europene, aceste două regiuni
biogeografice sunt prezente numai în România şi Bulgaria.
În zona costieră a Dobrogei româneşti, bioregiunea pontică (bioregiunea Marea
Neagră) acoperă zona Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (inclusiv zona Capului Midia),
zona lacurilor paramarine şi zonele umede din apropierea acestora, fiind intercalată cu
bioregiunea stepică (Fig. 4), caracteristică zonelor mai aride, inclusiv cele de pe falezele
loessoide şi platourile din jurul acestora.
Zona costieră a Dobrogei bulgăreşti se consideră că ar aparţine în întregime
bioregiunii pontice (Fig. 4). Acest lucru explică interesul la nivel comunitar faţă de tipurile
de habitate din zona acestor bioregiuni şi implicit faţă de flora şi fauna caracteristică
habitatelor costiere.
Un mare pas în direcţia protejării habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,
inclusiv a celei costiere, a fost făcut odată cu implementarea proiectului Reţeaua Natura
2000 în România, o reţea pan-europeană de arii protejate care se constituie în principalul
instrument pentru conservarea patrimoniului natural pe teritoriul Uniunii Europene.
Această reţea formată din ASC (Arii Speciale de Conservare) constituite conform
Directivei Habitate (Directiva 92/43 EEC) şi SPA (Arii Speciale de Protecţie) în
conformitate cu Directiva Păsări (Directiva 79/409 EEC), are scopul de a menţine într-o
29
________________________________________________________________________________________
stare de conservare favorabilă cele mai importante tipuri de habitate, aşa numitele situri de
importanţă comunitară (SCI) (conform anexei I a Directivei Habitate şi anexei II a OUG
57/2007), mediu de viaţă pentru numeroase specii de plante şi animale de interes comunitar
(conform anexei II a Directivei Habitate, anexei I a Directivei Păsări, anexei IV a
Directivei Habitate şi anexei 4A din OUG 57/2007).
30
________________________________________________________________________________________
Fig. 4 – Harta bioregiunilor din Dobrogea românească şi bulgărească
31
________________________________________________________________________________________
2.1. Situri Natura 2000 din zona costieră Cap Midia-Cap Kaliakra
În România, au fost declarate ca parte integrantă a reţelei ecologice Natura 2000,

108 SPA-uri şi 273 SCI-uri, care acoperă cca 17% din suprafaţa teritoriului naţional. La
selectarea siturilor Natura 2000 s-a ţinut cont de cerinţele Directivei Habitate de a asigura
coerenţa reţelei prin stabilirea culoarelor de migraţie sau a celor ce permit schimburile
genetice dintre populaţii.
Dintre cele 381 situri Natura 2000, un numar de 8 SCI-uri (situri de importanţă
comunitară) şi 6 SPA-uri (arii de protecţie specială avifaunistică) aparţin zonei marine şi
costiere (Tabelul 1; Fig. 5); ele însumează o suprafaţă de 804942,5 ha.
Implementarea reţelei NATURA 2000, în conformitate cu cerinţele Uniunii
Europene, va contribui la conservarea speciilor şi a habitatelor de interes comunitar, o parte
din acestea fiind deja protejate prin intermediul sistemului naţional de arii protejate
existent.
Conform Ordinului Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964 din data
de 13.12.2007 (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 7.02.2008), pentru
siturile de importanţă comunitară ce sunt parte integrantă a reţelei ecologice Natura 2000,
se instituie regimul de arie naturală protejată. Siturile de importanţă comunitară propuse de
România şi Bulgaria pentru regiunea biogeografică a Mării Negre, inclusiv cele din zona
costieră a Dobrogei, au fost confirmate prin decizia Comisiei Europene din 12 decembrie
2008 (http://eur-lex.europa.eu).
32
________________________________________________________________________________________
Tabelul 1 – SCI-uri şi SPA-uri din zona costieră românească a Dobrogei
Nr. Sit Natura 2000 SCI sau Cod sit Suprafaţă

SPA Natura 2000 (ha)
1. Delta Dunării – zona marină SCI ROSCI0066 121697 ha
2. Structuri submarine metanogene – Sf. SCI ROSCI0237 6122 ha
Gheorghe
3. Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud SCI ROSCI0197 141 ha
4. Zona marină de la Capul Tuzla SCI ROSCI0273 1738 ha
5. Izvoarele sulfuroase submarine de la SCI ROSCI0094 362 ha
Mangalia
6. Mlaştina Hergheliei, Obanul Mare şi SCI ROSCI0114 251 ha
Peştera Movilei
7. Dunele marine de la Agigea SCI ROSCI0073 12 ha
8. Vama Veche – 2 Mai SCI ROSCI0269 5272 ha
9. Marea Neagră SPA ROSPA0076 147242,9 ha
10. Delta Dunării şi Complexul Razim – SPA ROSPA0031 512380,6 ha
Sinoie
11. Limanu – Herghelia SPA ROSPA0066 392,9 ha
12. Lacul Techirghiol SPA ROSPA0061 3035,3 ha
13. Lacul Siutghiol SPA ROSPA0057 2023,2 ha
14. Lacurile Taşaul – Corbu SPA ROSPA0060 2701,1 ha
După cum se poate observa în tabelul 1, numai 3 situri Natura 2000 aparţin zonei
terestre: Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoe (incluzând grindurile de origine marină),
Mlaştina Hergheliei, Obanul Mare şi Peştera Movilei şi Dunele marine de la Agigea.
Restul siturilor reprezintă zone marine sau lacuri paramarine, importante mai ales din punct
de vedere avifaunistic sau al comunităţilor bentonice de alge macrofite.
Situl Marea Neagra include zona infralitorală, mediolitoralul şi o fâşie de cca 50 m
33
________________________________________________________________________________________
lăţime din supralitoralul nisipos, insuficientă însă pentru a proteja zona habitatelor de dune,
care în dreptul lacurilor paramarine poate să ajungă la 150-200 de metri lăţime.
Alt sit important, Delta Dunării şi Complexul Razim–Sinoie (Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării) include o mare parte a zonei costiere româneşti şi grindurile de origine
marină din zona complexului lagunar. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, una dintre cele
mai mari zone umede din Europa (4152 km2, din care 3446 km2 pe teritoriul României),
este declarată “sit Ramsar” începând din anul 1991 şi “sit al Patrimoniului Mondial Natural
şi Cultural” din anul 1990 (http://www.ddbra.ro).
În Bulgaria, proiectul de implementare al Reţelei Natura 2000 a dus la validarea a
342 situri Natura 2000, care acoperă cca 34% din teritoriul Bulgariei. Dintre acestea, 3 SCI-
uri şi 3 SPA-uri sunt situate în zona costieră dintre Durankulak şi Capul Kaliakra (Tabelul
2; Fig. 6).
Tabelul 2 – SCI-uri si SPA-uri din zona costieră bulgărească a Dobrogei

(http://eur-lex.europa.eu)
Nr. Sit Natura 2000 SCI sau Cod sit Suprafaţă

SPA Natura 2000 (ha)
1. Lacul Durankulak (Ezero Durankulak) SCI BG0000154 5050,79 ha
2. Lacurile Shabla-Ezerets (Ezero Shabla- SCI BG0000621 2623,53 ha
Ezerets)
3. Complexul Kaliakra (Kompleks Kaliakra) SCI BG0000573 44128,26 ha
4. Lacul Durankulak SPA BG0002050 3355,90 ha
5. Lacul Shabla SPA BG0000156 3195,44 ha
6. Complexul Kaliakra SPA BG0002051 10883,24 ha
După cum se poate observa în tabelul 2, în zona costieră bulgărească există 3 arii
protejate, care prezintă în acelaşi timp statut de SCI şi de SPA. In cadrul complexului
Kaliakra (Rezervaţie naturală strict protejată) este inclusă şi aria protejată Yailata (45,3 ha)
situată în apropierea localităţii Kamen Bryag.
34
________________________________________________________________________________________
Fig. 5 – Situri Natura 2000 din zona costieră românească sudică
35
________________________________________________________________________________________
Fig. 6 – Situri Natura 2000 din zona costieră bulgărească nordică
36
________________________________________________________________________________________
2.2. Tipuri de habitate costiere de interes conservativ din zona costieră

România este o ţară cu o diversitate ridicată atât în ceea ce priveşte ecosistemele,

cât şi numărul de specii de floră şi faună. Ecosistemele naturale şi semi-naturale din
România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării. În urma studiilor realizate prin
Programul Corine Biotops, în România au fost identificate 783 de tipuri de habitate: 13
habitate de coastă, 89 de zone umede, 196 de pajişti, 206 habitate forestiere, 54 de
mlaştină, 90 de stâncarii/nisipuri şi 135 zone agricole (Strategia naţională de conservare a
biodiversităţii, 2000). Dintre acestea, o bună parte sunt habitate de interes conservativ la
nivelul Uniunii Europene. În Bulgaria, au fost inventariate 977 tipuri de habitate, dintre
care 96 sunt specifice acestei ţări (Meshinev et Apostolova, in press).
Principalele tipuri de habitate (ecosisteme) din zona costieră românească şi
bulgărească a Dobrogei sunt reprezentate pe hărţile Corine Land Cover 2000 (Fig. 7-8)
În zona costieră vestică a Mării Negre sunt prezente mai multe tipuri de habitate
(ecosisteme) costiere: zone submerse (infralitoral) cu ape de mică adâncime, ţărmuri
nisipoase sau stâncoase (mediolitoral), dune de nisip, pajişti sărăturate, mlaştini sărăturate,
faleze litorale, platouri calcaroase. Dintre acestea o atenţie deosebită trebuie acordată
habitatelor naturale de interes comunitar (SCI), specificate în Anexa I a Directivei Habitate,
a căror conservare necesită desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC).
Pentru fiecare tip de habitat prezent în zona costieră dintre Capul Midia şi Capul
Kaliakra, se va face o scurtă descriere, cu precizarea asociaţiilor vegetale caracteristice sau
măcar a speciilor caracteristice. Pentru tipurile de habitate costiere de interes comunitar
sunt precizate codurile Natura 2000 (conform Directivei 92/43/EEC) sau cele din
clasificarea Palearctic Habitats (Devillers et al., 1997); pentru toate celelalte se specifică
codurile conform manualului “ Habitatele din România” (Doniţă et al., 2005).
37
________________________________________________________________________________________
Fig. 7 – Harta tipurilor de habitate din zona costieră românească a Dobrogei
38
________________________________________________________________________________________
Fig. 8 – Harta tipurilor de habitate din zona costieră bulgărească a Dobrogei
39
________________________________________________________________________________________
2.2.1. Habitate de ţărmuri marine
Aceste tipuri de habitate se întâlnesc de-a lungul litoralului vestic al Mării Negre din
zona infralitorală şi mediolitorală până în dreptul primului cordon de dune de nisip. În zona
dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra pot fi întâlnite mai multe tipuri de astfel de habitate.
2.2.1.1. Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat superficial de apă de

mare (cod Natura 2000: 1110);
Acest tip de habitat poate fi întâlnit în zona infralitorală de mică adâncime, pe

bancuri de nisip fin ce vin în contact direct cu zona mediolitorală (de spargere a valurilor).
Acest tip de habitat constituie de fapt o prelungire submarină a plajei de nisip fin. Pe acest
tip de substrat, în golfuri adăpostite, unde stabilitatea sedimentelor permite depuneri slabe
de mâl, se dezvoltă pajişti litorale submerse formate preponderant din Zostera marina şi
Zostera noltii dar şi alte specii precum Zannichellia pedicelata, Ruppia rostellata,
Potamogeton pectinatus, Najas minor (Doniţă et al., 2005).
La adâncimi mai mari cuprinse între 3-4 m şi 20 m adâncime, pe fundurile mâloase
se instalează bivalve caracteristice precum: Chamelea gallina, Donax trunculus,
Cerastoderma glaucum, Tellina tenuis, Anadara inaequivalvis, Lentidium mediterraneum şi
Mya arenaria, crustaceii Crangon crangon, Polybius vernalis, Diogenes pugilator,
Upogebia pusilla şi peştii Gymnammodytes cicerelus, Trachinus draco, Uranoscopus
scaber, Callionymus sp., Pomatoschistus sp., Pegusa lascaris.
Asociaţii vegetale caracteristice acestui habitat: Zosteretum marinae Borgesen ex
van Goor 1921 şi Zosteretum noltii Harmsen 1936.
40
________________________________________________________________________________________
2.2.1.2. Recife (cod Natura 2000: 1170);
Recifele sunt substrate dure, compacte, situate pe o bază solidă sau moale, care se
ridică de pe fundul mării în zona infralitorală şi mediolitorală (Gafta, Mountford et al.,
2008). Acest tip de habitat populat de comunităţi de alge verzi, roşii şi brune este bine
reprezentat între Kamen Bryag şi Rusalka.
Asociaţii vegetale algale caracteristice: Cystoseiretum barbatae Pignatti 1962;
Cystoseiretum crinitae Molinier 1958, Corallinetum officinalis Berner 1931, Ceramietum
rubri Berner 1931, Porphyretum leucostictae Boudouresque 1971, Ceramio-Corallinetum
elongatae Pignatti 1962, Enteromorphetum compressae (Berner 1931) Giaccone 1993.
2.2.1.3. Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului (cod Natura 2000: 1210);
Acest tip de vegetaţie ce ocupă porţiunea de plajă dintre mediolitoral şi zona

dunelor, este formată în general din asociaţii de plante anuale cantonate pe nisipuri grosiere,
uşor sărăturate, bogate în compuşi azotaţi. Vegetaţia de ţărm este larg răspândită pe plajele
nisipoase dintre Capul Midia şi Capul Shabla; la nord de Shabla este prezentă sporadic pe
plajele înguste sau în zona unor mici golfuri (Rusalka, Bolata, Kavarna) (Făgăraş, 2008).
Speciile de plante caracteristice acestui tip de habitat sunt: Cakile maritima subsp.
euxina, Argusia sibirica, Salsola kali subsp. ruthenica, Atriplex hastata, Lactuca tatarica,
Glaucium flavum, Xanthium strumarium subsp. italicum.
Asociaţiile vegetale specifice vegetaţiei de ţărm aparţin clasei Cakiletea maritimae
R. Tx. et Prsg. 1952: Salsolo ruthenicae-Xanthietum strumarii Oberd et Tx. 1950, Cakilo
euxinae-Salsoletum ruthenicae Vicherek 1971, Atripliceto hastatae-Cakiletum euxinae
Sanda et Popescu 1999, Tournefortietum sibiricae Popescu et Sanda 1975, Lactuco
41
________________________________________________________________________________________
tataricae-Glaucietum flavae Dihoru et Negrean 1976, Cakilo euxinae – Salsoletum

ruthenicae Vicherek 1971, Salsolo-Euphorbietum paralias Pignatti 1952.
2.2.2. Habitate de dune litorale
Dunele marine ocupă cea mai mare parte a zonei supralitorale (zona de plajă
propriu-zisă). Sunt bine reprezentate pe plajele largi din dreptul lacurilor paramarine. În
funcţie de mobilitatea nisipurilor, gradul de evoluţie a solului, densitatea vegetaţiei şi
particularităţile microclimatului, se pot distinge mai multe tipuri de habitate de dune.
2.2.2.1. Dune mobile embrionare (cod Natura 2000: 2110);
Tip de habitat format din dune înalte, mobile, nefixate sau parţial fixate de vegetaţie.
Procesul de solificare este incipient din cauza mobilităţii substratului. Microclimatul se
caracterizează prin radiaţie solară intensă, contraste termice ridicate între zi şi noapte şi
umiditate scăzută a nisipului. Acest tip de dune sunt prezente pe plajele nisipoase dintre
Corbu şi Cap Midia, Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Durankulak, Krapets,
Shabla, Bolata (Făgăraş et al., 2008).
Speciile de plante caracteristice pentru acest tip de habitat sunt: Leymus racemosus
subsp. sabulosus, Artemisia tschernieviana, Elymus farctus subsp. bessarabicus, Secale
sylvestre, Apera spica-venti subsp. maritima, Crambe maritima, Eryngium maritimum,
Centaurea arenaria subsp. borystenica, Lactuca tatarica.
Dunele mobile sunt populate de asociaţii vegetale anuale sau perene ce aparţin în
general claselor Ammophiletea Br.-Bl. Et Tx. 1943 şi Festucetea vaginatae Soó 1968:
Elymetum gigantei Morariu 1957, Leymo sabulosi - Elymetum farcti Gehu et al. 1986,
42
________________________________________________________________________________________
Artemisietum tschernievianae Popescu et Sanda 1977, Secali sylvestris-Brometum tectorum

Hargitai 1940, Agropyretum juncei Br. Bl. et De L. 1936) Tx. 1952, Aperetum maritimae
Popescu et al. 1980, Crambetum maritimae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1980,
Convolvuletum persici (Borza 1931) Burduja 1968.
2.2.2.2. Dune mobile de-a lungul ţărmurilor cu Ammophila arenaria (dune

albe) (cod Natura 2000: 2120);
Sunt dune mobile sau semifixate, populate în general de specii de plante psamofile
caracteristice alianţelor Ammophilion arenariae J.M. et J. Gt. 1969 şi Elymion gigantei
Morariu 1957, specii precum: Ammophila arenaria subsp. arundinacea, Leymus racemosus
subsp. sabulosus, Eryngium maritimum, Euphorbia paralias, Silene thymifolia, Centaurea
arenaria subsp. borystenica, Festuca beckeri subsp. arenicola, Astragalus varius.
Acest tip de habitat lipseşte în România dar este comun în zona costieră bulgărească
nordică dintre Durankulak şi Shabla (Făgăraş et al., 2008). Plaja din dreptul lacului
Durankulak reprezintă limita sudică a arealului speciei Ammophila arenaria subsp.
arundinacea.
Asociaţiile vegetale caracteristice acestui tip de habitat sunt Ammophilo
arundinaceae-Elymetum gigantei Vicherek 1971 şi Festucetum beckeri Sanda, Popescu
1997.
2.2.2.3. Dune fixate cu vegetaţie erbacee (dune gri) (cod Natura 2000: 2130*) –
habitat prioritar;
Tip de habitat costier format din dune de nisip joase, stabilizate, fixate de vegetaţie,
pe care se dezvoltă în general asociaţii vegetale din clasa Festucetea vaginatae Soó1968.
43
________________________________________________________________________________________
Solurile sunt mai evoluate, de tip psamoregosol. Habitatul este întâlnit mai ales pe plajele
late din dreptul lacurilor litorale: Corbu - Cap Midia, Mamaia Nord - Năvodari,
Durankulak, Shabla. Prin extinderea staţiunilor turistice şi construcţia pe plaje a unor
ansambluri rezidenţiale, acest tip de habitat a fost aproape complet distrus la sud de
staţiunea Mamaia, păstrându-se în mică parte în Rezervaţia de dune marine de la Agigea.
Speciile de plante caracteristice dunelor fixate sunt: Scabiosa argentea, Astragalus
varius, Plantago arenaria, Scirpus holoschoenus, Carex colchica, Ephedra distachya,
Koeleria glauca, Linaria genistifolia subsp. euxina, Onosma arenaria, Dianthus
bessarabicus, Syrenia montana, Silene borystenica, Stachys atherocalyx etc.
Asociaţii vegetale caracteristice: Scabioso argenteae-Caricetum colchicae (Simon
1960) Krausch 1965, Ephedro-Caricetum colchicae (Prodan 1939, Morariu 1959) Sanda et
Popescu 1973, Scabioso argenteae-Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987,
Plantaginetum arenariae (Buia et al. 1960) Popescu et Sanda 1987, Stachyo atherocalici-
Caricetum colchicae Tzonev et al., 2005.
2.2.2.4. Depresiuni umede interdunale (cod Natura 2000: 2190);
Tip de habitat depresionar situat între dune de nisip, cu soluri slab salinizate şi
umiditate medie până la ridicată. Substratul nisipos este bogat în depuneri aluviale.
Umiditatea substratului este influenţată de apele freatice superficiale. Habitat răspândit pe
plajele largi de la Corbu, Năvodari, Mamaia Nord, Mlaştina Hergheliei Mangalia,
Durankulak şi Shabla.
Specii de plante caracteristice: Scirpus holoschoenus, Schoenus nigricans, Agrostis
gigantea subsp. maeotica, Carex distans, Orchis laxiflora subsp. elegans, Calamagrostis
epigejos.
Asociaţii vegetale caracteristice: Orchio-Schoenetum nigricantis Oberd. 1957,
44
________________________________________________________________________________________
Holoschoeno-Calamagrostietum epigeios Popescu et Sanda 1978, Agrostetum ponticae

Popescu et Sanda 1973.
2.2.3. Mlaştini şi pajişti sărăturate din zona costieră
Sunt tipuri de habitate mediu până la puternic salinizate, umede sau înmlăştinite în
perioadele cu precipitaţii abundente (în special primăvara). Înmlăştinirea este favorizată de
gleiosoluri şi de apele freatice superficiale. Salinizarea substratului este cauzată de apele
freatice puternic mineralizate sau de infiltraţiile din zona lacurilor sărăturate (Techirghiol)
pe fondul evapo-transpiraţiei intense din timpul sezonului estival.
Aceste tipuri de habitate pot fi întâlnite în zonele interdunale ale plajelor nisipoase,
pe grindurile maritime sau în apropierea lacurilor cu ape salmastre sau sărate.
2.2.3.1. Pajişti sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi)

(cod Natura 2000: 1410);
Sunt habitate cu soluri luto-nisipoase sau aluviale, mediu sărăturate, înmlăştinite în

perioada primăverii dar zvântate în timpul sezonului estival. Sunt populate de specii
halofile şi facultativ halofile, iubitoare de umiditate, precum: Juncus maritimus, Juncus
littoralis, Juncus gerardi, Carex distans, Carex extensa, Merendera sobolifera, Aster
tripolium subsp. pannonicus, Centaurium spicatum, Odontites verna subsp. serotina,
Plantago maritima, Teucrium scordium etc. Habitatul este răspândit în zona plajelor largi
din dreptul lacurilor sau a mlaştinilor litorale.
Asociaţiile vegetale caracteristice aparţin ordinului Juncetalia maritimi Br.-Bl. 1931
şi alianţei Juncion maritimi Br.-Bl. 1931: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 [syn.
45
________________________________________________________________________________________
Artemisio santonici-Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Géhu et al. 1994],

Juncetum maritimi (Rubel 1930) Pignatti 1953, Juncetum littorali –maritimi Sanda et al.
1998; Teucrio-Schoenetum nigricantis Sanda et Popescu 2002.
2.2.3.2. Mlaştini şi stepe sărăturate panonice şi ponto-sarmatice (cod Natura

2000: 1530*) – habitat prioritar;
Habitat cu soluri mediu sau puternic sărăturate de tip soloneţ sau solonceac,
înmlăştinite la începutul perioadei de vegetaţie, zvântate în perioada secetoasă a verii. Este
populat de specii halofile obligate, puţine facultativ halofile, care realizează în general o
acoperire destul de redusă a substratului. Este un tip de habitat foarte răspândit pe grindurile
maritime din Delta Dunării şi din zona Complexului lagunar Razelm-Sinoe. În zona Cap
Midia-Cap Kaliakra, habitatul este prezent numai în zona Portului Midia-Năvodari, unde se
află întinse suprafeţede sărături.
Speciile caracteristice sunt: Puccinellia distans subsp. limosa, Elymus elongatus,
Artemisia santonicum subsp. santonicum, Aeluropus littoralis, Limonium meyeri, Limonium
gmelini, Hordeum hystrix (syn. Hordeum geniculatum), Scorzonera parviflora, Juncus
gerardi, Taraxacum bessarabicum, Trifolium fragiferum, Triglochin maritima, Plantago
maritima, Festuca arundinacea subsp. orientalis, etc
Asociaţiile vegetale tipice habitatului aparţin clasei Puccinellio-Salicornietea Ţopa
1939, ordinului Puccinellietalia Soó 1940: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933,
Aeluropo-Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975, Limonio-Aeluropetum littoralis
Sanda et Popescu 1992, Carici distantis-Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999,
Caricetum distantis Rapaics 1927, Staticeto-Artemisietum monogynae (santonicum) Ţopa
1939, Agropyretum elongati Şerbănescu (1959) 1965, Plantaginetum maritimae Rapaics
1927, Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardii (Wenzl 1934) Wendelberger 1943,
46
________________________________________________________________________________________
Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943.
2.2.3.3. Comunităţi de Salicornia şi alte specii anuale care colonizează

terenurile mâloase şi cele nisipoase (cod Natura 2000: 1310);
Tip de habitat cu soluri mâloase sau nisipoase puternic sărăturate, frecvent

înmlăştinite. În condiţiile specifice acestui tip de habitat se dezvoltă mai ales specii anuale,
halofite obligate, precum: Salicornia europaea, Suaeda maritima, Bassia hirsuta,
Spergularia media, Cyperus pannonicus, Spergularia media, Artemisia santonicum,
Halimione pedunculata, Puccinellia distans subsp. limosa, Limonium meyeri, etc.
Asociaţiile vegetale specifice acestui habitat aparţin clasei Puccinellio-
Salicornietea Ţopa 1939, ordinului Salicornietalia Br.-Bl.(1928) 1933: Salicornietum
europeae Wendelbg. 1953, Suaedetum maritimae Soó 1927, Aeluropo-Salicornietum
Krausch 1965, Suaedo-Kochietum hirsutae (Br.-Bl. 1928) Ţopa 1939, Spergularietum
mediae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1992, Acorelletum pannonici Soó 1939;
2.2.4. Habitate de faleză marină şi platouri calcaroase stepice
Între Capul Midia şi Capul Kaliakra, faleza este prezentă aproape pe întreaga linie a
ţărmului, mai puţin în în zona lacurilor paramarine. Calcarele sarmaţiene apar rareori la
suprafaţă în această zonă. Între Capul Midia şi Capul Shabla predomină faleza cu depozite
de loess la suprafaţă, mai puţin înaltă. La sud de Capul Shabla, faleza devine calcaroasă,
înaltă, abruptă, cu rocă la suprafaţă. În prelungirea falezelor calcaroase se află largi platouri
calcaroase, cu soluri scheletice (litosoluri) presărate cu roci calcaroase. Aceste platouri sunt
bine reprezentate între Rusalka şi Capul Kaliakra.
47
________________________________________________________________________________________
2.2.4.1. Faleze litorale cu comunităţi vest-pontice de Scolymus hispanicus şi

Ecballium elaterium (cod Habitatele din România: R1201);
Pe loessurile acestui tip de habitat, care în România nu are corespondenţă cu

codurile Natura 2000, se dezvoltă un amestec de plante stepice, ruderale şi plante tipice
falezei marine, dintre carese remarcă: Ecballium elaterium, Scolymus hispanicus, Atriplex
tatarica, Atriplex oblongifolia, Elymus hispidus, Centaurea diffusa, Scandix pecten-veneris,
Aegilops cylindrica, Sisymbrium orientale, Elymus repens, Echium vulgare, Galium
humifusum, Malva sylvestris, Tragopogon dubius, Melilotus albus, Melilotus officinalis etc.
Asociaţii vegetale caracteristice falezelor loessoide (faleze de pământ): Lolio-
Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecballietum elaterii Morariu 1959.
Acest tip de habitat poate fi întâlnit în mai multe puncte ale falezei loessoide dintre
Capul Midia şi Capul Shabla: Constanţa, Vama Veche, Durankulak, Krapets.
2.2.4.2. Comunităţi ierboase vest-pontice de faleză (cod Palearctic Habitats 18.22211) şi

Faleze vest pontice cu tufărişuri de Ficus carica (cod Pal. Hab. 18.22212);
Acest tip de habitat este întâlnit pe falezele stâncoase, vulnerabile la fenomenele

naturale de eroziune costieră. Se caracterizează printr-un amestec de specii stepice şi
halofile. Se remarcă şi prin prezenţa unui număr mare de specii rare şi periclitate, unele
endemice, care formează însă populaţii mici.
Este un tip de habitat bine reprezentat în zona costieră bulgărească nordică dintre
Rusalka şi Capul Kaliakra.
Specii de plante caracteristice: Ficus carica (smochin), Opopanax chironium subsp.
bulgaricum, Mathiola odoratissima, Jurinea tzar-ferdinandii, Crithmum maritimum,
48
________________________________________________________________________________________
Convolvulus lineatus, Chamaecytisus jankae, Astragalus cornutus, Alyssum caliacrae,

Satureja coerulea, Gypsophila muralis, Bassia prostrata, Atriplex hastata, Limonium
meyeri, Limonium latifolium, Spergularia media, etc.
Specii de faună reprezentative: mamifere (Erinaceus concolor, Apodemus sp., Mus
musculus, Martes foina etc.), păsări (Phalacrocorax aristotelis, Apus apus, Apus melba,
Buteo rufinus, Bubo bubo, Hirundo rustica, Corvus monedula, Sturnus roseus etc.), reptile
(Testudo graeca, Ophisaurus apodus, Lacerta trilineata, L. viridis, L. taurica, Coluber
jugularis, Vipera ammodites etc.), amfibieni (Bufo viridis, Pelobates syriacus).
2.2.4.3. Pajişti stepice pe roci calcaroase (cod Palearctic Habitats 34);
Tip de habitat prezent în Bulgaria pe terasele falezelor calcaroase (Rusalka şi

Yailata- Kamen Bryag), dar şi pe platourile calcaroase care mărginesc falezele abrupte. Se
caracterizează prin prezenţa a numeroase specii pontice, balcanice şi submediteraneene de
mare valoare floristică.
Acest tip de habitat se subdivide în următoarele subtipuri:
• pajişti stepice sub-continentale (cod Pal. Hab. 34.31);
• pajişti cu Chrysopogon gryllus şi Asphodeline lutea (cod Pal. Hab. 34.7513);
• pajişti cu Chrysopogon gryllus, Paeonia tenuifolia, Adonis vernalis şi Iris pumila
(cod Pal. Hab. 34.7516);
• stepe vest-pontice (cod Pal. Hab. 34.921);
Aceste tipuri de pajişti se dezvoltă pe soluri scheletice, pe litosoluri. Speciile de

plante cele mai reprezentative sunt: Stipa lessingiana, Stipa capillata, Chrysopogon gryllus,
Festuca valesiaca, Agropyron cristatum subsp. ponticum, Ajuga chamaepytis, Artemisia
austriaca, Adonis vernalis, Asphodeline lutea, Avena clauda, Asperula tenella, Iris pumila,
49
________________________________________________________________________________________
Paeonia tenuifolia, Centaurea napulifera subsp. thirkei, Astragalus vesicarius, Astragalus

monspessulanus, Astragalus cornutus, Artemisia pedemontana, Onosma heterophylla,
Euphorbia myrsinites, Chamaecytisus jankae, Campanula sibirica, Koeleria lobata,
Achillea clypeolata, Goniolimon besseranum, Dianthus giganteus, Centaurea salonitana,
Jurinea arachnoidea, Astragalus onobrychis, Ruta graveolens, Potentilla taurica,
Scutellaria orientalis, Ruta graveolens, Tanacetum millefolium, Seseli tortuosum, Anthemis
tinctoria, Androsace maxima, Ranunculus oxyspermus, Petrorhagia prolifera, Satureja
coerulea, Thymus zygioides, Thymus pannonicus, Sedum urvillei, etc.
Asociaţii vegetale caracteristice: Stipetum lessingianae Soó 1947, Medicagini
minimae-Festucetum valesiacae Wagner1941, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli
Doniţă et al. 1922, Saturejetum coeruleae Cristurean et Ionescu-Ţeculescu 1970, Salvio
nutantis-Paeonietum tenuifoliae Mititelu 1990, Koelerio degeni-Thymetum zygoidis
Burduja et Horeanu 1976 etc.
2.2.4.4. Tufărişuri vest-pontice cu iasmin (Jasminum fruticans) şi păliur

(Paliurus spina-christi) (cod Pal. Hab. 31.813731);
Sunt tufărişuri xerofile şi termofile, dominate de elemente floristice

submediteraneene, pontice şi balcanice (Doniţă et al., 2005). Stratul arbustiv este alcătuit
din Paliurus spina-christi şi Jasminum fruticans (speciile caracteristice), la care se asociază
şi alte specii lemnoase: Cerasus mahaleb, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis, Cornus
mas, Pyrus pyraster, Ligustrum vulgarae, Ulmus minor, Rhamnus catharctica, Cotinus
coggygria, Crataegus monogyna, Rosa canina, Euonymus verrucosus. Stratul ierbos este
format dintr-un amestec de specii stepice şi de păduri: Chrysopogon gryllus, Buglossoides
purpurocaerulea, Asparagus verticillatus, Arum orientale, Tamus communis, Dictamnus
albus, Veronica austriaca subsp. jacquinii, Ajuga laxmanni, Piptatherum holciforme,
50
________________________________________________________________________________________
Tanacetum corymbosum, Geranium rotundifolium, Orlaya grandiflora, Teucrium

chamaedrys, Teucrium polium subsp. capitatum, Asphodeline lutea, Paeonia peregrina, etc.
Asociaţiile vegetale caracteristice sunt: Asphodelino luteae-Paliuretum Sanda et
Popescu 1999, Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1070, Rhamno
catharticae-Jasminetum fruticantis (Mihai et al. 1964) Mititelu et al. 1993),
Asphodelinetum luteae Dihoru 1970.
Este un tip de habitat larg răspândit pe terasele falezei de la Rusalka sau întâlnit
fragmentar pe platourile calcaroase din vecinătatea falezei de la Kamen Bryag -Yailata.
2.2.4.5. Păduri vest-pontice cu stejar pufos (Quercus pubescens)

(cod Pal. Hab. 41.73);
Sunt păduri edificate de stejar pufos, în amestec cu alte specii termofile, majoritatea
submediteraneene: Quercus virgiliana, Fraxinus ornus, Prunus mahaleb, Carpinus
orientalis, Cotinus coggygria, Pyrus pyraster, Acer campestre, Cornus mas, Crataegus
monogyna, Euonymus verrucosus. Stratul ierbos, slab dezvoltat din cauza umbririi, este
format preponderent din specii de origine sudică: Paeonia peregrina, Galanthus elwesii,
Buglossoides purpurocaerulea, Piptatherum holciforme, Tamus communis, Viola odorata,
Asparagus verticillatus, Arum orientale, Vincetoxicum hirundinaria, Vinca herbacea,
Polygonatum latifolium, Mercurialis ovata, Geum urbanum, Tanacetum corymbosum,
Orchis simia etc.
Asociaţii vegetale caracteristice: Quercetum pubescentis Borza 1927, Lithospermo-
Quercetum Br.-Bl. 1929, Cotino-Quercetum pubescentis Zolyomi et al. 1958, Paeonio
peregrinae-Carpinetum orientalis Doniţă 1970, Ceraso mahaleb – Quercetum pubescentis
(Jurko 1951) Jakucs et Fekete 1957.
Aceste păduri pot fi întâlnite insular pe pantele falezei de la Rusalka, pe platoul din
51
________________________________________________________________________________________
apropierea falezei de la Yailata-Kamen Bryag sau pe valea Bolata, la nord de Capul

Kaliakra. Sunt reminiscenţe ale pădurilor întinse care populau în trecut aceste zone.
2.2.4.6. Comunităţi ruderale (cod Palearctic Habitats 87.2);
Se dezvoltă mai ales în preajma localităţilor şi a obiectivelor turistice, în apropierea

drumurilor sau a vechilor cetăţi (Yailata, Kaliakra), la marginea falezei şi a terenurilor
agricole. Concentraţiile crescute de săruri azotate din sol facilitează dezvoltarea acestor
buruienişuri.
Majoritatea asociaţiilor vegetale caracteristice aparţin clasei Chenopodietea Br.-Bl.
1951 emend. Lohm.et Tx. 1961: Agropyretum repentis Felföldy 1942, Convolvulo-
Agropyretum repentis Felföldy 1943, Onopordetum acanthii Br.-Bl. et al. 1936, Carduetum
nutantis Săvul. 1927, Balloto-Malvetum sylvestris Gutté 1966, Lolio-Plantaginetum majoris
(Linkola 1921) Berger 1950, Hordeetum murini Libbert 1932 em. Pass. 1964, Atriplicetum
nitentis Knapp 1945, Xeranthemetum annui (Borza 1931, Prodan 1939) Dihoru 1970,
Descurainietum sophiae Krech 1953 corr. Oberd 1970, Cardarietum drabae Timár 1950,
Echio-Melilotetum albi Tx. 1942, Conietum maculati I. Pop 1968, Amarantho-
Chenopodietum albi (Morariu 1943) Soó 1957, Adonieto flammaeae-Valerianelletum
lasiocarpae (Morariu 1959) Popescu et al. 1983, etc.
52
________________________________________________________________________________________
III. ARII PROTEJATE DIN ZONA COSTIERĂ A DOBROGEI
Ariile protejate reprezintă modalitatea cea mai eficientă pentru protecţia şi

conservarea habitatelor naturale valoroase, a speciilor endemice, subendemice, rare sau
periclitate sau a unor zone importante pentru migraţia şi cuibăritul păsărilor. Spre deosebire
de zona costieră nordică a României care este complet integrată în cadrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, zona de la sud de Capul Midia, unde sunt concentrate majoritatea
activităţilor economice şi turistice, a suferit în ultimii 50-60 de ani un declin evident al
biodiversităţii, odată cu extinderea staţiunilor şi intensificarea activităţilor turistice. Acest
declin a determinat dispariţia unor specii rare de floră şi faună, menţionate în literatura de
specialitate de la jumătatea secolului al XX-lea. Pierderile de biodiversitate au avut loc pe
fondul absenţei unor măsuri eficiente de conservare a habitatelor naturale, a speciilor
valoroase ale florei şi faunei costiere.
De-a lungul litoralului sudic românesc, protejarea biodiversităţii se realizează în
condiţii relativ bune în cadrul unor arii protejate, dintre care doar una terestră de interes
floristic (Rezervaţia de dune marine de la Agigea), alte două fiind zone umede de
importanţă avifaunistică (Rezervaţia Mlaştina Hergheliei şi Lacul Techirghiol). La acestea
se adaugă în zona costieră nordică Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, “sit Ramsar” şi Zonă
de Patrimoniu Natural şi Cultural al omenirii. Deşi suprafaţa cumulată a ariilor protejate din
zona costieră sudică a României ajunge la cca 1333 ha, cea mai mare parte (1227 ha) este
deţinută de Lacul Techirghiol.
În zona costieră nordică a Bulgariei, ponderea ariilor protejate este mult mai mare,
de cca 51803 ha, ceea explică în parte biodiversitatea ridicată a acestei zone. Datorită
particularităţilor fizico-geografice, rezervaţiile din zona costieră bulgărească adăpostesc o
varietate mai mare de habitate naturale, aspect care se reflectă în numărul ridicat de rarităţi
floristice şi faunistice.
53
________________________________________________________________________________________
3.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD)
RBDD este al doilea complex de zone umede din Europa ca mărime (după delta
fluviului Volga), cu o suprafaţă de 4178 km2 din care 3446 km2 (82%) aparţin României şi
restul (18%) Ukrainei (Bavaru et al., 2008). Cuprinde delta propriu-zisă, lunca Dunării (în
amonte de Tulcea până la Cotul Pisicii), Complexul Lagunar Razelm-Sinoe cu ansamblul
de grinduri marine din sudul deltei (grindurile Chituc, Saele, Lupilor) şi apele teritoriale ale
Mării Negre de la nord de Sulina până la sud de lacul Sinoe, atingând ca limită estică
izobata de 20 m (Fig. 9). Este un o reţea complexă de râuri, canale, lacuri şi mlaştini
precum şi de păduri, pajişti, păşuni nisipoase şi dune, cu o bogată floră şi faună.
Delta Dunării prezintă o multitudine de biotopuri şi o considerabilă biodiversitate,
ceea ce o face unică atât în Europa cât şi între sisteme deltaice din lumea întreagă.
Cercetările au arătat că în cele 30 de tipuri de ecosisteme deltaice (23 naturale şi 7
antropice) se află 5429 de specii de plante, fungi şi animale (http://www.ddbra.ro). În deltă
se află 180.000 ha de suprafaţă cu plaur, ceea ce reprezintă cel mai mare habitat de acest tip
din lume. În deltă sunt 4 specii de plante acvatice protejate prin Convenţia de la Berna:
Angelica palustris, Aldrovanda vesiculosa, Trapa natans şi Salvinia natans.
În zona RBDD au fost inventariate 3590 specii de animale (http://www.ddbra.ro),
dintre care 91 specii de moluşte, 2244 specii de insecte, 135 specii de peşti, 10 specii de
amfibieni, 11 reptile, 331 specii de păsări (dintre care 176 clocesc aici) şi 42 specii de
mamifere. Dintre insecte, 237 specii au fost pentru prima dată înregistrate aici ; 45 specii
sunt noi pentru Romania iar 13 specii sunt noi pentru ştiinţă.
Dintre speciile de floră, în RBDD se cunosc 1839 taxoni (http://www.ddbra.ro),
dintre care 678 specii de alge macrofite, 107 specii de licheni, 38 specii de macromicete şi
1016 specii de plante vasculare.
Astăzi 80 % din Delta Dunării este păstrată în stare naturală, incluzând 18 zone
strict protejate, zone tampon, zone de tranziţie şi zone de restaurare ecologică. Cele 18 zone
54
________________________________________________________________________________________
strict protejate sunt: Roşca-Buhaiova, Pădurea Letea, Lacul Răducu, Lacul Nebunu, Vătafu-
Lunguleţ, Pădurea Caraorman, Sărăturile de la Murighiol, Arinişul Erenciuc, Insula Popina,
Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Capul Doloşman, Grindul Lupilor, Istria-Sinoe,
Grindul Chituc, Lacul Rotundu, Lacul Potcoava, Lacul Belciug (http://www.ddbra.ro).
Zona litorală a deltei se întinde de la nord de Sulina până la extremitatea sudică a
Lacului Sinoe. În zona de coastă, confluenţa dintre apele Dunării şi cele ale Mării Negre
este de o deosebită importanţă deoarece asigură bogate resurse de hrană pentru păsările
acvatice din care multe se refugiază aici, în condiţiile unui climat mai blând în perioada
iernii. Aproximativ 70% din speciile de păsări din Delta Dunării hibernează şi se odihnesc
între braţul Sfântul Gheorghe şi Lacul Sinoe.
Fig. 9 – Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
55
________________________________________________________________________________________
3.2. Lacul Techirghiol
Fost liman fluvio-marin, lacul Techirghiol este cel mai mare lac salin din România, cu o
suprafaţă de 1226,97 ha, adâncime de maximum 9 m şi salinitatea de cca 70 g/l. Lacul este
amplasat în zona costieră, între localităţile Eforie Nord şi Tuzla. La sfarşitul lunii martie
2006, lacul Techirghiol a fost declarat sit Ramsar, fiind inclus pe lista zonelor umede de
importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă. În prezent, lacul şi zonele
din jurul acestuia formează una dintre cele mai importante arii de importanţă avifaunistică
din Dobrogea (ROSPA0061), cu o suprafaţă de 3035,3 ha.
Lacul este împărţit de 2 baraje în 3 porţiuni (Fig. 10), dintre care cea estică (cea mai
mare) este foarte sărată, cea mijlocie este salmastră, iar cea vestică (cea mai mică), situată
la coada lacului (cunoscută şi sub numele de lacul Zarguzon), este dulce.
Datorită concentraţiei ridicate în săruri, în apa lacului pot supravieţui doar specii cu
limite largi de eurihalinitate. Flora algală este reprezentată în principal prin alga verde
Cladophora vagabunda, una dintre componentele esenţiale ale nămolului sapropelic. Alte
specii de alge macrofite prezente în lac sunt Cladophora crystallina şi Closterium
acerosum. Aceste alge alături de crustaceul Artemia salina sunt principalele organisme
implicate în formarea nămolului sapropelic.
Vegetaţia din apropierea malurilor lacului Techirghiol este formată din asociaţii
vegetale specifice sărăturilor marine. Cele mai frecvente sunt asociaţiile Suaedetum
maritimae Soó 1927, Salicornietum europeae Wendelbg. 1953), Bassietum sedoidis
(Ubrizsy 1949) Soó 1964, Atriplicetum tataricae (Prodan 1923) Borza 1926. În cadrul
acestor asociaţii vegetale se dezvoltă specii halofile precum: Suaeda salsa, Salicornia
europaea, Aster tripolium subsp. pannonicus, Puccinelia distans s.l., Spergularia media,
Cyperus pannonicus, Bassia hirsuta, Artemisia santonicum, Atriplex oblongifolia, Atriplex
tatarica, Hordeum hystrix, Juncus gerardi etc.
Datorită salinităţii ridicate a apei lacului, vegetaţia palustră este slab reprezentată şi
56
________________________________________________________________________________________
se întâlneşte mai ales către coada lacului unde apa este dulce; este formată preponderent din
stuf (Phragmites australis), dar şi alte specii higrofile precum: Scirpus lacustris subsp.
tabernaemontani, Scirpus maritimus, Eleocharis uniglumis, Butomus umbellatus,
Sparganium erectum, Typha angustifolia, Eupatorium cannabinum, Lycopus europaeus,
Mentha aquatica, Epilobium tetragonum subsp. lamyi, Polygonum amphibium, Ranunculus
sceleratus.
Deosebit de interesantă este flora şi vegetaţia stepică a colinelor din zona sud-
vestică a lacului Techirghiol, zonă inclusă în limitele ariei de importanţă avifaunistică
ROSPA0061 (Fig. 10). Colinele cu altitudine maximă de 40-50 m, pe alocuri cu calcare
sarmatice la suprafaţă sunt cunoscute sub denumirea de Dealurile bujorilor (Făgăraş,
2007a), datorită populaţiilor mari de Paeonia tenuifolia (bujorul de stepă), specie protejată
la nivel european, inclusă în anexele Convenţiei de la Berna (Appendix I, 2002), alături de
o altă raritate, Achillea thracica (syn. Achillea millefoliata). Numărul rarităţilor floristice
din zona sud-vestică a lacului Techirghiol este însă mult mai mare (Făgăraş, 2007a); printre
ele se disting Achillea coarctata, Astragalus spruneri, Salvia aethiopis, Euphorbia
dobrogensis, Dianthus leptopetalus, Crocus pallasii, Adonis vernalis, Adonis volgensis,
Achillea clypeolata, Achillea coarctata. Acestor specii li se adaugă numeroase elemente
rare, de origine pontică (în sens larg), sau sudică (balcanice, submediteraneene sau
mediteraneene): Achillea leptophylla, Agropyron cristatum subsp. ponticum, Dianthus
pseudarmeria, Centaurea napulifera subsp. thirkei, Astragalus vesicarius subsp.
pseudoglaucus, Astragalus hamosus, Convolvulus cantabrica, Hyacinthella leucophaea,
Colchicum triphyllum, Jurinea arachnoidea, Echinops ritro subsp. ruthenicus, Satureja
coerulea, Scutellaria orientalis var. pinnatifida, Tanacetum millefolium, Thymus zygioides,
Koeleria lobata, Salvia aethiopis.
În zona sud-vestică a lacului Techirghiol se află o serie de asociaţii vegetale de
interes conservativ: Paeonietum tenuifoliae – Saturejetum coeruleae Borza 1931,
Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru 1970, Teucrio polii – Melicetum ciliatae Puşcaru et al.
57
________________________________________________________________________________________
1978, Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al. 1922, Stipetum capillatae

(Hueck 1931) Krausch 1961, Stipetum lessingianae Soó (1927) 1947, Teucrio polii –
Melicetum ciliatae Puşcaru et al. 1978.
Fig. 10 – Limitele ariei de importanţă avifaunistică Lacul Techirghiol
Lacul Techirghiol este cunoscut mai ales datorită avifaunei sale, aici fiind întâlnite
specii rare în România, unele periclitate pe plan mondial sau european. Acest lac reprezintă
una dintre principalele locuri de iernare din Europa pentru gâsca cu gât roşu (Branta
ruficollis). Dar, din această zonă au fost descrise peste 150 de specii de păsări clocitoare
sau migratoare.
Dintre speciile de păsări vulnerabile şi ameninţate din zona lacului Techirghiol
(conform Global IUCN Red List, 2008; Directiva Păsări; Convenţia de la Berna, Convenţia
58
________________________________________________________________________________________
de la Bonn), amintim pe: Pelecanus crispus (pelicanul creţ), Anser erythropus (gârliţa
mică), Branta ruficollis (gâsca cu gât roşu), Aythya nyroca (raţa roşie), Oxyura
leucocephala (raţa cu cap alb), Circus macrourus (erete alb), Falco cherrug (şoim
dunărean).
Alte specii de păsări strict protejate din zona lacului Techirghiol (conform OUG
57/2007) sunt: Gavia arctica (cufundar polar), Pelecanus onocrotalus (pelican comun),
Botaurus stellaris (buhai de baltă), Ixobrychus minutus (stârc pitic), Nycticorax nycticorax
(stârc de noapte), Ardeola ralloides (stârc galben), Egretta garzetta (egreta mică), Egretta
alba (egreta albă), Ardea purpurea (stârc roşu), Ciconia ciconia (barza albă), Cygnus
cygnus (lebăda de iarnă), Circus aeruginosus (erete de stuf), Circus cyaneus (erete vânăt),
Buteo rufinus (şorecar mare), Falco columbarius (şoim de iarnă), Falco peregrinus (şoim
călător), Himantopus himantopus (piciorong), Charadrius alexandrinus (prundăraş de
sărătură), Pluvialis apricaria (ploier auriu), Philomachus pugnax (bătăuş), Larus
melanocephalus (pescăruş cu cap negru), Larus minutus (pescăruş mic), Sterna albifrons
(chiră mică), Chlidonias hybridus (chirghiţă cu obraz alb), Chlidonias niger (chirghiţă
neagră), Asio flammeus (ciuf de câmp), Alcedo atthis (pescăruş albastru), Lanius collurio
(sfrâncioc roşiatic), Lanius minor (sfrâncioc cu frunte neagră).
3.3. Dunele marine de la Agigea
Rezervaţia naturală este situata la cca 10 km sud de oraşul Constanţa, în apropierea

Portului Constanţa Sud – Agigea (Fig. 11). Zona de cca 25 ha (conform Legii nr. 5/2000),
formată din dune de nisip de origine marină, a fost declarată rezervaţie în anul 1939,
datorită rarităţilor floristice şi faunistice descoperite în această zonă.
Rezervaţia se află în incinta Staţiunii Biologice Marine „Prof. Ioan Borcea” şi este
administrată de Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Este o rezervaţie mixtă, floristică şi
59
________________________________________________________________________________________
faunistică, ce adăposteşte în prezent peste 120 de specii de plante vasculare. Este renumită
mai ales datorită populaţiilor locale mari ale unor specii rare în România, precum Alyssum
borzaeanum (ciucuşoara de nisipuri), Ephedra distachya (cârcelul) sau Convolvulus
persicus (volbura de nisipuri). Alte rarităţi floristice prezente în zona rezervaţiei sunt:
Silene thymifolia (miliţeaua de nisipuri), Leymus racemosus subsp. sabulosus (perişorul de
nisipuri), Dianthus leptopetalus (garofiţă), Astragalus varius, Salvia aethiopis (jaleş), Seseli
campestre, Echinops ritro subsp. ruthenicus etc.
Din zona rezervaţiei au fost citate în perioada interbelică specii foarte rare, astăzi
neregăsite în flora României, precum Medicago marina sau Calystegia soldanella (Pascal,
1962).
Dintre asociaţiile vegetale (Boşcaiu, 1975; Burduja, 1968; Burduja et Horeanu,
1970) se remarcă în zona rezervaţiei următoarele: Secali sylvestri-Alyssetum borzeani
(Borza 1931) Morariu 1959 şi Carici colchicae-Ephedretum distachyae (Prodan 1939)
Morariu 1959.
Rezervaţia adăposteşte de asemenea o faună interesantă, formată din insecte (Mantis
religiosa, Myrmeleon formicarius), reptile (Coluber jugularis caspius, Lacerta taurica),
amfibieni (Pelobates syriacus balcanicus), diverse păsări migratoare (Enberiza
melanocephala, Melanacorypha leucoptera, Passer hispaniolensis, Asio otus).
Multe rarităţi floristice şi faunistice au dispărut din zona rezervaţiei datorită
modificărilor de microclimat produse în urma construcţiei portului Constanţa Sud-Agigea,
dar mai ales în perioada 1975-1990 când rezervaţia a fost părăsită, aici desfăşurându-se
diverse activităţi economice.
În prezent, datorită unui proces natural de stepizare şi ruderalizare a vegetaţiei,
favorizat de depărtarea de mare şi de modificările de microclimat din ultimii 30 de ani, se
fac eforturi pentru păstrarea în bune condiţii a habitatelor de dune şi a biodiversităţii
specifice lor.
60
________________________________________________________________________________________
Fig. 11 – Rezervaţia de dune marine de la Agigea
Fig. 12 – Rezervaţia Mlaştina Hergheliei Mangalia
61
________________________________________________________________________________________
3.4. Mlaştina Hergheliei
Mlaştina Hergheliei este situată în apropierea plajei dintre staţiunile Venus şi Saturn,
lângă oraşul Mangalia (Fig. 12). Este un fost golf marin transformat în lagună şi separat
ulterior de mare prin cordoane de nisip. În zona luciului de apă se află izvoare de apă
mezotermale şi izvoare sulfuroase.
Mlaştina a fost declarată rezervaţie naturală mixtă, floristică şi zoologică, în anul
2005, suprafaţa ei actuală fiind de 98 ha. În prezent este inclusă alături de Obanul Mare şi
Peştera Movilei în situl Natura 2000 ROSCI0114, cu suprafaţa de 251 ha.
Specificul acestei mlaştini eutrofe constă în prezenţa pe malurile sale a unui amestec
de asociaţii vegetale higrofile, mezo-higrofile şi halofile. Este de asemenea un important loc
de cuibărit şi de pasaj pentru o serie de păsări rare.
Din zona rezervaţiei sunt menţionate 132 specii de plante vasculare (Făgăraş,
2007b) şi 22 de asociaţii vegetale (Făgăraş, 2007c), unele specifice zonelor umede costiere:
Najadetum marinae Fukarek 1961, Cladietum marisci Allorge 1922 ex Zobrist 1935,
Typhetum laxmannii Nedelcu 1969, Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947,
Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933, Carici distantis-Festucetum arundinaceae Rapaics
1927, Lythro-Calamagrostetum epigeii I.Pop 1968 etc.
Dintre rarităţile floristice întâlnite în zona rezervaţiei menţionăm pe Carex extensa,
Polypogon monspeliensis, Typha laxmanni, Trifolium angustifolium (Făgăraş, 2007b).
Rezervaţia este cunoscută însă mai ales pentru speciile de păsări care cuibăresc sau
trec pe aici. Păsările pot folosi alternativ cele doua ecosisteme învecinate (litoral şi
lacustru), atât pentru odihnă cât şi pentru hrănire. Frecvent cormoranii mari (Phalacrocorax
carbo sinensis) se odihnesc pe mlaştină şi pescuiesc pe mare, iar pescăruşii (Larus spp.)
sunt într-o continuă pendulare între aceste două zone.
Din zona mlaştinii au fost menţionate 132 de specii de păsări (Gache, 2004), dintre
care unele rare şi foarte rare în România: Gavia arctica, Aythia marila, Grus grus, Podiceps
62
________________________________________________________________________________________
grisegena, Ardeola ralloides, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Anas penelope,

Anas strepera, Falco vespertinus, Falco subbuteo, Charadrius hiaticula, Calidris alba,
Gelochelidon nilotica, Chlidonias leucopterus, Dendrocopos minor. Mlaştina Hergheliei
este un important culoar de migraţie dar totodată loc de odihnă şi hrănire pentru multe
dintre păsările de pasaj care cuibăresc în Delta Dunării, cum ar fi pelicanii (Pelecanus
onocrotalus).
Cu toate că mlaştina se află în imediata apropiere a plajei aglomerate dintre staţiunile
Venus şi Saturn, în stufăriş cuibăresc o serie de păsări acvatice: chire de baltă (Sterna
hirundo), cormorani mici (Phalacrocorax pygmaeus), lebede de vară (Cygnus olor), raţe
mari (Anas platyrhynchos), raţe cu cap castaniu (Aythya ferina), găinuşe de baltă (Gallinula
chloropus), lişiţe (Fulica atra) etc. Unele dintre ele, cum ar fi cormoranul mic, iernează aici
în număr destul de mare. Păsările acvatice nu sunt singurele care beneficiază de habitatul
acestei mlaştini. Numeroase specii din ordinul Passeriformes poposesc pe maluri sau îşi
găsesc adăpost temporar în stufăriş.
3.5. Complexul Natural Lacul Durankulak
Situat la 6 km sud de graniţa româno-bulgară şi la 15 km nord de localitatea Shabla,

Complexul Natural Lacul Durankulak (Fig. 13), cu o suprafaţă de 5050,79 ha, reprezintă
una dintre cele mai importante zone umede ale Bulgariei, sit Ramsar (din 1984) şi Arie de
Importanţă Avifaunistică (Georgiev et al., 1998). Complexul include Lacul Durankulak,
zonele umede din jurul lacului, dunele de nisip dintre lac şi mare şi habitatele stepice din
apropiere.
Din zona lacului Durankulak au fost semnalate 254 de specii de păsări. Lacul este
cunoscut în primul rand ca zonă de iernare pentru populaţiile unor păsări de apă precum
Branta ruficollis (gâsca cu gât roşu), Haliaetor pygmaeus, Anser albifrons, Anser anser sau
63
________________________________________________________________________________________
ca zonă de cuibărit pentru altele: Ixobrichos minutus, Charadrius alexandrinus, Lanius

minor, Aythya nyroca, Cygnus olor, Circus aeruginosus, Melanocorhypha calandra,
Acrocephalus agricola etc.
În zona lacului se află de asemenea amfibieni şi reptile de importanţă conservativă:
Pelobates syriacus, Pelobates fuscus, Hyla arborea, Bombina bombina, Emys orbicularis,
Podarcis taurica, Coluber jugularis caspius etc.
Dintre insecte au fost menţionate specii rare precum: Lycaena dispar rutilus,
Zerynthia hypsipyle, Euchloe ausonia, Argynnis pandora, Brenthis daphne, Cicindella
hybrida, Acrotylus longipes, Eurydema spectabile, Labidura riparia iar dintre miriapode
Scolopendra cingulata.
Dintre mamiferele semnalate din zona lacului Durankulak amintim pe: Vormela
peregusna (dihorul pestriţ), Mesocricetus newtoni (grivanul dobrogean) şi Spermophilus
citellus (popândăul).
Zona dunelor de nisip este extrem de interesantă şi bogată în rarităţi floristice, multe
dintre ele prezente în anexele Directivei Habitate, Convenţiei de la Berna sau în IUCN Red
List of Threatened Species 2008: Verbascum purpureum, Stachys maritima, Euphorbia
paralias, Medicago marina, Convolvulus persicus, Silene thymifolia, Euphorbia peplis,
Corispermum nitidum, Chamaesycae peplis, Peucedanum arenarium, Elymus farctus subsp.
bessarabicus, Argusia sibirica, Eryngium maritimum, Cakile maritima subsp. euxina,
Crambe maritima, Gypsophila perfoliata, Lactuca tatarica, Taraxacum bessarabicum,
Bassia hirsuta, Cynoglossum creticum, Ammophila arenaria subsp. arundinacea, Festuca
beckeri subsp arenicola, Astragalus varius, Leymus racemosus subsp. sabulosus,
Centaurea arenaria subsp. borystenica etc.
De importanţă conservativă sunt asociaţiile vegetale cu Utricularia vulgaris şi
Schoenoplectus triqueter situate pe malul estic al lacului, Durankulak fiind una dintre
zonele reprezentative din Bulgaria pentru aceste asociaţii.
64
________________________________________________________________________________________
3.6. Complexul lacustru Shabla
Complexul lacustru Shabla este situat pe litoralul nordic al Bulgariei, la cca 18 km

sud de graniţa româno-bulgară şi la 3-5 km nord de oraşul Shabla, districtul Dobrich (Fig.
13). Este arie protejată din anul 1995 iar ulterior a primit statut de “sit Ramsar”(sub
denumirea de “Lacul Shabla”) şi “arie de interes avifaunistic” (cu denumirea de
“Complexul lacustru Shabla”). Este una dintre cele mai bine conservate zone umede din
Bulgaria.
Rezervaţia cu o suprafaţă de 2623,53 ha include lacurile Shabla şi Ezerets, conectate
printr-un canal, zona de coastă Shabla-Tuzla cu dunele de nisip ale plajei şi zona marină
adiacentă, comunităţile ierboase din apropierea lacurilor, plantaţiile de arbori şi arbuşti şi o
parte din terenurile agricole apropiate (Georgiev, 1998b).
În zona rezervaţiei creşte o specie endemică pentru Bulgaria (Seseli rhodopeum), 5
specii de plante endemice pentru zona Balcanilor şi alte 23 de specii de interes conservativ
pentru Bulgaria şi Comunitatea europeană (Georgiev et. al., 1998b).
Vegetaţia naturală este reprezentată de asociaţii vegetale higrofile şi hidrofile în
zona lacului şi de asociaţii vegetale psamofile în zona dunelor de pe cordonul litoral ce
separă lacul de mare. Vegetaţia zonelor umede este alcătuită din fitocenoze cu Cladium
mariscus, Carex riparia, Carex extensa, Schoenoplectus lacustris, Schoenoplectus litoralis,
Scirpus maritimus, Typha laxmannii, Phragmites australis, Iris pseudacorus. Acestor
comunităţi de plante higrofile li se adaugă cele hidrofile, prezente în zona luciului de apă:
fitocenoze cu Nymphaea alba, Nuphar lutea, Myriophyllum spicatum, Ceratophyllum
demersum, Potamogeton natans, Potamogeton pectinatus etc.
Restul teritoriului este acoperit de vegetaţie secundară, apărută ca rezultat al
influenţelor antropice din zonă.
Deosebit de interesantă este flora şi vegetaţia dunelor de nisip ale plajei din dreptul
lacului Shabla, dune înalte de până la 8 metri. Dintre rarităţile floristice prezente pe dunele
65
________________________________________________________________________________________
rezervaţiei vom aminti pe: Silene thymifolia, Hypecoum ponticum, Peucedanum arenarium,
Ammophila arenaria subsp. arundinacea, Leymus racemosus subsp. sabulosus, Eryngium
maritimum, Astragalus varius, Crambe maritima, Cakile maritima subsp. euxina, Glaucium
flavum, Argusia sibirica etc.
Complexul lacustru Shabla este o zonă umedă deosebit de importantă pentru
avifaună. Aici iernează populaţiile a 5 specii de păsări ocrotite la nivel mondial: Branta
rufficolis (gâsca cu gât roşu), Anser albifrons, Anser anser, Cygnus cygnus, Anas
plathyrhynchos. Lacul Shabla, alături de lacul Durankulak şi lacul Techirghiol din
România, reprezintă principala zonă de iernare pentru gâsca cu gât roşu.
Zona este situată pe ruta “via pontica” de migraţie a păsărilor, asigurând condiţii
favorabile pentru odihna şi hrănirea a numeroase specii de păsări ocrotite: Phalacrocorax
pygmeus, Ciconia ciconia, Platalea leucorodia etc.
Complexul lacustru Shabla este important şi ca zonă de cuibărit pentru o serie de
specii de păsări, precum: Lanius minor, Tadorna tadorna, Circus aeruginosus, Falco
vespertinus, Charadrius alexandrinus, Melanocorhypha clandra, Acrocephalus agricola
etc.
Zona de dune a rezervaţiei prezintă un potenţial deosebit pentru conservarea
populaţiilor locale de Pelobates syriacus (broasca de pământ). În zona luciului de apă se
află o populaţie importantă de Lutra lutra (vidra).
66
________________________________________________________________________________________
Fig. 13 – Arii protejate din zona costieră nordică a Bulgariei
67
________________________________________________________________________________________
3.7. Rezervaţia naturală Yailata
Rezervaţia Yailata, situată în apropierea localităţii Kamen Bryag (Fig. 13), este o
arie protejată complexă de interes arheologic, floristic, zoologic şi peisagistic, deosebit de
spectaculoasă datorită falezei calcaroase abrupte, cu înălţime de 50-60 de metri. Este
declarată arie protejată din anul 1987. Are o suprafaţā de 45,3 ha care include faleza
abruptă şi platoul calcaros din vecinătatea falezei (Georgieva et Vladev, 2007).
Pe teritoriul rezervaţiei se află mai multe tipuri de habitate de interes conservativ:
pajişti stepice, tufărişuri, pâlcuri de păduri, faleze marine, grote şi peşteri marine. Aceste
habitate adăpostesc numeroase rarităţi floristice şi faunistice.
Vegetaţia rezervaţiei este formată din asociaţii vegetale ierboase stepice, intercalate
printre tufărişurile cu smochin (Ficus carica), vişin turcesc (Prunus mahaleb) şi corn
(Cornus mas), care domină faleza. Pe platoul calcaros din apropierea falezei se remarcă
tufărişurile cu iasmin (Jasminum fruticans) şi păliur (Paliurus spina-christi) sau pâlcurile
de stejar pufos (Quercus pubescens) care amintesc de vechile păduri ale acestei zone.
Pe teritoriul acestei arii protejate se află 19 specii de plante rare şi ameninţate, printre
care endemitele locale Silene caliacrae şi Centaurea alba subsp. caliacrae. În zona acestei
rezervaţii se află cea mai mare populaţie de bujor (Paeonia peregrina) din Bulgaria.
Flora rezervaţiei este spectaculoasă mai ales în lunile mai şi iunie cînd pantele falezei
sunt dominate de Asphodeline lutea, Paeonia peregrina, Papaver rhoeas, Salvia nemorosa
şi alte specii deosebit de aspectuoase.
Alte plante de interes conservativ din zona rezervaţiei (faleză şi platoul calcaros)
sunt: Goniolimon besseranum, Goniolimon tataricum, Opopanax chironium subsp.
bulgaricum, Dianthus leptopetalus, Onosma heterophylla, Ruscus aculeatus, Convolvulus
lineatus, Ruta graveolens, Koeleria lobata, Fumaria kralikii, Centaurea napulifera subsp.
thirkei, Satureja coerulea, Achillea clypeolata, Cynoglossum creticum, Crithmum
maritimum, Limonium latifolium, Limonium meyeri, Parietaria lusitanica subsp. serbica.
68
________________________________________________________________________________________
Dintre speciile de păsări rare care habitează în zona rezervaţiei, trebuie amintite:
Phalacrocorax aristotelis, Bubo bubo, Melanocorypha calandra, Lanius minor, Oenanthe
pleschanka, Emberiza melanocephala etc.
3.8. Rezervaţia Kaliakra
Situată la 12 km sud-est de oraşul Kavarna şi la 5 km nord-vest de satul Balgarevo

(Fig. 13), rezervaţia naturală Kaliakra prezintă o suprafaţă de 687,50 ha dintre care 400 ha
reprezintă zona marină. Este singura rezervaţie naturală din Bulgaria care include un
acvatoriu marin. Zona tampon a rezervaţiei este de 109 ha (Georgiev, 1997).
Este una dintre primele zone protejate din Bulgaria, declarată în anul 1941, renumită
mai ales prin pajiştile stepice de pe platoul calcaros şi prin tufărişurile de smochini de pe
faleză. Din zona rezervaţiei au fost menţionate 351 de specii de plante vasculare, dintre care
45 sunt rare, periclitate sau endemice (Nanova et al, 2008).
Dintre speciile de plante endemice pentru Bulgaria sau pentru zona Balcanilor
menţionate din zona rezervaţiei, amintim pe: Centaurea alba subsp. caliacrae, Alyssum
caliacrae, Silene caliacrae, Erysimum bulgaricum, Opopanax chironium subsp.
bulgaricum, Iris suaveolens, Potentilla emili-popii, Astragalus spruneri, Chamaecytisus
jankae, Centaurea varnensis.
Dar, în zona rezervaţiei pot fi întâlnite multe alte rarităţi floristice, parte din ele
prezente în Cartea Roşie a Bulgariei, vol.1 (Velchev et al., 1984), în Legea Biodiversităţii
din Bulgaria (Legea 77/2002) sau în anexele unor directive şi convenţii internaţionale
privind ocrotirea florei sălbatice: Jurinea tzar-ferdinandii, Matthiola odoratissima,
Astragalus cornutus, Linum tauricum, Ononis pusilla, Goniolimon besseranum, Dianthus
leptopetalus, Dianthus pseudarmeria, Onosma heterophylla, Paeonia tenuifolia, Euphorbia
myrsinites, Pyrus elaeagrifolia, Ruta graveolens, Clypeola jonthlaspi, Gypsophila muralis,
69
________________________________________________________________________________________
Allium flavum subsp. tauricum, Allium saxatile, Artemisia pedemontana, Achillea

clypeolata, Centaurea napulifera subsp. thirkei, Convolvulus lineatus, Bellevalia
sarmatica, Satureja coerulea, Thymus zygioides, Hyacinthella leucophaea, Limonium
meyeri, Limonium latifolium, Dianthus giganteus, Iris pumila, Adonis vernalis, Agropyron
cristatum subsp. ponticum, Koeleria lobata, Parapholis incurva, Scandix australis.
Fauna terestră include 20 de specii de amfibieni şi reptile, unele dintre ele tipice
habitatelor de stepă: Rana esculenta, Bufo viridis, Testudo graeca ibera, Testudo
hermannii, Emys orbicularis, Hyla arborea, Triturus cristatus, Coluber jugularis, Vipera
ammodytes, Ophisaurus apodus, Pelobates syriacus, Lacerta viridis, Lacerta muralis,
Podarcis taurica, Natrix natrix. Multe dintre aceste specii figurează în Lista Roşie Globală
IUCN (2008) sau în Cartea Roşie a Bulgariei, vol. 2 (Botev et al., 1985).
Dintre insecte sunt menţionate din zona rezervaţiei speciile: Papilio machaon,
Argynnis pandora, Strymon ilicis, Zygaena filipendulae, Zygaena ephialtes, Saturnia pyri,
Oedipoda germanica, etc.
Dintre speciile de păsări rare, tipice habitatelor de faleză şi platouri calcaroase, din
zona rezervaţiei sunt menţionate următoarele: Burhinus oedicnemus, Coturnix coturnix,
Perdix perdix, Crex crex, Lanius collurio, Emberiza melanocephala etc.
Rezervaţia de la Kaliakra este de asemenea cunoscută pentru speciile de mamifere,
aflate pe Lista Roşie IUCN sau în Cartea Roşie a Bulgariei: Vormela peregusna,
Spermophilus citellus, Nanospalax leucodon, Glis glis, Dryomys nitedula, Mesocricetus
newtoni, Sicista subtilis, Mus specilegus, etc.
În prezent, o parte a platoului calcaros de la Kaliakra este afectată negativ de
instalarea unui câmp de zeci de turbine eoliene, situat pe partea stângă a drumului de acces
spre cetatea de la Capul Kaliakra.
70
________________________________________________________________________________________
IV. FLORA ŞI VEGETAŢIA ZONEI COSTIERE CAP MIDIA - CAP KALIAKRA
4.1. CONSPECTUL FLOREI VASCULARE DIN ZONA

CAP MIDIA - CAP KALIAKRA
Conspectul floristic este realizat pe baza datelor bibliografice şi a observaţiilor

realizate de membrii echipei proiectului Phare CBC RO 2005/ 017-535.01.02.02 în
perioada aprilie-octombrie 2008, în zona costieră dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra.
Pentru fiecare taxon s-a menţionat bioforma, elementul fitogeografic, indicii
ecologici, numărul de cromozomi, cenotaxonii specifici, tipul de habitat ocupat şi
răspândirea în zona studiată (localităţi, toponime locale etc.).
Afilierea taxonilor specifici şi intraspecifici la familiile botanice, precum şi
nomenclatura acestora este, cu foarte puţine excepţii, în conformitate cu Flora Europaea
(Tutin et al., 1993, Tutin et al., 1964-1980).
Bioformele şi elementele floristice sunt menţionate după “Flora ilustrată a României”
(Ciocârlan, 2000), iar pentru taxonii care lipsesc din flora României după lucrarea
“Conspectus of the Bulgarian Vascular Flora. Distribution maps and floristic elements”
(Assyov et al., 2002).
Categoriile ecologice stabilite de Ellenberg (1952), în funcţie de comportamentul
speciilor faţă de umiditate (U), temperatură (T) şi reacţia solului (R), au fost preluate din
lucrarea “Conspectul florei cormofitelor spontane din România” (Popescu et Sanda, 1998).
Aceeaşi lucrare a stat la baza precizării numărului de cromozomi şi a cenotaxonilor
specifici pentru fiecare din speciile şi subspeciile conspectate.
Menţionarea în text (pentru unii taxoni) a categoriilor “rară” şi “foarte rară” nu are
71
________________________________________________________________________________________
legătură cu categoria sozologică a taxonului respectiv, desemnând acele plante care sunt
prezente în zona litorală studiată într-un număr mic sau foarte mic de indivizi, răspândiţi pe
o suprafaţă redusă. Speciile “sporadice” au o prezenţă discontinuă de-a lungul zonei
costiere studiate şi care au efective populaţionale mici sau medii. Speciile “comune” au o
largă răspândire în zona costieră şi prezintă, în general, efective populaţionale mari.
Acolo unde a fost cazul, s-a adăugat la caracterizarea taxonului categoria sozologică,
în conformitate cu Listele Roşii naţionale (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru
Alexandrina, 1994; Boşcaiu et al., 1994; Negrean, 2001), Cartea roşie a Bulgariei (Velchev
et al., 1984), Lista Roşie IUCN a speciilor periclitate (2008), legislaţia internaţională
(Directiva 92/43/EEC, Convenţia de la Berna) şi legislaţiile naţionale (Legea nr. 77/ 2002
pentru Bulgaria şi OUG nr. 57/2007 pentru România).
ÎNCRENGATURA PTERIDOPHYTA
EQUISETACEAE
Equisetum arvense L. – G, Cosm; U3 T3 R0; 2n = 216; Filipendulo-Petasition,
Chenopodietea, Artemisietea, Secalietea; România: Mamaia - marginea şoselei.
Equisetum fluviatile L. – HH, Circ; U5 T3 R0; 2n = 216; Phragmitetea, Car.
Magnocaricion; Bulgaria: Shabla - marginea lacului.
Equisetum hyemale L. – G, Circ; U3,5 T2,5 R4; 2n = 216; Filipendulo-Petasition, Car.
Alno-Padion; România: Mamaia - malul lacului Siutghiol spre Năvodari.
Equisetum ramosissimum Desf. – G, Cosm; U2 T0 R0; 2n = 216; Tribulo-Eragrostion,
Car. Festucion vaginatae; România: Corbu – pe dune de nisip.
Equisetum telmateia Ehrh. [syn. Equisetum maximum auct.] – G, Circ; U3,5 T2 R0; 2n =
216; Alno=Padion, Filipendulo-Petasition; Bulgaria: Kaliakra - în locuri umede de pe
faleza sudică.
72
________________________________________________________________________________________
ASPLENIACEAE
Asplenium adiantum-nigrum L. – H, Eua(Med); U2,5 T3 R3; 2n = 144; Asplenietea,
Asplenietum septentrionali-adianti nigri, Quercion roboris; Bulgaria: Kaliakra – pe
pereţii unei fântâni de pe platoul calcaros.
Asplenium ceterach L. [syn. Ceterach officinarum DC.] – H, Atl-Med; U1,5 T5 R4,5; 2n =
72; Car. Asplenietalia rutae-murariae, dif. Asplenio-Syringetum, Asplenio-
Ceterachetum; Bulgaria: Rusalka – pe faleze stâncoase, prăbuşite.
Asplenium ruta-muraria L. – H, Circ; U1,5 T3 R5; 2n = 144; Seslerio-Festucion pallentis,
Car. Asplenietalia rutae-murariae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata –
pe faleze stâncoase.
Asplenium trichomanes L. s.l. – H, Cosm; U3 T0 R4; 2n = 72; Car. Asplenietalia rutae-
murariae; Bulgaria: Rusalka – pe faleze stâncoase, prăbuşite, Kaliakra – pe pereţii
unei fântâni de pe platoul calcaros.
THELYPTERIDACEAE
Thelypteris palustris Schott – G(HH), Circ; U4 T0 R3; 2n = 70; Alnion glutinosae, Alno-
Padion, Magnocaricion; România: Constanţa (port).
SALVINIACEAE
Salvinia natans (L.) All. – HH, Eua; U6 T3 R3; 2n = 18; Hydrocharition; Bulgaria: Bolata
- în apa lin curgătoare a pârâului; rară; BC (An. I), Biodiv. Law Bg (An. II-III).
73
________________________________________________________________________________________
ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA
SUBÎNCRENGĂTURA PINOPHYTINA (GYMNOSPERMAE)
EPHEDRACEAE
Ephedra distachya L. s.l. – Ph(arbust), Eua(Cont); U2 T4,5 R4,5; 2n = 24, 28, 36;
Scabiosion argenteae, Festucion vaginatae; România: Agigea (rezervaţie) - pe dune
de nisip; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata - pe faleze stâncoase; R
(Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), Biodiv. Law (An. III).
SUBÎNCRENGATURA MAGNOLIOPHYTINA (ANGIOSPERMAE)

CLASA MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE)
BETULACEAE
Betula pendula Roth – Ph(arbore), Eua; U3 T2 R2; 2n = 28, 42; Carpinion, Vaccinio-
Piceion; România: Constanţa (port, subspontan).
CORYLACEAE
Carpinus orientalis Mill. – Ph(arbore), Balc-Cauc; U3 T4 R4,5; 2n = 16; Orno-Cotinion,
Syringo-Carpinion orientalis; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata –
tufărişuri, pădure, pe terasele falezei prăbuşite.
Corylus avellana L. – Ph(arbust), Eur; U3 T3 R3; 2n = 22; Car. Querco-Fagetea; Bulgaria:
Rusalka – în pădure, pe pantele falezei.
74
________________________________________________________________________________________
FAGACEAE
Quercus pubescens Willd. – Ph(arbore), Med; U1,5 T5 R5; 2n = 24; Quercetea pubescenti-
petraeae, Car. Quercetalia pubescentis; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – în pădure,
pe platou, Rusalka – pădure, pe terasele falezei.
ULMACEAE
Celtis australis L. – Ph(arbore), Med; U2 T4,5 R4; 2n = 40; Berberidion, Syringo-
Carpinion orientalis; România: Eforie Sud, Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia
(subspontan); Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
Ulmus minor Mill. – Ph(arbore), Eua; U3 T3 R4; 2n = 28; Querco-Fagetea, Carpinion,
Berberidion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – pădure, pe platou, lângă sat.
Ulmus pumila L. – Ph(arbore), Adv(As); România: Constanţa (port, subspontan).
JUGLANDACEAE
Juglans regia L. – Ph(arbore), Balc-Cauc-Anat; U3 T4 R4; Quercetea robori-petraeae;
România: Agigea (rezervaţie, subspontan), Constanţa (port, subspontan).
MORACEAE
Ficus carica L. – Ph(arbust), Med; România: Constanţa (port), Mamaia (cultivat),
Constanţa (cultivat); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe
faleză; R [Velchev (ed.) et al., 1984].
Morus alba L. – Ph(arbore), Adv(Asia); U2 T3,5 R4; 2n = 28; România: Agigea
(rezervaţie, subspontan), Constanţa (port, subspontan), Portul Midia (subspontan);
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Bolata.
75
________________________________________________________________________________________
CANNABACEAE
Cannabis sativa L. var. spontanea Vavilov – Th, Eua(Cosm); U2,5 T3 R4; Chenopodio-
Scleranthetea, Car. Chenopodietea; România: Constanţa (port).
Humulus lupulus L. – H, Eua; U3,5 T3 R4; 2n = 20; Populetalia, Car. Prunetalia, Dif.
Alno-Padion; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra – pe faleză, în zona
Pescărie.
CERATOPHYLLACEAE
Ceratophyllum demersum L. – HH(Hd), Cosm; U6 T3 R0; 2n = 24; Potametea, Car.
Potamion; România: Năvodari (L. Taşaul), Mamaia (L. Siutghiol), Mlaştina
Hergheliei – ape, puţin adânci.
RANUNCULACEAE
Adonis flammea Jacq. – Th, Pont-Med; U2 T3,5 R3,5; 2n = 32; Secalietea; România:
Vama Veche, Limanu, Agigea, Techirghiol, Cap Midia - pajişti, locuri ruderale;
Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag – Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra - pajişti; R
(Dihoru et Dihoru, 1994).
Adonis vernalis L. – H, Eua(Cont); U2 T3,5 R4; 2n = 16; România: Techirghiol, Limanu -
coline; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra – pajişti, pe platourile calcaroase;
V (Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Ceratocephala testiculata (Crantz) Roth [syn. Ceratocephala orthoceras DC.] – Th,
Eua(Cont); U2 T4 R4,5; 2n = 14; Festucion rupicolae; România: Agigea; pajişti
uscate; Bulgaria: Kaliakra - pajişti.
Clematis vitalba L. – Ph(liană), Euc(Med); U3T3R3; 2n = 16; Salicion albae, Querco-
Fagetea, Car. Prunetalia; România: Agigea (port), Constanţa (port, faleză); Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pădurile de pe platouri şi faleze.
Consolida orientalis (J.Gay) Schrödinger [syn. Delphinium orientale J.Gay] – Th,
76
________________________________________________________________________________________
Eua(Cont), U2,5 T4 R4,5; 2n = 16; Consolido-Eragrostion, Secalietea; România:

Corbu, Agigea, Tuzla – terenuri agricole, locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata.
Consolida regalis Gray subsp. regalis – Th, Eua; U2 T4 R4; Car. Caucalidion; România:
Vama Veche, Agigea - pajişti, Constanţa (port), Cap Midia (portul Midia); Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – pajişti şi locuri ruderale.
Nigella arvensis L. – Th, Pont-Med; U2 T4 R4; 2n = 12; Secalietea, Car. Caucalidion;
România: Costineşti, Tuzla, Agigea - pajişti, faleză; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra –
pajişti.
Ranunculus acris L. – H, Eua(Med); U3,5 T0 R0; 2n = 14; Molinio-Arrhenatheretea;
România: Constanţa (port).
Ranunculus aquatilis L. subsp. aquatilis [syn. Batrachium aquatile (L.) Dumort.] –
HH(Hd), Cosm; U6 T4 R0; 2n = 48; Potamion, Nymphaeion; România: Mangalia
(Mlaştina Hergheliei).
Ranunculus arvensis L. – Th, Eua(Med); U3 T3 R0; 2n = 32; Secalietea, Car. Caucalidion;
Ranunculus ficaria L. s.l. [syn. Ficaria verna Huds.] – H(G), Eua(Med); U3,5 T3 R3; 2n =
32; Querco-Fagetea, Prunetalia, Carpinion, Alno-Padion; România: Mamaia,
Constanţa; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka - în pădure.
Ranunculus illyricus L. – H, Pont-Med; U2,5 T4 R4; 2n = 32; Festucion rupicolae;
Bulgaria: Rusalka – pe faleză, pe platou ; rară.
Ranunculus oxyspermus Willd. – H, Balc-Cauc; U2,5 T3 R3; Festucetalia valesiacae;
România: Limanu – pajişti pietroase; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pajişti; V
(Dihoru et Dihoru Al. Al., 1994).
Ranunculus polyanthemos L. subsp. polyanthemoides (Boreau) Ahlfv. – H, Eua(Cont);
U2,5 T3 R3; 2n = 16; Quercion pubescentis, Car. Geranion sanguinei, Molinion;
Bulgaria: Durankulak – pajişti umede la marginea lacului.
77
________________________________________________________________________________________
Ranunculus repens L. – H, Eua(Med); U4 T0 R0; 2n = 32; Phragmitetea, Molinio-

Arrhenatheretea, Alno-Padion, Salicetea, Alnetea, Bidentalia, Calystegion,
Plantaginetea, Car. Agropyro-Rumicion; România: Constanţa (port); Bulgaria:
Durankulak – marginea lacului.
Ranunculus rionii Lagger – HH, Eua(Med); U6 T3 R0; 2n = 16; Magnopotamion;
Bulgaria: Durankulak – ochiuri de apă puţin adânci spre marginea lacului.
Ranunculus sardous Crantz – Th, Eur; U3 T3 R4; 2n = 16; Agrostion albae, Beckmannion,
Secalietea, Car. Agropyro-Rumicion; România: Eforie Sud, Agigea – lângă scurgeri
de apă.
Ranunculus sceleratus L. – Th, Circ; U4,5 T3 R4; 2n = 32; Bidention; România:
Constanţa (port), Mamaia - locuri înmlăştinite; Bulgaria: Durankulak, Bolata –
locuri înmlăştinite.
Thalictrum minus L. subsp. minus – H, Eua; U2 T4 R4; 2n = 42; Festuco-Brometea,
Quercetea, Car. Geranion sanguinei – Quercion pubescentis; România: Agigea
(rezervaţie); Bulgaria: Bolata, Kaliakra – pajişti aride, pe faleze şi platouri.
PAEONIACEAE
Paeonia peregrina Mill. – H(G), Balc; U2 T3,5 R5; 2n = 20; Quercetalia pubescentis;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – prin tufărişurile de pe faleze, în pădure,
pe faleze prăbuşite; V/R (Oltean et al., 1994).
Paeonia tenuifolia L. – G, Pont-Balc; U2,5 T4,5 R4; 2n = 10; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – în pajişti pietroase; V/R
(Oltean et al., 1994), E [Velchev (ed.) et al., 1984], BC (An I), Biodiv. Law (An.II-
III), OUG 57/2007 (An IVB).
PAPAVERACEAE
Chelidonium majus L. – H, Eua; U3 T3 R4; 2n = 12; Alliarion, Epilobietea,
78
________________________________________________________________________________________
Chenopodietea, Car. Arction; Bulgaria: Rusalka, Kamen Bryag-Yailata – în pădure,

locuri ruderale.
Glaucium corniculatum (L.) Rudolph – Th, Med; U2 T4 R3; 2n = 12; Secalietea;
Bulgaria: Durankulak, Bolata, Kaliakra – pe faleze.
Glaucium flavum Crantz subsp. flavum – Th, Atl-Med; U1,5 T4 R3; România: Corbu,
Vama Veche, Eforie Sud, Cap Midia (port) – pe nisipurile plajei; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla – pe plajă; V (Dihoru et Dihoru, 1994).
Glaucium flavum Crantz subsp. leiocarpum (Boiss.) Ciocârlan [syn. Glaucium leiocarpum
Boiss] – Th, Balc; U1,5 T4 R3; Festucetalia valesiacae; România: Constanţa (plaja
Trei Papuci); R (Oltean et al., 1994).
Hypecoum procumbens L. [syn. Hypecoum ponticum Velen.] – Th, Med; U1,5 T5 R4,5;
Secalietea, Chenopodietea; Bulgaria: Shabla – pe dune de nisip, foarte rară;
neregăsită pe litoralul românesc; Ciocârlan (2000) consideră că taxonul creşte
numai în Dobrogea de Sud (Bulgaria); E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Boşcaiu et al.,
1994), R (Oltean et al., 1994), V (Negrean, 2001), R [Velchev (ed.) et al., 1984].
Hypecoum torulosum A.E.Dahl. – Th, Med; Bulgaria: Bolata; specia este menţionată în
Flora Europaea I (1993) de pe dunele de nisip ale litoralului românesc; rămâne însă
neconfirmată de noi, ori alţi botanişti români.
Papaver dubium L. subsp. dubium – Th, Med; U2 T3,5 R3; 2n = 42; Festucion rupicolae,
Aperion, Caucalidion; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa – locuri
ruderale din apropierea plajei, pe faleză; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka,
Kaliakra – pe faleze.
Papaver hybridum L. – Th, Eua; U3 T3,5 T4; 2n = 14; Consolido-Eragrostion, Car.
Secalietea; România: Limanu.
Papaver rhoeas L. subsp. rhoeas – Th, Cosm; U3 T3,5 R4; 2n = 14; Car. Secalietea;
România: Vama Veche, 2 Mai, Costineşti, Tuzla, Eforie Sud, Agigea, Constanţa,
Corbu – faleze, locuri ruderale din apropierea plajelor; Bulgaria: Durankulak,
79
________________________________________________________________________________________
Krapets, Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra – faleze, locuri ruderale.
FUMARIACEAE
Corydalis solida (L.) Clairv. – G, Eur; U3 T3 R4; 2n = 16, 24, 32; Car. Fagetalia; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata - pădure.
Fumaria kralikii Jord. – Th, Med; U2,5 T4,5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata, Bolata – faleze pietroase; R (Oltean et al., 1994).
Fumaria officinalis L. – Th, Eur; U3 T0 R3,5; 2n = 28, 32; Chenopodio-Scleranthetea,
Car. Polygono-Chenopodion; Bulgaria: Kaliakra.
Fumaria rostellata Knaf – Th, Euc-Balc; U3 T0 R3,5; 2n = 14; Secalietea; Bulgaria:
Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti,
faleze.
Fumaria schleicheri Soy.-Will. – Th, Eua(Med); U2,5 T4 R4; Chenopodio-Scleranthetea,
Polygono-Chenopodietalia, Berberion; 2n = 32; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – locuri
ruderale.
Fumaria vaillanti Loisel. – Th, Eua; U2,5 T3,5 R4,5; 2n = 32; Secalietea, Polygono-
Chenopodion, Car. Caucalidion; România: Tuzla, Constanţa (port), Mamaia –
păduricea cu Elaeagnus angustifolia din apropierea plajei.
URTICACEAE
Parietaria lusitanica L. subsp. serbica (Pančić) P.W.Ball – Th, Pont-Balc; U1,5 T4,5 R4;
Cystopteridion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata – în locuri umbrite
şi umede de pe faleze stâncoase, în grotele falezei; rară ; V/R (Oltean et al., 1994).
Parietaria officinalis L. – H, Med; U4 T3,5 R4; 2n = 14; Arction, Alno-Padion, Car.
Acnatherion calamagrostis; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – în
pădure.
80
________________________________________________________________________________________
Urtica urens L. – Th, Cosm; U3 T3 R4, 2n = 24; Car Chenopodietea; România: Agigea,
Mamaia, Corbu – locuri ruderale.
Urtica dioica L. subsp. dioica – H, Cosm; U3 T3 R4; 2n = 48, 52; Epilobietea, Populetea,
Alno-Padion, Salicion albae; România: Vama Veche, Constanţa - port, locuri
ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
PHYTOLACCACEAE
Phytolacca americana L. – H, Adv(Am); România: Constanţa (port).
NYCTAGINACEAE
Mirabilis jalapa L. – H, Adv(Am); România: Constanţa (port).
PORTULACACEAE
Portulaca oleracea L. subsp. oleracea – Th, Cosm; U3 T0 R0; 2n = 18, 54; Car. Polygono-
Chenopodietalia; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa (port), Mamaia,
Năvodari, Cap Midia – plajă, locuri ruderale; Bulgaria: Rusalka, Bolata.
CARYOPHYLLACEAE
Arenaria serpyllifolia L. – Th, Eua(Med); U2 T2,5 R0; 2n = 40; Festuco-Brometea,
Alysso-Sedion; România: Vama Veche, Constanţa (port), Mamaia –faleză, locuri
ruderale; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra -
pajişti.
Bufonia tenuifolia L. – Th, subMed; U1,5 T4,5 R4; Pimpinello-Thymion zygoidi, Festuco-
Brometea; România: Constanţa - pajişti aride.
Cerastium brachypetalum Pers. – Th, Med; U3 T3 R0; 2n = 90; Alysso-Sedion; Bulgaria:
Durankulak, Bolata – pajişti pietroase.
81
________________________________________________________________________________________
Cerastium fontanum Baumg. subsp. vulgare (Hartm.) Greuter et Burdet – Ch-H, Eur; U3
T0 R0; România: Constanţa (port), locuri ruderale.
Cerastium glomeratum Thuill. – Th, Cosm; U2,5 T3 R0; 2n = 72; Aperion, Car.
Polygono-Chenopodion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Cerastium gracile Dufour [syn. Cerastium bulgaricum R.Uechtr.] – Th, Pont-Balc; U1,5,
T4 R4; 2n = 88-92; Festucion rupicolae; România: Limanu; Bulgaria: Durankulak,
Rusalka – pajişti; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994).
Cerastium pumilum Curtis subsp. glutinosum (Fr.) Jalas [syn. Cerastium glutinosum Fr.] –
Th, Eur; U2 T3 R0; 2n = 72; Festuco-Brometea, Festucion pseudovinae, Car. Alysso-
Sedion; Bulgaria: Durankulak, Shabla.
Cerastium pumilum Curtis subsp. pumilum – Th, Eur; U2 T3 R0; 2n = 90, 100; Festuco-
Brometea, Festucion pseudovinae, Car. Alysso-Sedion; România: Constanţa (port),
Mamaia, Năvodari; Bulgaria: Krapets, Shabla, Kaliakra.
Cerastium semidecandrum L. – Th, Eur; U2 T3,5 R0; 2n = 18, 36; Festuco-Brometea,
Corynephoretea, Car. Sedo-Scleranthetea; România: Mamaia, Cap Midia, Corbu -
plajă.
Dianthus bessarabicus (Kleopow) Klokov [syn. Dianthus polymorphus Bieb., Dianthus
diutinus Prod. non. Kit.] – H, Pont; U1,5 T4 R4; Festucion vaginatae; România:
Corbu, Cap Midia, Năvodari - dune de nisip; rară; R (Negrean, 2001), R (Oltean et
al., 1994), R (Boşcaiu et al., 1994).
Dianthus giganteus d'Urv. – H, Balc; U2,5 T3 R4; 2n = 30; Syringo-Carpinion orientalis,
Danthonio-Brachypodion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yalta, Rusalka – în tufărişurile de
pe falezele stâncoase, pe platoul calcaros.
Dianthus leptopetalus Willd. – H, Pont-Balc; U1,5 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae,
Syringo-Carpinion; România: Eforie Sud, Agigea (rezervaţie), Techirghiol (marginea
estică a lacului), Corbu – pajişti, faleză; Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolta, Kaliakra – în pajişti; rară; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et
82
________________________________________________________________________________________
al., 1994), R (Negrean, 2001). Assyov et al. (2006) pun sub semnul întrebării prezenţa
acestui taxon în Bulgaria.
Dianthus monadelphus Vent. subsp. pallens (Sm.) Greuter et Burdet [syn. Dianthus
pallens Sm.] – H, Balc; U1,5 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae; România: Techirghiol
– pe coline, în pajişti aride; R (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et
al., 1994; Negrean, 2001).
Dianthus membranaceus Borbás – H, Pont; U2 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae, Aceri-
Quercion, Syringo-Carpinion; România: Constanţa - pajişti aride.
Dianthus pseudarmeria Bieb. – Th(TH), Pont-Balc; U1,5 T4 R4,5; Pimpinello-Thymion
zygoidi; f. rară; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra - pajişti aride, pe soluri
scheletice; rară; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994).
Gypsophila muralis L. subsp. muralis – Th, Eua(Cont); U2 T3 R2; 2n = 34;
Nanocyperetalia, Secalietea, Bidentetea; România: Corbu.
Gypsophila pallasii Ikonn. [syn. Gypsophila glomerata auct., non Pall. ex Adams] – H,
Pont; U1 T4 R4,5; Festucion rupicolae, Festucion vaginatae; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe faleze pietroase; rară; R (Negrean,
2001).
Gypsophila perfoliata L. [syn. Gypsophila trichotoma Wend.; Gypsophila scorzonerifolia
auct. non Ser.] – Ch, Pont; U1,5 T4 R5; Festucetalia vaginatae, Bromion tectorum;
România: Vama Veche, Tuzla, Eforie N, Agigea, Constanţa (port), Mamaia,
Năvodari, Cap Midia (port), Corbu - pe dune de nisip, locuri ruderale din incinta
porturilor; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Bolata, Kaliakra – pe dune de nisip; R/V
(Dihoru et Dihoru, 1994); R (Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law
(An.III).
Herniaria incana Lam. – H, Eua(Med); U2 T3,5 R4,5; 2n = 18; Festucion rupicolae;
România: Vama Veche, Tuzla – pe faleză; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
83
________________________________________________________________________________________
Holosteum umbellatum L. subsp. umbellatum – Th, Eua(Med); U2 T3,5 R0; 2n = 20;

Festuco-Brometea, Secalietea; România: Agigea, Mamaia, Cap Midia- pajişti, locuri
ruderale.
Minuartia bilykiana Klokov – Th, Pont; U1,5 T4 R4; Festucion rupicolae; România:
Limanu, Mangalia (coastele lacului); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata,
Kaliakra – în pajişti pietroase; R (Oltean et al., 1994). Nu a mai fost relatată până în
prezent din Bulgaria. În schimb, din zona cercetată este menţionată Minuartia
viscosa (Schreb.) Schinz et Thell. (Assyov et al., 2006) care este specie psamofilă.
Minuartia glomerata (M.Bieb.) Degen – Th, Pont-Pan-Balc-Anat; U1 T4 R4; 2n = 28;
Festucetalia valesiacae, Festucion vaginatae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase.
Minuartia setacea (Thuill.) Hayek s.l. – Ch, Pont; U1,5 T0 R4; 2n = 24; Festucetalia
valesiacae, Festucion vaginatae; România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase.
Myosoton aquaticum (L.) Moench [syn. Stellaria aquatica (L.) Scop.] – Th(TH),
Eua(Med); U4 T3 R0; 2n = 36; Bidention, Populetalia, Alno-Padion, Car. Senecio
fluviatilis; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei).
Petrorhagia prolifera (L.) P.W.Ball et Heywood [syn. Kohlrauschia prolifera (L.) Kunth.,
Tunica prolifera (L.) Scop.] – Th, Pont-Med; U1,5 T4 R3; 2n = 30, 60; Festuco-
Brometea, Corynephoretea, Car. Festuco-Sedetalia; România: Techirghiol (coline),
Agigea, Constanţa (port), Năvodari, Mamaia, Cap Midia, Corbu - pajişti, faleză,
plajă; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra – nisipurile plajei, faleze, platouri calcaroase.
Sagina procumbens L. – H(Ch), Circ; U4 T4 R3; 2n = 22; Plantaginetalia, Secalietea,
Arrhenatheretea; România: Constanţa (port).
Silene borysthenica (Gruner) Walters [syn. Silene otites (L.) Wibel subsp. parviflora
(Ehrh.) Hayek)] – H, Eua; U1,5 T4 R4,5; 2n = 24, Festucion vaginatae; România:
84
________________________________________________________________________________________
Agigea (rezervaţie), Mamaia, Năvodari, Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Krapets;

E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001; Oltean et al., 1994).
Silene bupleuroides L. s.l. [syn. Silene longiflora Ehrh.] – H, Pont-Med; U1,5 T4,5 R4; 2n
= 24; Festucion rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – pajişti pietroase.
Silene caliacrae Jordanov et Panov – H, Dobr; U1,5 T4 R4; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, pe falezele stâncoase; foarte rară; R (Velchev et al. 1984), Biodiv.
Law (An. III).
Silene conica L. subsp. conica – Th, Eua(Med); U1 T3,5 R4; 2n = 20; Festucion vaginatae,
Bromion tectorum; România: Eforie, Agigea (rezervaţie), Constanţa (port), Mamaia,
Năvodari, Cap Midia, Corbu - pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets,
Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe dune..
Silene dichotoma Ehrh. – Th, Pont; U2 T4 R4; 2n = 24; Chenopodi-Scleranthetea, Trifolio-
Medicaginion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe
faleze.
Silene exaltata Friv. – H, Balc; U1,5 T4 R4,5; 2n = 24; România: Eforie Sud, Agigea
(rezervaţie), Mamaia, Năvodari, Corbu – pe faleze, plaje, suprafeţe nisipoase;
Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Negrean,
2001; Oltean et al., 1994). Assyov et al. (2006) pun sub semnul întrebării prezenţa
acestui taxon în Bulgaria.
Silene latifolia Poir. subsp. alba (Mill.) Greuter et Burdet – Th(TH), Eua; U3,5 T2 R3;
Chenopodio-Scleranthetea, Onopordion, Origanetalia; România: Agigea (rezervaţie,
port); Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata.
Silene thymifolia Sm. [syn. Silene pontica Brândza] – H, Med(Est); U2 T4 R4,5;
Festucetalia vaginatae; România: Agigea (rezervaţie) – dune de nisip; neregăsită în
alte locaţii ale litoralului românesc; foarte rară în România; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla – dune de nisip; E (Dihoru et Dihoru, 1994), V (Negrean, 2001;
Boşcaiu et al., 1994), R (Oltean et al., 1994), OUG 57/2007 An 4B.
85
________________________________________________________________________________________
Silene vulgaris (Moench) Garcke s.l. – H(Ch), Eua; U3 T3 R4; 2n = 24; Quercetea,
Arrhenatheretea, Festuco-Brometea; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka.
Spergularia marina (L.) Griseb. [syn. Spergularia salina J.Presl et C.Presl] – Th (H),
Cosm(Eua); U2 T3 R2; 2n = 36; Puccinellio-Salicornietea, Cypero-Spergularion;
România: Cap Midia (port) - pe nisipuri salinizate; rară.
Spergularia media (L.) C. Presl [syn. Spergularia maritima (All.) Chiov.] – H, Eua(Med);
U4 T0 R0; 2n = 18; Puccinellio-Salicornietea, Cypero-Spergularion; România:
Constanţa (faleză), Năvodari, Cap Midia (port) – pe nisipuri sărăturate; Bulgaria:
Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra – pe faleze stâncoase.
Stellaria graminea L. – H, Eua; U2,5 T2 R3; 2n = 26; Arrhenatheretalia, Molinio-
Arrhenatheretea; România: Constanţa (port) – locuri ruderale.
Stellaria media (L.) Vill. s.l. – Th, Cosm; U3 T0 R0; 2n = 40, 42, 44; Chenopodietea;
România: Constanţa (port), Mamaia – pajişti, locuri ruderale, păduricea de
Elaeagnus angustifolia; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata,
Bolata.
AMARANTHACEAE
Amaranthus albus L. – Th, Adv(Am); U3 T3 R3; 2n = 32; Chenopodietea; România:
Constanţa (port) – locuri ruderale.
Amaranthus blitum L. [syn. Amaranthus lividus L.] – Th, Med; U3,5 T4 R4; 2n = 34; Car.
Polygono-Chenopodion; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra – la cetate.
Amaranthus crispus (Lesp. et Thévenau) N.Terracc. – Th, Adv(Am); U3 T4 R3; 2n = 34;
Sisymbrion, Onopordion; Bulgaria: Kamen Bryag – locuri ruderale.
Amaranthus powellii S. Watson – Th, Adv(Am); România: Agigea, Constanţa (port) –
locuri ruderale.
Amaranthus retroflexus L. – Th, Adv(Am); U3 T3 R0; 2n = 32; Car. Chenopodietea;
România: Vama Veche, Tuzla, Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia -
86
________________________________________________________________________________________
pe nisipurile plajei, faleză, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen

Bryag-Yailata, Rusalka.
CHENOPODIACEAE
Atriplex hortensis L. – Th, Adv(As); România: Constanţa (port) – în locuri ruderale.
Atriplex littoralis L. – Th, Eua; U0 T0 R0; 2n = 18; Puccinellio-Salicornietea, Atriplicion
littoralis; România: Cap Midia, Corbu; rară.
Atriplex nitens Schkuhr [syn. Atriplex acuminata Waldst. et Kit.] – Th, Eua(Cont); U3 T3
R0; 2n = 18; Chenopodietea, Bidentetea, Car. Chenopodion fluviatile-Senecion
fluviatilis; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa (port) - faleze, locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak, Rusalka, Kaliakra.
Atriplex oblongifolia Waldst. et Kit. – Th, Eua; U2 T3,5 R4; 2n = 36; Chenopodietea, Car.
Sisymbrion; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie Sud, Agigea (port), Constanţa
(port), Cap Midia, Corbu – faleze loessoide, locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Kaliakra.
Atriplex prostrata (Boucher) ex DC. [syn. Atriplex hastata auct., non L.] – Th, Circ; U3,5
T0 R0; 2n = 18; Chenopodio-Scleranthetea, Puccinellietalia; România: Vama Veche,
Tuzla, Eforie Sud, Agigea (port), Constanţa, Mamaia, Cap Midia – pe nisipurile
plajei; Bulgaria: Shabla, Bolata, Kaliakra.
Atriplex rosea L. – Th, Eua(Cont); U3,5 T3 R3; 2n = 18; Chenopodietea, Chenopodion
fluviatile, Sisymbrion; România: Năvodari (malul canalului) – pe nisipuri umede şi
sărăturate.
Atriplex tatarica L. – Th, Eua; U2 T4 R0; 2n = 18; Car. Chenopodietea; România: Vama
Veche, Techirghiol, Eforie Sud, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia (port)
- pe faleze loessoide, locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
Bassia hirsuta (L.) Asch. – Th, Eua; U2 T4 R4,5; 2n = 18; Puccinellietalia; România:
Techirghiol, Năvodari, Cap Midia (port) – pe sărături; Bulgaria: Durankulak – pe
87
________________________________________________________________________________________
plajă; V (Dihoru et Dihoru, 1994; IUCN, 1983), R (Negrean, 2001);

Bassia laniflora (S.G.Gmel.) A.J.Scott [syn. Kochia laniflora (S.G.Gmel.) Borbás] – Th,
Eua; U1,5 T4,5 R4,5; 2n = 18; Festucion vaginatae, Bromion tectorum; România:
Mamaia, Corbu - pe dune de nisip; R (Negrean, 2001; Dihoru et Dihoru, 1994).
Bassia prostrata (L.) A.J.Scott [syn. Kochia prostrata (L.) Schrad.] – Ch, Eua(Cont); U1,5
T4 R4,5; Agropyro-Kochion, Puccinellietalia; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie
Sud, Agigea, Constanţa, Corbu – pe faleze, locuri ruderale; Bulgaria; Krapets,
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe faleze.
Bassia scoparia (L.) A.J.Scott [syn. Kochia scoparia (L.) Schrad.] – Th, Eua; U3 T3,5 R0;
2n = 18; Chenopodietea; România: Vama Veche, Agigea (port), Constanţa (port),
Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Bolata.
Bassia sedoides (Pall.) Asch. – Th, Eua; U2 T4 R4,5; 2n = 18; Puccinellietalia; România:
Mamaia, Cap Midia (port), Corbu - pe plajă, nisipuri sărăturate; R/V (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001).
Bassia sieversiana (Pall.) D.A.Weber – Th, Pont; U1,5 T4 R0; România: Constanţa (port),
Cap Midia (port) – locuri ruderale.
Beta trigyna Waldst. et Kit. – H, Pont-Med; U1,5 T4,5 R4; 2n = 54; Sisymbrion; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajiştile de pe platouri
calcaroase; V/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Chenopodium album L. – Th, Cosm; U3 T3 R0; 2n = 54; Chenopodietea; România: Vama
Veche, Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia – locuri
ruderale, zone antropizate; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata.
Chenopodium botrys L. – Th, Cosm; U3,5 T4 R0; 2n = 16; Sisymbrion, Chenopodietea;
România: Agigea (port).
Chenopodium glaucum L. – Th, Eua; U3,5 T4 R0; 2n = 18; Chenopodion-Scleranthetea,
Puccinellietalia, Car. Chenopodion fluviatile; România: Constanţa (port), Mamaia,
Cap Midia (port) – zone umede şi sărăturate; Bulgaria: Bolata.
88
________________________________________________________________________________________
Chenopodium murale L. – Th, Cosm; U2,5 T4 R0; 2n = 18; Chenopodietea, Sisymbrion,

Car. Chenopodion muralis; România: Agigea (port), Constanţa (port) – în locuri
ruderale..
Chenopodium opulifolium Schrad. ex W.D.J.Koch et Ziz – Th, Eua; U2 T3,5 R4; 2n = 18,
36, 54; Chenopodietea, Sisymbrion, Car. Chenopodion muralis; România: Agigea,
Mamaia - locuri ruderale.
Chenopodium strictum Roth – Th, Eua(Cont); U2,5 T4 R0; 2n = 54; Chenopodio-
Sceranthetea, Car. Sisymbrion; România: Constanţa (port), Năvodari, Cap Midia –
locuri ruderale; Bulgaria: Kaliakra.
Corispermum nitidum Kit. – Th, Pont-Pan; U2 T4 R0; 2n = 18; Tribulo-Eragrostion,
Festucion vaginatae; România: Eforie Nord, Mamaia, Corbu - pe dune de nisip;
Bulgaria: Durankulak – nisipurile plajei; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (IUCN,
1983); R (Velchev et al. 1984).
Halimione pedunculata (L.) Aellen [syn. Obione pedunculata (L.) Moq.] – Th, Eua(Med);
U0 T4 R5; 2n =18; Puccinellion limosae; România: Cap Midia (port) – pe nisipuri
sărăturate.
Salicornia europaea L. [syn. Salicornia herbacea (L.) L.] – Th, Cosm; U4 T0 R5; 2n = 18;
Thero-Salicornion; România: Cap Midia (port), Năvodari (zona canalului),
Techirghiol (malul lacului) - pe nisipuri sărăturate.
Salsola kali L. subsp. ruthenica (Iljin) Soó – Th, Eua; U0 T4 R4; 2n = 36; Tribulo-
Eragrostion, Festucion vaginatae, Car. Sisymbrion; România: Vama Veche, 2 Mai,
Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia (port) – locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
Salsola kali L. subsp. tragus (L.) Nyman – Th, Pont-Med; U0 T4 R4; 2n = 36; Tribulo-
Eragrostion, Festucion vaginatae, Car. Sisymbrion; România: Eforie Nord, Mamaia,
Corbu – pe nisipurile plajei.
89
________________________________________________________________________________________
Suaeda maritima (L.) Dumort subsp. maritima – Th, Cosm; U4,5 T3,5 R5; 2n = 36; Thero-
Salicornion; România: Cap Midia (port), Năvodari (zona canalului), Techirghiol
(malul lacului) – pe soluri nisipoase sărăturate; Bulgaria: Bolata – pe nisipurile din
golf.
POLYGONACEAE
Fallopia convolvulus (L.) A.Löve [syn. Polygonum convolvulus L., Bilderdykia
convolvulus (L.) Dum.] – Th, Circ; U2,5 T3 R3; 2n = 40; Chenopodio-Scleranthetea,
Car. Aperetalia; România: Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia (port) – locuri
ruderale.
Polygonum amphibium L. – HH, Cosm; U6 T3 R0; 2n = 66; Phragmitetea, Agrostion,
Bidentetea, Secalietea; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Constanţa (L.
Tăbăcărie), Mamaia (L.Siutghiol) – pe malul lacurilor, în zone umede.
Polygonum arenarium Waldst. et Kit. subsp. arenarium – Th, Pont-Pan; U1 T3,5 R0; 2n =
40; Festucion vaginatae, Bromion tectorum; România: plaja Corbu - pe dune de
nisip.
Polygonum aviculare L. – Th, Cosm; U2,5 T0 R3; 2n = 40, 60; Car. Polygonion avicularis;
România: comună în locuri ruderale din apropierea plajelor; Bulgaria: Durankulak,
Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
Polygonum hydropiper L. – Th, Circ; U5 T3 R4; 2n = 20, 22; Bidentetea, Populetalia,
Alnetea, Car. Bidention; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea (port),
Constanţa (L. Tăbăcărie, port) - în locuri înmlăştinite, lângă scurgeri de apă.
Polygonum lapathifolium L. subsp. lapathifolium – Th, Cosm; U4 T0 R3; 2n = 22;
România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia
(L.Siutghiol), Cap Midia (port) – pe malul lacurilor, în locuri inundate, în mlaştini.
Polygonum maritimum L. – H, Med; U2 T4,5 R5; 2n = 20; România: Mamaia, Cap Midia
(port), Corbu – pe plajă; rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001).
90
________________________________________________________________________________________
Polygonum oxyspermum C.A.Mey. et Bunge ex Ledeb. subsp. raii (Bab.) D.A.Webb et

Chater [syn. Polygonum mesembricum Chrtek, Polygonum raii Bab.] – Th -TH, Eur
(Med), U2 T4,5 R4,5; Festucion vaginatae; România: Mangalia, Agigea, Constanţa,
Mamaia, Cap Midia, Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Shabla,
Bolata; pe nisipuri litorale; V (Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994).
Polygonum mite Schrank – Th, Eur(Med); U5 T3 R4; 2n = 40, 44; Bidentetea; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Năvodari (canalul pescăresc) – zone înmlăştinite.
Rumex conglomeratus Murray – H, Eua(Med); U4 T4 R4; 2n = 20; Plantaginetea,
Bidention, Car. Agropyro-Rumicion; România: Constanţa (port) – locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak.
Rumex crispus L. – H, Eua; U4 T3 R0, 2n = 60; U4 T3 R0; Bidentetea, Molinio-
Arrhenatheretea, Agropyro-Rumicion; România: Agigea, Mamaia, Corbu, Cap Midia
(port) – zone umede.
Rumex hydrolapathum Huds. – HH(Hd), Eur; U6 T4 R4; 2n = 200; Phragmitetea, Car.
Phragmition; România: Mamaia (L. Siutghiol) – în zone înmlăştinite, pe malul
lacului.
Rumex longifolius DC. [syn. Rumex domesticus Hartm.] – H, Circ; U3 T4 R3; 2n = 60;
Arction; România: Eforie N, Mamaia, Corbu – locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak; R (Dihoru et Dihoru, 1994).
Rumex maritimus L. – Th, Cosm; U5 T3,5 R4,5; 2n = 40; Bidentetea, Car. Bidention;
România: Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port) – plaje înmlăştinite.
Rumex obtusifolius L. s.l. – H, Eur; U4 T0 R3; 2n = 40; Car. Arction, Artemisietea,
Epilobietalia; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra.
Rumex palustris Sm. [syn. Rumex limosus Thuill.] – Th-TH, Eua; U5 T3 R4; 2n = 40;
Phragmitetea, Bidentetea, Car. Phragmition; România: Mangalia (Mlaştina
Hergheliei), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu – zone
înmlăştinite ale plajelor.
91
________________________________________________________________________________________
Rumex patientia L. subsp. patientia – H, Eua(Cont); U3 T4 R0; 2n = 60; Agropyro-

Rumicion, Car. Arction; România: Constanţa (port), Cap Midia (port) – în locuri
ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
Rumex pulcher L. – Th(TH), Atl-Med; U4 T3 R3; 2n = 20; Chenopodion muralis, Car.
Sisymbrion; Bulgaria: Durankulak, Rusalka.
Rumex stenophyllus Ledeb. – H, Eua(Cont); U4,5 T3 R4; Beckmanion eruciformis,
Bidentetea; România: Constanţa (port) – locuri ruderale.
Rumex tuberosus L. – H, Eua(Cont); U2 T4 R4,5; Festucion rupicolae; România: Limanu,
Eforie Sud, Corbu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; V
(Dihoru et Dihoru, 1994); R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
PLUMBAGINACEAE
Goniolimon besseranum (Schult. ex Rchb.) Kusn. – H, Pont; U1,5 T4,5 R4; Festucion
rupicolae; România: Techirghiol (coline), Agigea (rezervaţie) – în pajişti uscate;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase pe
platouri; rară; E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Limonium bellidifolium (Gouan) Dumort. [syn. Statice caspia Willd.] – H, Eua (Cont);
U3,5 T4 R5; Puccinellion limosae; România: Năvodari (zona canalului pescăresc) –
pe nisipuri sărăturate; foarte rară; R (Boşcaiu et al., 1994; Negrean, 2001).
Limonium gmelinii (Willd.) Kuntze – H, Eua(Cont); U3,5 T4 R4; 2n = 18, 27, 36;
Puccinellio-Salicornietea, Festucion pseudovinae; România: Năvodari - pe sărături.
Limonium latifolium (Sm.) Kuntze [syn. Statice latifolia Sm.] – H, Pont-Med; U4 T3,5 R4;
Festucetalia valesiacae; România: Techirghiol, Eforie Sud (malul L. Techirghiol) –
în pajişti, pe soluri salinizate; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – pe faleze;
rară; E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Limonium meyeri (Boiss) Kuntze – H, Pont; U3,5 T4 R4; Puccinellion limosae;
paj. umede şi sărăt.; sp. mezo-higrohal.; rară (spor. pe grinduri); România: Cap Midia
92
________________________________________________________________________________________
(port), Năvodari (zona canalului pescăresc, plajă) – pe soluri salinizate; Bulgaria:

Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001); R (Velchev
et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Plumbago europaea L. – H, Med; U1 T5 R4; 2n = 16; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în păduri, în pajişti pietroase; rară;
R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
CRASSULACEAE
Sedum caespitosum (Cav.) DC. – Th, Med; U2 T4 R4; 2n = 18; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – în pajişti pietroase, pe stâncăriile falezei;
Sedum telephium L. subsp. maximum (L.) Krock. – H(G), Eua(Med); U2 T3 R4; Querco-
Fagetea, Festucetalia, Car. Festuco-Sedetalia; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka – pe stâncile de pe faleze.
Sedum sexangulare L. – Ch, Euc(Med); U2 T3 R0; 2n = 74; Festuco-Brometea, Car.
Festuco-Sedetalia; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata – în pajişti
pietroase.
Sedum urvillei DC. [syn. Sedum sartorianum Boiss. subsp. hillebrandtii (Fenzl)
D.A.Webb] – Ch, Pont-Pan; U1,5 T4,5 R4,5; 2n = 64; Festucion vaginatae, Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti
pietroase.
SAXIFRAGACEAE
Saxifraga tridactylites L. – Th, Eua; U2 T3,5 R4; 2n = 22; Festuco-Brometea, Festuco-
Sedetalia, Car. Alysso-Sedion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra – în pajişti pietroase, pe stâncăriile falezei.
93
________________________________________________________________________________________
ROSACEAE
Agrimonia eupatoria L. – H, Eua; U2,5 T3 R4; 2n = 28; Festuco – Brometea, Quercetalia;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – în pădure.
Crataegus monogyna Jacq. – Ph(arbust), Eur; U2,5 T3,5 R3; 2n = 34; Querco-Fagetea,
Car. Prunetalia; România: Eforie Sud, Agigea (rezervaţie), Cap Midia; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – prin tufărişuri.
Filipendula vulgaris Moench – H, Eua; U2,5 T3 R4,5; 2n = 14, 16; Car. Festuco-
Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – prin pajişti.
Fragaria viridis Duchesne – H, Eur(Cont); 2n = 14; U2 T4 R3; Festucetalia valesiacae (-
Quercetalia), Car. Geranion sanguinei; România: Mangalia (coastele lacului);
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – în păduri şi tufărişuri.
Geum urbanum L. – H, Eua(Med); U3 T3 R4; 2n = 42; Prunetalia, Carpinion, Alno-
padion, Car. Querco-Fagetea; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka
– în păduri, tufărişuri, locuri ruderale..
Malus domestica Borkh. – Ph, Eur; U3,5 T3 R4; România: Agigea (port, subspontan).
Potentilla anserina L. – H, Cosm; U4 T3 R4; 2n = 28, 35, 42; Plantaginetalia, Bidentetalia,
Nanocyperetalia, Molinietalia; România: Mamaia, Năvodari – în pajişti, locuri
ruderale.
Potentilla argentea L. subsp. argentea – H, Eua; U2 T4 R2; 2n = 28; Festuco-Brometea,
Onopordetalia, Car. Sedo-Sclerantetea; România: Tuzla, Techirghiol, Agigea
(rezervaţie); Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla.
Potentilla astracanica Jacq. s.str. – H, Pont-Balc-Anat; U2 T4 R4; Festucion rupicolae,
Festuco-Brometea; România: Limanu, Agigea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Potentilla pedata Willd. [syn. Potentilla hirta L. var. pedata Koch] – H, Eur(Med); U1,5
T4 R4; 2n = 28; Festuco-Brometea, Festuco-Sedetalia; România: Limanu; Bulgaria:
Rusalka, Kaliakra.
Potentilla recta L. subsp. recta – H, Eur(Cont); U1,5 T3,5 R4; 2n = 28, 42; Festucetalia
94
________________________________________________________________________________________
valesiacae, Festuco-Sedetalia, Brometalia, Car. Festuco-Brometea; România: Agigea

(rezervaţie); Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra – pe platouri calcaroase.
Potentilla reptans L. – H, Eur; U2,5 T4 R4; 2n = 28; Molinio-Arrhenatheretea,
Bidentetalia, Plantaginetea, Car. Agropyro-Rumicion; România: Mangalia (Mlaştina
Hergheliei), Constanţa (port), Mamaia, Corbu - în pajişti umede, locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak, Shabla.
Potentilla supina L. – TH(H), Eua(Med); 2n = 28; U4 T3 R0; Nanocyperion, Bidention,
Car. Cyperetalia; România: Constanţa (port) – locuri ruderale.
Prunus armeniaca L. – Ph(arbore), Adv(As); România: Agigea (rezervaţie) - subspontan,
Constanţa (port) - subspontan.
Prunus cerasifera Ehrh. – Ph(arbore), Pont-Balc; U2 T4 R0; 2n = 16; România: Agigea
(rezervaţie, port), Constanţa (port, faleza portului), Năvodari, Cap Midia (port);
Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
Prunus mahaleb L. [syn. Cerasus mahaleb (L.) Mill., Padus mahaleb (L.) Borkh.] –
Ph(arbore), Med; U2 T3 R4,5; 2n = 16; Car. Quercetalia pubescenti-petraeae;
România: Mangalia (coastele lacului), Limanu, Agigea (rezervaţie); Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
Prunus spinosa L. subsp. spinosa – Ph(arbust), Eur(Med); U2 T3 R3; 2n = 32; Car.
Prunetalia; România: Limanu, Agigea (rezervaţie, port), Constanţa (port); Bulgaria:
Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
Prunus tenella Batsch [syn. Prunus nana (L.) Stokes, non Du Roi, Amygdalus nana L.] –
Ph(arbust), Eua; U2 T4 R4,5; 2n = 16, 24; Prunion spinosae; Bulgaria: Bolata.
Pyrus elaeagrifolia Pall. – Ph(arbust), Anat-Balc; U2 T5 R4; Quercion pubescentis;
Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pe platou; foarte rară; V/R (Oltean et al., 1994), R
(Velchev et al. 1984).
Rosa canina L. – Ph(arbust), Eur; U2 T3 R3; 2n = 35; Quercetea, Prunion spinosae,
95
________________________________________________________________________________________
Prunetalia; România: Agigea (port), Cap Midia (port); Bulgaria: Rusalka, Bolata.
Rosa corymbifera Borkh. – Ph(arbust), Eur; U2,5 T3 R3; 2n = 35; Quercetalia pubescentis,
Prunion spinosae, Car. Prunetalia; România: Cap Midia (gară); Bulgaria: Shabla.
Rosa tomentosa Sm. – Ph(arbust), Eur; U2 T4 R3; 2n = 35; Quercetea pubescenti-petraeae,
Car. Berberidion; Bulgaria: Rusalka.
Rubus caesius L. – Ph(subarbust), Eur; U4,5 T3 R4; 2n = 28; Alno-Padion, Salicetea,
Secalietea, Convolvuletalia; România: Constanţa (baza falezei), Mamaia (liziera de
Elaeagnus angustifolia); Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata.
Rubus candicans Weihe ex Rchb. – Ph(subarbust), Med; U2,5 T2,5 R0; Sambuco-Salicion,
Rubion subatl.; România: Constanţa.
Sanguisorba minor Scop. subsp. minor – H, Eua; U2 T3,5 R4,5; 2n = 28; Festuco-
Brometea, Festucetalia valesiacae; România: Agigea (rezervaţie, port); Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti.
FABACEAE (LEGUMINOSAE)
Amorpha fruticosa L. – Ph(arbust), Adv(Am); U3 T4 R0; 2n = 40; Salicion albae;
România: Agigea (rezervaţie), Constanţa (port, faleză); Bulgaria: Durankulak.
Astragalus asper Wulfen ex Jacq. – H, Pont-Pan; U2 T4 R4; 2n = 64; Festucion rupicolae;
România: Agigea (rezervaţie).
Astragalus cornutus Pall. – H, Pont-Balc-Anat; U1 T4 R4,5; Bromion tectorum; Bulgaria:
Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase, pe platouri; V/R (Oltean et al., 1994; Negrean,
2001); E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Astragalus hamosus L. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4,5; Festuco-Brometea, Festucetalia
valesiacae; România: Vama Veche, Limanu, Techirghiol (coline), Eforie Sud, Corbu
– pe faleza loessoidă; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra – pe faleze; R (Dihoru et Dihoru, 1994).
Astragalus onobrychis L. subsp. onobrychis – H, Eua; U1,5 T4 R5; 2n = 64, 72; Car.
96
________________________________________________________________________________________
Festucetalia valesiacae; România: Techirghiol (coline), Agigea – în pajişti xerofile;

Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Rusalka, Kaliakra.
Astragalus spruneri Boiss. – H, Balc; U1,5 T4 R4,5; Thymion zygoidi; România:
Techirghiol (pe coline); Bulgaria: Bolata, Kaliakra; rară; R (Oltean et al., 1994).
Astragalus varius S.G.Gmel. [syn. Astragalus virgatus Pall.] – H, Eua(Cont); U1,5 T4
R4,5; Festucion vaginatae; România: Agigea (rezervaţie), plaja Corbu – pe dune de
nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla - pe dune de nisip; V (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Astragalus vesicarius L. subsp. pseudoglaucus (Klokov) Ciocârlan – H, Pont; U2 T4 R4;
2n = 16; Car. Pimpinello-Thymion zygoidi; România: Limanu, Techirghiol;
Bulgaria: Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase, pe faleze stâncoase.
Chamaecytisus jankae (Velen.) Rothm. – Ph(subarbust), Balc; U1 T4,5 R4; Prunion
spinosae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti, pe
platouri, faleze stâncoase; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Colutea arborescens L. – Ph(arbust), Euc-Med; U2 T4,5 R4,5; 2n = 16; Quercetea, Car.
Quercetalia pubescentis; România: Agigea (rezervaţie, probabil cultivat); Bulgaria:
Bolata – pe versanţii văii; R (Oltean et al., 1994).
Coronilla emerus L. subsp. emeroides (Boiss. et Spruner) Hayek – Ph(arbust), Med-Euc;
U2 T3,5 R4,5; 2n = 14; Orno-Cotinetalia; Bulgaria: Bolata - tufărişuri la intrarea spre
golf, pe versanţii văii; R (Oltean et al., 1994).
Coronilla scorpioides (L.) W.D.J.Koch – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; 2n = 12; Festucetalia
valesiacae, Festucion rupicolae; România: Limanu; Bulgaria: Bolata, Kaliakra – în
pajişti; rară; R (Oltean et al., 1994).
Coronilla varia L. – H, Euc(Med); U2 T3 R4; 2n = 24; Quercetea, Festuco-Brometea, Car.
Origanetalia; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa, Mamaia – locuri ruderale
din apropierea plajelor; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Galega officinalis L. – H, Pont-Med; U4,5 T3 R4; 2n = 16; Bidention, Calistegion,
97
________________________________________________________________________________________
Molinietalia; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei) – în zone înmlăştinite;

Bulgaria: Durankulak, Kaliakra.
Gleditsia triacanthos L. – Ph(arbore), Adv(Am); 2n = 28; România: Eforie Sud
(subspontană în pajişte pe malul lacului Techirghiol); Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata.
Glycyrrhiza echinata L. – H, Pont-Med; U4 T4 R0; 2n = 16; Calystegion; Phragmitetea,
Salicetea, Car. Glycyrrhizetum echinatae; România: Agigea (port).
Laburnum anagyroides Medik. – Ph(arbust), Eur-Med; U3 T3 R3,5; 2n = 48; Orno-
Cotinetalia; România: Constanţa (port, subspontan).
Lathyrus aphaca L. – Th, Med; U3 T3 R3; 2n = 14; Secalietea, Car. Caucalidion;
Lathyrus cicera L. – Th, Med; U2,5 T4 R4; 2n = 14; Arrhenatheretea, Caucalidion;
Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
Lathyrus tuberosus L. – H, Eua(Med); U2 T4 R4; 2n = 14; Secalietea, Car. Caucalidion;
România: Agigea, Constanţa (port), Mamaia (liziera de Elaeagnus angustifolia);
Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka.
Lembotropis nigricans (L.) Griseb. – Ph(subarbust), Euc; U2,5 T3,5 R2; 2n = 46, 48;
Quercetalia petraeae-pubescentis; Bulgaria: Bolata, Kaliakra - pe versanţii văii.
Lotus corniculatus L. – H, Eua; U2,5 T0 R0; 2n = 24; Molinio-Arrhenatheretea,
Festucetalia valesiacae, Festucetalia vaginatae, Secalietea, Plantaginetea; România:
Vama Veche, Agigea, Constanţa, Mamaia, Corbu – în pajişti xero-mezofile;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Rusalka, Kaliakra.
Lotus glaber Mill. [syn. Lotus tenuis Waldst. et Kit.] – H, Eua(Med); U3,5 T3 R4; 2n = 12;
Puccinellietalia, Car. Armerion maritimae; România: Mamaia, Năvodari, Corbu,
Cap Midia (port); locuri umede din zona plajelor; Bulgaria: Durankulak – pe malul
lacului.
Medicago arabica (L.) Huds. – Th, Atl-Med; U2 T4,5 R5; 2n = 16; Onopordion; Bulgaria:
98
________________________________________________________________________________________
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.

Medicago lupulina L. – TH(H), Eua; U2,5 T3 R4; 2n = 16, 32; Molinio-Arrhenatheretea,
Chenopodietea, Plantaginetea, Festuco-Brometea, Car. Alysso-Sedion; România:
Vama Veche, 2 Mai, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Corbu – în pajişti, pe faleză;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Rusalka.
Medicago marina L. – H, Pont-Med; U2 T4 R4,5; Bromion tectorum; Bulgaria:
Durankulak (43°41.095′N; 28°33.758′E) – pe dune de nisip, foarte rară; neregăsită în
România; E (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), V (Boşcaiu et al., 1994;
Negrean, 2001).
Medicago minima (L.) L. – Th, Eua(Med); U1,5 T4 R4; 2n = 16; Festucetalia valesiacae,
Festuco-Brometea, Car. Sedo-Scleranthetea; România: Vama Veche, Techirghiol
(coline), Agigea, Mamaia, Corbu – în pajişti aride, pe faleze; Bulgaria: Durankulak,
Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Medicago orbicularis (L.) Bartal. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4,5; 2n = 16; Festucion
rupicolae; România: Vama Veche, Limanu, Mangalia (coastele lacului), Agigea – în
pajişti aride; Bulgaria: Durankulak, Rusalka, Bolata; R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001).
Medicago rigidula (L.) All. – Th, Med; U2 T4 R3; 2n = 14, 16; Asplenio-Festucion
pallentis; România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka.
Medicago sativa L. subsp. falcata (L.) Arcang. – H, Eua; U2 T3 R5; 2n = 16, 32; Festuco-
Brometea; România: Vama Veche, 2 Mai, Eforie Sud, Eforie N, Agigea, Constanţa,
Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla,
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – prin pajişti.
Medicago sativa L. subsp. sativa – Ch-H, Eua(Cont); U2 T3 R5; 2n = 32; Secalietea;
România: Constanţa (port), Cap Midia – în locuri ruderale; Bulgaria: Shabla,
Rusalka.
Melilotus alba Medik. – Th, Eua; U2,5 T3 R0; 2n = 16; Chenopodietea, Car. Artemisietea;
99
________________________________________________________________________________________
România: Vama Veche, 2 Mai, Limanu, Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Costineşti,

Tuzla, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia
(port), Corbu; pe plaje, pe faleze, în locuri ruderalizate; Bulgaria: Durankulak,
Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Melilotus officinalis Lam. – Th, Eua; U2,5 T3,5 R0; 2n = 16; România: Vama Veche, 2
Mai, Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia
(port), Corbu – pe plaje, în locuri ruderale; Bulgaria: Shabla.
Onobrychis arenaria (Kit.) DC. – H, Eua; U2 T3,5 R5; 22n = 14, 28; Festucion vaginatae,
Festucion rupicolae, Car. Festucetalia valesiacae; România: Agigea (rezervaţie).
Onobrychis gracilis Besser – H, Pont-Balc; U1,5 T4 R0; Festuco-Brometea; România:
Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kaliakra; R (Oltean et al., 1994).
Ononis pusilla L. [syn. Ononis columnae All.] – H, Med; U2,5 T4,5 R0; Orno-Cotinetalia,
Festucion rupicolae; Bulgaria: Bolata, Kaliakra; rară; V (Dihoru et Dihoru, 1994),
V/R (Oltean et al., 1994), R (Negrean, 2001).
Ononis spinosa L. subsp. spinosa – Ch, Eur(Med); U0 T3,5 R0; Car. Festuco-Brometea;
România: Agigea, Năvodari – pajişti ruderalizate.
Pisum sativum L. subsp. elatius (M.Bieb.) Asch. et Graebn. – Th, Medit; 2n = 14;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata - pajişti, tufărişuri.
Robinia pseudacacia L. – Ph(arbore), Adv(Am); U2,5 T4 R0; 2n = 20, 22; Car. Robinion
pseudacaciae; România: Agigea (rezervaţie, port), Constanţa (port); Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata.
Sophora japonica L. – Ph(arbore), Adv(As); România: Agigea (rezervaţie, cultivat),
Constanţa (port, subspontan).
Trifolium angustifolium L. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; Festuco-Brometea; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei); rară, Bulgaria: Rusalka, Bolata; rară; I/E (Dihoru
et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001).
100
________________________________________________________________________________________
Trifolium arvense L. subsp. arvense – Th, Eua(Med); U1,5 T3 R4; 2n = 14;

Corynephoretea, Festuco-Brometea, Secalietea, Arrhenatheretea, Car. Sedo-
Scleranthetea; Bulgaria: Shabla.
Trifolium campestre Schreb. – Th, Eur; U3 T3 R0; 2n = 14; Arrhenatheretea, Festuco-
Brometea, Secalietea, Plantaginetea, Car. Festuco- Brometea; România: Vama Veche
- pajişti din apropierea falezei; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka, Bolata.
Trifolium echinatum M.Bieb. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; Festucion pseudovinae,
Agropyro-Rumicion; România: Vama Veche, Tuzla; Bulgaria: Durankulak, Shabla,
Trifolium fragiferum L. subsp. fragiferum – H, Eua; U3 T3 R5; 2n = 16; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Techirghiol (malul lacului), Agigea (port), Constanţa
(port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – locuri umede din zona plajelor,
în apropierea lacurilor litorale; Bulgaria: Durankulak, Krapets.
Trifolium pratense L. subsp. pratense – H, Eua; U3 T0 R0; 2n = 14; Secalietea,
Plantaginetea, Car. Molinio-Arrhenatheretea; România: Mangalia (Mlaştina
Hergheliei), Constanţa (port), Mamaia – pajişti antropizate din apropierea plajelor.
Trifolium repens L. subsp. repens – H, Eua; U3,5 T0 R0; 2n = 32; Molinio-
Arrhenatheretea, Beckmannion, Secalietea, Plantaginetea; România: Mangalia
(Mlaştina Hergheliei), Constanţa (port), Agigea, Constanţa, Mamaia - pajişti din
apropierea plajelor; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka.
Trifolium scabrum L. – Th, Atl-Med; U1,5 T4,5 R5; 2n = 10, 16; Sedo-Scleranthetea,
Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Rusalka.
Trigonella caerulea (L.) Ser. – Th, Adv(Med); 2n = 16; Secalietea; Bulgaria: Durankulak,
subspontană pe faleză loessoidă.
Trigonella gladiata Steven ex M.Bieb. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4,5; 2n = 16; Festucion
rupicolae; România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra; R
(Negrean, 2001).
101
________________________________________________________________________________________
Trigonella monspeliaca L. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; 2n = 16; Festucion vaginatae,
Festucion rupicolae; România: Vama Veche, Limanu, Mangalia (coastele lacului),
Tuzla, Eforie Sud, Agigea – în pajişti, pe faleze loessoide; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Trigonella procumbens (Besser) Rchb. – Th, Pont-Med; U4 T4 R4,5; 2n = 16; Molinio-
Arrhenatheretea; România: Mamaia în pajişti umede.
Vicia cracca L. – H, Eua; U3 T0 R3; 2n = 12, 14, 24, 28; Car. Molinio-Arrhenatheretea;
România: Agigea, Constanţa, Mamaia - pe faleza.
Vicia dalmatica A.Kern. [syn. Vicia tenuifolia Roth subsp. stenophylla Velen.] – H, Pont-
Balc; U3 T0 R0; 2n = 12; Festucion rupicolae; România: Corbu - pajişti pe coaste
abrupte; Bulgaria: Shabla; V (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Boşcaiu
et al., 1994).
Vicia grandiflora Scop. – Th, subMed; U3 T3 R0; 2n = 12, 14; Secalietea; România:
Constanţa (locuri ruderale, port); Bulgaria: Rusalka.
Vicia hirsuta (L.) Gray – Th, Eua(Med); U2,5 T3 R0; 2n = 14; Secalietea, Car. Aperion;
Bulgaria: Durankulak - pe faleze.
Vicia narbonensis L. – Th, Med; U2 T4,5 R4,5; Festucetalia valesiacae, Car. Secalinion;
România: Mangalia (coastele lacului); Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka - pe faleze; R (Oltean et al., 1994, Negrean, 2001).
Vicia pannonica Crantz subsp. pannonica – Th, Pont-Med; U2,5 T3,5 R4; 2n = 12;
Secalietea, Aperion, Car. Secalinion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Kaliakra – în pajişti, pe faleză.
Vicia peregrina L. – Th, Med; U2 T4 R4; 2n = 12, 14; Secalinion; Bulgaria: Durankulak,
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean
et al., 1994; Negrean, 2001).
Vicia sativa L. subsp. amphicarpa (Dorthes) Asch. et Graebn. [syn. Vicia amphicarpa
Dorthes] – Th, Med; U2 T4,5 R4; Secalietea, Festuco-Brometea; Bulgaria: Kaliakra
102
________________________________________________________________________________________
– în pajiştea de pe platou (43°22.336′N, 28°27.804′E; foarte rară; R (Oltean et al.,

1994), V (Negrean, 2001), E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Vicia sativa L. subsp. nigra (L.) Ehrh. [syn. Vicia angustifolia L.] – Th, Eua; U0 T3 R0;
România: Constanţa (port); Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra – prin pajişti.
Vicia villosa Roth s.l. – Th, Eur; U2,5 T3,5 R2,5; 2n = 14; Secalietea; România: Agigea
(rezervaţie, port), Constanţa (port) – în locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak.
LYTHRACEAE
Lythrum salicaria L. – H, Circ; U4 T2,5 R0; 2n = 50, 60; Phragmitetea, Molinio-Juncetea,
Secalietea, Car. Filipendulo-Petasition; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei),
Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Corbu – mlaştini, zona lacurilor paramarine;
Bulgaria: Durankulak, Bolata, Kaliakra.
Lythrum virgatum L. – H, Eua(Cont); U4,5 T3,5 R4; 2n = 30; Agrostion albae-
Beckmannion eruciformis; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia – în
zone înmlăştinite ale plajelor.
ONAGRACEAE
Epilobium hirsutum L. – H, Eua(Med); U4 T3 R3; 2n = 18, 36, 54; Plantaginetea,
Filipendulo-Petasition; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Tuzla (lângă
scurgerile de apă de pe faleză), Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia (port) –
locuri umede şi înmlăştinite.
Epilobium parviflorum Schreb. – H, Eua; U5 T3 R4,5; 2n = 36; Plantaginetea-Molinietalia,
Car. Glicerio-Sparganion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei)- locuri
înmlăştinite; Bulgaria: Bolata – zone înmlăştinite ale văii.
Epilobium tetragonum L. subsp. lamyi (F.W.Schultz) Nyman [syn. Epilobium lamyi
F.W.Schultz] – H, Eur; U0 T3,5 R0; Sambucetalia, Car. Fragarion; România:
103
________________________________________________________________________________________
Constanţa (port), Cap Midia (port); Bulgaria: Durankulak – malul lacului.

Oenothera biennis L. – Th, Adv(AmN); U2 T4 R0; 2n = 14; Chenopodietea, Onopordion,
Sisymbrion; România: Mamaia (liziera de Elaeagnus angustifolia), Mangalia
(Mlaştina Hergheliei); Bulgaria: Shabla – la baza dunelor, spre lac.
ELAEAGNACEAE
Elaeagnus angustifolia L. – Ph(arbore), Adv(As.temp.); specie cultivată ca perdea de
protecţie şi specie ornamentală (Saturn, Venus, Mamaia) dar şi subspontană;
România: Eforie Sud, Agigea (rezervaţie, port), Constanţa (port), Năvodari, Cap
Midia (port); plaje, faleze; comună; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla,
Kaliakra.
THYMELAEACEAE
Thymelaea passerina (L.) Coss. et Germ. – Th, Eua(Cont); U1 T4 R3; Festucion
rupicolae, Car. Caucalidion; România: Vama Veche, Agigea (rezervaţie), Mamaia,
Cap Midia – locuri ruderale, faleze; Bulgaria: Rusalka, Bolata, Kaliakra.
CORNACEAE
Cornus mas L. – Ph(arbust), Pont-Med-Euc; U2 T3,5 R4; 2n = 18, 27; Quercetea
pubescenti-petreae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata – în pădure.
Cornus sanguinea L. – Ph(arbust), Eua; U3 T3 R4; 2n = 22; Querco-Fagetalia, Car.
Prunetalia; România: Agigea (rezervaţie, port); sp. subspontană; Bulgaria: Rusalka.
SANTALACEAE
Thessium dollineri Murb. subsp. dollineri – TH, Pan-Balc; U2 T3 R0; Secalietea;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka.
104
________________________________________________________________________________________
CELASTRACEAE
Euonymus europaeus L. – Ph(arbust), Eur; U3 T3 R3; 2n = 64; Querco-Fagetea, Car.
Prunetalia; România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Durankulak, Rusalka, Bolata.
Euonymus verrucosus Scop. – Ph(arbust), Eur; U2,5 T3 R4; Querco-Fagetea, Quercetea-
pubescenti-petraeae, Prunetalia; Bulgaria: Rusalka, Bolata – în pădure.
EUPHORBIACEAE
Euphorbia agraria Bieb. – H, Pont-Med; U2 T4 R0; Festuco-Brometea; România: Vama
Veche, Eforie Sud, Agigea (rezervaţie), Constanţa, Mamaia - pe faleză sau locuri
ruderalizate din zona plajelor; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Euphorbia cyparissias L. – H, Eua; U2 T3 R4; 2n = 20, 40; Festucetalia, Festuco-
Brometea; România: Agigea, Cap Midia.
Euphorbia dobrogensis Prodan – H, Balc; U1,5 T5 R5; Pimpinello-Thymion zygoidi;
Bulgaria: Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Euphorbia esula L. – H, Eua; U2 T3 R3; 2n = 60, 64; Car. Mesobromion-Molinion,
Arction, Sisymbrion, Onopordion; România: Agigea (port), Constanţa (port) – locuri
ruderale.
Euphorbia helioscopia L. – Th, Eua; U3 T3 R0; 2n = 42; Secalietea, Polygono-
Chenopodion; România: Vama Veche, Limanu, Agigea, Constanţa, Mamaia pe plajă,
faleză; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra.
Euphorbia maculata L. [syn. Euphorbia supina Raf.] – Th, Adv(Am); U2 T3,5 R4,5; 2n =
28; Thero-Airion, Polygonion avicularis; România: Constanţa (port, locuri ruderale).
Euphorbia myrsinites L. – H-Ch, Med; U1 T5 R4,5; Pimpinello-Thymion zygoidi;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase pe
platouri, pe faleze stâncoase; V/R (Oltean et al., 1994).
105
________________________________________________________________________________________
Euphorbia nicaeensis All. [syn. Euphorbia stepposa Zoz.] – H, Pont-Pan-Balc-Anat; U1,5

T5 R5; Festucion rupicolae; România: Vama Veche, Techirghiol (coline), Cap Midia
- pajişti; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Euphorbia paralias L. – Ch, Atl-Med; U2,5 T3,5 R5; 2n = 10; Bromion tectorum;
România: neregăsită în 2008 la Vama Veche; Bulgaria: Durankulak (43°40'42.0"N,
0.28°33'48.9"E); foarte rară; neregăsită la Vama Veche; V (Dihoru et Dihoru, 1994;
Negrean, 2001), R (Boşcaiu et al., 1994; Oltean et al., 1994); R (Velchev et al.
1984).
Euphorbia peplis L. (syn. Chamaesycae peplis (L.) Prokh.) – Th, Atl-Med; U3 T4 R5;
Cakiletea maritimae, Car. Euphorbion peplis; România: plaja Corbu – pe dune de
nisip; foarte rară; Bulgaria: Durankulak - pe dune; R (Negrean, 2001); V (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Euphorbia seguieriana Neck. [syn. Euphorbia gerardiana Jacq.] – H, Eua; U1 T3,5 R4;
Festucetalia, Festucion vaginatae, Festuco-Brometea; România: Vama Veche, 2 Mai,
Mangalia, Costineşti,Tuzla, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa, Mamaia,
Năvodari, Cap Midia, Corbu - pe dune de nisip, în locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata.
Mercurialis annua L. – Th, Cosm; U2,5 T4 R4; 2n = 16; Chenopodietea, Secalitea, Car.
Polygono-Chenopodion; Bulgaria: Kaliakra.
RHAMNACEAE
Paliurus spina-christi Mill. – Ph (arbust), Med; U1 T4,5 R5; 2n = 24; Paliureto-Carpinion
orientalis; România: Limanu - pe coastele lacului; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra; pe faleze şi platouri calcaroase; V/R (Oltean et al., 1994),
R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
106
________________________________________________________________________________________
VITACEAE
Parthenocissus inserta (A.Kern.) Fritsch – Ph(liană), Adv(AmN); 2n = 40; România:
Agigea (port), Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra – pe faleză spre Pescărie.
Parthenocissus tricuspidata (Sieb. et Zucc.) Planchon – Ph(liană), Adv(As); România:
Constanţa (port, subspontan).
Vitis sylvestris C.C. Gmelin – Ph(liană), Pont-Med; U3,5 T4,5 R4,5; 2n = 38; Alno-Padion,
Salicion albae, Querco-Fagetea; România: Constanţa (port, faleza portului);
Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pe faleză.
ANACARDIACEAE
Cotinus coggygria Scop. – Ph(arbore), Pont-Med; U2 T4,5 R4; Orno-Cotinetalia;
Bulgaria: Rusalka, Bolata.
Rhus coriaria L. – Ph, Balc; U1 T5 R4; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Kaliakra – pe faleze.
ACERACEAE
Acer campestre L. subsp. campestre – Ph(arbore), Eur; U2,5 T3 R3; 2n = 26; Car. Querco-
Fagetea; România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka –
pădure.
Acer negundo L. – Ph(arbore), Adv(AmN); România: Agigea (port), Constanţa (port).
Acer pseudoplatanus L. – Ph(arbore), Eur; U3,5 T3 R3; Fagetalia, Car. Moehringio
muscosae-Acerenion, Car. Querco-Fagetea; România: Constanţa (port, subspontan).
SAPINDACEAE
Koelreuteria paniculata Laxm. – Ph(arbore), Adv(China); România: Agigea (rezervaţie),
Constanţa (port).
107
________________________________________________________________________________________
SIMAROUBACEAE
Ailanthus altissima (Mill.) Swingle – Ph(arbore), Adv(As); U0 T0 R0; 2n = 64;
Ailanthetum altissimae; România: Corbu (faleză), Eforie Sud, Agigea (rezervaţie),
Constanţa (port); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
RUTACEAE
Haplophyllum suaveolens (DC.) G.Don – H, Pont-Balc; U1 T4,5 R4,5; Festucion
rupicolae; România: Limanu; rar; Bulgaria: Kamen Bryag -Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra – prin pajişti; sporadic.
Ruta graveolens L. – H, Med; U2 T4,5 R4,5; 2n = 72, 81; Bulgaria: Rusalka, Bolata,
Kaliakra – prin tufărişuri; sporadic; E [Velchev (ed.) et al., 1984], Biodiv. Law
(An.III).
ZYGOPHYLLACEAE
Tribulus terrestris L. – Th, Euc(Med); U0 T4 R4; 2n = 12, 24, 36, 48; Festucion vaginatae,
Tribulo-Eragrostion; România: Vama Veche, Eforie Sudus, Eforie Nord, Agigea,
Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia - pe dune de nisip, în locuri
ruderale; Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka.
Zygophyllum fabago L. – H, Med; U2 T4 R4,5; Polygonion avicularis; România:
Constanţa (faleză); Bulgaria: Krapets - pe loessurile falezei; rară; V (Dihoru et
GERANIACEAE
Erodium ciconium (L.) L'Hér. – Th, Eua; U2 T4 R4,5; 2n = 18, 20; Car. Sisymbrion;
România: Vama Veche, 2 Mai, Agigea, Constanţa (port) – faleze, locuri ruderale,
tufărişuri; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
108
________________________________________________________________________________________
Erodium cicutarium (L.) L'Hér. – Th, Cosm; U2,5 T0 R0; 2n = 20; Chenopodietea,
Secalietea, Festuco-Brometea, Polygono-Chenopodietalia; România: Vama Veche, 2
Mai, Mangalia, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap
Midia (port), Corbu – pe faleze, în pajişti ruderalizate; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Geranium columbinum L. – Th, Eua; U2 T3,5 R4; 2n = 18; Danthonio-Brachypodion,
Festucion rupicolae, Quercion pubescentis, Car. Chenopodietea; Bulgaria: Kaliakra.
Geranium dissectum L. – Th, Eua; U3 T3,5 R0; 2n = 22; Chenopodietea, Car. Polygono-
Chenopodion; Bulgaria: Shabla, Rusalka, Kaliakra.
Geranium lucidum L. – Th-TH, Eua(Med); U4 T2,5 R4; 2n = 20; Moehringio muscosae-
Acerenion, Arction, Car. Alliarion; Bulgaria: Rusalka – în pădure, pe faleze
prăbuşite, Bolata – tufărişuri pe faleze.
Geranium molle L. – Th, Eua(Med); U2 T3,5 R3; 2n = 26; Festucion rupicolae, Car.
Festuco-Sedetalia; România: Mangalia (coastele lacului); Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Geranium pusillum L. – Th, Eur(Med); U2,5 T3 R0; 2n = 26; Chenopodietea, Secalietea,
Plantaginetea, Festuco-Brometea, Car. Chenopodietea; România: Vama Veche,
Limanu, Constanţa (port) – în pajişti, pe faleze.
Geranium pyrenaicum Burm.f. – H, Med; U3 T3 R0; 2n = 22, 28; Car. Arction; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Geranium robertianum L. – Th-TH, Cosm; U3,5 T3 R3; Moehringio muscosae-Acerenion,
Arction, Alno-Padion, Car. Fagetalia; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata.
Geranium rotundifolium L. – Th, Eua(Med); U2 T3,5 R4; 2n = 26; Geranio rotundifolii-
Allietum vinealis, Onopordion; România: Mangalia (coastele lacului), Bulgaria:
109
________________________________________________________________________________________
Geranium tuberosum L. – G, subMed; U1,5 T3 R3; Bulgaria: Kaliakra – în pajişte, rar; R

LINACEAE
Linum austriacum L. – H, Eua(Cont); U1,5 T3,5 R4; 2n = 18, 27; Festucion rupicolae,
Festuco-Brometea, Car. Cirsio-Brachypodion; România: Limanu, Techirghiol
(coline), Agigea, Mamaia, Corbu – pe dune de nisip stabilizate; Bulgaria: Shabla,
Linum perenne L. – H, Eua(Cont); U0 T3,5 R4; 2n = 18; Molinio-Arrhenatheretea, Car.
Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Kaliakra.
Linum strictum L. subsp. corymbulosum (Rchb.) Rouy – Th, Med; U1,5 T4,5 R4;
Bulgaria: Rusalka – la marginea pădurii.
Linum tauricum Willd. – H, Pont-Balc; U2 T3,5 R4; Festuco-Brometea; Bulgaria: Bolata,
Kaliakra – pajişti pietroase, faleze; E (Negrean, 2001); R (Oltean et al., 1994).
Linum tenuifolium L. – H, Pont-Med-Euc; U2 T4 R5; 2n = 16, 18; Festucetalia valesiacae,
Car. Bromion; Bulgaria: Rusalka, Bolata, Kaliakra – prin pajişti, sporadic.
OXALIDACEAE
Oxalis corniculata L. – Th, Adv(Med); U2,5 T4 R0; 2n = 24, 44, 48; Chenopodietea, Car.
Polygono-Chenopodion; România: Constanţa (port).
Oxalis dillenii Jacq. – Th-H, Adv; U3,5 T0 R0; Polygono-Chenopodion; România:
Constanţa (port).
Oxalis stricta L. – H, Adv; U3,5 T0 R0; Secalietea-Chenopodietea, Car. Polygono-
Chenopodion; România: Constanţa (port).
110
________________________________________________________________________________________
POLYGALACEAE
Polygala comosa Schkuhr – H-Ch, Eur; U2 T4 R4; 2n = 28, 32, 34; Molinio-
Arrhenatheretea (-Quercetea), Car. Festuco-Brometea, Brometalia; Bulgaria: Bolata.
Polygala major Jacq. – H, Pont-Med; U2 T3 R4,5; Festucion rupicolae, Festucion
valesiacae; Bulgaria: Bolata – pe versanţii văii.
ARALIACEAE
Hedera helix L. – Ph(liană), Atl-Med; U3 T3 R3; 2n = 48; Fagetalia, Acerion; România:
Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
APIACEAE (UMBELLIFERAE)
Angelica sylvestris L. – H, Eua; U4 T3 R3; 2n = 22; Alno-Padion, Car. Molinietalia;
Bulgaria: Kaliakra.
Anethum graveolens L. – Th, Adv(As); România: Constanţa (port, subspontan).
Astrodaucus littoralis (Bieb.) Drude – Th, Pont-Med; U1 T5 R5; Cakiletea maritimae;
România: plaja Corbu, Eforie Nord, Constanţa (faleza portului); foarte rară; E
(Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994).
Anthriscus caucalis Bieb. [syn. Anthriscus scandicina (Web.) Mansf.] – Th, Pont-Med-
Anat; U2 T4 R0; 2n = 14,18; România: Constanţa (port), Mamaia (liziera cu
Elaeagnus angustifolia); Bulgaria: Shabla, Rusalka.
Anthriscus cerefolium (L.) Hoffm. subsp. trichosperma Nyman – Th, subMed; U2,5 T4
R4; Alliarion; România: Agigea, Cap Midia – faleze, tufărişuri.
Apium graveolens L. subsp. graveolens [syn Apium graveolens L. var. palustre Ehrh.] –
TH, Atl-Med; U1,5 T4 R4,5; 2n = 22; Armerion maritimae; România: Mangalia
(Mlaştina Hergheliei), Eforie Sud, Mamaia – în zone umede, pe lângă scurgeri de apă;
R (Dihoru et Dihoru, 1994).
Berula erecta (Huds.) Coville [syn. Sium erectum Huds.] – H (HH), Circ; U6 T3 R0; 2n =
111
________________________________________________________________________________________
12, 18, 20; Phragmition, România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei) - în locuri

înmlăştinite, stufărişuri; Bulgaria: Durankulak, Bolata.
Bupleurum rotundifolium L. – Th, Eua(Med); U2 T4 R4,5; 2n = 16, 22; Car. Caucalidion;
Bulgaria: Rusalka – pe platou.
Chaerophyllum bulbosum L. – TH-H, Eur(Cont); U4 T3,5 R4,5; Calystegion, Car.
Senecion fluviatilis; Bulgaria: Rusalka, Bolata.
Conium maculatum L. – Th-TH, Eua; U3 T3 R3; 2n = 16, 22; Chenopodietea, Car.
Arction; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Tuzla, Agigea, Eforie Sud,
Constanţa (port), Cap Midia (port) – în locuri ruderale umede; Bulgaria: Durankulak,
Crithmum maritimum L. – H, subMed; U1,5 T5 R4,5; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Kaliakra, Bolata – pe faleze stâncoase; R (Velchev et al. 1984).
Daucus carota L. subsp. carota – TH, Eua(Med); U2,5 T3 R0; 2n = 18; Molinio-
Arrhenatheretea, Car. Arrhenaterion; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia
(Mlaştina Hergheliei), Agigea, Constanţa (port), Corbu – pe faleze, pajişti din
apropierea plajelor; Bulgaria: Kaliakra.
Daucus guttatus Sibth. et Sm. subsp. zahariadii Heywood – Th, Balc; U2 T4 R0;
Sisymbrion; România: Eforie Nord, Mamaia, Năvodari, Corbu – pe dune de nisip; R
(Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Eryngium maritimum L. – H, Atl-Med; U2 T4 R5; 2n = 16; Elymion gigantei; România:
Vama Veche, Eforie Sud, Eforie Nord, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), plaja
Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla; E (Dihoru et
Dihoru, 1994; Boşcaiu et al., 1994), E/R (Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994); R
(Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. II et An. III).
Eryngium campestre L. – H, Pont-Med; U1 T5 R4; 2n = 14, 28; Festuco-Brometea,
Festucetalia valesiacae; România: Vama Veche, Techirghiol (coline), Eforie Sud,
Corbu – în pajişti xerofile; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
112
________________________________________________________________________________________

Falcaria vulgaris Bernh. – TH, Eua(Med); U2 T4 R4; Festucion rupicolae, Secalietea-
Onopordetalia; România: Eforie Sud, Agigea (rezervaţie) – locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Foeniculum vulgare Mill. – Th, Adv(Med); România: Constanţa (faleza portului).
Laserpitium latifolium L. – H, Eur; U0 T0 R4; 2n = 22; Quercetea pubescenti-petraeae,
Car. Origanetalia; Bulgaria: Rusalka – în pădure, pe falezele prăbuşite.
Myrrhoides nodosa (L.) Cannon [syn. Physocaulis nodosus (L.) Tausch.] – Th, Med; U1,5
T4,5 R4,5; Festuco-Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka; R (Oltean
et al., 1994).
Oenanthe aquatica (L.) Poiret – HH(Hd), Eua; U6 T3 R0; 2n = 22; Car. Phragmitetalia;
România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei).
Opopanax chironium (L.) W.D.J.Koch subsp. bulgaricum (Velen) Ciocârlan – H, Balc;
U1 T5 R4,5; 2n = 22; Paliureto-Carpinion orientalis; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe faleze stâncoase, pe platouri; V/R (Oltean et
al., 1994), V (Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III)
Orlaya grandiflora (L.) Hoffm. – Th, Euc-Med; U2 T3,5 R4; 2n = 20; Festucion rupicolae,
Car. Caucalidion; România: Eforie Sud, Corbu – pe faleze; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata.
Pastinaca sativa L. s.l. – TH-H, Eua; U3 T4 R4; Molinio-Arrhenatheretea, Arrhenatherion;
România: Agigea (port).
Peucedanum arenarium Waldst. et Kit. – H, Pont-Pan-Balc; U1,5 T4,5 R4,5; Festucion
vaginatae; Bulgaria: Durankulak, Shabla – pe dune de nisip; R (Dihoru et Dihoru,
1994; Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001).
Pimpinella peregrina L. – Th, Pont-Med; U2 T4 R4; Quercetea pubescenti-petraeae,
Festuco-Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata.
Pimpinella tragium Vill. subsp. lithophila (Schischk.) Tutin – H, Med; U1,5 T4,5 R4,5;
113
________________________________________________________________________________________
Pimpinelle-Thymion zygoidi; Bulgaria: Bolata; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean,

2001).
Scandix australis L. – Th, Med; U2 T4 R4,5; Caucalidion; România: Limanu, Mangalia
(coastele lacului), Agigea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra – prin pajişti pietroase; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994),
R (Velchev et al. 1984).
Scandix pecten-veneris L. – Th, Atl-Med; U2 T4 R4,5; Caucalidion; România: Limanu,
Constanţa (port); Bulgaria: Durankulak – pe faleză, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Kaliakra – pe faleze, în pajişti; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001).
Seseli campestre Besser – H, Pont; U2,5 T4 R4; Festucetalia valesiacae; România:
Techirghiol, Eforie Sud, Agigea – în pajişti; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001).
Seseli rigidum Waldst. et Kit. – H, Dac-Balc; U1,5 T4,5 R4,5; Seslerion rigidae; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Bolata; R (Oltean et al., 1994).
Seseli tortuosum L. – TH (H), Pont-Med; U2,5 T4 R4; Festucetalia valesiacae; România:
Eforie Sud, Corbu - pe nisipurile solificate ale plajei; rară ; Bulgaria: Durankulak; R
(Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001).
Sium latifolium L. – HH, Eua; U6 T0 R4; 2n = 20; Phragmitetalia, Car. Phragmition;
Tordylium maximum L. – Th-TH, Euc-Med; U2 T4 R0; 2n = 22; Festuco-Sedetalia,
Origanetalia; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag, Rusalka.
Torilis arvensis (Huds.) Link subsp. arvensis – Th, Euc(Med); U2,5 T3,5 R4; 2n = 12;
Caucalidion, Onopordion; România: Eforie Sud, Agigea, Constanţa (port), Mamaia,
Cap Midia (port), Corbu – pe faleze, în pajişti, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
Torilis nodosa (L.) Gaertn. – Th, Med; U2 T3,5 R4,5; 2n = 22; Caucalidion; România:
Limanu, Vama Veche (faleză), Tuzla (faleză); Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-
114
________________________________________________________________________________________
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
HYPERICACEAE
Hypericum elegans Stephan ex Willd. – H, Eua(Cont); U3 T3 R0; 2n = 32; Sedo-
Scleranthetea, Origanetalia, Festuco-Brometea; România: Limanu, Agigea
(rezervaţie), Constanţa (port); Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Bolata,
Kaliakra.
Hypericum perforatum L. – H, Eua; U3 T3 R0; 2n = 32; Sedo-Scleranthetea, Origanetalia,
Festuco-Brometea; România: Techirghiol (pe coline), Agigea, Corbu; Bulgaria:
Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
MALVACEAE
Abutilon theophrasti Medik. – Th, Eua; U3 T3 R3; 2n = 42; Chenopodietea; România:
Eforie Sud, Tuzla - pe faleză, Constanţa (port).
Alcea rosea L. [syn. Althaea rosea (L.) Cav.] – H, Adv; 2n = 42; România; Agigea
(rezervaţie, port), Constanţa (port); Bulgaria: Shabla, Kaliakra.
Althaea cannabina L. – H, Pont-Med; U1,5 T3,5 R5; 2n = 28, 42; Onopordion; Bulgaria:
Althaea officinalis L. subsp. officinalis – H, Eua(Cont); U3 T4 R4; Bidention, Car.
Juncetalia maritimi; 2n = 42; România: Mamaia, Năvodar – pe dune stabilizate,
liziera de Elaeagnus angustifolia; Bulgaria: Durankulak, Shabla.
Althaea hirsuta L. – Th, Pont-Med; U2,5 T3,5 R4,5; Festucion rupicolae, Car. Polygono-
Chenopodietalia; România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Durankulak, Kaliakra.
Althaea pallida Willd. [syn. Alcea pallida (Willd.) Waldst. et Kit.] – H, Pont; U2 T4 R3; 2n
= 42; Festucetalia valesiacae; România: Mamaia - liziera de Elaeagnus angustifolia.
Lavatera thuringiaca L. – H, Eua(Cont); U2,5 T3 R0; 2n = 40, 44; Onopordetalia, Car.
Arction; România: Mamaia - liziera de Elaeagnus angustifolia.
115
________________________________________________________________________________________
Malva neglecta Wallr. – Th, Eur(Med); U3 T3 R3; 2n = 42; Chenopodietea, Car.

Sisymbrion; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa – pe faleză, locuri ruderale.
Malva pusilla Sm. – Th, Eua(Med); U3,5 T3 R3; 2n = 42, 76; Chenopodietea, Car.
Polygonion; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa.
Malva sylvestris L. subsp. sylvestris – TH(H), Eua(Cosm); U3 T3 R0; 2n = 42;
Sisymbrietalia, Car. Onopordetalia; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie Sud,
Constanţa, Corbu – pe faleze, în pajişti; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla,
VIOLACEAE
Viola arvensis Murray – Th, Cosm; U3 T3 R0; 2n = 34; Festucetalia valesiacae, Secalietea,
Aperetalia; Bulgaria: Kaliakra.
Viola kitaibeliana Schult. – Th, subMed; U2 T4 R4,5; 2n = 34; Festucetalia valesiacae,
Festucetalia vaginatae; România: Limanu; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Viola tricolor L. subsp. tricolor – Th-TH, Eua; U3 T2 R0; 2n = 26; România: Constanţa
(loc ruderale, port).
CISTACEAE
Helianthemum salicifolium (L.) Mill. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; Festucion rupicolae,
Pimpinello-Thymion zygoidi; România: Mangalia (coastele lacului); Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean,
2001).
TAMARICACEAE
Tamarix smyrnensis Bunge – Ph(arbust), subMed; U1,5 T3 R4; Tamaricetalia; Bulgaria:
Durankulak, Kaliakra.
Tamarix ramosissima Ledeb. – Ph (arbust), Eua (cont), U0 T3,5 R4; 2n = 24;
116
________________________________________________________________________________________
Tamaricetum ramosissimi; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia,

Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe plaje.
FRANKENIACEAE
Frankenia pulverulenta L. – Th, Pont-Med; U4 T4 R5; Puccinellion limosae; România:
Cap Midia (port); V (Dihoru et Dihoru, 1994), V/R (Negrean, 2001).
BRASSICACEAE
Alliaria petiolata (M.Bieb.) Cavara et Grande [syn. Alliaria officinalis Andrz. Ex M.Bieb.]
– Th, Eua(Med); U3 T3 R4; 2n = 36, 42; Alliarion, Querco-Fagetea, Arction,
Epilobietea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – pădure.
Alyssum alyssoides (L.) L. – Th, Eur(Cont); U1 T3 R0; 2n = 32; Festuco-Brometea, Car.
Alysso-Sedion; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa – în locuri ruderale.
Alyssum borzaeanum Nyár. – Ch, Lit(Marea Neagră); U1,5 T4 R5; Scabiosion argenteae;
România: Agigea (rezervaţie) –pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak – pe plaja
“Anna Maria”; E (Dihoru et Dihoru, 1994; IUCN, 1983), V (Boşcaiu et al., 1994),
E/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), BC (An I), Biodiv. Law (An.III).
Alyssum caliacrae Nyár. – Ch, Balc; U1,5 T4 R4,5; Bulgaria: Durankulak, Rusalka,
Bolata, Kaliakra – faleze stâncoase, platouri, pajişti; R (Oltean et al., 1994; Negrean,
2001); sp. subendemică.
Alyssum desertorum Stapf – Th, Eua(Cont); U1,5 T4 R4; 2n = 32; Scabiosion argenteae,
Festucion vaginatae; România: Mangalia, Eforie Sud, Agigea, Constanţa (port),
Mamaia, Cap Midia; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Kaliakra.
Alyssum hirsutum M.Bieb. – Th, E-subMed; U2 T4 R4,5; 2n = 46; Festucion rupicolae,
Festucion vaginatae; România: Vama Veche, 2 Mai, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea
(rezervaţie), Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe dune de
117
________________________________________________________________________________________
nisip; frecventă în lunile aprilie-mai; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-

Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Arabidopsis thaliana (L.) Heynh. – Th(TH), Cosm; U2 T3 R3; 2n = 10; Festucetalia
valesiacae, Aperion spica-venti, Theri-Airion, Schlerantion; Bulgaria: Durankulak.
Arabis hirsuta (L.) Scop. – TH(H), Eua(Med); U1,5 T3 R4; 2n = 8, 16, 32; Quercetea
pubescenti-petraeae, Car. Festuco-Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Arabis recta Vill. [syn. Arabis auriculata sensu DC., non Lam.] – Th, Pont-Med; U2 T4,5
R4,5; 2n = 16; Festuco-Brometea; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra.
Arabis turrita L. – TH(H), Euc(Med); U2 T4 R4,; 2n = 16; Quercetea pubescenti-petraeae;
Bulgaria: Rusalka – pădure.
Berteroa incana (L.) DC. – Th, Eua(Cont); U2 T3 R4; 2n = 16; Festuco-Brometea, Sedo-
Scleranthetea, Car. Sisymbrietalia; România: Constanţa, Corbu - locuri ruderale.
Brassica elongata Ehrh. – Th(H), Eua(Cont); U1,5 T4 R4; Agropyro-Kochion; Bulgaria:
Kaliakra.
Brassica juncea (L.) Czern. – Th, Adv; U2,5 T4 R4; 2n = 36; Chenopodietea; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
Brassica nigra (L.) W.D.J.Koch – Th, Eua(Med); U3 T4 R0; 2n = 16; Chenopodietea, Car.
Senecion fluviatilis; Bulgaria: Kaliakra.
Brassica rapa L. oleifera DC. – Th, Cult; România: Agigea (port, subpontană), Constanţa
(port, subspontană).
Brassica rapa L. subsp. sylvestris (L.) Janch. – Th, Med; U3 T3 R4; 2n = 20; Secalietea,
Car. Polygono-Chenopodion; România: Tuzla, Agigea - locuri ruderale.
Cakile maritima Scop. subsp. euxina (Pobed.) Nyár. – Th, Pont; U0 T0 R0; 2n = 18;
Elymion gigantei, Car. Cakilion maritimae; România: Mamaia, Corbu-Cap Midia –
pe nisipurile plajei; foarte rară în România; Bulgaria: Durankulak, Shabla – pe dune
de nisip; V (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994); sp. subendemică.
Calepina irregularis (Asso) Thell. – Th, Pont-Med; U2 T4 R3; 2n = 14, 42; Car.
118
________________________________________________________________________________________
Chenopodietea; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa locuri ruderale.

Camelina microcarpa Andrz. ex DC. – Th, Eua; U3 T3 R0; Chenopodietea, Car.
Aperetalia; România: Mangalia, Agigea (rezervaţie), Constanţa (port), Mamaia, Cap
Midia (port) – locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Bolata, Kaliakra.
Camelina rumelica Velen. – Th, Eua(Med); U2 T4 R4; 2n = 12; Secalietea; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra; V (Dihoru et Dihoru, 1994).
Capsella bursa-pastoris (L.) Medik. – Th, Cosm(Med); U3 T0 R0; 2n = 32;
Chenopodietalia; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Corbu
– locuri ruderale din apropierea plajelor; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Rusalka,
Bolata, Kaliakra.
Cardaria draba (L.) Desv. subsp. draba [syn. Lepidium draba L.] – H, Eua(Med); U2 T4
R4; 2n = 64; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa (port), Cap Midia -
pajişti ruderalizate, margini de drum; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-
Chorispora tenella (Pall.) DC. – Th, Eua; U2 T4 R4; Secalitea; România: Constanţa (port).
Clypeola jonthlaspi L. – Th, Med; U1,5 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase pe platouri, pe faleze
stâncoase; rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994).
Coronopus squamatus (Forssk.) Asch. [syn. Coronopus procumbens Gilib.] – Th, Med;
U3,5 T4 R4; 2n = 32; Car. Polygonion avicularis; România: Constanţa (port), Corbu;
Bulgaria: Shabla.
Crambe maritima L. – H, Atl; U2 T4,5 R4,5; 2n = 30, 60; Cakiletalia maritimae;
România: Vama Veche, 2 Mai, Tuzla, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea (rezervaţie),
Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – dune de nisip; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla, Rusalka; V (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru,
1994; Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Descurainia sophia (L.) Webb ex Prantl [syn. Sisymbrium sophia L.] – Th, Eua; U2,5 T4
119
________________________________________________________________________________________
R4; 2n = 28; Car. Sisymbrion-Onopordion; România: Vama Veche, Agigea,

Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia (port) - faleze, locuri ruderale; Bulgaria:
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata.
Diplotaxis muralis (L.) DC. – Th, Med; U2,5 T4,5 R4,5; 2n = 44; Car. Polygono-
Chenopodietalia; România: Vama Veche, Eforie Sud, Constanţa, Corbu – pe faleze,
locuri ruderale.
Diplotaxis tenuifolia (L.) DC. – H(Ch), Med; U2 T4 R0; 2n = 22; Secalietea, Car
Sisymbrion; România: Constanţa (port).
Draba muralis L. – Th, Eur(Med); U2,5 T3,5 R4,5; 2n = 32; Alysso-Sedion, Polygono-
Chenopodietalia, Car. Geranion sanguinei; România: Vama Veche – faleză.
Erophila verna (L.) Chevall. subsp. verna [syn. Draba verna L.] – Th, Eua(Med); U2,5
T3,5 R0; Festuco-Brometea, Festuco-Sedetalia; România: Techirghiol - pajişti;
Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Erysimum bulgaricum (Velen.) Ančev et Polatschek – Th, Balc(Moes); U1,5 T3 R4;
Bulgaria: Kaliakra – în pajişte pietroasă, pe platou (43°22.504′N, 28°27.556′E); sp.
necitatată în literatura de specialitate din zona litoralului nordic bulgăresc; endemism
balcanic.
Erysimum cuspidatum (M.Bieb.) DC. – Th(TH), Eua; U1,5 T3 R4; Onopordion, Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka.
Erysimum diffusum Ehrh. – Th, Eua(Cont); U1,5 T3 R4; 2n = 32, 72; Festucetalia
vaginatae, Festucetalia valesiacae; România: Vama Veche, Mangalia, Eforie Sud, –
marginea falezei; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Erysimum repandum L. – Th, Eua(Cont); U2,5 T4 R4,5; 2n = 14, 16; Chenopodio-
Scleranthetea, Sisymbrion; Bulgaria: Kaliakra.
Hesperis tristis L. – H, Pont; U2 T3,5 R3; 2n = 14, 28; Festucion rupicolae; România:
Techirghiol, Agigea.
120
________________________________________________________________________________________
Hornungia petraea (L.) Rchb. [syn. Hutchinsia petraea (L.) R.Br.] – Th, Med; U1,5 T4
R5; 2n = 12; Bromo-Festucion pallentis, Alysso-Sedion, Xerobromion; Bulgaria:
Bolata; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Hymenolobus procumbens (L.) Nutt. [syn. Hutchinsia procumbens (L.) Desv.] – H, Cosm;
U2 T4 R4,5; 2n = 12, 24; Puccinellietalia; Bulgaria: Rusalka; V (Dihoru et Dihoru,
1994; IUCN, 1983; Oltean et al., 1994), I (Negrean, 2001); Biodiv. Law (An.III).
Lepidium campestre (L.) R.Br. – Th, Eur(Med); U2,5 T3 R0; 2n = 16; Chenopodietea, Car.
Polygono-Chenopodion; România: Agigea (port).
Lepidium latifolium L. – H, Eua; U4,5 T3 R5; 2n = 24; Puccinellietalia; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei).
Lepidium perfoliatum L. – Th-TH, Eua(Cont); U2 T4 R3; 2n = 16; Salicornietea,
Secalietea, Car. Agropyro-Rumicion; România: Tuzla, Constanţa (port), Cap Midia –
locuri ruderale.
Lepidium ruderale L. – Th-TH, Eua; U2 T3,5 R0; 2n = 32; Car. Polygonion avicularis-
Sisymbrion; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap
Midia – locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak.
Lepidium virginicum L. – Th, Adv; U2,5 T3,5 R0; 2n = 32; Plantaginetea, Car.
Chenopodietea; România: Constanţa (port).
Matthiola odoratissima (M.Bieb.) R.Br. – H, Taur-Dobr; U1 T4 R4,5; Bulgaria: Kaliakra -
pe faleză; R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. II+III).
Myagrum perfoliatum L. – Th(TH), Med; U2 T4 R3; 2n = 14; Secalietea, Car.
Caucalidion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Nasturtium officinale R.Br. – HH, Cosm; U5 T2,5 R4; 2n = 32; Car. Glycerio-Sparganion;
România: Limanu.
Raphanus raphanistrum L. subsp. raphanistrum – Th, Med-Cosm; U2,5 T3 R0; 2n = 18;
121
________________________________________________________________________________________
Raphanus sativus L. – Th, Cult; România: Agigea (port, subspontan), Constanţa (port,
subspontan).
Rapistrum perenne (L.) All. – TH(H), Pont-Med; U2 T3,5 R4; 2n = 16; Festucion
rupicolae, Car. Sisymbrion; România: Tuzla – margini de culturi agricole din
vecinătatea falezei.
Rapistrum rugosum (L.) All. subsp. orientale (L.) Arcang. – Th, Med; U2,5 T4 R4; 2n =
16; Secalietea, Chenopodietea; România: Constanţa (port).
Rorippa amphibia (L.) Besser [syn. Nasturtium amphibium (L.) R. Br.] – HH, Eua(Med);
U5 T3 R4; 2n = 16, 32; Plantaginetea, Populetalia, Alnetea; România: Mangalia
Sinapis arvensis L. – Th, Cosm; U3 T3 R3; 2n = 18; Car. Secalietea, Bidentetalia;
România: Agigea, Mamaia, Constanţa (port) – locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Bolata.
Sisymbrium loeselii L. – Th, Eua(Cont); U2,5 T4 R3; 2n = 14; Chenopodietea, Car.
Sisymbrion; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa (port) – locuri ruderale.
Sisymbrium officinale (L.) Scop. – Th, Eua(Med); U2,5 T3 R3; 2n = 14; Chenopodietea,
Car. Sisymbrion; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa – pe faleză;
Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata.
Sisymbrium orientale L. – Th, Pont-Med; U2,5 T4 R3; 2n = 14; Chenopodio-Scleranthetea,
Hordeion murini, Onopordion, Car. Sisymbrion; România: Agigea, Constanţa (port),
Corbu – pe plaje, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen
Syrenia cana (Piller et Mitterp.) Neilr. – TH, Pont; U1,5 T4 R4; 2n = 14, 32; Festucion
vaginatae; România: Constanţa, Mamaia; pe dune de nisip, loc. rud. aride; spor.; V
(Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Syrenia montana (Pall.) Klokov – TH, Pont-Dobr; U1,5 T4 R4; Scabiosion argenteae,
Festucion vaginatae; România: Mamaia, Corbu - pe dune de nisip; rară; V (Dihoru et
122
________________________________________________________________________________________
Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994).

Thlaspi arvense L. – Th, Eua(Med); U3 T3 R4; 2n = 14; Car. Polygono-Chenopodion;
Thlaspi perfoliatum L. – Th-TH, Eua; U2,5 T3,5 R4,5; 2n = 14, 42, 70; Festuco-Brometea,
Secalietea, Car. Alysso-Sedion; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-
RESEDACEAE
Reseda lutea L. – TH(H), Eua(Med); U2 T3 R0; 2n = 48; Festucion rupicolae, Car.
Onopordion; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie Sud, Agigea, Constanţa,Corbu –
pe loessurile falezei; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Reseda luteola L. – TH, Eua(Med); U2 T3 R0; 2n = 24, 26, 28; Car. Onopordion;
Bulgaria: Bolata, în locuri ruderalizate.
SALICACEAE
Populus alba L. – Ph(arbore), Eua; U3,5 T3 R3; 2n = 38, 57; Salicion albae, Alno-Padion;
România: Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra.
Populus canescens (Aiton) Sm. – Ph(arbore), Eur; U3,5 T3 R3; 2n = 38, 57; Car.
Salicetalia purpureae; Bulgaria: Durankulak.
Populus nigra L. – Ph(arbore), Eua; U4 T3 R4; 2n = 38; Salicetalia, Car. Carici-
Populetum; România: Agigea (rezervaţie), Cap Midia; Bulgaria: Krapets.
CUCURBITACEAE
Bryonia alba L. – H-G, Eua; U3,5 T4 R0; 2n = 20; Calystegion sepium, Car. Arction-
Alliarion; Bulgaria: Rusalka – pădure pe falezele prăbuşite.
123
________________________________________________________________________________________
Citrullus lanatus (Thunb.) Mansf. – Th, Adv(Afr); România: Tuzla (pe faleză), Agigea
(locuri ruderale), Constanţa (port).
Cucurbita pepo L. – Th, Adv(Am); România: Agigea (terasament cale ferată), Constanţa
(port).
Ecballium elaterium (L.) A. Richard – Th, Med; U0 T5 R4,5; 2n = 24; Scolymion;
România: Vama Veche, Constanţa, Agigea – pe faleza litorală; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Rusalka, Kaliakra – pe faleze; E (Dihoru et Dihoru, 1994;
Oltean et al., 1994).
PRIMULACEAE
Anagallis arvensis L. – Th, Cosm; U3 T3,5 R0; 2n = 40; Secalietea; România: Tuzla,
Agigea, Cap Midia – pajişti; Bulgaria: Durankulak, Kaliakra.
Androsace maxima L. – Th, Eua(Med); U2 T4 R4; Caucalidion, Secalietea; România:
Limanu, Techirghiol – pajişti pietroase; Bulgaria: Bolata, Kaliakra.
Lysimachia nummularia L. s.l. – Ch, Eur; U4 T3 R3; 2n = 32; Calthion, Alno-Padion,
Filipendulo-Petasition, Plantaginetea, Molinio-Juncetea, Beckmannion, Alnetea,
Bidentetea, Phragmitetea; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia -
locuri umede din vecinătatea lacurilor litorale.
Lysimachia vulgaris L. – H(HH), Eua; U5 T2 R0; 2n = 28, 56, 84; Plantaginetea, Molinio-
Juncetea, Scheuchzerio-Caricetea, Populetalia, Alnetea; România: Mangalia
Samolus valerandi L. – H, Cosm; U4,5 T3,5 R0; 2n = 24, 26, 36; Nanocyperion, Juncion
gerardi; România: Mamaia, Corbu – pe plaje în locuri umede interdunale; Bulgaria:
Durankulak ; rară; R (Olteanu et al., 1994 ; Negrean, 2001), R (Velchev et al.
1984).
124
________________________________________________________________________________________
GENTIANACEAE
Centaurium erythraea Rafin s.l. – Th-TH, Balc; U3 T3 R2; 2n = 40; Molinio-
Arrhenatheretea, Car. Epilobietalia; România: Mamaia – zone umede interdunale;
rară; R (K) (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001).
Centaurium pulchellum (Sw.) Druce – Th-TH, Eua(Med); U3 T3,5 R4, 2n = 34, 36, 38,
40, 42; Nanocyperion, Car. Isoeto-Nanojuncetea; România: Mamaia - zone umede
interdunale.
Centaurium spicatum (L.) Fritsch – Th-TH, Pont-Med; U4 T3,5 R4,5; 2n = 22; Juncion
gerardi, Puccinellietalia; România: Cap Midia (port), Năvodari (zona canalului
pescăresc – pe nisipuri salinizate; V (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994),
E/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
APOCYNACEAE
Vinca herbacea Waldst. et Kit. – H, Pont; U2 T5 R4; 2n = 46; Festucion rupicolae;
România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
ASCLEPIADACEAE
Cynanchum acutum L. – H, Pont-Med; U2,5 T4 R0; 2n = 18; Scabiosion argenteae,
Consolido-Eragrostion pooidis; România: Agigea (rezervaţie), Constanţa (port),
Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu – pe dune de nisip, pe soluri nisipoase;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
Periploca graeca L. – Ph (liană), Med; U3 T4 R0; 2n = 24; Alno-Padion; Bulgaria: Bolata,
Kaliakra – pe faleză; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994).
Vincetoxicum hirundinaria Medik. [syn. Cynanchum vincetoxicum (L.) Pers.] – H, Eua;
U2 T4 R4; 2n = 22; Festucetalia valesiacae, Geranion sanguinei; Bulgaria: Shabla,
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka.
125
________________________________________________________________________________________
OLEACEAE
Fraxinus americana L. – Ph(arbore), Adv(Am); România: Mamaia (malul L. Tăbăcărie).
Fraxinus ornus L. – Ph(arbore), Med; U1,5 T3,5 R5; 2n = 46; Orno-Cotinetalia; România:
Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Jasminum fruticans L. – Ph (arbust), Med; U1 T4,5 R4; 2n = 26; Paliureto-Carpinion
orientalis; România: Limanu; Bulgaria: Rusalka, Yailata, Bolata, Kaliakra - pe
faleze şi platouri calcaroase; rară (Ro), sporadică (Bg); R (Oltean et al., 1994; Dihoru
et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Ligustrum vulgare L. – Ph(arbust), Eua(Med); U2,5 T3 R3; 2n = 46; Querco-Fagetea,
Berberidion, Quercion pubescentis, Carpinion, Erico-Pinion, Car. Ligustro-Prunetum;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
SOLANACEAE
Datura stramonium L. – Th, Cosm; U3,5 T4 R4; 2n = 24; România: Vama Veche,
Constanţa (port), Cap Midia – locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Hyoscyamus niger L. – TH, Eua(Med); U3 T3 R4; 2n = 34; loc. uscate, ruderaliz.; sp. nitr.;
Bulgaria: Durankulak – locuri ruderale.
Lycium barbarum L. – Th (arbust), Adv (Asia); U3 T4 R0; 2n = 24; Arction, Car.
Prunetalia; România: faleza portului Constanţa (cultivat şi subspontan).
Lycopersicon esculentum Mill. – Th, Adv(Am); România: Tuzla (dune), Agigea (port),
Constanţa (port).
Nicotiana alata Link et Otto – Th, Adv(Am); România: Constanţa (port).
Petunia × atkinsiana D.Don – Th, Cult; România: Constanţa (port, subspontană).
Solanum dulcamara L. – Ch, Eua(Med); U4,5 T3 R4; 2n = 24; Phragmition, Alnetea,
Bidentetea, Calystegion, Senecion fluviatilis, Alno-Padion, Epilobietalia; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Cap Midia (port) – locuri înmlăştinite; Bulgaria:
126
________________________________________________________________________________________
Solanum nigrum L. subsp. nigrum [syn. Solanum vulgare L.] – Th, Cosm; U3 T4 R0; 2n =
72; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia - margini
de drum; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
CONVOLVULACEAE
Calystegia sepium (L.) R. Br. – H, Eua; U5 T3 R4; 2n = 22, 24; Convolvuletalia,
Calystegion, Arction, Salicion albae; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei),
Tuzla (stufărişul falezei), Eforie Sud, Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Cap
Midia (port), plaja Corbu în locuri înmlăştinite, pe stufăriş sau păpuriş; Bulgaria:
Durankulak, Shabla, Bolata, Kaliakra (în zonele cu scurgeri ale falezei).
Convolvulus arvensis L. – H(G), Cosm; U2,5 T3,5 R3,5; 2n = 50; Chenopodio-
Scleranthetea, Sisymbrion, Festuco-Brometea, Molinio-Arrhenatheretea, Caucalidion,
Arction; România: Vama Veche, 2 Mai, Costineşti, Eforie Sud, Agigea, Constanţa
(port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Convolvulus cantabrica L. – H, Pont-Med; U1,5 T3,5 R4; 2n = 30; Festucion rupicolae,
Bromo-Festucion pallentis; România: Mangalia (coastele lacului), Techirghiol (pe
coline); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Convolvulus lineatus L. – H, Pont-Med; U1,5 T4 R4,5; Cakiletalia maritimae, Festucetalia
valesiacae; România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra; R
(Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994; Negrean, 2001); R (Velchev et al.
1984), Biodiv. Law (An. III).
Convolvulus persicus L. – H, Pont-Casp; U2 T4,5 R4,5; România: Agigea (rezervaţie); nu
a fost regăsită în alte locuri ale litoralului sudic românesc; foarte rară; Bulgaria:
Durankulak (43°41.482′N, 28°33.802′E) – pe dune de nisip; E (Dihoru et Dihoru,
1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), Biodiv. Law (An.III).
127
________________________________________________________________________________________
Ipomoea purpurea Roth [syn. Pharbitis purpurea (Roth) Voigt] – T, Adv(Am trop); 2n =
30; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra – la cetate, scăpată din cultură.
CUSCUTACEAE
Cuscuta approximata Bab. – Th, Eur; U1,5 T4 R0; Artemisietea; România: Techirghiol,
Eforie Sud, Constanţa, Mamaia, Năvodari - parazită pe specii precum Linaria
genistifolia, Ecballium elaterium, Euphorbiaceae etc.
Cuscuta campestris Yuncker subsp. campestris – Th, Adv(AmN); U3 T3 R0; 2n = 56;
Trifolio-Medicagion, Car. Chenopodietea; România: Agigea (port), Constanţa (port),
Mamaia - specie parazită pe diverse leguminoase.
Cuscuta europaea L. subsp. europaea – Th, Eua; U4 T0 R0; 2n = 14, Arction,
Artemisietea, Car. Calystegion; România: Agigea, Constanţa, Mamaia - parazită mai
ales pe specii din genurile Vicia, Urtica.
Cuscuta suaveolens Ser. – Th, Adv; U3 T3,5 R0; Chenopodietea; România: Cap Midia.
BORAGINACEAE
Anchusa arvensis (L.) M.Bieb. subsp. orientalis (L.) Nordh. [syn. Lycopsis arvensis L.
subsp. orientalis (L.) Kusn.] – Th-TH, Eua; U2,5 T4 R4; Polygono-Chenopodion;
România: Limanu, Techirghiol, Constanţa (port) – pajişti; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Bolata, Kaliakra.
Anchusa azurea Mill. [syn. Anchusa italica Retz.] – TH-H, Pont-Med; U1,5 T4,5 R4;
Sisymbrietalia; Festucetalia valesiacae, Festuco-Brometea; România: Constanţa
(port).
Anchusa officinalis L. [incl. Anchusa procera Besser] – H, Eur(Med); U2 T3 R0; 2n = 16;
Festucion rupicolae, Car. Onopordion; România: Vama Veche, 2 Mai, Eforie Sud,
Agigea (rezervaţie, port), Constanţa, Corbu – pe faleze, locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla.
128
________________________________________________________________________________________
Anchusa stylosa Bieb. – Th, Pont-Balc; U1,5 T4 R4; Sisymbrion; România: neregăsită la
Mangalia; Bulgaria: Kaliakra; foarte rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et
al., 1994; Negrean, 2001); R (Velchev et al. 1984).
Anchusa thessala Boiss. et Spruner – Th, Pont-Balc; U2 T4 R4,5; 2n = 24; Festucetalia
vaginatae; România: Techirghiol; f. rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et
al., 1994; Negrean, 2001).
Argusia sibirica (L.) Dandy [syn. Tournefortia sibirica L.] – H, Eua; U4 T3 R4,5; 2n = 26;
Euphorbietalia peplis, Atriplicion littoralis; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie N,
Constanţa, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu, – pe nisipuri grosiere din apropierea
mediolitoralului; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka; V (Dihoru et Dihoru,
1994), R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.III).
Asperugo procumbens L. – Th, Eua(Cont); U2,5 T3,5 R4,5; 2n = 48; Car. Sisymbrietalia;
România: Agigea, Constanţa (port), Mamaia - liziera de Elaeagnus angustifolia,
locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka.
Buglossoides arvensis (L.) I.M.Johnst. subsp. sibthorpiana (Griseb.) R.Fern. – Th, Eua; U0
T0 R4; Festucetalia valesiacae, Car. Secalietea; România: Vama Veche, Limanu,
Techirghiol, Agigea, Constanţa - pe faleze, în pajişti; Bulgaria: Durankulak, Krapets,
Kamen Bryag-Yailata, Russalaka, Bolata, Kaliakra; R (Velchev et al. 1984).
Buglossoides purpurocaerulea (L.) I.M.Johnst. [syn. Lithospermum purpurocaeruleum L.]
– H-G, Euc-Med; U2,5 T4 R4,5; 2n = 16; Quercetea pubescenti-petraeae; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – păduri, tufărişuri.
Cerinthe minor L. subsp. auriculata (Ten.) Domac – Th-TH, Pont-Med; U3 T3 R0;
Caucalidion-Onopordion, Festucion rupicolae, Car. Onopordion; Bulgaria: Kaliakra;
Cynoglossum creticum Mill. – TH, Med; U2 T4 R4; 2n = 24; Robinion pseudacaciae;
România: Mangalia, Obanul Mare, Limanu; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen
Bryag-Yailata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
129
________________________________________________________________________________________
Cynoglossum officinale L. – TH, Eua; U3 T3; R3; 2n = 24; Festucion rupicolae; Car.
Onopordion; Bulgaria: Kamen-Bryag-Yailata – pajişti pietroase, nisipuri.
Echium italicum L. [syn. E. altissimum Jacq.] – H, Med; U2,5 T4 R3; 2n = 16, 32;
Sisymbrietalia, Festucetalia; România: Techirghiol, Agigea (rezervaţie, port),
Constanţa (port), Cap Midia – în pajişti, pe faleze; Bulgaria: Durankulak, Krapets,
Echium vulgare L. – Th, Eua; U2 T3 R4; 2n = 16, 32; Sedo-Scleranthetea, Onopordion,
Car. Festuco-Brometea; România: Vama Veche, Constanţa (port, faleză), Cap Midia
– pe faleze, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-Yailata,
Bolata, Kaliakra.
Heliotropium europaeum L. – Th, Med-Euc; U2 T4 R0; 2n = 24, 32; Secalietea, Car.
Eragrostion; România: Constanţa (pescărie, port) –locuri ruderale; Bulgaria: Kamen
Lappula barbata (Bieb.) Menyh. – Th-TH, Pont-Med; U2 T3,5 R4; Festucion rupicolae;
România: Limanu - pajişti pietroase.
Lappula squarrosa (Retz.) Dumort [syn. Lappula echinata Gilib., Lappula myosotis
Moench.] – Th, Eua, U1,5 T3,5 R4; Chenopodietea, Car. Sisymbrietalia; România:
Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia – dune de nisip, locuri ruderale.
Lappula marginata (M.Bieb.) Gürke [syn. Lappula patula (Lehm.) Menyh.] – Th,
Eua(Cont); U2 T4 R4; Sisymbrietalia; Bulgaria: Bolata, Kaliakra.
Myosotis arvensis (L.) Hill subsp. arvensis – TH, Eua; U3 T3 R0; 2n = 52; Aperion
(Arrhenatheretea), Car. Aperetalia, Epilobietea; România: Limanu; Bulgaria:
Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Myosotis ramosissima Rochel – Th, Eur; U2 T3,5 R4; 2n = 48, 72; Festuco-Brometea;
România: Mangalia – coastele lacului.
Myosotis scorpioides L. [syn. Myosotis palustris (L.) Hill] – H, Eua; U5 T3 R0; 2n = 64,
66; Phragmitetea, Molinio-Juncetea, Populetalia, Alnetea, Car. Calthion; România:
130
________________________________________________________________________________________
Mangalia (Mlaştina Hergheliei).

Myosotis stricta Link ex Roem. et Schult. [syn. Myosotis micrantha auct., non Pall. ex
Lehm.] – Th, Eua(Med); U2 T0 R2,5; 2n = 36, 48; Festuco-Brometea, Sedo-
Scleranthetea, Corynephoretea, Car. Festuco-Sedetalia; Bulgaria: Kaliakra.
Nonea atra Griseb. – Th, Balc-Anat; U2 T4 R3; Car. Amarantho-Chenopodietum albi;
România: Limanu, Techirghiol – pajişti aride; Bulgaria: Kaliakra.
Onosma heterophylla Griseb. – H, Dac-Balc; U2 T3,5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pieroase; sporadică; R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984).
Symphytum tauricum Willd. – TH-H, Pont-Balc; U2 T4 R4; Quercetea pubescenti-
petraeae; Bulgaria: Rusalka, Bolata; soz.: R (Oltean et al., 1994), R (Velchev et al.
1984).
VERBENACEAE
Verbena officinalis L. – H, Cosm; U2,5 T3 R0; Chenopodietea, Plantaginetea, Agropyro-
Rumicion, Arction, Sisymbrietalia; România: Vama Veche, Constanţa (port),
Mamaia - locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra.
LAMIACEAE
Acinos arvensis (Lam.) Dandy [syn. Calamintha acinos (L.) Clairv.] – Th(TH), Eur(Med);
U1,5 T3,5 R4; 2n = 18; Festuco-Brometea, Car. Sedo-Scleranthetea; Bulgaria:
Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata - pajişti.
Acinos rotundifolius Pers. [syn. Calamintha exigua (Sibth. et Sm.) Hayek, Calamintha
rotundifolia (Pers.) Benth.] – Th, Pont-Med; U1,5 T 4 R4; Bulgaria: Rusalka,
Kaliakra – pajişti pe platourile calcaroase.
Ajuga chamaepytis (L.) Schreber subsp. chamaepytis – Th, Med; U2,5 T4 R3; 2n = 28;
131
________________________________________________________________________________________
Secalietea, Festucion rupicolae; România: Limanu,Techirghiol, Agigea (rezervaţie);

Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti, pe faleze.
Ajuga laxmannii (L.) Benth. – H, Pont-Pan-Balc; U1 T5 R4; 2n = 62; Festucion rupicolae,
Aceri-Quercion, origanetalia; România: Limanu, Techirghiol - pajişti; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Bolata – prin tufărişuri.
Ballota nigra L. subsp. nigra [syn. Ballota nigra L. subsp. ruderalis (Sw.) Briq.] – H,
Med-Euc; U2 T3,5 R4; 2n = 22; Chenopodietea, Car. Arction; România: Vama
Veche, 2 Mai, Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea, Constanţa (port) - locuri
ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
Clinopodium vulgare L. – H, Circ; U2,5 T3 R3; 2n = 20; Querco-Fagetea, Car.
Origanitalia; Bulgaria: Bolata.
Galeopsis tetrahit L. – Th, Eur; U2,5 T3 R2; 2n = 32; Epilobietea, Secalietea,
Chenopodietea; România: Constanţa (port).
Lamium amplexicaule L. – Th, Eua(Med); U2,5 T3,5 R0; 2n = 18; România: Eforie Sud,
Mamaia; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra.
Lamium purpureum L. – Th, Eua; U3 T0 R0; 2n = 18; Secalietea, Car. Polygono-
Chenopodietalia; România: Agigea, Constanţa, Mamaia – locuri ruderalizate;
Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Leonurus cardiaca L. subsp. cardiaca – H, Eua; U3 T3 R0; 2n = 18; Chenopodietea, Car.
Arction; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – locuri ruderale.
Lycopus europaeus L. – H(HH), Eua; U5 T3 R0; 2n = 22; Populetalia, Alnetea,
Bidentetalia, Car. Phragmitetea; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia,
Cap Midia - zone înmlăştinite ale plajelor; Bulgaria: Durankulak, Bolata, Kaliakra.
Lycopus exaltatus L. – H-HH, Eua(Cont); U5 T3 R0; 2n = 22; Phragmitetea, Bidentetea,
Populetalia, Car. Salicion albae; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei),
Constanţa (port, L. Tăbăcărie), Mamaia (L. Siutghiol) - locuri umede, înmlăştinite.
132
________________________________________________________________________________________
Marrubium peregrinum L. – H, Eua(Med); U2 T4 R0; 2n = 34; Festucion rupicolae, Car.

Onopordion; România: Limanu, Techirghiol, Eforie Sud – pajişti; Bulgaria:
Marrubium vulgare L. – H, Eua(Med); U1 T4 R4, 2n = 34; Car. Onopordion; România:
Vama Veche, Agigea, Corbu – pajişti, faleze; Bulgaria: Krapets, Shabla, Rusalka,
Bolata, Kaliakra.
Melissa officinalis L. – H, Med; U2 T4 R0; Quercetea, Arction s.l.; Bulgaria: Rusalka.
Mentha aquatica L. – H(HH), Eur; U5 T3 R0; 2n = 96; Alnetea, Salicion-Phragmitetea,
Molinio-Arrhenatheretea, Car. Phragmitetalia; România: Mangalia (Mlaştina
Hergheliei), Mamaia (L. Tăbăcărie şi Siutghiol), Năvodari (L. Taşaul) – locuri
înmlăştinite, pe malul lacurilor litorale; Bulgaria: Durankulak, Bolata.
Mentha arvensis L. subsp. arvensis – H(G), Circ; U3 T3 R0; 2n = 24, 72, 90;
Phragmitetea, Molinietalia, Calthion; România: Mamaia.
Mentha longifolia (L.) Huds. – H-G, Eua(Med); U4,5 T3 R4; 2n = 24; Glycerio-
Sparganion, Agropyro-Rumicion, Bidentetea, Chenopodietea, Filipendulo-Petasition,
Molinietalia; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra.
Mentha spicata L. – H, Atl-Med; U3 T3 R0; 2n = 48; Alno-Padion; România: Constanţa
(port).
Nepeta cataria L. – H, Eua(Med); U3 T3 R4; 2n = 36; Chenopodietea, Arction, Car.
Sisymbrietalia; România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Bolata.
Salvia aethiopis L. – TH(H), Pont-Med; U2 T5 R0; 2n = 24; Festucion rupicolae, Car.
Sisymbrion; România: Agigea (rezervaţie), Techirghiol - pajişti; rară; Bulgaria:
Krapets, Shabla, Kaliakra; E/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Salvia amplexicaulis Lam. [syn. Salvia villicaulis Borbás] – H, Balc-Anat (NW); U2 T5
R4; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata; R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001).
133
________________________________________________________________________________________
Salvia austriaca Jacq. – H, Pont-Pan; U2 T3,5 R4, 2n = 18, 20; Festucion rupicolae;
România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Salvia nemorosa L. subsp. tesquicola (Klokov et Pobed.) Soó – H, Pont-Balc; U2 T4 R4;
Festuco-Brometea, Orno-Cotinetealia; România: Limanu, Techirghiol, Agigea
(rezervaţie); Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Salvia nutans L. – H, Pont-Pan; U1 T5 R5; 2n = 22; Festucion rupicolae, Danthonio-
Stipion stenophyllae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra – în pajişti,
pe soluri scheletice;
Salvia verticillata L. – H, Euc(Med); U2 T4 R0; 2n = 16; Festuco-Brometea,
Chenopodietea, Plantaginetea, Car. Onopordion; România: Mamaia.
Satureja coerulea Janka – Ch, Cauc-Balc; U1,5 T4 R4; Pimpinello-Thymion zygoidi;
România: Limanu, Techirghiol – pajişti pietroase; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994).
Satureja hortensis L. – Th, Med; România: Constanţa (subspontan în loc. rud. din port).
Scutellaria galericulata L. – H, Circ; U4 T3 R4; 2n = 32; Plantaginetea, Molinietalia, Car.
Magnocaricion; Bulgaria: Shabla.
Scutellaria orientalis L. var. pinnatifida Reichenb. – Ch, Balc-Cauc; U2 T4,5 R4,5;
Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pe platouri; R (Oltean
et al., 1994; Negrean, 2001).
Sideritis montana L. – Th, Eua; U2 T4 R4; 2n = 16; Festucetalia valesiacae, Festucion
rupicolae, Car. Sisymbrietalia; România: Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea
(rezervaţie) – pe nisipuri; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Stachys annua (L.) L. [syn. Stachys neglecta Klokov] – Th, Eua; U3 T3,5 R3; 2n = 10;
Secalietea, Consolido-Eragrostion, Car. Caucalidion; România: Constanţa (port).
Stachys atherocalyx K.Koch [syn. Stachys patula Griseb.] – H, Balc; U2 T4 R4,5; Festuco-
134
________________________________________________________________________________________
Brometea, Festucion rupicolae; România: Eforie Nord (pe dune), Agigea

(rezervaţie); Bulgaria: Durankulak Shabla, Bolata, Kaliakra.
Stachys germanica L. – H-TH, subMed; U2 T4 R3; 2n = 30; Onopordion, Festuco-
Brometea, Cer. Geranion; Bulgaria: Rusalka.
Stachys maritima Gouan – H, Med; U2 T4,5 R5; Festucion vaginatae; România: Eforie
Nord – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla; f. rară; E (Dihoru
et Dihoru, 1994), R (Boşcaiu et al., 1994, Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R
(Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.III).
Stachys palustris L. – H, Circ; U4 T3 R4; 2n = 64, 102; Plantaginetea, Agrostion, Alnetea,
Polygono-Chenopodion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Eforie Sud (L.
Techirghiol), Mamaia – suprafeţe înmlăştinite ale plajelor.
Stachys recta L. s.l. – H, Pont-subMed; U2 T5 R5; Festucion vaginatae, Festucetalia
valesiacae, Festuco-Brometea, Car. Geranion sanguinei; România: Eforie Sud,
Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Teucrium chamaedrys L. – Ch, Euc(Med); U2 T4 R4; 2n = 60, 64; Sedo-Scleranthetalia,
Festuco-Brometea, Quercetea pubescenti-petraeae; România: Limanu, Techirghiol,
Agigea (rezervaţie), Cap Midia, Corbu – pajişti, faleze; Bulgaria: Kamen Bryag-
Teucrium polium L. subsp. capitatum (L.) Arcang. – Ch, Med; U1,5 T4 R4,5; 2n = 26, 52,
78; Festucion rupicolae; România: Limanu, Techirghiol, Agigea (rezervaţie), Cap
Midia – pajişti, faleze; Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Teucrium scordium L. subsp. scordium [syn. Teucrium scordium L. subsp. palustre
P.Fourn.] – H, Eua(Med); U4,5 T4 R4,5; Magnocaricion, Agrostion; România:
Mamaia (plajă şi malul L. Mamaia) - locuri umede şi înmlăştinite; Bulgaria:
Durankulak, pe malul lacului.
135
________________________________________________________________________________________
Thymus glabrescens Willd. – Ch, Pont-Pan; U2 T4 R0; Festuco-Brometea; România:

Constanţa - pajişti aride.
Thymus pannonicus All. [syn. Thymus marschallianus Willd.] – Ch, Pont-Pan; U1,5 T3,5
R4; 2n = 28; Festuco-Brometea, Festucetalia valesiacae; România: Cap Midia (port)
– terasamentul căii ferate; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
Thymus zygioides Griseb. – Ch, Balc; U1,5 T4 R4,5; Car. Pimpinello-Thymion zygoidi;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase, pe
platouri; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001).
Ziziphora capitata L. – Th, Med; U1 T5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria: Bolata; R
(Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001).
LENTIBULARIACEAE
Utricularia vulgaris L. – HH, Circ; U6 T0 R3,5; 2n = 36; Hydrochari-Lemnetea, Lemnion
(Hydrocharition), Car. Nymphaeion; Bulgaria: Durankulak – malurile lacului; R
PLANTAGINACEAE
Plantago altissima L. – H, Euc; U4 T3 R4; 2n = 72; Agrostion, Agropyro-Rumicion;
România: Vama Veche, Constanţa, Mamaia - pajişti din vecinătatea plajelor.
Plantago arenaria Waldst. et Kit. [syn. Plantago scabra Moench, Plantago indica L.] –
Th, Balc; U2 T4 R0; 2n = 12; Festucion vaginatae, Bromion tectorum, Car.
Sisymbrietalia; România: Agigea (rezervaţie), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari,
Cap Midia (port), Corbu – pe dune de nisip, suprafeţe nisipoase; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla, Bolata – dune de nisip.
Plantago cornuti Gouan – H, Eur(Med); U4 T3 R5; 2n = 12; Puccinellietalia; România:
Mamaia, plaja Corbu – zone umede interdunale ale plajelor; V (Dihoru et Dihoru,
1994), R (Negrean, 2001).
136
________________________________________________________________________________________
Plantago lanceolata L. subsp. lanceolata – H, Eua; U3 T0 R0; 2n = 12; Festuco-Brometea,

Car. Molinio-Arrhenatheretea; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa,
Mamaia, Năvodari, Cap Midia - pajişti, faleze; Bulgaria: Durankulak, Krapets,
Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Plantago major L. subsp. major – H, Eua; U3 T0 R0; 2n = 12; Plantaginetea,
Nanocyperion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea, Constanţa,
Mamaia - pajişti; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka, Kaliakra.
Plantago major L. subsp. winteri (Wirtg.) W.Ludw. – H, Eur; U3 T0 R0; 2n = 12;
Plantaginetea, Nanocyperion; România: Corbu – pajişti umede şi salinizate.
Plantago maritima L. subsp. maritima – H, Eua; U4 T0 R5; 2n = 12; Puccinellio-
Salicornietea, Puccinellietalia, Car. Plantaginetum maritimae; România: Mamaia,
Năvodari, Corbu – pe nisipurile plajei.
Plantago media L. – H, Eua; U2,5 T0 R4,5; 2n = 12; Arrhenatheretea, Car. Festuco-
Brometea; România: Vama Veche, Mangalia (Mlaştina Hergheliei),
Agigea,Constanţa, Mamaia; Bulgaria: Bolata.
SCROPHULARIACEAE
Antirrhinum majus L. – Th, Adv(Med); România: Constanţa (port, subspontan).
Digitalis lanata Ehrh. – TH, Balc-Pan; U1,5 T4 R4,5; 2n = 56; Festucion rupicolae,
Quercion farnetto; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe
faleze stâncoase şi pajişti pietroase.
Gratiola officinalis L. – H, Eua; U4,5 T3 R4; 2n = 32; Agrostion-Beckmannion,
Nanocyperion, Plantaginetea, Car. Molinion-Magnocaricion; România: Năvodari
(canalul pescăresc) – locuri înmlăştinite.
Kickxia elatine (L.) Dumort. – Th, Euc-Med; U2 T3 R4; 2n = 18, 36; Secalietea,
Caucalidion; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra.
Linaria genistifolia (L.) Mill. subsp. genistifolia [syn. Linaria euxina Velen.] – H,
137
________________________________________________________________________________________
Eua(Cont); U1 T3,5 R5; 2n = 12; Festuco-Brometea, Quercetea, Festucetalia

valesiacae; România: Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea (rezervaţie), Constanţa (port),
Mamaia, Cap Midia, Corbu - pe dune de nisip stabilizate; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolta, Kaliakra.
Linaria vulgaris Mill. – H, Eua; U2 T3 R3; 2n = 12; Chenopodio-Scleranthetea,
Epilobietea, Onopordion, Secalietea; România: Constanţa (port).
Odontites verna (Bellardi) Dumort. subsp. serotina (Dumort.) Corb. [syn. Odontites
serotina Dumort.] – Th, Eua; U3 T3 R0; 2n = 20; Plantaginetea, Puccinellio-
Salicornietea, Car. Agropyro-Rumicion; România: Techirghiol, Mamaia, Năvodari,
Corbu – pe nisiurile umede şi sărăturate ale plajelor; Bulgaria: Shabla, Bolata.
Verbascum banaticum Schrad. – TH, Pont-Balc; U2 T4 R4; Festucetalia valesiacae;
România: Vama Veche, Agigea (rezervaţie), Eforie Sud, Corbu – pajişti, faleze;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolta dere,
Kaliakra.
Verbascum blattaria L. – H, Eua(Med); U2,5 T3,5 R3; 2n = 30; Car. Onopordion;
România: Cap Midia – pajişti aride; Bulgaria: Durankulak, Rusalka.
Verbascum chaixii Vill. subsp. orientale Hayek – H, Pont; U2 T3 R4; Festucetalia
valesiacae; România: Agigea.
Verbascum ovalifolium Donn ex Sims subsp. ovalifolium – TH, Pont-Balc-Anat(W); U1,5
T4 R4; Chenopodietea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra; R
(Olteanu et al., 1994; Negrean, 2001).
Verbascum phoeniceum L. – H, Eua(Cont); U2 T4 R4; 2n = 32, 36; Festucetalia valesiacae
(-Quercetea), Festucion vaginatae; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka - pajişti.
Verbascum phlomoides L. – TH, Euc(Med); U2,5 T3,5 R4; 2n = 32, 34; Chenopodietea,
Secalietea, Car. Onopordion; România: Constanţa (port), Cap Midia - locuri uscate şi
însorite; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Bolata.
138
________________________________________________________________________________________
Verbascum purpureum (Janka) Hub.-Mor. – H, Trac-Moes; U1,5 T4 R4; Onopordion;

Bulgaria: Durankulak - pe dunede nisip; foarte rară; E (Negrean, 2001), R (Velchev
et al. 1984), IUCN Red List, BC (An I), Biodiv. Law (An.II + III).
Verbascum speciosum Schrad. – TH, Pont-Pan-Balc; U2 T4 R4; Festucion rupicolae, Sedo-
Scleranthetea; România: Constanţa (port); Bulgaria: Durankulak.
Veronica anagallis-aquatica L. – H(HH), Circ; U5 T0 R4; 2n = 18, 36; Phragmitetea,
Bidentetea, Car. Glycerio-Sparganion; Bulgaria: Durankulak, Bolata – locuri
înmlăştinite.
Veronica austriaca L. subsp. austriaca [syn. Veronica jacquinii Baumg.] – H, Pont-Med-
Euc; U2 T4 R4; Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
Veronica arvensis L. – Th, Eua; U2,5 T3 R3; 2n = 14; Secalietea, Arrhenatheretea;
România: Constanţa (port); Bulgaria: Rusalka, Kaliakra.
Veronica hederifolia L. s.l. – Th, Eua; U2 T3 R4; 2n = 54; Secalietea, Polygono-
Chenopodion; România: Vama Veche, Agigea, Mamaia – pajişti din apropierea
plajelor; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
Veronica persica Poir. – Th, Adv; Chenopodio-Scleranthetea, Car. Polygono-
Chenopodietalia; România: Constanţa (port), Corbu; Bulgaria: Durankulak, Krapets,
Rusalka, Bolata.
Veronica polita Fr. – Th, Eua(Med); U2 T3 R4; 2n = 14, 18; Secalietea, Polygono-
Chenopodietalia; România: Agigea, Constanţa, Mamaia; Bulgaria: Krapets, Rusalka,
Bolata, Kaliakra.
Veronica prostrata L. – Ch, Eua(Cont); U2 T4 R3, 2n = 16; Festucetalia valesiacae;
România: Agigea, Mamaia (liziera de Elaeagnus angustifolia); Bulgaria: Kaliakra.
Veronica spicata L. subsp. orchidea (Crantz) Hayek [syn. Veronica orchidea Crantz] – H,
Pont-Pan-Balc; U1,5 T5 R4; Festucion rupicolae, Quercetalia pubescentis; Bulgaria:
139
________________________________________________________________________________________
OROBANCHACEAE
Orobanche arenaria Borkh. – G, Pont-Med; U2 T4 R0; Festucion vaginatae, Festucion
rupicolae, Festuco-Brometea; Bulgaria: Durankulak.
Orobanche caryophyllacea Sm. – G, Med-Euc; U2 T4 R0; 2n = 38; Festuco-Brometea;
Bulgaria: Russlaka, Kaliakra.
Orobanche cernua Loefl. [syn. Orobanche cumana Wallr.] – Th(G), Euc; U2,5 T4,5 R0;
Secalietea, Consolido-Eragrostion, Tribulo-Eragrostion; Bulgaria: Shabla - parazită
pe specii de Artemisia şi alte Asteraceae;
Orobanche lutea Baumg. – G, Eua(Med); U2 T3 R4; 2n = 38; Trifolio-Medicaginion,
Festucion rupicolae, Car. Origanetalia; România: Agigea – parazită pe specii de
Medicago, Trifolium şi alte Fabaceae.
Orobanche ramosa L. – Th(G), Euc-Med; U3 T4 R0; 2n = 24; Secalietea (Chenopodietea),
Car. Polygono-Chenopodion; Bulgaria: Durankulak.
RUBIACEAE
Asperula cynanchica L. – H, Pont-Med; U2 T3 R5; Festucetalia, Car. Festuco-Brometea;
România: Agigea (rezervaţie), Mamaia, Corbu.
Asperula tenella Heuff. – H, Pont-Balc; U2 T4 R4; Festuco-Brometea, Syringo-Carpinion;
România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kamen-Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Cruciata laevipes Opiz – H, Eua; U2,5 T3 R3; 2n = 22; Salicion, Alno-Padion, Car.
Convolvuletalia-Artemisietalia; Bulgaria: Kamen-Bryag-Yailata.
Cruciata pedemontana (Bellardi) Ehrend. [syn. Galium pedemontanum (Bellardi) All.] –
Th, Med; U2, T3,5 R4; 2n = 18; Festucion rupicolae, Sedo-Scleranthetea; România:
Limanu; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pe platou.
Galium album Mill. subsp. pycnotrichum (Heinr.Braun) Krendl [syn. Galium mollugo L.
subsp. pycnotrichum (Heinr.Braun) O.Schwarz] – H, Eur; U2,5 T2,5 R3; 2n = 44;
140
________________________________________________________________________________________
Seslerio-Festucion; Thlaspietea rotundifolii; România: Vama Veche, Agigea,

Constanţa (port) - faleză, pajişti ruderalizate; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen
Galium aparine L. – Th, Circ; U3 T3 R3; 2n = 42, 44; Car. Convolvuletalia; România:
Agigea, Constanţa (port, loc. rud.), Mamaia; pajişti, liziera de Elaeagnus angustifolia;
spor., Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Galium flavescens Borbás – H, Daco-Balc; U2 T4 R5; 2n = 44; Festucion rupicolae;
România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Galium glaucum L. – H, Euc; U2 T4 R4; 2n = 22, 44; Festucetalia valesiacae (-Quercetea),
Car. Festuco-Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Galium humifusum M.Bieb. [syn. Asperula humifusa (M.Bieb.) Besser] – H, Pont-Balc;
U2 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia,
Tuzla, Eforie Sud, Agigea, Constanţa (port, faleză), Mamaia, Năvodari, Cap Midia,
Corbu – pe faleze, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Bolata, Kaliakra.
Galium palustre L. subsp. palustre – H, Circ; U5 T3 R0; 2n = 24, 48; Molinio-Juncetea,
Car. Magnocaricion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia, Năvodari
(canalul pescăresc) – zone înmlăştinite ale plajelor, malul apelor.
Galium spurium L. – Th, Circ; U3 T0 R4,5; 2n = 20; Lolio-Linion, Aperetalia, Car.
Secalietea; Bulgaria: Durankulak, Shabla.
Galium verticillatum Danthoine – Th, subMed; U1 T3,5 R4,5; 2n = 22, 44; Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – prin pajişti pietroase; R
Galium verum L. subsp. verum – H, Eua; U2,5 T2,5 R0; Festuco-Brometea, Festuco-
Sedetalia, Car. Origanetalia; România: Vama Veche, Agigea, Corbu – pajişti, faleze;
Bulgaria: Bolata, Kaliakra.
141
________________________________________________________________________________________
Sherardia arvensis L. – Th, Eua; U3 T3 R3; 2n = 22; Secalietea, Car. Caucalidion şi

Aphanion, Sedo-Scleranthetea; România: Mangalia (coastele lacului), Limanu,
Mamaia Nord (Hanul Piraţilor); Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata,
CAPRIFOLIACEAE
Sambucus ebulus L. – H, Eua(Med); U3 T3 R3; 2n = 36; Arction-Epilobietea,
Artemisietea, Car. Fragarion; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa
(port), Cap Midia, Corbu – locuri ruderale din preajma plajelor, faleze; Bulgaria:
Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
Sambucus nigra L. – Ph(arbust), Eur; U3 T3 R3; 2n = 36; Prunetalia, Alno-Padion,
Epilobietea; Bulgaria: Durankulak.
Viburnum lantana L. – Ph(arbust), Euc-Med; U2,5 T2,5 R4; 2n = 18; Querco-Fagetea,
Car. Berberidion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata – tufărişuri, margini de
păduri.
Viburnum opulus L. – Ph(arbust), Circ; U4 T3 R4; 2n = 18; Alno-Padion, Alnetea, Car.
Prunetalia; Bulgaria: Rusalka.
VALERIANACEAE
Valeriana officinalis L. – H, Eua(Med); U2 T2 R2; 2n = 14; Nanocyperion, Molinietalia,
Alno-Padion, Alnetea, Car. Filipendulo-Petasition; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata -
în pădure.
Valerianella carinata Loisel. – Th, Euc-Med; U2,5 T4,5 R4,5; 2n = 16; Festucion
rupicolae, Car. Polygono-Chenopodion; Bulgaria: Bolata, Kaliakra.
Valerianella locusta (L.) Laterr. [syn. Valerianella olitoria (L.) Pollich] – Th, Euc(Med);
U3 T3,5 R4; 2n = 16; Festucion rupicolae, Caucalidion, Car. Secalietea; România:
Techirghiol, Agigea, Constanţa, Mamaia – pajişti, faleze.
142
________________________________________________________________________________________
Valerianella pumila (L.) DC. – Th, Eua(Med); U2 T5 R3; 2n = 14; Festucion rupicolae;
România: Limanu; Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra; R (Oltean
et al., 1994; Negrean, 2001).
DIPSACACEAE
Cephalaria transylvanica (L.) Roem. et Schult. – Th, Pont-Med; U2 T3,5 R4; 2n = 18;
Festucion rupicolae, Sisymbrion, Onopordion, Car. Sisymbrietalia; România:
Constanţa (port); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
Cephalaria uralensis (Murray) Roem. et Schult. – H, Pont-Pan; U1,5 T4 R4,5; 2n = 18;
Festucion rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în
pajişti, pe platouri.
Dipsacus fullonum L. [syn. Dipsacus sylvestris Huds.] – TH, Med-Euc; U3,5 T3,5 R4; 2n
= 18; Agropyro-Rumicion crispi, Car. Artemisietea; Bulgaria: Durankulak.
Knautia tulceanensis Nyár. – H, Dobr (Endemică); România: Constanţa – pajişti aride.
Scabiosa argentea L. [syn. Scabiosa ucranica L.] – Th, Pont-Balc; U1 T4,5 R4; 2n = 16;
Scabiosion argenteae, Aperion, Festucion vaginatae; România: Eforie Sud, Agigea
(rezervaţie, port), Constanţa (pajişti aride), Cap Midia, Corbu - pe dune de nisip, în
pajişti; Bulgaria: Krapets, Shabla, Kaliakra.
Scabiosa micrantha Desf. – Th, Pont-Balc; U1,5 T5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994).
Scabiosa ochroleuca L. – H, Eua(Cont); U2 T4 R4; 2n = 16; Festucetalia valesiacae,
Festuco-Brometea, Car. Cirsio-Brachypodion; România: Eforie Sud, Corbu;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
CAMPANULACEAE
Campanula rapunculus L. – TH, Eur(Med); U2 T4 R3; 2n = 20; Aceri-Quercion, Car.
Origanetalia; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – tufărişuri.
143
________________________________________________________________________________________
Campanula sibirica L. – H, Eua(Cont); U2,5 T4 R4; Festucetalia valesiacae; Bulgaria:

Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase, pe platouri,
faleze stâncoase.
Legousia speculum-veneris (L.) Chaix – Th, Med; U2,5 T4 R4,5; 2n = 20; Car.
Caucalidion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka; R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001).
ASTERACEAE (COMPOSITAE)
Achillea asplenifolia Vent. – H, Pan; U3 T4 R4,5; 2n = 18; Agrostion stoloniferae,
Molinio-Juncetea, Juncion gerardi; România: Mamaia – locuri umede şi sărăturate.
Achillea clypeolata Sibth. et Sm. [syn. Achillea borzana Prodan, Achillea alexandri-borzae
Prodan] – H, Balc, U1,5 T4 R4,5; Festuco-Brometea, Syringo-Carpinion; România:
Limanu, Techirghiol, Corbu – pe faleză; Bulgaria: Kamen Bryag, Rusalka, Bolata,
Kaliakra – în pajiştile de pe platourile calcaroase; V (Dihoru et Dihoru, 1994;
Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994).
Achillea collina J. Becker – H, Eur(Cont); U2 T3 R3; 2n = 36; Festuco-Brometea,
Chenopodio-Scleranthetea; România: Vama Veche, Techirghiol, Corbu – în pajişti,
pe faleze; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Bolata.
Achillea inundata Kondr. – H, Pont-Dobr; U3 T4 R4,5; România: Cap Midia.
Achillea leptophylla Bieb. – H, Pont-Balc; U1,5 T3,5 R4; Festuco-Brometea, Pimpinello-
Thymion zygoidi; România: Techirghiol (coline), Corbu (faleză); E (Dihoru et
Achillea millefolium L. subsp. millefolium – H, Eua; U3 T0 R0; 2n = 54; Molinio-
Arrhenatheretea, Car. Arhenatheretalia; România: Năvodari.
Achillea pannonica Scheele – H, Eur(Cont); U2 T4 R3,5; 2n = 72; Festucetalia valesiacae;
România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Rusalka, Kaliakra.
Achillea setacea Waldst. et Kit. – H, Eua(Cont); U2 T3 R5; Festucion pseudovinae, Sedo-
144
________________________________________________________________________________________
Scleranthetea, Car. Festucetalia valesiacae; România: Limanu, Vama Veche, Agigea,

Mamaia, Constanţa; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Ambrosia artemisiifolia L. – Th, Adv(Am); U2 T0 R0; 2n = 36; Sisymbrion; România:
Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia (port).
Ambrosia trifida L. – Th, Adv(Am); U2 T0 R4; Sisymbrion; România: Constanţa (port).
Anthemis arvensis L. – Th, Eur(Med); U3 T3 R0; Chenopodio-Scleranthetea, Car.
Secalietea; România: Limanu, Constanţa (port), plaja Corbu.
Anthemis austriaca Jacq. – Th, Eur(Cont); U2 T4 R 4,5; 2n = 18; Chenopodo-
Scleranthetea, Car. Sisymbrietalia; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag, Rusalka,
Kaliakra.
Anthemis cotula L. – Th, Cosm; U2,5 T4 R0; 2n = 18; Sisymbrion, Car. Secalietea;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – locuri ruderale.
Anthemis ruthenica Bieb. – Th, Eur(Cont); U2 T4 R4; 2n = 18; Corinephoretalia,
Festucion vaginatae, Car. Sisymbrion, Onopordion; România: Vama Veche, Agigea,
Mamaia; locuri ruderale, nisipuri, pe faleză.
Anthemis tinctoria L. subsp. tinctoria – H, Eua(Cont); U1,5 T3 R3; Festucetalia
valesiacae; România: Limanu, Mangalia, Agigea, Corbu – faleză, pajişti; Bulgaria:
Arctium lappa L. – TH, Eua(Med); U3,5 T3 R4; 2n = 36; Car. Arction; România: Vama
Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa (port) – locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak,
Arctium minus Bernh. – TH, Eur; U3 T3 R4,5; 2n = 36; Car. Arction; România: Constanţa
(port).
Artemisia absinthium L. – Ch-H, Eua(Med); U2 T3 R4; Artemisietea, Festucion rupicolae,
Car. Onopordion-Arction; România: Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia.
Artemisia annua L. – Th, Eua(Cont); U3 T4 R4; 2n = 18; Chenopodio-Scleranthetea, Car.
Sisymbrion; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie Sud, Agigea (rezervaţie, port),
145
________________________________________________________________________________________
Constanţa (port, locuri ruderale), Năvodari, Cap Midia (port).

Artemisia austriaca Jacq. – Ch, Eua(Cont); U2 T4 R4,5; 2n = 16; Festucion rupicolae;
România: Vama Veche, Eforie Sud, Techirghiol, Agigea (rezervaţie), Constanţa
(port), Cap Midia – pajişti uscate, faleză; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla,
Artemisia campestris L. subsp. campestris [syn. Artemisia inodora M.Bieb., non Mill.] –
Ch, Eua(Cont); U2 T3,5 R3; 2n = 36; Festucetalia valesiacae, Festucion vaginatae,
Car. Festuco-Sedetalia; Bulgaria: Krapets.
Artemisia pedemontana Balb. – Ch, Med-Taur-Cauc; U1 T4 R4,5; 2n = 16; Pimpinello-
Thymion zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra –
sporadică prin pajişti pietroase; rară ; E (Negrean, 2001), E (Velchev et al. 1984), Ex
(Oltean et al., 1994); Biodiv. Law (An.III).
Artemisia pontica L. – H (Ch), Eua(Cont); U2 T4 R4,5; 2n = 18; Festucion rupicolae,
Festucion pseudovinae, Car. Festuco-Brometea; România: Eforie Sud, Cap Midia;
Bulgaria: Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase, rară; R (Velchev et al. 1984).
Artemisia santonicum L. subsp. santonicum [syn. Artemisia maritima L. subsp. monogyna
(Waldst. et Kit.) Gams] - Ch, Eua(Cont); U2,5 T4 R0; Puccinellio-Salicornietea;
România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Năvodari, Cap Midia (port) – pe soluri
nisipoase sărăturate; Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag-Yailata.
Artemisia tschernieviana Besser [syn. Artemisia arenaria DC.] - Ch, Pont; U1,5 T4 R4;
Elymion gigantei, Car. Artemisietum arenariae; România: Mamaia, Cap Midia,
Corbu – pe dune de nisip; sporadică în Ro; Bulgaria: Krapets, Shabla – pe dune; rară
în Bg; V (Dihoru et Dihoru, 1994), E/R (Negrean, 2001).
Artemisia vulgaris L. – H, Circ; U2,5 T3 R4; 2n = 16; Artemisietea, Arction, Rumicion
alpini; România: Tuzla, Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia – locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag, Bolata.
146
________________________________________________________________________________________
Aster oleifolius (Lam.) Wagenitz [syn. Aster villosus (L.) Schultz Bip.] – H, Eua(Cont);
U4,5 T4 R0; Festucion rupicolae; România: Agigea, Cap Midia; Bulgaria: Kamen
Aster sedifolius L. subsp. sedifolius [syn. A. punctatus Waldst. et Kit.] – H, Eua(Cont); U2
T4 R4,5; 2n = 36; Puccinellietalia, Festucion rupicolae; România: Cap Midia, Corbu.
Aster tripolium L. subsp. pannonicus (Jacq.) Soó – H, Pont-Pan; U5 T0 R5; 2n = 18;
Puccinellietalia; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea (port), Constanţa
(port, plajă), Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – zone înmlăştinite şi
sărăturate ale plajelor; Bulgaria: Shabla.
Bellis perennis L. – H, Eur(Med); U3 T2 R 0; 2n = 18; Arrhenatheretea, Car. Cynosurion;
Bulgaria: Durankulak – pe faleză.
Bidens tripartita L. – Th, Eua; U4,5 T3 R0; 2n = 48; Chenopodio-Scleranthetea,
Nanocyperion, Car. Bidentetea; România: Mangalia (Ml. Mangaliei) – locuri
înmlăştinite.
Bombycilaena erecta (L.) Smoljan. [syn. Micropus erectus L.] – Th, Pont-Med; U2 T4,5
R0; Alysso-Sedion; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra;
R/V (Dihoru et Dihoru, 1994).
Calendula officinalis L. – Th, Adv(Am); România: Constanţa (port, scăpată din cultură);
Bulgaria: Durankulak, Rusalka – pe faleze, scăpată din cultură.
Carduus acanthoides L. – TH, Eur(Med); U2 T3 R0, Car. Onopordion; România: Vama
Veche, 2 Mai, Mangalia, Tuzla, Eforie Sud, Techirghiol, Agigea, Constanţa (port),
Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe faleze, în locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Kraptes, Shabla, Rusalka, Bolata.
Carduus candicans Waldst. et Kit. – H, Pont-Balc; U2 T3 R5; Syringo-Carpinion, Seslerio-
Festucion; Bulgaria: Bolata.
Carduus nutans L. – TH, Eua(Med); U1,5 T3 R3; 2n = 16; Festuco-Brometea, Car.
Onopordion; România: Vama Veche, Mangalia, Techirghiol, Agigea, Constanţa
147
________________________________________________________________________________________
(port), Cap Midia, Corbu – locuri ruderale, faleze.

Carduus pycnocephalus L. – TH, subMed; U1,5 T4 R4; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Carduus thoermeri Weinm. [syn. Carduus leiophyllus Petrović] – TH, Pont-Balc; U2 T4
R4; 2n = 16; Onopordetalia; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Carthamus lanatus L. – Th, Pont-Med; U2,5 T4 R0; 2n = 44; Festucion rupicolae, Car.
Sisymbrion; România: Vama Veche, Mangalia, Tuzla, Eforie Sud, Agigea, Constanţa
(port), Cap Midia, Corbu - marginea falezei, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – faleze, pajişti
pietroase pe platouri.
Centaurea alba L. subsp. caliacrae (Prodan) Dostál – TH-H, Pont-Balc; U1,5 T 4 R4,5; 2n
= 18; Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra –
prin pajişti pietroase; sporadică; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001); R (Velchev
et al. 1984).
Centaurea arenaria M.Bieb. ex Willd. subsp. borysthenica (Gruner) Dostál – H, Pont-Pan-
Balc; U2 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae; România: Vama Veche, 2 Mai, Eforie
Nord, Eforie Sud, Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia,
Corbu; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Krapets – pe dune de nisip; R (Negrean,
2001).
Centaurea cyanus L. – Th, Med(Cosm); U3 T4 R0; 2n = 24; Secalietea; România:
Constanţa (port).
Centaurea diffusa Lam. – Th, Eua(Cont); U2 T4 R0; 2n = 18; Onopordetalia, Chenopodio-
Scleranthetea, Car. Onopordion; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie Sud,
Techirghiol, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia – pe faleze, în pajişti,
locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Kaliakra.
148
________________________________________________________________________________________
Centaurea iberica Trev. – Th, Pont-Med; U1,5 T4 R0; 2n = 18; Onopordetalia; Bulgaria:
Durankulak.
Centaurea napulifera Rochel subsp. thirkei (Sch.Bip.) Dostál – H(G), Balc; U2,5 T4 R4;
Festucetalia valesiacae; România: Limanu, Techirghiol – pajişti pe substrat pietros;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – în pajiştile pietroase de pe
platouri; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Centaurea salonitana Vis. – H, Pont-Balc; U2 T4 R4; 2n = 20, 40; Festucetalia valesiacae;
România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în
pajişti pietroase pe platouri, pe faleze; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru,
1994; Negrean, 2001).
Centaurea solstitialis L. s. l. – TH, Med; U2 T4 R0; 2n = 16; Onopordetalia, Car.
Sisymbrion; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Tuzla, Eforie Sud, Agigea,
Constanţa (port), Cap Midia, Corbu – pe faleze, în locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Centaurea stenolepis A.Kern. subsp. stenolepis – H, Pan-Balc; U2,5 T3 R2; Quercion
petraeae, Arrhenatherion, Trifolion medii; România: Constanţa (port).
Centaurea thracica (Janka) Hayek – H, Balc-Anat; U1 T4 R4; Festucion rupicolae;
Bulgaria: Bolata – în tufărişuri; foarte rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994); E/R (Oltean
et al., 1994; Negrean, 2001)
Centaurea varnensis Velen. – H, Balc; U2 T4 R4; Secalietalia, Chenopodietea,
Onopordetalia; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – în pajişti pe platouri; rară; E (Dihoru
et Dihoru, 1994); E/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), OUG 57/2007 An 4B.
Chamomilla recutita (L.) Rauschert [syn. Matricaria recutita L.] – Th, Eua(Med); U2,5
T3,5 R5; 2n = 18; Plantaginetea majoris, Puccinellio-Salicornietea, Chenopodio-
Scleranthetea, Aperion; România: Techirghiol, Agigea, Constanţa, Cap Midia –
locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka.
149
________________________________________________________________________________________
Chamomilla suaveolens (Pursh) Rydb. [syn. Matricaria discoidea DC.] – Th, Adv; U3 T0
R0; 2n = 18; Bidentetea, Car. Polygonion avicularis; România: Constanţa (port).
Chondrilla juncea L. – H, Eua; U1,5 T3,5 R4; 2n = 15, 30; Festucion vaginatae,
Festucetalia valesiacae, Car. Danthonio-Chrysopogonetalia; România: Eforie Sud,
Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia, corbu – pe dune de nisip stabilizate;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Rusalka, Bolata.
Cichorium intybus L. subsp. intybus – H, Eua; U3 T0 R3; 2n = 18; Arrhenatheretea,
Agrostion, Puccinellio-Salicornietea, Car. Polygonion avicularis; România: Vama
Veche, 2 Mai, Mangalia, Costineşti, Tuzla, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea,
Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu – locuri ruderale, pe faleze;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Cirsium alatum (S. G.Gmel.) Bobrov [syn. Cirsium setigerum Ledeb.] – G, Pont; U2 T3
R4,5; Juncetea maritimi, Festucion vaginatae; România: Mamaia, Corbu – zone
înmlăştinite ale plajelor; rară; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001).
Cirsium arvense (L.) Scop. – G, Eua(Med); U2,5 T3 R0; 2n = 34; Chenopodio-
Scleranthetea, Epilobietea, Nanocyperion, Onopordion, Artemisietea; România:
Vama Veche, Tuzla, Eforie Sud, Agigea, Constanţa (port), Cap Midia (port) – locuri
ruderale.
Cirsium canum (L.) All. – G, Eua(Cont); U4,5 T3 R4,5; 2n = 34; Molinio-Juncetea,
Magnocaricion, Alno-Padion, Alnetea; România: Mamaia – zone umede ale plajei.
Cirsium vulgare (Savi) Ten. [syn. Cirsium lanceolatum (L.) Scop.] – Th, Eua; U3 T3 R0;
2n = 68, 102; Epilobietea, Onopordion, Car. Artemisietea; 2n = 68, 102; România:
Agigea (port), Constanţa (port, locuri ruderale), Cap Midia; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Conyza canadensis (L.) Cronq. [syn. Erigeron canadensis L.] – Th, Adv (AmN); U2,5 T0
150
________________________________________________________________________________________
R0; 2n = 18; Chenopodietea, Festucion vaginatae, Corynephoretea, Car. Sisymbrion;

România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Tuzla, Eforie Sud,
Agigea (rezervaţie, port), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu -
dune de nisip, faleze, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-
Yailata, Bolata, Kaliakra.
Crepis foetida L. subsp. rhoeadifolia (Bieb.) Čelak. – Th, Pont-Med; U2,5 T3,5 R3; 2n =
10; Secalietea, Festuco-Brometea; România: Vama Veche, Limanu, Eforie Sud,
Eforie Nord, Techirghiol, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia,
Corbu – pe dune, faleze, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla,
Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
Crepis nicaeensis Balb. – TH, Med; U2 T0 R4; 2n = 8; Bromo-Festucion pallentis, Car.
Arrhenatheretalia; România: Constanţa (port).
Crepis pulchra L. – Th, Eua(Med); U2 T4 R3; 2n = 8; Car. Chenopodietea; Bulgaria:
Durankulak, Shabla, Rusalka, Bolata.
Crepis sancta (L.) Bornm. [syn. Lagoseris sancta (L.) Maly] – TH, Pont-Balc; U1,5 T4 R4,
2n= 10; Festuco-Sedetalia, Festuco-Brometea; România: Vama Veche, Techirghiol,
Constanţa (port), Cap Midia; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-Yailata,
Crepis setosa Haller f. – Th, Atl-Med; U2 T3 R3; 2n = 6, 8; Sisymbrion, Polygono-
Chenopodietalia, Car. Chenopodietea; Bulgaria: Rusalka.
Crupina vulgaris Cass. – Th, Pont-Med; U2 T3,5 R0; 2n = 30; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Echinops ritro L. subsp. ruthenicus (M.Bieb.) Nyman [syn. Echinops ruthenicus M.Bieb.]
– H, Pont-Pan-Balc; U1,5 T4 R4,5; 2n = 32; Festucetalia valesiacae, Festucion
vaginatae; România: Limanu, Eforie Sud, Agigea (rezervaţie) – pajişti stepice;
Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti; R
151
________________________________________________________________________________________
Echinops sphaerocephalus L. – H, Eua(Cont); U2 T3 R3; 2n = 32; Alliarion, Car.

Onopordion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
Erigeron anuus (L.) Pers. subsp. anuus [syn. Stenactis annua (L.) Less] – Th-TH, Adv; U4
T0 R4; 2n = 27, 36; Arction, Sisymbrion, Calystegion sepium, Alno-Padion;
România: Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia (port) – locuri ruderale umede;
Bulgaria: Krapets.
Eupatorium cannabinum L. – H, Eua; U4 T3 R3; 2n = 20, 40; Phragmitetea, Populetalia
Epilobietea, Alnion glutinosae; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Constanţa
(port), Mamaia - stufărişuri, zone înmlăştinite ale plajelor; Bulgaria: Durankulak,
Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra.
Filago arvensis L. [syn. Logfia arvensis (L.) J. Holub] – Th, Eua(Med); U1 T3 R0; 2n =
28; Corynephoretalia, Festuco-Sedetalia, Alnion, Car. Thero-Airion; România:
Agigea.
Galinsoga parviflora Cav. – Th, Adv(Peru); U3 T0 R3; 2n = 16; Polygono-
Chenopodietalia; România: Constanţa (port).
Gnaphalium luteo-album L. – Th, Cosm; U4 T3,5 R3; 2n = 14; Nanocyperion, Car.
Cyperetalia; Bulgaria: Durankulak.
Helianthus annuus L. – Th, Adv(Am); România: Agigea (port), Constanţa (port,
subspontan), Cap Midia; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata.
Helianthus tuberosus L. – G, Adv(Am); România: Agigea (port), Constanţa (faleza
portului) - locuri ruderale.
Inula britannica L. – TH(H), Eua(Med); U3 T3 R0; 2n = 32; Puccinellio-Salicornietea,
Plantaginetea, Chenopodio-Scleranthetea, Car. Agropyro-Rumicion; România:
Constanţa (port).
Inula conyza DC. [syn. Inula vulgaris Trevis.] – H, Eur(Med); U2 T3 R4; 2n = 32;
Quercetalia, Car. Origanetalia; Bulgaria: Durankulak, Rusalka.
Inula ensifolia L. – H, Pont-Pan; U1,5 T3,5 R4; 2n = 16; Festucetalia valesiacae, Car.
152
________________________________________________________________________________________
Cirsio-Brachypodion; paj. însorite, pe soluri evol.; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,

Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase, pe platouri.
Inula germanica L. – H, Pont-Pan; U1,5 T3,5 R4; 2n = 16; Festucion rupicolae, Aceri-
Quercion; România: Agigea (rezervaţie) – pe dune de nisip.
Inula oculus-christi L. – H, Pont-Pan; U1,5 T3,5 R4; 2n = 32; Festucion rupicolae (-
Quercetalia); România: Limanu, Techirghiol – pajişti pe substrat pietros; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – platouri, pe soluri scheletice.
Iva xanthifolia Nutt. – Th, Adv(Am); România: Constanţa (port, faleza portului).
Jurinea consanguinea DC. subsp. arachnoidea (Bunge) Kozhuharov [syn. Jurinea
arachnoidea Bunge] – H, Pont-Balc, U2 T4 R4,5; 2n = 36; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Jurinea tzar-ferdinandii Davidov – H, Balc(Dobr); U1 T4 R4,5; Bulgaria: Kaliakra – pe
faleze, Bolata; R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.II + III).
Lactuca quercina L. – TH, Euc; U2,5 T3,5 R4; 2n = 18; Querco-Fagetea, Quercion
pubescentis, Car. Geranion sanguinei; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Lactuca saligna L. – Th-TH, Med; U1,5 T4 R4, 2n = 18; Chenopodio-Scleranthetea, Car.
Sisymbrietalia; România: Vama Veche, Agigea, Constanţa (port).
Lactuca serriola L. – TH, Eua(Med); U1,5 T3,5 R0; 2n = 18; Chenopodietea, Artemisietea,
Car. Sisymbrietalia; România: Eforie Sud, Agigea, Constanţa (port), Cap Midia
(port) - locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata.
Lactuca tatarica (L.) C.A.Mey. – H, Eua(Cont); U0 T4 R4,5; 2n = 18; Euphorbion peplis,
Lactuco tataricae-Glaucietum flavae; România: Vama Veche, Eforie Nord,
Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Velchev et al. 1984).
Lactuca viminea (L.) J.Presl et C.Presl – TH, Eua(Med); U2 T4 R4; 2n = 18; Festucetalia
valesiacae (-Quercetea pubescenti-petraeae); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
153
________________________________________________________________________________________
Rusalka, Bolata, Kaliakra; V/R (Oltean et al., 1994), R (Negrean, 2001).

Lapsana communis L. subsp. communis – TH(TH), Eua(Med); U2,5 T3 R3; 2n = 14;
Querco-Fagetea, Arction, Car. Alliarion; România: Constanţa (port), Cap Midia;
Bulgaria: Rusalka - pădure, pe faleze prăbuşite.
Leontodon crispus Vill. subsp. crispus [syn. Leontodon asper (Waldst. et Kit.) Poiret] – H,
Eua; U2 T4 R4; 2n = 8; Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Bolata, Kaliakra.
Leontodon hispidus L. subsp. hispidus – H, Eua; U2,5 T0 R0; 2n = 14; Molinio-
Arrhenatheretea, Mesobromion; România: Mamaia – pe nisipuri solificate; Bulgaria:
Durankulak, Bolata, Kaliakra.
Matricaria perforata Mérat – Th-TH, Eua; U0 T0 R3,5; 2n = 18, 36; Sisymbrion,
Onopordion; România: Agigea (port), Constanţa (port), Cap Midia (port); Bulgaria:
Durankulak, Bolata, Kaliakra.
Onopordum tauricum Willd. – TH, Balc-Taur; U2 T4 R4; Onopordetalia; România: Vama
Veche, Mangalia, Tuzla, Agigea, Constanţa – marginea falezei, locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka, Kaliakra.
Onopordum acanthium L. – TH, Eua(Med); U2,5 T4 R4; 2n = 34; Car. Onopordion;
România: Vama Veche, Tuzla, Agigea, Constanţa, Mamaia, Cap Midia, Corbu –
locuri ruderale, faleze; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Picnomon acarna (L.) Cass. [syn. Cirsium acarna (L.) Moench] – Th, Med; U1,5 T4 R4;
2n = 32, 34; Onopordion; Bulgaria: Rusalka – la marginea pădurii de pe faleză; E/R
(Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994).
Picris echioides L. [syn. Helminthia echioides (L.) Gaertn.] – TH(TH), Adv(Med); U2,5
T4,5 R4; 2n = 10; Trifolio-Medicaginion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, ruderală.
Picris hieracioides L. subsp. hieracioides – TH-H, Eua; U1,5 T3 R4; 2n = 10; Arction,
Sisymbrion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia, Cap Midia, Corbu -
pe dune de nisip; Bulgaria: Kaliakra.
154
________________________________________________________________________________________
Pulicaria dysenterica (L.) Bernh. – H, Euc; U3,5 T3 R4; 2n = 18, 20; Molinietalia, Car.
Agropyro-Rumicion; România: Mangalia (Ml.Hergheliei), Constanţa , Mamaia, Cap
Midia (port), Corbu – zone înmlăştinite ale plajelor; Bulgaria: Durankulak, Kaliakra.
Pulicaria vulgaris Gaertn. – Th, Eua(Med); U4 T3 R3; 2n = 18; Bidetion, Agropyro-
Rumicion, Car. Isoeto-Nanojuncetea; România: Constanţa (port); Bulgaria: Bolata.
Rhagadiolus stellatus (L.) Gaertn. – TH, Balc; U2,5 T3 R3; Bulgaria: Rusalka – în
pădurea de pe terasele falezei. Specia este raportată în premieră din zona nordică a
litoralului bulgăresc al Mării Negre.
Scolymus hispanicus L. – TH, Med; U1 T5 R0; 2n = 20; Euphorbion peplis, Scolymion,
Plantaginetalia majoris; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Agigea,
Constanţa, Cap Midia, Corbu – pe faleze, nisipul plajelor; Bulgaria: Krapets, Shabla,
Rusalka, Bolata; R (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994).
Scorzonera hispanica L. – H, Eua(Med); U2 T5 R4; 2n = 14; Festucetalia valesiacae,
Cirsio-Brachypodion, Car. Geranion sanguinei; Bulgaria: Bolata, Kaliakra.
Scorzonera laciniata L. [syn. Podospermum laciniatum (L.) DC.] – TH-H, Eur(Med); U2
T0 R4; 2n = 14; Festuco-Brometea; România: Constanţa (port), Bulgaria:
Durankulak, Rusalka, Kaliakra.
Scorzonera mollis M.Bieb. – H, Pont-Balc; U2 T4 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994).
Senecio borysthenicus (DC.) Stankov – H, Med; U2 T4 R4,5; Festucion vaginatae;
România: Cap Midia; V (Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Senecio grandidentatus Ledeb. (S. velenovskyi Borbás; Senecio arenarius Bieb.) – H,
Pont; U1,5 T4 R4,5; Festucion rupicolae; România: faleza dintre 2 Mai-Vama
Veche, Costineşti (la mănăstire); Bulgaria: faleza de la Durankulak; R (Dihoru et
Dihoru, 1994; Negrean, 2001), E/R (Oltean et al., 1994);
Senecio jacobaea L. subsp. jacobaea – H, Eua; U2,5 T3 R3; 2n = 40-80; Arrhenatheretea,
Festucetalia valesiacae, Quercetea; România: Mamaia – pe dune de nisip.
155
________________________________________________________________________________________
Senecio vernalis Waldst. et Kit. – Th, Eua(Cont); U2,5 T4 R0; 2n = 40; Chenopodio-
Scleranthetea, Secalietea, Car. Chenopodietea; România: Vama Veche, 2 Mai, Eforie
Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa, Mamaia, Cap Midia, Corbu – pe dune de nisip,
în locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra.
Senecio vulgaris L. – Th-TH, Eua; U3 T3 R0; 2n = 40; Chenopodio-Scleranthetea, Car.
Chenopodietea; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Silybum marianum (L.) Gaertn. – Th, Adv(Med); 2n = 34; Bulgaria: Durankulak, Kamen
Bryag-Yailata.
Solidago virgaurea L. – H, Circ; U2,5 T2 R3; 2n = 18; Origanetalia, Epilobietea; Bulgaria:
Rusalka.
Sonchus arvensis L. subsp. arvensis – G, Cosm; U3 T0 R0; 2n = 36, 54; Car. Polygono-
Chenopodion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Constanţa (port), Mamaia,
Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – zone umede ale plajelor; Bulgaria: Durankulak,
Kaliakra.
Sonchus asper (L.) Hill – Th-TH, Cosm; U3 T0 R0; 2n = 18; Car. Polygono-Chenopodion;
România: Constanţa (port), Mamaia – locuri ruderale.
Sonchus oleraceus L. – Th, Cosm; U3 T0 R0; 2n = 32; Car. Chenopodietea; România:
Agigea (rezervaţie), Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia; Bulgaria: Durankulak,
Tagetes patula L. – Th, Adv(Am); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – subspontană prin
locuri ruderale.
Tanacetum corymbosum (L.) Sch.Bip. – Th, Eua(Med); U2,5 T2,5 R3; Querco-Fagetea,
Festucetalia valesiacae, Quercetea pubescentis, Car. Geranion sanguinei; Bulgaria:
Tanacetum millefolium (L.) Tzvelev [syn. Chrysanthemum millefolium L.] – H, Balc-
Cauc; U1,5 T4 R4; Festucion rupicolae; România: Agigea (rezervaţie), Corbu
156
________________________________________________________________________________________
(faleză); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et

al., 1994; Negrean, 2001).
Tanacetum vulgare L. – H, Eua; U3 T4 R4; 2n = 18; Arction, Car. Tanaceto-Artemisietum;
România: Agigea (port), Constanţa (port); Bulgaria: Shabla.
Taraxacum bessarabicum (Hornem.) Hand.-Mazz. – H, Eua(Cont); U4 T3 R4; 2n = 16;
Puccinellio-Salicornietea; România: Mamaia; Bulgaria: Rusalka – pajişti umede şi
sărăturate; R (Velchev et al. 1984).
Taraxacum erythrospermum Andrz. ex Besser – H, Eua(Med); U2 T4 R4,5; 2n = 16, 24;
Car. Festuco-Brometea; Bulgaria: Durankulak, Rusalka, Kaliakra.
Taraxacum officinale Weber ex Wiggers – H, Eua(Cosm); U3 T0 R0; 2n = 24;
Arrhenatheretalia, Plantaginetea, Artemisietea; România: Vama Veche, 2 Mai,
Mangalia, Costineşti, Tuzla, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa (port),
Mamaia, Cap Midia, Corbu – pe nisipurile plajei, în locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
Taraxacum serotinum (Waldst. et Kit.) Poir. – H, Pont-Pan; U2 T4 R4,5; 2n = 16;
Festucion rupicolae; România: Constanţa (port), Mamaia; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Kaliakra.
Tragopogon dubius Scop. – TH, Euc(Med); U2,5 T3,5 R0; 2n = 12; Festuco-Brometea,
Car. Sisymbrion; România: Eforie Sud, Agigea (rezervaţie), Constanţa (port), Cap
Midia – pe faleze, locuri nisipoase; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen
Tragopogon floccosus Waldst. et Kit. – H, Euc(Med); U2,5 T3 R0; 2n = 12; Festucion
vaginatae; România: Vama Veche, Mamaia - dune de nisip înierbate; rară; V
(Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), V/R (Oltean et al., 1994).
Tragopogon brevirostris DC. subsp. podolicus (DC.) C.Regel [syn. Tragopogon podolicus
(DC.) Artemczuk] – H, Pont; U2,5 T3 R0; Festucion vaginatae; România: Cap
Midia.
157
________________________________________________________________________________________
Tragopogon pratensis L. subsp. orientalis (L.) Čelak [syn. Trapogon orientalis L.] –
TH(H), Euc; U3 T3 R3; Arrhenatheretea, Car. Arrhenatheretalia; România: Mamaia,
Cap Midia.
Tussilago farfara L. – G-H, Eua; U0 T3 R4; 2n = 60; Tussilaginion, Filipendulo-
Petasition; România: Agigea (port), Constanţa (port); Bulgaria: Kaliakra – pe faleza
umedă din apropiere de Pescărie.
Xanthium italicum Moretti – Th, Adv; U3,5 T4 R0; 2n = 36; Bidentetea, Sisymbrion, Car.
Chenopodion fluviatile; România: Vama Veche, 2 Mai, Eforie Sud, Eforie N,
Agigea, Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe dune, locuri
ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Bolata.
Xanthium riparium Itzigs. et Hertsch – Th, Adv; U2,5 T4 R0; Onopordion; România:
Eforie Nord, Mamaia, Cap Midia.
Xanthium spinosum L. – Th, Adv; U2,5 T4 R3; 2n = 36; Chenopodietea, Onopordion;
România: Vama Veche, Tuzla, Eforie Nord, Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia -
pe dune, pe faleză, în locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
Xanthium strumarium L. – Th, Eua(Cosm); U3,5 T4 R3; 2n = 36; Chenopodio-
Scleranthetea; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie Nord, Agigea, Constanţa,
Mamaia – pe nisipurile plajelor.
Xeranthemum annuum L. – Th, Pont-subMed; U2 T4 R3; 2n = 12; Festucion rupicolae;
România: Vama Veche, Mangalia, Tuzla, Eforie Sud, Eforie Nord, Techirghiol,
Agigea, Constanţa, Cap Midia, Corbu - în pajişti, pe faleze; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra.
158
________________________________________________________________________________________
CLASA LILIOPSIDA (MONOCOTYLEDONATAE)
ALISMATACEAE
Alisma plantago-aquatica L. – HH(Hd), Circ; U6 T0 R0; 2n = 14; Car. Phragmitetea;
BUTOMACEAE
Butomus umbellatus L. – HH, Eua(Med); U6 T3 R0; 2n = 26, 39; Phragmitetea,
Phragmition; România: Lacul Techirghiol (coada lacului), L. Agigea – margini de
ape, prin stufăriş; Bulgaria: Durankulak – marginea lacului.
HYDROCHARITACEAE
Hydrocharis morsus-ranae L. – HH(Hd), Eua; U6 T3 R3; 2n = 28; Hydrocharition,
Lemnion; Bulgaria: Bolata – pe malul apei, printre stufăriş.
JUNCAGINACEAE
Triglochin maritima L. – H, Circ; U4 T0 R4; 2n = 24, 30, 36, 48; Juncion gerardi, Car.
Juncetalia maritimi; România: Mamaia – în locuri umede şi slab salinizate ale plajei;
rară; R (Velchev et al. 1984).
Triglochin palustre L. – H, Circ; U5 T0 R0; 2n = 24; Molinio-Juncetea, Puccinellio-
Salicornietea, Car. Scheuchzerio-Caricetea; România: Mamaia, Cap Midia (port) – în
zone mlăştinoase, sărăturate.
POTAMOGETONACEAE
Potamogeton crispus L. – HH, Cosm; U6 T3,5 R4; 2n = 52; Car. Potametalia; România:
lacul Techirghiol (zona salmastră); Bulgaria: Bolata.
159
________________________________________________________________________________________
Potamogeton pectinatus L. – HH(Hd), Cosm; U6 T3 R4,5, 2n = 78; Potametalia, Ruppion

maritimae, Car. Potamion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), lacul
Techirghiol, Mamaia (lacul Siutghiol) – natantă în lacurile litorale.
RUPPIACEAE
Ruppia maritima L. [syn. Ruppia rostellata W.D.J.Koch] – HH(Hd), Cosm; U6 T3 R4,5;
2n = 20; Ruppion maritimae; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Lacul
Techirghiol (zona salmastră); V (Boşcaiu et al., 1994), V/R (Oltean et al., 1994).
ALLIACEAE
Allium albidum Fisch. ex M.Bieb. subsp. albidum [syn. Allium flavescens Besser] – G,
Pont; U1,5 T4 R4,5; 2n = 16; Festucetalia valesiacae; România: Techirghiol – pajişti
aride; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Allium flavum L. subsp. flavum – G, Pont-Med; U1,5 T 3 R4,5; Asplenietalia ruta-
murariae, Seslerio-Festucion pallentis, Seslerion rigidae, Festucetalia valesiacae,
Festucetalia vaginatae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – pajişti pe platourile
calcaroase.
Allium flavum L. subsp. tauricum (Besser ex Rchb.) Stearn [syn. Allium tauricum (Besser
ex Rchb.) Grossh.] – G, Taur-Balc; U1,5 T4 R4; 2n = 16; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Bolata, Kaliakra – pajişti pe platourile calcaroase; R (Dihoru et Dihoru,
1994; Negrean, 2001).
Allium guttatum Steven – G, Pont-Balc; U1 T4,5 R4; 2n = 16; Festucion rupicolae,
Festucion vaginatae, Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Rusalka – pe platou;
V (Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994).
Allium moschatum L. – G, Pont-Med; U1,5 T4 R4,5, 2n = 16; Festucetalia valesiacae,
Festucetalia vaginatae, Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata – pajişti pe platoul calcaros; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
160
________________________________________________________________________________________
Allium rotundum L. subsp. rotundum – G, Euc(Med); U2 T4 R4; 2n = 16, 32, 40, 48;
România: Corbu - pe faleză; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pajişti.
Allium saxatile M.Bieb. – G, Eur(Cont); U1 T4 R4,5, 2n = 16; Pimpinello-Thymion
zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase; R
Allium sphaerocephalon L. subsp. sphaerocephalon – G, Euc; U1,5 T3,5 R4; 2n = 16, 18;
Festucetalia valesiacae, Festucetalia vaginatae, Car. Festuco-Brometea; România:
Techirghiol – pajişti stepice.
Nectaroscordum siculum (Ucria) Lindl. subsp. bulgaricum (Janka) Stearn – G, subMed;
U3,5 T3,5 R3,5; Aceri-Quercion, Syringo-Carpinion, Carpino-Tilion; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata – în pădure; R (Oltean et al., 1994; Dihoru, 1994).
LILIACEAE
Asparagus brachyphyllus Turcz. [A. pallasi Miscz.] – G, Pont, U3 T4 R5; 2n = 40;
Juncion maritimi; România: Năvodari, Corbu – zone umede şi sărăturate ale plajelor;
foarte rară; R (Boşcaiu et al., 1994; Oltean et al, 1994), E (Dihoru et Dihoru, 1994), R
(Negrean, 2001).
Asparagus officinalis L. subsp. officinalis – G, Eua(Med); U1,5 T4,5 R3; 2n = 20;

Festuco-Brometea, Quercetalia pubescenti-petraeae; România: Agigea (rezervaţie).
Asparagus pseudoscaber Grecescu – H, Eur(Pont-Balc); U2 T4 R4; 2n = 20; Aceri-
Quercion; România: Agigea (rezervaţie), Mamaia - pe dune de nisip.
Asparagus tenuifolius Lam. – G, Pont-Med; U2 T5 R3,5; 2n = 20; Orno-Cotinetalia,
Querco-Fagetea; România: Mamaia – liziera de Elaeagnus angustifolia.
Asparagus verticillatus L. – G, Pont-Balc; U1 T4,5 R4; Orno-Cotinetalia, Carpion
orientalis; România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra; R (Olteanu et al., 1994).
Asphodeline lutea (L.) Rchb. – G, Med; U1,5 T5 R4,5; 2n = 28; Quercion petraeae,
161
________________________________________________________________________________________
Paliureto-Carpinion orientalis; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,

Kaliakra; V (Dihoru), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Bellevalia sarmatica (Pall. ex Georgi) Woronow – G, Pont; U2 T4 R4,5; Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kaliakra – un singur exemplar în pajiştea de pe platoul calcaros,
în apropiere de intrarea în cetate (43°22.405′N, 28°27.928′E); E (Dihoru et Dihoru,
1994), Biodiv. Law (An.III).
Gagea pratensis (Pers.) Dumort. – G, Euc; U2 T3 R3; 2n = 24; Festucion rupicolae; Aceri-
Quercion; România: Agigea.
Gagea pusilla (F.W.Schmidt) Schult. et Schult.f. – G, Eua(Cont); U1,5 T3,5 R4; 2n = 24;
Festucion rupicolae; Bulgaria: Bolata.
Hyacinthella leucophaea (K.Koch) Schur – G, Pan-Balc; U2 T3,5 R4,5; Festuco-
Brometea; România: Techirghiol - pajişti; Bulgaria: Rusalka, Bolata – în pajişti
pietroase; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Merendera sobolifera C.A. Mey. – G, Eua(Cont); U3 T4,5 R5; 2n = 54; Armerion
maritimae; România: Năvodari, Corbu – pe dune de nisip stabilizate; nu a fost
regăsită de noi la sud de Năvodari; sporadică; E (Dihoru et Dihoru, 1994), V
(Boşcaiu et al., 1994; Negrean, 2001), V/R (Oltean et al., 1994).
Muscari racemosum (L.) Mill. subsp. racemosum - G, Euc(Med); U1,5 T4 R5; 2n = 18,
36, 45, 54, 72; Festuco-Brometea, Polygono-Chenopodion, Mesobromion; România:
Eforie Sud, Techirghiol, Agigea, Constanţa, Mamaia, Năvodari, Corbu -
pajişti înierbate din apropierea plajelor; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-
Ornithogalum comosum L. – G, Euc(Med); U2 T4 R4; 2n = 14, 18; Festucion rupicolae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; V (Dihoru et Dihoru,
1994), V/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Ornithogalum pyramidale L. – G, Med; U2,5 T4 R4; 2n = 24; Secalietea; Bulgaria:
Rusalka, Bolata.
162
________________________________________________________________________________________
Ornithogalum refractum Kit. – G, Pont-Pan-Balc-Anat, U2 T3,5 R4; 2n = 54, 56, 72;

Festucion rupicolae; România: Agigea, Constanţa, Mamaia - pajişti din vecinătatea
plajelor; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Rusalka, Kaliakra.
Ruscus aculeatus L. – G-Ch, Pont-Med; U2,5 T4 R3; 2n = 40; Orno-Cotinetalia,
Symphyto-Fagion, Querco-Fagetea, Quercion farnetto; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, în pădurile de pe falezele prăbuşite; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R
(Oltean et al., 1994), DH (An V).
AMARYLLIDACEAE
Galanthus elwesii Hook.f. – G, Balc; U3 T4,5 R3; 2n = 24, 48; Carpinion orientalis,
Quercion pubescentis-petraeae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – în pădurea de
lângă faleză; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994), Biodiv. Law
(An.III).
Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit. – G, subMed; U1,5 T4,5 R4; 2n = 20; Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata - în pădurea de lângă sat); E (Dihoru,
1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
DIOSCOREACEAE
Tamus communis L. – G, Atl-Med; U3 T3,5 R4; 2n = 48; Orno-Cotinetalia, Carpino-
Fagetea, Symphyto-Fagion, Quercion farnetto, Car. Berberidion; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – prin păduri şi tufărişurile de pe faleze.
IRIDACEAE
Crocus pallasii Goldb. – G, Pont-Balc; U1,5 T4,5 R4; 2n = 14; Festucetalia valesiacae;
România: Techirghiol - pajişti din apropierea malurilor; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Kaliakra; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean,
2001).
163
________________________________________________________________________________________
Iris germanica L. – G, Adv(Med); Bulgaria: Shabla – subspontan pe dune.

Iris pseudacorus L. – G, Eur; U5,5 T0 R0; 2n = 24; Phragmitetea, Populetalia, Alnetea,
Car. Phragmitetalia; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei); Bulgaria:
Durankulak, Shabla, Bolata – pe marginea lacurilor, locuri înmlăştinite.
Iris pumila L. – G, Pont-Pan-Balc; U2 T4 R4; 2n = 32; Festucetalia valesiacae, Stipion
lessingianae; România: Limanu, Techirghiol (coline) – în pajişti pe substrat pietros;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti, pe platouri.
Iris sintenisii Janka – G, Balc-Anat; U2 T4 R4; 2n = 16, 18; Quercetea pubescenti-
petraeae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata - în pădurea de lângă sat; R/V (Dihoru et
Dihoru, 1994), V (Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994), sp. subendemică.
ORCHIDACEAE
Orchis laxiflora Lam. subsp. elegans (Heuffel) Soó [syn. Orchis elegans Heuff.] – G, Pont-
Pan; U4 T3 R0; 2n = 42; Molinietalia, Magnocaricion, Eriophorion latifolii, Calthion;
România: Mamaia, plaja Corbu – în zone înmlăştinite ale plajelor, zvântate vara; R
COMMELINACEAE
Commelina communis L. – Th, Adv(As); România: Mamaia - malul L. Tăbăcărie.
JUNCACEAE
Juncus articulatus L. – H, Circ; U5 T2 R0; 2n = 80; Agropyro-Rumicion, Nanocyperion;
România: Constanţa – malul L. Tăbăcărie.
Juncus bufonius L. – Th, Cosm; U4,5 T0 R3; 2n = 100-110; Nanocyperetalia,
Phragmitetea, Bidentetea, Car. Isoeto-Nanojuncetea; Bulgaria: Durankulak.
Juncus compressus Jacq. – G, Eua; U4 T3 R4; 2n = 44; Puccinellio-Salicornietea,
Plantaginetea, Agrostion stolonifereae, Agropyro-Rumicion, Nano-Cyperion;
164
________________________________________________________________________________________
România: Mamaia, Corbu - locuri umede şi sărăturate din zona plajelor.

Juncus gerardi Loisel. – G, Circ; U4,5 T3 R5; 2n = 84; Puccinellio-Salicornietea, Juncion
gerardi, Armerion maritimae, Agropyro-Rumicion; România: Mangalia (Mlaştina
Hergheliei), Techirghiol (malul lacului), Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia,
Corbu, Cap Midia (port) – pe nisipurile umede şi sărăturate ale plajelor; Bulgaria:
Durankulak, Shabla.
Juncus littoralis C.A. Meyer [syn. Juncus tommasinii Parl.] – H, Pont-Med; U4 T3,5 R4,5;
2n = 48; Juncion maritimi; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia,
Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – în zone înmlăştinite ale plajelor nisipoase;
Bulgaria: Shabla.
Juncus maritimus Lam. – G(HH), Cosm; U4 T0 R4,5; 2n= 48; Juncion maritimae,
Caricion rostratae; România: Mamaia, Cap Midia (port), Corbu – zone înmlăştinite
ale plajelor, uneori împreună cu Juncus littoralis; Bulgaria: Durankulak, Shabla.
CYPERACEAE
Carex acutiformis Ehrh. – G-HH, Eua; U6, T3 R4; 2n = 38, 78; Caricion gracilis, Car.
Magnocaricion; România: Mangalia (Lacul Mangalia).
Carex brizoides L. – G, Euc; U3,5 T3 R2; 2n = 58; Alnetea, Fagetalia, Alno-Padion;
Carex distans L. – H, Eua(Med); U4 T3 R4; 2n = 72, 74; Agrostion stoloniferae, Armerion
maritimae, Eriophorion latifolii, Molinion; România: Mamaia, Corbu – locuri umede
şi sărăturate din zona plajelor nisipoase; Bulgaria: Durankulak.
Carex divisa Hudson – G, Eua; U4 T3,5 R5; 2n = 60, 62; Juncion gerardi, Molinietalia;
România: Mamaia – suprafeţe înmlăştinite ale plajelor; Bulgaria: Shabla.
Carex extensa Good. – H, Atl-Med; U4 T3 R4,5; 2n = 60; Armerion maritimae; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia, Corbu – zone interdunale înmlăştinite;
Bulgaria: Durankulak, Shabla; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
165
________________________________________________________________________________________
Carex hallerana Asso – H, Euc-Anat; U1,5 T4 R4,5; Orno-Cotinetalia, Festucion

rupicolae, Bromo-Festucion pallentis, Quercion pubescentis; Bulgaria: Bolata.
Carex hirta L. – G, Eua(Med); U0 T3 R0: 2n = 112; Magnocaricion, Plantaginetea, Car.
Agropyro-Rumicion; România: Agigea (port), Constanţa (port).
Carex ligerica J.Gay [syn. Carex colchica J.Gay] – G, Pont; U2 T4 R4,5; 2n = 58;
Scabiosion argenteae, Festucion vaginatae; România: Agigea (rezervaţie), Mamaia,
Corbu; pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla.
Carex michelii Host – H, Euc-Anat; U2 T3 R4; 2n = 62; Quercetalia pubescenti-petraeae,
Aceri-Quercion; Bulgaria: Kaliakra.
Carex otrubae Podp. – H, Eua; U5 T3 R0; 2n = 58, 60; Phragmition communis,
Magnocaricion, Agropyro-Rumicion; România: Constanţa (port), Mamaia –
suprafeţe înmlăştinite ale plajelor.
Carex praecox Schreb. – G, Eua(Cont); U2 T3 R3; Festuco-Brometea; România:
Constanţa (port, loc. rud.); Bulgaria: Durankulak, Bolata.
Carex remota L. – H, Circ; U4,5 T3 R3; 2n = 62; Fagetalia, Car. Alno-Padion; România:
Constanţa (port).
Carex riparia Curtis – G(HH), Eua; U5 T4 R4; 2n = 72; Caricion gracilis, Car.
Magnocaricion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei).
Carex spicata Huds. – H, Circ; U0 T3 R0; 2n = 58, 60; Querco-Fagetea, Epilobietalia
angustifolii, Car. Origanetalia; Bulgaria: Rusalka.
Carex vulpina L. – H, Eua; U4 T3 R4, 2n = 68; Caricion gracilis, Phragmition, Agropyro-
Rumicion, Car. Magnocaricion; România: Constanţa (port), Mamaia; Bulgaria:
Durankulak, Shabla.
Cladium mariscus (L.) Pohl – HH, Cosm; U6 T0 R5; 2n = 36; Phragmition,
Magnocaricion, Caricion rostratae, Car. Cladietum marisci; România: Mangalia
(Mlaştina Hergheliei); Bulgaria: Shabla, Kaliakra (lângă scurgerile de apă de pe
faleză); E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.II + III).
166
________________________________________________________________________________________
Cyperus flavescens L. [syn. Pycreus flavescens (L.) Reichenb.] – Th, Cosm; U4,5 T0 R4;
Car. Nanocyperion; România: Constanţa (L. Tăbăcărie), Mamaia (L. Siutghiol) – pe
malul lacurilor; Bulgaria: Durankulak.
Cyperus glomeratus L. – HH, Eua(Med); U5 T3 R4; Nanocyperion(-Bidentetea), Car.
Cyperion glomerti; România: Constanţa (port).
Cyperus pannonicus Jacq. [syn. Acorellus pannonicus (Jacq.) Palla] – Th, Eua(Cont); U4,5
T4 R5; 2n = 68-76; Nanocyperion; România: Constanţa (plajele Modern şi Trei
papuci) – pe nisipuri umede şi sărăturate; Bulgaria: Bolata.
Eleocharis palustris (L.) Roem. et Schult. – G(HH), Cosm; U5 T0 R4; 2n = 16, 18;
Phragmitetea, Molinio-Juncetea, Puccinellietalia, Nanocyperetalia; România: lacul
Techirghiol (zona salmastră) – pe malul lacului, în zone înmlăştinite.
Eleocharis uniglumis (Link) Schult. – G(HH), Eua; U5 T0 R0; 2n = 46; Bolboschoenion
maritimi, Molinio-Juncetea, Car. Heleocharidetum uniglumis; România: Techirghiol
(malul lacului), Mamaia – în zone înmlăştinite ale plajei.
Schoenus nigricans L. – H(HH), Cosm; U5 T4 R3; 2n = 44-54; Caricion davallianae, Car.
Eriophorion latifolii; România: Năvodari, Corbu – în zone înmlăştinite ale plajelor.
Scirpus holoschoenus L. [syn. Scirpoides holoschoenoides (L.) Soják, Holoschoenus
vulgaris Link] – G, Eua(Med); U3,5 T3,5 R4; 2n = cca. 164; Festucion vaginatae;
România: Agigea (rezervaţie, port), Mamaia, Cap Midia (port), Corbu – pe dune de
nisip stabilizate; Bulgaria: Durankulak, Shabla.
Scirpus lacustris L. subsp. lacustris [syn. Schoenoplectus lacustris (L.) Palla] – HH, Cosm;
U6 T3 R4; 2n = 42; Car. Phragmition; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei),
Mamaia (malul lacului Siutghiol), Năvodari (canalul pescăresc) - în ape puţin adânci;
Bulgaria: Bolata.
Scirpus lacustris L. subsp. tabernaemontani (C.C.Gmel.) Syme [syn. Schoenoplectus
tabernaemontani (C.C.Gmel.) Palla, Scirpus tabernaemontani C.C.Gmel.] - G(HH),
Eua; U5 T3 R4; 2n = 38, 42, 44; Bolboschoenion; România: Mangalia (Mlaştina
167
________________________________________________________________________________________
Hergheliei), Mamaia, Corbu - zone înmlăştinite ale plajelor; Bulgaria: Durankulak.

Scirpus litoralis Schrad. [syn. Schoenoplectus litoralis (Schrad.) Palla] – G(HH), Med;
U5,5 T4 R5; Car. Phragmition; România: Năvodari (zona canalului pescăresc); R
(Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Scirpus maritimus L. [syn. Bolboschoenus maritimus (L.) Palla subsp. maritimus] –
G(HH), Cosm; U4,5 T3 R5; 2n = 80; Bolboschoenion, Car. Scirpetum maritimi;
România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Techirghiol (malul lacului), Constanţa
(port), Mamaia, Cap Midia (port) – zone înmlăştinite, margini de ape; Bulgaria:
Durankulak.
Scirpus triqueter L. [syn. Schoenoplectus triqueter (L.) Palla] – G(HH), Eua; U5 T4 R4; 2n
= 40; Bulgaria: Shabla - loc. mlăştinoase, stufărişuri; R (Oltean et al., 1994 ;
Negrean, 2001), Biodiv. Law (An.III).
POACEAE (GRAMINEAE)
Aegilops cylindrica Host – Th, Eua(Cont); U1,5 T3 R0; 2n = 28; Thero-Airion,
Onopordion, Chenopodietea, Plantaginetea; România: Mangalia, Eforie Sud,
Constanţa (port, faleză),Cap Midia (port) – pe faleze, înpajişti; Bulgaria: Durankulak,
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – pajişti.
Aegilops geniculata Roth [syn. Aegilops ovata L. p.p.] – Th, Med; U1 T4,5 R4; 2n = 28;
Festucion rupicolae, Onopordion; Bulgaria: Kamen Bryag, Rusalka, Kaliakra –
pajişti pe platourile calcaroase; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001); Biodiv. Law
(An.III).
Aegilops triuncialis L. – Th, Med; U2 T4 R4; 2n = 28; Festucetalia vaginatae, Festucetalia
valesiacae; România: Vama Veche pe faleză; rară ; V (Dihoru et Dihoru, 1994),
E/R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001).
Aeluropus littoralis (Gouan) Parl. – H, Pont-Med; U2 T4 R5; Puccinellion limosae;
România: Cap Midia (port), Năvodari (zona canalului) – pe soluri nisipoase
168
________________________________________________________________________________________
sărăturate; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001).

Agropyron cristatum (L.) Gaertn. subsp. pectinatum (M.Bieb.) Tzvelev [syn. Agropyron
pectiniforme Roem. et Schult.] – H, Euc-Pont-Anat; U2 T4 R4,5; 2n = 14, 28;
Agropyro-Kochion, Festucion rupicolae; România: Vama Veche, Techirghiol, Eforie
Sud, Agigea, Cap Midia,Corbu – pe faleze, în pajişti; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti pe platourile calcaroase.
Agropyron cristatum (L.) Gaertn. subsp. ponticum (Nevski) Tzvelev [syn. Agropyron
ponticum Nevski] – H, Pont-Balc; U2 T4 R4,5; 2n = 14 (16, 18); Bulgaria: Rusalka,
Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase.
Agrostis gigantea Roth subsp. maeotica (Klokov) Tzvelev [syn. Agrostis maeotica Klokov]
– H, Pont-Dobr; U4,5 T0 R4; 2n = 42; Phragmitetalia, Car Calthion; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari,
Corbu – zone umede ale plajelor; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Agrostis stolonifera L. subsp. stolonifera – H, Circ; U4 T0 R0, 2n = 18, 36; Agropyro-
Rumicion, Car. Agrostion stoloniferae; România: Agigea (port), Cap Midia (port).
Alopecurus myosuroides Huds. – Th, Atl-Med; U3,5 T3,5 R4; 2n = 14; Bidentetea(-
Secalietea), Car. Secalietea; Bulgaria: Shabla.
Alopecurus pratensis L. subsp. pratensis – H, Eua; U4 T3 R0; 2n = 28; Agrostion
stoloniferae, Calthion, Puccinellio-Salicornietea, Molinio-Arrhenatheretea; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia – pajişti umede şi sărăturate.
Ammophila arenaria (L.) Link subsp. arundinacea H.Lindb. [syn. Ammophila australis
(Mabille) Porta et Rigo] – H, Med; U1 T4 R4,5; Ammophiletea; neregăsită în zona
costieră românească; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla – pe dune de nisip; Ex
(Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), I (Dihoru et Dihoru, 1994).
Apera spica-venti (L.) Beauv. subsp. maritima (Klokov) Tzvelev – Th, Pont-Dobr; U1,5
T3 R3; 2n = 14; Aperion spicae-venti, Car. Aperetalia; România: Vama Veche,
Eforie Sud, Eforie Nord, Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu – pe dune de nisip;
169
________________________________________________________________________________________
Arrhenatherum elatius (L.) Beauv. s. l. – H, Eur(Med); U3 T3 R4; 2n = 28; Agrostion
stoloniferae, Car. Arrhenatherion; România: Agigea, Constanţa (port); Bulgaria:
Durankulak, Shabla.
Avena barbata Pott ex Link – Th, Adv; U2,5 T0 R4; 2n = 14, 28; Secalietea; Bulgaria:
Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe platouri.
Avena clauda Durieu – Th, Med; U1,5 T4 R4; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – în pajişti, pe
platou.
Avena fatua L. – Th, Adv; U1,5 T4 R0; România: Agigea (port), Constanţa (port).
Brachypodium pinnatum (L.) P.Beauv. – H, Eua(Med); U2,5 T4 R4; Danthonio-
Brachypodion, Quercetea pubescenti-petraeae, Car. Festuco-Brometea; Bulgaria:
Rusalka, Kaliakra.
Brachypodium sylvaticum (Huds.) P.Beauv. – H, Eua(Med); U3 T3 R4; 2n = 18, 28, 42,
56; Alno-Padion, Car. Querco-Fagetea; Bulgaria: Durankulak, Kaliakra.
Bromus commutatus Schrad. – Th, Eur; U0 T3 R0; 2n = 28; Arrhenatheretea, Agrostion
stoloniferae; România: Mamaia; Bulgaria: Durankulak.
Bromus hordeaceus L. [syn. Bromus mollis L.] – Th, Eua; U0 T3 R0; 2n = 28; Festuco-
Brometea, Arrhenatheretea, Sisymbrion; România: Vama Veche, Eforie Sud, Agigea,
Constanţa (port, plajă), Mamaia, Cap Midia – pe dune de nisip, locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Rusalka, Kaliakra.
Bromus inermis Leysser – H, Eua (Cont); U2,5 T4 R4; 2n = 56; Arrhenatherion,
Sisymbrion, Festuco-Brometea; România: Eforie Sud, Agigea (port), Constanţa
(port).
Bromus japonicus Thunb. – Th, Eua(Med); U1,5 T3,5 R4; 2n = 14; Caucalidion, Asplenio-
Festucion, Chenopodietea; România: Constanţa (port); Bulgaria: Kamen Bryag-
Bromus madritensis L. – Th, Med; România: Constanţa (port).
170
________________________________________________________________________________________
Bromus riparius Rehmann – H, Pont-Balc; U2 T2,5 T4,5; Festucetalia valesiacae;

România: Limanu, Constanţa - pajişti aride; Bulgaria: Rusalka, Bolata.
Bromus squarrosus L. – Th, Eua(Cont); U1,5 T4 R4; 2n = 14; Onopordion, Asplenietalia
rutae-murariae, Corynephoretea, Festucetalia valesiacae; România: Vama Veche, 2
Mai, Mangalia, Eforie Sud, Techirghiol, Eforie Nord, Agigea (port), Constanţa,
Mamaia, Corbu – pe faleze, dune de nisip, locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-
Bromus sterilis L. – Th, Eua(Med); U2 T4 R4; 2n = 14; Chenopodietea, Onopordetalia,
Arction, Car. Sisymbrion; România: Vama Veche, Tuzla, Agigea (port), Mamaia,
Cap Midia - locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Bromus tectorum L. – Th, Eua(Cont); U1,5 T3,5 R0; 2n = 56; Thero-Airion, Sisymbrion;
România: Vama Veche, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa, Mamaia,
Năvodari, Cap Midia, Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets,
Bromus wildenowii Kunth – Th, Adv(Am); România: Constanţa (port).
Calamagrostis epigejos (L.) Roth – G, Eua(Med); U2 T3 R0; 2n = 28, 42, 56; Epilobion
angustifolii, Molinion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Tuzla, Constanţa
(port, plajă, faleză), Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe nisipurile
plajelor, în apropierea lacurilor şi a scurgerilor de ape; Bulgaria: Durankulak, Shabla.
Chrysopogon gryllus (L.) Trin. – H, Med; U1,5 T4 R4; 2n = 20, 40; Festucetalia
valesiacae, Festucetalia vaginatae, Car. Danthonio-Chrysopogonetalia; România:
Techirghiol, Cap Midia – pajişti uscate, faleze; Bulgaria: Krapets.
Crypsis aculeata (L.) Aiton – Th, Eua; U3,5 T4 R4; 2n = 16, 18, 54; Cypero-Spergularion;
România: Techirghiol, Agigea, Constanţa (port, plajă), Mamaia, Cap Midia (port) –
pe soluri nisipoase, pe dune.
Cynodon dactylon (L.) Pers. – G(H), Cosm; U2 T3,5 R0; 2n = 18, 27, 30, 36, 40; Festuco-
171
________________________________________________________________________________________
Brometea, Polygonion avicularis; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Tuzla,

Techirghiol, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap
Midia, Corbu- faleze, pajişti, locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla,
Dactylis glomerata L. subsp. glomerata – H, Eua(Med); U3 T0 R4; 2n = 28; Symphyto-
Fagion, Car. Molinio-Arrhenatheretea; România: Eforie Sud, Agigea, Constanţa
(port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia - pajişti antropizate din zona plajelor;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra.
Dasypyrum villosum (L.) P.Candargy – Th, Med; U2 T2,5 R4,5; 2n = 14; Thero-Airion,
Festucion rupicolae; Bulgaria: Rusalka.
Dichanthium ischaemum (L.) Roberty [syn. Botriochloa ischaemum (L.) Keng.] – H,
Eua(Med); U1,5 T5 R3; 2n = 40, 50, 60; Car. Festuco-Brometea; România:
Techirghiol (pe coline), Cap Midia – pajişti din apropierea falezei; Bulgaria: Krapets,
Kamen Bryag-Yailata, Bolata.
Digitaria ischaemum (Schreb.) Muhl. – Th, Circ; U1,5 T0 R4; 2n = 36, 45; Plantaginetea,
Chenopodietea, Car. Polygono-Chenopodion; România: Constanţa (port).
Digitaria sanguinalis (L.) Scop. subsp. sanguinalis – Th, Cosm; U1,5 T0 R4; 2n = 36; Car.
Polygono-Chenopodietalia; România: Agigea, Constanţa (port).
Echinochloa crus-galli (L.) Beauv. – Th, Cosm; U4 T0 R3; 2n = 54; Bidention, Car.
Chenopodietea; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Tuzla (pe faleza umedă),
Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia – în locuri temporar inundate;
Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra.
Eleusine indica (L.) Gaertn. – Th, Adv(As); România: Constanţa (port).
Elymus caninus (L.) L. [syn. Agropyron caninum (L.) P.Beauv.] – H, Eua(Med); U3,5 T0
R4; Populetalia, Alno-Padion; Filipendulo-Petasition; România: Constanţa (port).
Elymus elongatus (Host) Runemark subsp. elongatus [syn. Agropyron elongatum (Host)
172
________________________________________________________________________________________
P.Beauv.] – H, Pont-Med; U3 T4 R4,5; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei),

Techirghiol, Agigea, Constanţa (plajă, port), Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe
nisipuri marine salinizate; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Yailata, Kaliakra.
Elymus farctus (Viv.) Runemark ex Melderis subsp. bessarabicus (Săvul. et Rayss)
Melderis [syn. Elytrigia juncea (L.) Nevski subsp. bessarabica (Săvul. et Rayss)
Tzvelev] – H, Pont; U3 T5 R5; 2n = 42; Elymion gigantei; România: Eforie Nord –
pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Shabla; E (Dihoru et Dihoru, 1994), E/R
(Negrean, 2001), R (Olteanu et al., 1994).
Elymus hispidus (Opiz) Melderis subsp. hispidus [syn. Agropyron intermedium (Host)
P.Beauv.] – G, Eua(Cont); U2 T4,5 R4; 2n = 42; Car. Festucetalia valesiacae;
România: Vama Veche, Constanţa, Corbu – pe faleze; Bulgaria: Shabla, Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata.
Elymus pycnanthus (Godr.) Melderis [syn. Agropyron anthericum (Link) Samp., Elytrigia
pungens auct. ross., non (Pers.) Tutin, Agropyron pycnanthum (Godr.) Godr. et Gren.,
Agropyron litorale Dumort] – G, Atl-Med; U2,5 T4,5 R4,5; 2n = 42; Juncetalia
maritimi; România: Mamaia, Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak; V
(Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), Biodiv. Law
(An.III).
Elymus repens (L.) Gould [syn. Agropyron repens (L.) P.Beauv.] – G, Circ; U0 T0 R0; 2n
= 42; Artemisietea, Molinio-Arrhenatheretea, Car. Agropyro-Rumicion; România:
Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Tuzla, Techirghiol, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea,
Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu – pe faleze, locuri ruderale;
Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Eragrostis minor Host [syn. Eragrostis poaeoides P.Beauv.] – Th, Euc(Med); U3 T3,5 R0;
2n = 40; Polygonion avicularis; România: Agigea, Constanţa (port, locuri ruderale);
173
________________________________________________________________________________________
Eragrostis pilosa (L.) P.Beauv. – Th, Euc(Med); U3 T3,5 R0; 2n = 40; Car. Polygonion
avicularis; România: Constanţa (port).
Festuca beckeri (Hackel) Trautv. subssp. arenicola (Prodan) Soó – H, Pont; U1,5 T4,5
R4,5; Scabiosion argenteae; pe soluri nis. aride; taxon psamofil; Bulgaria:
Durankulak, Shabla; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001; Oltean et al.,
1994).
Festuca arundinacea Schreb. subsp. orientalis (Hack.) Tzvelev – H, Euc; U4 T3 R4; 2n =
42; Puccinellietalia, Molinietalia, Agrostion, Agropyro-Rumicion; România: Agigea
(port), Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia (port), Corbu – zone umede ale plajelor,
pe lângă scurgeri de ape; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata.
Festuca pseudovina Hackel – H, Eua(Cont); U2 T4 R4; 2n = 14, 28; Puccinellio-
Salicornietea, Festucetalia valesiacae, Festucion pseudovinae; România: Cap Midia
(port).
Festuca valesiaca Schleich. ex Gaudin – H, Eua(Cont); U1 T5 R4; 2n = 14; Festucetalia
valesiacae, Quercetea pubescenti-petraeae, Festucion valesiacae; România: Limanu,
Techirghiol, Corbu – în pajişti, pe faleze; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Kaliakra.
Glyceria maxima (Hartm.) Holmb. [syn. Glyceria aquatica (L.) Wahlb.] – H(HH), Circ; U5
T3 R4; 2n = 60; Phragmition; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia (L.
Siutghiol).
Hordeum bulbosum L. – G, Med; U2 T4 R4,5; 2n = 14, 28; Sisymbrion; Bulgaria:
Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Dihoru et
Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Hordeum distichon L. – Th, Cult; România: Constanţa (port); Bulgaria: Durankulak -
locuri ruderale.
Hordeum histrix Roth [syn. Hordeum geniculatum All., nom. ambig.] – Th, Eua(Cont);
U2 T4 R4,5; 2n = 14, 28; Puccinellio-Salicornietea, Puccinellion limosae; România:
174
________________________________________________________________________________________
Agigea (port), Constanţa (plajă), Mamaia, Cap Midia (port) – pe nisipuri sărăturate.
Hordeum marinum Huds. – Th, Atl-Med; U2 T4 R3; 2n = 14; Puccinellion limosae;
România: Constanţa (port), Cap Midia; Bulgaria: Durankulak.
Hordeum murinum L. subsp. murinum – Th, Eua(Med); U2,5 T4 R0; 2n = 28;
Chenopodietea, Sisymbrion; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Tuzla, Eforie
Sud, Eforie Nord, Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu –
locuri ruderalizate ale plajelor, pe faleze; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla,
Koeleria glauca (Schrad.) DC. subsp. glauca – H, Eua(Cont); U2 T4 R4,5; 2n = 14, 28;
Festucion vaginatae, Car. Koelerion glaucae; România: Eforie Sud - pe dune de
nisip; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Koeleria lobata (M.Bieb.) Roem. et Schult. [syn. Koeleria brevis Steven] – H, Pont-Balc;
U2 T4 R4,5; 2n = 28; Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti, pe platouri; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et
Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984).
Koeleria nitidula Velen. – H, Balc(Moes); U2 T4 R4,5; România: Eforie Sud, Constanţa -
pajişti aride; Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în
pajişti, pe platouri.
Koeleria splendens C. Presl – H, Pont-Med; U2 T0 R4,5; 2n = 28; Seslerio-Festucion
pallentis; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra. Având în vedere datele
publicate privind flora Bulgariei (Assyov et al., 2006), aceasta este prima raportare
a taxonului din Bulgaria.
Leymus racemosus (Lam.) Tzvelev subsp. sabulosus (Bieb.) Tzvelev. [syn. Elymus
sabulosus Bieb., Elymus arenarius Lam.] – H, Pont(Vest); U1,5 T4 R5; 2n = 28;
Elymion gigantei; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Eforie Sud, Eforie
Nord, Agigea (rezervaţie, port), Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu - pe
dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Bolata; V/R (Oltean et al.,
175
________________________________________________________________________________________
1994; Negrean, 2001).

Lolium perenne L. – H, Cosm; U3 T3 R0; 2n = 14; Cynusorion, Plantaginetea; România:
Vama Veche, Agigea, Constanţa, Mamaia, Năvodari - pajişti antropizate din
apropierea plajelor, pe faleze; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen Bryag-
Lolium multiflorum L. – H, Adv; U3 T3 R0; România: Agigea (port), Constanţa (port).
Lolium rigidum Gaudin subsp. lepturoides (Boiss.) Sennen et Mauricio [syn. Lolium
loliaceum (Bory et Chaub.) Hand.-Mazz.] – Th, subMed; U1,5 T4 R4; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata – pe stâncile de pe faleze; E (Dihoru et Dihoru, 1994); R
Melica ciliata L. subsp. ciliata – H, Eur(Med); U1,5 T4 R4; 2n = 18; Festucetalia
valesiacae, Asplenio-Festucion palentis, Alysso-sedion, Seslerion rigidae; România:
Techirghiol (pe coline), Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Krapets, Shabla, Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – prin pajişti.
Milium vernale M.Bieb. – Th, Pont-Med; U2 T4,5 R4,5; 2n = 8; Orno-Cotinetalia;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra – prin pajişti, rar.
Phleum paniculatum Huds. – H, Eua(Cont); U2 T3 R4; 2n = 28; Chenopodietea; Bulgaria:
Phleum phleoides (L.) H.Karst. – H, Eua(Cont); U2 T3 R4; 2n = 14, 28; Festuco-
Brometea, Car. Festuco-Sedetalia; România: Mamaia.
Phleum subulatum (Savi) Asch. et Graebn. – Th, Pont-Med; U1,5 T4 R4; 2n = 14;
Festuco-Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; V
(Dihoru et Dihoru, 1994), V/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steud. s.l. – HH, Cosm; U6 T0 R4; 2n = 36, 48, 54,
84, 96; Car. Phragmition; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), 23 August (L.
Tatlageac, Tuzla (faleză), Eforie Sud (faleză), Techirghiol (L. Techirghiol), Eforie
Nord (L. Belona), Agigea (L. Agigea), Constanţa (L. Tăbăcărie, plajă, port), Mamaia
176
________________________________________________________________________________________
(plajă şi L. Siutghiol), Năvodari (plajă, canalul pescăresc, L. Taşaul), Corbu (plajă, L.

Corbu), Cap Midia (port) – malul bălţilor şi lacurilor, scurgeri de apă, zone
înmlăştinite ale plajelor; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata,
Bolata, Kaliakra.
Piptatherum holciforme (M.Bieb.) Roem. et Schult. [syn. Oryzopsis holciformis (M.Bieb.)
Hack.] – H, Taur-Balc; U1 T4,5 R4,5; 2n = 24; Syringo-Carpinion; Bulgaria:
Rusalka, Bolata; R (Oltean et al., 1994 ; Dihoru et Dihoru, 1994).
Poa angustifolia L. [syn. Poa pratensis L. subsp. angustifolia (L.) Gaudin] – H, Eua; U2
T3 R0; 2n = 46-63; Car. Festuco-Brometea; România: Eforie Sud, Constanţa (port),
Mamaia – pajişti din apropierea plajelor; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka,
Kaliakra.
Poa annua L. – TH(TH), Cosm; U3,5 T0 R0; 2n = 28; Polygonion avicularis; România:
Constanţa (port, locuri ruderale); Bulgaria: Durankulak.
Poa bulbosa L. [syn. Poa bulbosa L. subsp. vivipara (Koeler) Arcang.] – H, Eua; U1,5
T3,5 R4; 2n = 14, 21, 28, 39, 42; Sedo-Scleranthetea, Festucetalia valesiacae;
România: Techirghiol, Cap Midia – pajişti degradate din apropierea falezei;
Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra.
Poa compressa L. – H, Eur; U1,5 T3 R0; 2n = 42, 45, 49, 56; Festuco-Brometea,
Secalietea, Chenopodietea, Sedo-Scleranthetea, Alysso-Sedion; Bulgaria:
Durankulak, Rusalka.
Poa palustris L. – H, Circ; U5 T4 R2; 2n = 28; Magnocaricion, Calthion, Alnion,
Phragmition; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei).
Poa pratensis L. – H, Circ(Cosm); U3 T0 R0; 2n = 42; Car. Molinio-Arrhenatheretea;
România: Mamaia (liziera de Elaeagnus angustifolia); Bulgaria: Durankulak.
Poa trivialis L. subsp. sylvicola (Guss.) H.Lindb. – H, Eua(Med); U4 T3,5 R4;
Molinietalia; Bulgaria: Durankulak.
Polypogon monspeliensis (L.) Desf. – Th, Med; U4 T4 R5; 2n = 28; Elymion gigantei;
177
________________________________________________________________________________________
România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Eforie Sud, Agigea (lac, port), Constanţa
(plajă, port) pe lângă bălţi şi scurgeri de apă; Bulgaria: Bolata; R (Dihoru et Dihoru,
1994; Oltean et al., 1994; Negrean, 2001).
Psilurus incurvus (Gouan) Schinz et Thell. – Th, Med; U1,5 T4 R4; 2n = 28; Alysso-
Sedion, Festucetalia valesiacae; România: zona L. Limanu; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994;
Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001).
Puccinellia distans (L.) Parl. subsp. distans [syn. Puccinelia distans (L.) Parl.] – H,
Eua(Cont); U0 T0 R4, 2n = 42; Agrostion, Puccinellion peisonis; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia
(port) – în zone nisipoase, sărăturate; Bulgaria: Shabla, Bolata.
Puccinellia distans (L.) Parl. subsp. limosa (Schur) Jáv. [syn. Puccinellia limosa (Schur)
Holmb.] – H, Pont-Pan; U3,5 T0 R5; 2n = 28; Puccinellion limosae; România:
Techirghiol (malul lacului), Cap Midia (port) – pe soluri sărăturate; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata.
Puccinellia festuciformis (Host) Parl. subsp. convoluta (Hornem.) W.E.Hughes [syn.
Puccinellia convoluta (Hornem.) Hayek] – H, Pont-Med; U0 T4 R5; Puccinelion
peisonis; România: Constanţa (port); Bulgaria: Shabla, Rusalka.
Puccinellia festuciformis (Host) Parl. subsp. intermedia (Schur) W.E.Hughes [syn.
Puccinellia intermedia (Schur) Holmb.] – H, Pan; U3 T4 R5; Puccinelion peisonis;
România: Constanţa (Tăbăcărie).
Sclerochloa dura (L.) Beauv. – Th, Eua(Med); U2,5 T3 R3; 2n = 14; Polygonion
avicularis; România: Vama Veche, 2 Mai, Limanu, Agigea, Constanţa (port),
Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – locuri ruderale; Bulgaria: Durankulak.
Scleropoa rigida (L.) Griseb. [syn. Desmazeria rigida (L.) Tutin] – Th, subMed; U2 T4 R4;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – pe faleze stâncoase; R (Oltean et al.,
1994).
178
________________________________________________________________________________________
Secale sylvestre Host – Th, Eua(Cont); U0 T3,5 R5; 2n = 14; Bromion tectorum; România:
Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Eforie Sud, Eforie N, Agigea (rezervaţie), Mamaia,
Shabla; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Velchev et al. 1984).
Setaria verticillata (L.) Beauv. – Th, Med; U2 T4 R0; 2n = 18, 36, 54; Secalietea, Car.
Polygono-Chenopodietalia; România: Agigea (rezervaţie, port), Constanţa (port,
faleza portului), Cap Midia (port) – locuri ruderale; Bulgaria: Durankualk, Kamen
Bryag-Yailata, Kaliakra.
Setaria viridis (L.) Beauv. – Th, Eua; U2 T3,5 R0; 2n = 18; Car. Polygono-
Chenopodietalia; România: Agigea, Constanţa (port, faleza portului), Cap Midia
(port) – locuri ruderale; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata.
Sorghum halepense (L.) Pers. – H, Adv(Med); U3 T4 R0; 2n = 20, 40; Secalietea,
Chenopodietea; România: Agigea (port), Constanţa (port).
Stipa capillata L. – H, Eua(Cont); U1 T5 R4; 2n = 44; Festucetalia valesiacae, Festucetalia
vaginatae; România: Techirghiol, Eforie Sud, Agigea, Constanţa (pajişti aride)-
pajişti stepice; Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra –
în pajişti, pe platouri.
Stipa lessingiana Trin. et Rupr. – H, Pont-Med; U1 T4,5 R4,5; 2n = 44; Stipion
lessingianae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti,
pe platouri; R (Velchev et al. 1984).
Taeniatherum caput-medusae (L.) Nevski – H, subMed; U2 T4 R4,5; 2n = 14;
Onopordion, Thero-Airion; Bulgaria: Durankulak, Rusalka, Kaliakra.
Tragus racemosus (L.) All. – Th, Med; U0 T0 R4; 2n = 40; Festucion vaginatae, Tribulo-
Eragrostion, Bromion tectorum, Sisymbrion; România:Vama Veche, Eforie Sud,
Agigea, Constanţa (port), Mamaia, Cap Midia – pe soluri nisipoase; Bulgaria:
Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka.
179
________________________________________________________________________________________
Triticum aestivum L. – Th, Cult; România: Agigea (port), Constanţa (port); Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata - locuri ruderale.
Vulpia myuros (L.) C.C.Gmel. – Th, Eua(Cosm); U1 T3,5 R2; Car. Thero-Airion;
România: Agigea, Constanţa (port), Cap Midia (port) – locuri ruderale; Bulgaria:
TYPHACEAE
Typha angustifolia L. – G(HH), Cosm; U6 T4 R0; 2n = 30; Car. Phragmition; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Eforie Nord (L. Belona), Constanţa (plajă), Mamaia
(plajă, L. Siutghiol) - în zone înmlăştinite ale plajei, pe malul lacurilor paramarine;
Bulgaria: Durankulak, Bolata.
Typha latifolia L. – G(HH), Cosm; U6 T3,5 R0; 2n = 30; Car. Phragmition; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Constanţa (port), Mamaia (L. Siutghiol) - pe malul
lacurilor paramarine; Bulgaria: Durankulak, Bolata.
Typha laxmannii Lepech. – G(HH), Eua(Cont); U5 T4 R0; Phragmition; România: Agigea
(lac, port), Mangalia (Mlaştina Hergheliei) ; Bulgaria: Durankulak, Bolata; R
(Boşcaiu et al., 1994).
Typha minima Funk – HH, Eua; U5 T0 R4,5; Salicion eleagni; România: Mamaia Nord
(Hanul Piraţilor) –zone înmlăştinite ale plajei; R/V (Dihoru et Dihoru, 1994), V
(IUCN, 1983), R (Boşcaiu et al., 1994; Oltean et al., 1994).
SPARGANIACEAE
Sparganium erectum L. [syn. Sparganium ramosum Huds.] – HH, Eua; U6 T3 R0;
România: Lacul Techirghiol; Bulgaria: Bolata.
180
________________________________________________________________________________________
ARACEAE
Arum orientale M.Bieb. – G, Pont-Med; U3,5 T3,5 R4; 2n = 18; Querco-Fagetea;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – prin păduri şi tufărişuri.
LEMNACEAE
Lemna minor L. – HH(Hd), Cosm; U6 T3 R0; 2n = 40, 42, 50; Hydrochari-Lemnetea, Car.
Lemnion; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Constanţa (L.Tăbăcărie),
Mamaia (L. Siutghiol); Bulgaria: Bolata.
Lemna minuta Kunth – HH(Hd), Adv; U6 T3 R0; România: Constanţa (port).
Lemna trisulca L. – HH(Hd), Cosm; U6 T3 R4; 2n = 40, 44; Hydrochari-Lemnetea, Car.
Lemnion; România: Constanţa (L.Tăbăcărie), Mamaia (L.Siutghiol).
181
________________________________________________________________________________________
Tabelul 3 - Lista taxonilor vegetali autohtoni identificaţi în zona

Nr. Specia Fam. Biof. El. floristic U T R

crt
1. Abutilon theophrasti MLV Th Eua 3 3 3
2. Acer campestre subsp. campestre ACE Ph Eur 2,5 3 3
3. Acer pseudoplatanus ACE Ph Eur 3,5 3 3
4. Achillea asplenifolia AST H Pan 3 4 4,5
5. Achillea clypeolata AST H Balc 1,5 4 4,5
6. Achillea collina AST H Eur(Cont) 2 3 3
7. Achillea inundata AST H Pont-Dobr 3 4 4,5
8. Achillea leptophylla AST H Pont-Balc 1,5 3,5 4
9. Achillea millefolium subsp. AST H Eua 3 0 0
millefolium
10. Achillea pannonica AST H Eur(Cont) 2 4 3,5
11. Achillea setacea AST H Eua(Cont) 2 3 5
12. Acinos arvensis LAM Th(TH) Eur(Med) 1,5 3,5 4
13. Acinos rotundifolius LAM Th Pont-Med 1,5 4 4
14. Adonis flammea RAN Th Pont-Med 2 3,5 3,5
15. Adonis vernalis RAN H Eua(Cont) 2 3,5 4
16. Aegilops cylindrica POA Th Eua(Cont) 1,5 3 0
17. Aegilops geniculata POA Th Med 1 4,5 4
18. Aegilops triuncialis POA Th Med 2 4 4
19. Aeluropus littoralis POA H Pont-Med 2 4 5
20. Agrimonia eupatoria ROS H Eua 2,5 3 4
21. Agropyron cristatum subsp. POA H Euc-Pont- 2 4 4,5
pectinatum Anat
22. Agropyron cristatum subsp. POA H Pont-Balc 2 4 4,5
ponticum
23. Agrostis gigantea subsp. maeotica POA H Pont-Dobr 4,5 0 4
24. Agrostis stolonifera subsp. POA H Circ 4 0 0
stolonifera
25. Ajuga chamaepytis subsp. LAM Th Med 2,5 4 3
chamaepytis
26. Ajuga laxmannii LAM H Pont-Pan- 1 5 4
Balc
27. Alisma plantago-aquatica ALI HH(Hd) Circ 6 0 0
28. Alliaria petiolata BRA Th Eua(Med) 3 3 4
29. Allium albidum subsp. albidum LIL G Pont 1,5 4 4,5
30. Allium flavum subsp. flavum LIL G Pont-Med 1,5 3 4,5
31. Allium flavum subsp. tauricum LIL G Taur-Balc 1,5 4 4
32. Allium guttatum LIL G Pont-Balc 1 4,5 4
182
________________________________________________________________________________________
33. Allium moschatum LIL G Pont-Med 1,5 4 4,5

34. Allium rotundum subsp. rotundum LIL G Euc(Med) 2 4 4
35. Allium saxatile LIL G Eur(Cont) 1 4 4,5
36. Allium sphaerocephalon subsp. LIL G Euc 1,5 3,5 4
sphaerocephalon
37. Alopecurus myosuroides POA Th Atl-Med 3,5 3,5 4
38. Alopecurus pratensis subsp. POA H Eua 4 3 0
pratensis
39. Althaea cannabina MLV H Pont-Med 1,5 3,5 5
40. Althaea hirsuta MLV Th Pont-Med 2,5 3,5 4,5
41. Althaea officinalis subsp. MLV H Eua(Cont) 3 4 4
officinalis
42. Althaea pallida MLV H Pont 2 4 3
43. Alyssum alyssoides BRA Th Eur(Cont) 1 3 0
44. Alyssum borzaeanum BRA Ch M.Neagră 1,5 4 5
45. Alyssum caliacrae BRA Ch Balc 1,5 4 4,5
46. Alyssum desertorum BRA Th Eua(Cont 1,5 4 4
47. Alyssum hirsutum BRA Th subMed 2 4 4,5
48. Amaranthus blitum AMA Th Med 3,5 4 4
49. Ammophila arenaria subsp. POA H Med 1 4 4,5
arundinacea
50. Anagallis arvensis PRI Th Cosm 3 3,5 0
51. Anchusa arvensis subsp. orientalis BOR Th-TH Eua 2,5 4 4
52. Anchusa azurea BOR TH-H Pont-Med 1,5 4,5 4
53. Anchusa officinalis BOR H Eur(Med) 2 3 0
54. Anchusa stylosa BOR Th Pont-Balc 1,5 4 4
55. Anchusa thessala BOR Th Pont-Balc 2 4 4,5
56. Androsace maxima PRI Th Eua(Med) 2 4 4
57. Angelica sylvestris API H Eua 4 3 3
58. Anthemis arvensis AST Th Eur(Med) 3 3 0
59. Anthemis austriaca AST Th Eur(Cont) 2 4 4,5
60. Anthemis cotula AST Th Cosm 2,5 4 0
61. Anthemis ruthenica AST Th Eur(Cont) 2 4 4
62. Anthemis tinctoria subsp. tinctoria AST H Eua(Cont) 1,5 3 3
63. Anthriscus caucalis API Th Pont-Med- 2 4 0
Anat
64. Anthriscus cerefolium subsp. API Th subMed 2,5 4 4
trichosperma
65. Apera spica-venti subsp. maritima POA Th Pont-Dobr 1,5 3 3
66. Apium graveolens subsp. API TH Atl-Med 1,5 4 4,5
graveolens
67. Arabidopsis thaliana BRA Th(TH) Cosm 2 3 3
68. Arabis hirsuta BRA TH(H) Eua(Med) 1,5 3 4
183
________________________________________________________________________________________
69. Arabis recta BRA Th Pont-Med 2 4,5 4,5

70. Arabis turrita BRA TH(H) Euc(Med) 2 4 4
71. Arctium lappa AST TH Eua(Med) 3,5 3 4
72. Arctium minus AST TH Eur 3 3 4,5
73. Arenaria serpyllifolia CRY Th Eua(Med) 2 2,5 0
74. Argusia sibirica BOR H Eua 4 3 4,5
75. Arrhenatherum elatius POA H Eur(Med) 3 3 4
76. Artemisia absinthium AST Ch-H Eua(Med) 2 3 4
77. Artemisia annua AST Th Eua(Cont) 3 4 4
78. Artemisia austriaca AST Ch Eua(Cont) 2 4 4,5
79. Artemisia campestris subsp. AST Ch Eua(Cont) 2 3,5 3
campestris
80. Artemisia pedemontana AST Ch Med-Taur- 1 4 4,5
Cauc
81. Artemisia pontica AST H(Ch) Eua(Cont) 2 4 4,5
82. Artemisia santonicum subsp. AST Ch Eua(Cont) 2,5 4 0
santonicum
83. Artemisia tschernieviana AST Ch Pont 1,5 4 4
84. Artemisia vulgaris AST H Circ 2,5 3 4
85. Arum orientale SPA G Pont-Med 3,5 3,5 4
86. Asparagus brachyphyllus LIL G Pont 3 4 5
87. Asparagus officinalis subsp. LIL G Eua(Med) 1,5 4,5 3
officinalis
88. Asparagus pseudoscaber LIL H Eu(Pont- 2 4 4
Balc)
89. Asparagus tenuifolius LIL G Pont-Med 2 5 3,5
90. Asparagus verticillatus LIL G Pont-Balc 1 4,5 4
91. Asperugo procumbens BOR Th Eua(Cont) 2,5 3,5 4,5
92. Asperula cynanchica RUB H Pont-Med 2 3 5
93. Asperula tenella RUB H Pont-Balc 2 4 4
94. Asphodeline lutea LIL G Med 1,5 5 4,5
95. Asplenium adiantum-nigrum ASP H Eua(Med) 2,5 3 3
96. Asplenium ceterach ASP H Atl-Med 1,5 5 4,5
97. Asplenium ruta-muraria ASP H Circ 1,5 3 5
98. Asplenium trichomanes ASP H Cosm 3 0 4
99. Aster oleifolius AST H Eua(Cont) 4,5 4 0
100. Aster sedifolius subsp. sedifolius AST H Eua(Cont) 2 4 4,5
101. Aster tripolium subsp. pannonicus AST H Pont-Pan 5 0 5
102. Astragalus asper FAB H Pont-Pan 2 4 4
103. Astragalus cornutus FAB H Pont-Balc- 1 4 4,5
Anat
104. Astragalus hamosus FAB Th Med 1,5 4,5 4,5
184
________________________________________________________________________________________
105. Astragalus onobrychis subsp. FAB H Eua 1,5 4 5

onobrychis
106. Astragalus spruneri FAB H Balc 1,5 4 4,5
107. Astragalus varius FAB H Eua(Cont) 1,5 4 4,5
108. Astragalus vesicarius FAB H Pan 2 4 4
109. Astrodaucus littoralis API Th Pont-Med 1 5 5
110. Atriplex littoralis CHN Th Eua 0 0 0
111. Atriplex nitens CHN Th Eua(Cont) 3 3 0
112. Atriplex oblongifolia CHN Th Eua 2 3,5 4
113. Atriplex prostrata CHN Th Circ 3,5 0 0
114. Atriplex rosea CHN Th Eua(Cont) 3,5 3 3
115. Atriplex tatarica CHN Th Eua 2 4 0
116. Avena clauda POA Th Med 1,5 4 4
117. Ballota nigra subsp. nigra LAM H Med-Euc 2 3,5 4
118. Bassia hirsuta CHN Th Eua 2 4 4,5
119. Bassia laniflora CHN Th Eua 1,5 4,5 4,5
120. Bassia prostrata CHN Ch Eua(Cont) 1,5 4 4,5
121. Bassia scoparia CHN Th Eua 3 3,5 0
122. Bassia sedoides CHN Th Eua 2 4 4,5
123. Bassia sieversiana CHN Th Pont 1,5 4 0
124. Bellevalia sarmatica LIL G Pont 2 4 4,5
125. Bellis perennis AST H Eur(Med) 3 2 0
126. Berteroa incana BRA Th Eua(Cont) 2 3 4
127. Berula erecta API H(HH) Circ 6 3 0
128. Beta trigyna CHN H Pont-Med 1,5 4,5 4
129. Betula pendula BET Ph Eua 3 2 2
130. Bidens tripartita AST Th Eua 4,5 3 0
131. Bombycilaena erecta AST Th Pont-Med 2 4,5 0
132. Brachypodium pinnatum POA H Eua(Med) 2,5 4 4
133. Brachypodium sylvaticum POA H Eua(Med) 3 3 4
134. Brassica elongata BRA Th(H) Eua(Cont) 1,5 4 4
135. Brassica nigra BRA Th Eua(Med) 3 4 0
136. Brassica rapa subsp. sylvestris BRA Th Med 3 3 4
137. Bromus commutatus POA Th Eur 0 3 0
138. Bromus hordeaceus POA Th Eua 0 3 0
139. Bromus inermis POA H Eua(Cont) 2,5 4 4
140. Bromus japonicus POA Th Eua(Med) 1,5 3,5 4
141. Bromus riparius POA H Pont-Balc 2 2,5 4,5
142. Bromus squarrosus POA Th Eua(Cont) 1,5 4 4
143. Bromus sterilis POA Th Eua(Med) 2 4 4
144. Bromus tectorum POA Th Eua(Cont) 1,5 3,5 0
145. Bryonia alba CUC H-G Eua 3,5 4 0
146. Bufonia tenuifolia CRY Th subMed 1,5 4,5 4
185
________________________________________________________________________________________
147. Buglossoides arvensis subsp. BOR Th Eua 0 0 4

sibthorpiana
148. Buglossoides purpurocaerulea BOR H-G Euc-Med 2,5 4 4,5
149. Bupleurum rotundifolium API Th Eua(Med) 2 4 4,5
150. Butomus umbellatus BUT HH Eua(Med) 6 3 0
151. Cakile maritima subsp. euxina BRA Th Pont 0 0 0
152. Calamagrostis epigejos POA G Eua(Med) 2 3 0
153. Calepina irregularis BRA Th Pont-Med 2 4 3
154. Calystegia sepium CNV H Eua 5 3 4
155. Camelina microcarpa BRA Th Eua 3 3 0
156. Camelina rumelica BRA Th Eua(Med) 2 4 4
157. Campanula rapunculus CMP TH Eur(Med) 2 4 3
158. Campanula sibirica CMP H Eua(Cont) 2,5 4 4
159. Cannabis sativa var. spontanea CAN Th Eua(Cosm) 2,5 3 4
160. Capsella bursa-pastoris BRA Th Cosm(Med) 3 0 0
161. Cardaria draba subsp. draba BRA H Eua(Med) 2 4 4
162. Carduus acanthoides AST TH Eur(Med) 2 3 0
163. Carduus candicans AST H Pont-Balc 2 3 5
164. Carduus nutans AST TH Eua(Med) 1,5 3 3
165. Carduus pycnocephalus AST TH subMed 1,5 4 4
166. Carduus thoermeri AST TH Pont-Balc 2 4 4
167. Carex acutiformis CYP G-HH Eua 6 3 4
168. Carex brizoides CYP G Euc 3,5 3 2
169. Carex distans CYP H Eua(Med) 4 3 4
170. Carex divisa CYP G Eua 4 3,5 5
171. Carex extensa CYP H Atl-Med 4 3 4,5
172. Carex hallerana CYP H Euc-Anat 1,5 4 4,5
173. Carex hirta CYP G Eua(Med) 0 3 0
174. Carex ligerica CYP G Pont 2 4 4,5
175. Carex michelii CYP H Euc-Anat 2 3 4
176. Carex otrubae CYP H Eua 5 3 0
177. Carex praecox CYP G Eua(Cont) 2 3 3
178. Carex remota CYP H Circ 4,5 3 3
179. Carex riparia CYP G(HH) Eua 5 4 4
180. Carex spicata CYP H Circ 0 3 0
181. Carex vulpina CYP H Eua 4 3 4
182. Carpinus orientalis COR Ph Balc-Cauc 3 4 4,5
183. Carthamus lanatus AST Th Pont-Med 2,5 4 0
184. Celtis australis ULM Ph Med 2 4,5 4
185. Centaurea alba subsp. caliacrae AST TH-H Pont-Balc 1,5 4 4,5
186. Centaurea arenaria subsp. AST H Pont-Pan- 2 4 4,5
borysthenica Balc
187. Centaurea cyanus AST Th Med(Cosm) 3 4 0
186
________________________________________________________________________________________
188. Centaurea diffusa AST Th Eua(Cont) 2 4 0

189. Centaurea iberica AST Th Pont-Med 1,5 4 0
190. Centaurea napulifera subsp. AST H(G) Balc 2,5 4 4
thirkei
191. Centaurea salonitana AST H Pont-Balc 2 4 4
192. Centaurea solstitialis AST TH Med 2 4 0
193. Centaurea stenolepis subsp. AST H Pan-Balc 2,5 3 2
stenolepis
194. Centaurea thracica AST H Balc-Anat 1 4 4
195. Centaurea varnensis AST H Balc 2 4 4
196. Centaurium erythraea GEN Th-TH Balc 3 3 2
197. Centaurium pulchellum GEN Th-TH Eua(Med) 3 3,5 4
198. Centaurium spicatum GEN Th-TH Pont-Med 4 3,5 4,5
199. Cephalaria transylvanica DPS Th Pont-Med 2 3,5 4
200. Cephalaria uralensis DPS H Pont-Pan 1,5 4 4,5
201. Cerastium brachypetalum CRY Th Med 3 3 0
202. Cerastium fontanum subsp. CRY Ch-H Eur 3 0 0
vulgare
203. Cerastium glomeratum CRY Th Cosm 2,5 3 0
204. Cerastium gracile CRY Th Pont-Balc 1,5 4 4
205. Cerastium pumilum subsp. CRY Th Eur 2 3 0
glutinosum
206. Cerastium pumilum subsp. CRY Th Eur 2 3 0
pumilum
207. Cerastium semidecandrum CRY Th Eur 2 3,5 0
208. Ceratocephala testiculata RAN Th Eua(Cont) 2 4 4,5
209. Ceratophyllum demersum CER HH(Hd) Cosm 6 3 0
210. Cerinthe minor subsp. auriculata BOR Th-TH Pont-Med 3 3 0
211. Chaerophyllum bulbosum API TH-H Eur(Cont) 4 3,5 4,5
212. Chamaecytisus jankae FAB Ph Balc 1 4,5 4
213. Chamomilla recutita AST Th Eua(Med) 2,5 3,5 5
214. Chelidonium majus PAP H Eua 3 3 4
215. Chenopodium album CHN Th Cosm 3 3 0
216. Chenopodium botrys CHN Th Cosm 3,5 4 0
217. Chenopodium glaucum CHN Th Eua 3,5 4 0
218. Chenopodium murale CHN Th Cosm 2,5 4 0
219. Chenopodium opulifolium CHN Th Eua 2 3,5 4
220. Chenopodium strictum CHN Th Eua(Cont) 2,5 4 0
221. Chondrilla juncea AST H Eua 1,5 3,5 4
222. Chorispora tenella BRA Th Eua 2 4 4
223. Chrysopogon gryllus POA H Med 1,5 4 4
224. Cichorium intybus subsp. intybus AST H Eua 3 0 3
225. Cirsium alatum AST G Pont 2 3 4,5
187
________________________________________________________________________________________
226. Cirsium arvense AST G Eua(Med) 2,5 3 0

227. Cirsium canum AST G Eua(Cont) 4,5 3 4,5
228. Cirsium vulgare AST Th Eua 3 3 0
229. Cladium mariscus CYP HH Cosm 6 0 5
230. Clematis vitalba RAN Ph Euc(Med) 3 3 3
231. Clinopodium vulgare LAM H Circ 2,5 3 3
232. Clypeola jonthlaspi BRA Th Med 1,5 4 4,5
233. Colutea arborescens FAB Ph Euc-Med 2 4,5 4,5
234. Conium maculatum API Th-TH Eua 3 3 3
235. Consolida orientalis RAN Th Eua(Cont) 2,5 4 4,5
236. Consolida regalis subsp. regalis RAN Th Eua 2 4 4
237. Convolvulus arvensis CNV H(G) Cosm 2,5 3,5 3,5
238. Convolvulus cantabrica CNV H Pont-Med 1,5 3,5 4
239. Convolvulus lineatus CNV H Pont-Med 1,5 4 4,5
240. Convolvulus persicus CNV H Pont-Casp 2 4,5 4,5
241. Corispermum nitidum CHN Th Pont-Pan 2 4 0
242. Cornus mas CRN Ph Pont-Med- 2 3,5 4
Euc
243. Cornus sanguinea CRN Ph Eua 3 3 4
244. Coronilla emerus subsp. FAB Ph Med-Euc 2 3,5 4,5
emeroides
245. Coronilla scorpioides FAB Th Med 1,5 4,5 4
246. Coronilla varia FAB H Euc(Med) 2 3 4
247. Coronopus squamatus BRA Th Med 3,5 4 4
248. Corydalis solida FUM G Eur 3 3 4
249. Corylus avellana COR Ph Eur 3 3 3
250. Cotinus coggygria ANA Ph Pont-Med 2 4,5 4
251. Crambe maritima BRA H Atl 2 4,5 4,5
252. Crataegus monogyna ROS Ph Eur 2,5 3,5 3
253. Crepis foetida subsp. rhoeadifolia AST Th Pont-Med 2,5 3,5 3
254. Crepis nicaeensis AST TH Med 2 0 4
255. Crepis pulchra AST Th Eua(Med) 2 4 3
256. Crepis sancta AST TH Pont-Balc 1,5 4 4
257. Crepis setosa AST Th Atl-Med 2 3 3
258. Crithmum maritimum API H subMed 1,5 5 4,5
259. Crocus pallasii IRI G Pont-Balc 1,5 4,5 4
260. Cruciata laevipes RUB H Eua 2,5 3 3
261. Cruciata pedemontana RUB Th Med 2 3,5 4
262. Crupina vulgaris AST Th Pont-Med 2 3,5 0
263. Crypsis aculeata POA Th Eua 3,5 4 4
264. Cuscuta approximata CUS Th Eur 1,5 4 0
265. Cuscuta europaea subsp. CUS Th Eua 4 0 0
europaea
188
________________________________________________________________________________________
266. Cynanchum acutum ASC H Pont-Med 2,5 4 0

267. Cynodon dactylon POA G(H) Cosm 2 3,5 0
268. Cynoglossum creticum BOR TH Med 2 4 4
269. Cynoglossum officinale BOR TH Eua 3 3 3
270. Cyperus flavescens CYP Th Cosm 4,5 0 4
271. Cyperus glomeratus CYP HH Eua(Med) 5 3 4
272. Cyperus pannonicus CYP Th Eua(Cont) 4,5 4 5
273. Dactylis glomerata subsp. POA H Eua(Med) 3 0 4
glomerata
274. Dasypyrum villosum POA Th Med 2 2,5 4,5
275. Datura stramonium SOL Th Cosm 3,5 4 4
276. Daucus carota subsp. carota API TH Eua(Med) 2,5 3 0
277. Daucus guttatus subsp. zahariadii API Th Balc 2 4 0
278. Descurainia sophia BRA Th Eua 2,5 4 4
279. Dianthus bessarabicus CRY H Pont 1,5 4 4
280. Dianthus giganteus CRY H Balc 2,5 3 4
281. Dianthus leptopetalus CRY H Pont-Balc 1,5 4 4,5
282. Dianthus membranaceus CRY H Pont 2 4 4,5
283. Dianthus monadelphus subsp. CRY H Balc 1,5 4 4,5
pallens
284. Dianthus pseudarmeria CRY Th(TH) Pont-Balc 1,5 4 4,5
285. Dichanthium ischaemum POA H Eua(Med) 1,5 5 3
286. Digitalis lanata SCR TH Balc-Pan 1,5 4 4,5
287. Digitaria ischaemum POA Th Circ 1,5 0 4
288. Digitaria sanguinalis subsp. POA Th Cosm 1,5 0 4
sanguinalis
289. Diplotaxis muralis BRA Th Med 2,5 4,5 4,5
290. Diplotaxis tenuifolia BRA H(Ch) Med 2 4 0
291. Dipsacus fullonum DPS TH Med-Euc 3,5 3,5 4
292. Draba muralis BRA Th Eur(Med) 2,5 3,5 4,5
293. Ecballium elaterium CUC Th Med 0 5 4,5
294. Echinochloa crus-galli POA Th Cosm 4 0 3
295. Echinops ritro subsp. ruthenicus AST H Pont-Pan- 1,5 4 4,5
Balc
296. Echinops sphaerocephalus AST H Eua(Cont) 2 3 3
297. Echium italicum BOR H Med 2,5 4 3
298. Echium vulgare BOR Th Eua 2 3 4
299. Eleocharis palustris CYP G(HH) Cosm 5 0 4
300. Eleocharis uniglumis CYP G(HH) Eua 5 0 0
301. Elymus caninus POA H Eua(Med) 3,5 0 4
302. Elymus elongatus subsp. elongatus POA H Pont-Med 3 4 4,5
303. Elymus farctus subsp. POA H Pont 3 5 5
bessarabicus
189
________________________________________________________________________________________
304. Elymus hispidus subsp. hispidus POA G Eua(Cont) 2 4,5 4

305. Elymus pycnanthus POA G Atl-Med 2,5 4,5 4,5
306. Elymus repens POA G Circ 0 0 0
307. Ephedra distachya subsp. EPH Ph Eua(Cont) 2 4,5 4,5
monostachya
308. Epilobium hirsutum ONA H Eua(Med) 4 3 3
309. Epilobium parviflorum ONA H Eua 5 3 4,5
310. Epilobium tetragonum subsp. ONA H Eur 0 3,5 0
lamyi
311. Equisetum arvense EQU G Cosm 3 3 0
312. Equisetum fluviatile EQU HH Circ 5 3 0
313. Equisetum hyemale EQU G Circ 3,5 2,5 4
314. Equisetum ramosissimum EQU G Cosm 2 0 0
315. Equisetum telmateia EQU G Circ 3,5 2 0
316. Eragrostis minor POA Th Euc(Med) 3 3,5 0
317. Eragrostis pilosa POA Th Euc(Med) 3 3,5 0
318. Erodium ciconium GER Th Eua 2 4 4,5
319. Erodium cicutarium GER Th Cosm 2,5 0 0
320. Erophila verna subsp. verna BRA Th Eua(Med) 2,5 3,5 0
321. Eryngium campestre API H Pont-Med 1 5 4
322. Eryngium maritimum API H Atl-Med 2 4 5
323. Erysimum bulgaricum BRA Th Balc(Moes) 1,5 3 4
324. Erysimum cuspidatum BRA Th(TH) Eua 1,5 3 4
325. Erysimum diffusum BRA Th Eua(Cont) 1,5 3 4
326. Erysimum repandum BRA Th Eua(Cont) 2,5 4 4,5
327. Euonymus europaeus CEL Ph Eur 3 3 3
328. Euonymus verrucosus CEL Ph Eur 2,5 3 4
329. Eupatorium cannabinum AST H Eua 4 3 3
330. Euphorbia agraria EUP H Pont-Med 2 4 0
331. Euphorbia cyparissias EUP H Eua 2 3 4
332. Euphorbia dobrogensis EUP H Balc 1,5 5 5
333. Euphorbia esula EUP H Eua 2 3 3
334. Euphorbia helioscopia EUP Th Eua 3 3 0
335. Euphorbia myrsinites EUP H-Ch Med 1 5 4,5
336. Euphorbia nicaeensis EUP H Pont-Pan- 1,5 5 5
Balc-Anat
337. Euphorbia paralias EUP Ch Atl-Med 2,5 3,5 5
338. Euphorbia peplis EUP Th Atl-Med 3 4 5
339. Euphorbia seguieriana EUP H Eua 1 3,5 4
340. Falcaria vulgaris API TH Eua(Med) 2 4 4
341. Fallopia convolvulus PLG Th Circ 2,5 3 3
342. Festuca arenicola POA H Pont 1,5 4,5 4,5
190
________________________________________________________________________________________
343. Festuca arundinacea subsp. POA H Euc 4 3 4

orientalis
344. Festuca pseudovina POA H Eua(Cont) 2 4 4
345. Festuca valesiaca POA H Eua(Cont) 1 5 4
346. Ficus carica MOR Ph Med 2 5 4
347. Filago arvensis AST Th Eua(Med) 1 3 0
348. Filipendula vulgaris ROS H Eua 2,5 3 4,5
349. Fragaria viridis ROS H Eur(Cont) 2 4 3
350. Frankenia pulverulenta FRA Th Pont-Med 4 4 5
351. Fraxinus ornus OLE Ph Med 1,5 3,5 5
352. Fumaria kralikii FUM Th Med 2,5 4,5 4
353. Fumaria officinalis FUM Th Eur 3 0 3,5
354. Fumaria rostellata FUM Th Euc-Balc 3 0 3,5
355. Fumaria schleicheri FUM Th Eua(Med) 2,5 4 4
356. Fumaria vaillanti FUM Th Eua 2,5 3,5 4,5
357. Gagea pratensis LIL G Euc 2 3 3
358. Gagea pusilla LIL G Eua(Cont) 1,5 3,5 4
359. Galanthus elwesii AML G Balc 3 4,5 3
360. Galega officinalis FAB H Pont-Med 4,5 3 4
361. Galeopsis tetrahit LAM Th Eur 2,5 3 2
362. Galium album subsp. RUB H Eur 2,5 2,5 3
pycnotrichum
363. Galium aparine RUB Th Circ 3 3 3
364. Galium flavescens RUB H Dac-Balc 2 4 5
365. Galium glaucum RUB H Euc 2 4 4
366. Galium humifusum RUB H Pont-Balc 2 4 4,5
367. Galium palustre subsp. palustre RUB H Circ 5 3 0
368. Galium spurium RUB Th Circ 3 0 4,5
369. Galium verticillatum RUB Th subMed 1 3,5 4,5
370. Galium verum subsp. verum RUB H Eua 2,5 2,5 0
371. Geranium columbinum GER Th Eua 2 3,5 4
372. Geranium dissectum GER Th Eua 3 3,5 0
373. Geranium lucidum GER Th-TH Eua(Med) 4 2,5 4
374. Geranium molle GER Th Eua(Med) 2 3,5 3
375. Geranium pusillum GER Th Eur(Med) 2,5 3 0
376. Geranium pyrenaicum GER H Med 3 3 0
377. Geranium robertianum GER Th-TH Cosm 3,5 3 3
378. Geranium rotundifolium GER Th Eua(Med) 2 3,5 4
379. Geranium tuberosum GER G subMed 1,5 3 3
380. Geum urbanum ROS H Eua(Med) 3 3 4
381. Glaucium corniculatum PAP Th Med 2 4 3
382. Glaucium flavum subsp. flavum PAP Th Atl-Med 1,5 4 3
191
________________________________________________________________________________________
383. Glaucium flavum subsp. PAP Th Balc 1,5 4 3

leiocarpum
384. Glyceria maxima POA H(HH) Circ 5 3 4
385. Glycyrrhiza echinata FAB H Pont-Med 4 4 0
386. Gnaphalium luteo-album AST Th Cosm 4 3,5 3
387. Goniolimon besseranum PLB H Pont 1,5 4,5 4
388. Gratiola officinalis SCR H Eua 4,5 3 4
389. Gypsophila muralis subsp. muralis CRY Th Eua(Cont) 2 3 2
390. Gypsophila pallasii CRY H Pont 1 4 4,5
391. Gypsophila perfoliata CRY Ch Pont 1,5 4 5
392. Halimione pedunculata CHN Th Eua(Med) 0 4 5
393. Haplophyllum suaveolens RUT H Pont-Balc 1 4,5 4,5
394. Hedera helix ARA Ph Atl-Med 3 3 3
395. Helianthemum salicifolium CIS Th Med 1,5 4,5 4
396. Heliotropium europaeum BOR Th Med-Euc 2 4 0
397. Herniaria incana CRY H Eua(Med) 2 3,5 4,5
398. Hesperis tristis BRA H Pont 2 3,5 3
399. Holosteum umbellatum subsp. CRY Th Eua(Med) 2 3,5 0
umbellatum
400. Hordeum bulbosum POA G Med 2 4 4,5
401. Hordeum hystrix POA Th Eua(Cont) 2 4 4,5
402. Hordeum marinum POA Th Atl-Med 2 4 3
403. Hordeum murinum subsp. POA Th Eua(Med) 2,5 4 0
murinum
404. Hornungia petraea BRA Th Med 1,5 4 5
405. Humulus lupulus CAN H Eua 3,5 3 4
406. Hyacinthella leucophaea LIL G Pan-Balc 2 3,5 4,5
407. Hydrocharis morsus-ranae HYD HH(Hd) Eua 6 3 3
408. Hymenolobus procumbens BRA H Cosm 2 4 4,5
409. Hyoscyamus niger SOL TH Eua(Med) 3 3 4
410. Hypecoum procumbens PAP Th Med 1,5 5 4,5
411. Hypecoum torulosum PAP Th Med 1,5 5 4,5
412. Hypericum elegans HYP H Eua(Cont) 3 3 0
413. Hypericum perforatum HYP H Eua 3 3 0
414. Inula britannica AST TH(H) Eua(Med) 3 3 0
415. Inula conyza AST H Eur(Med) 2 3 4
416. Inula ensifolia AST H Pont-Pan 1,5 3,5 4
417. Inula germanica AST H Pont-Pan 1,5 3,5 4
418. Inula oculus-christi AST H Pont-Pan 1,5 3,5 4
419. Iris pseudacorus IRI G Eur 5,5 0 0
420. Iris pumila IRI G Pont-Pan- 2 4 4
Balc
421. Iris sintenisii IRI G Balc-Anat 2 4 4
192
________________________________________________________________________________________
422. Jasminum fruticans OLE Ph Med 1 4,5 4

423. Juglans regia JUG Ph Balc-Cauc- 3 4 4
Anat
424. Juncus articulatus JUN H Circ 5 2 0
425. Juncus bufonius JUN Th Cosm 4,5 0 3
426. Juncus compressus JUN G Eua 4 3 4
427. Juncus gerardi JUN G Circ 4,5 3 5
428. Juncus littoralis JUN H Pont-Med 4 3,5 4,5
429. Juncus maritimus JUN G(HH) Cosm 4 0 4,5
430. Jurinea consanguinea subsp. AST H Pont-Balc 2 4 4,5
arachnoidea
431. Jurinea tzar-ferdinandii AST H Balc(Dobr) 1 4 4,5
432. Kickxia elatine SCR Th Euc-Med 2 3 4
433. Knautia tulceanensis DPS H Dobr(End) 2 4 4
434. Koeleria glauca subsp. glauca POA H Eua(Cont) 2 4 4,5
435. Koeleria lobata POA H Pont-Balc 2 4 4,5
436. Koeleria nitidula POA H Balc(Moes) 2 4 4,5
437. Koeleria splendens POA H Pont-Med 2 0 4,5
438. Laburnum anagyroides FAB Ph Eur-Med 3 3 3,5
439. Lactuca quercina AST TH Euc 2,5 3,5 4
440. Lactuca saligna AST Th-TH Med 1,5 4 4
441. Lactuca serriola AST TH Eua(Med) 1,5 3,5 0
442. Lactuca tatarica AST H Eua(Cont) 0 4 4,5
443. Lactuca viminea AST TH Eua(Med) 2 4 4
444. Lamium amplexicaule LAM Th Eua(Med) 2,5 3,5 0
445. Lamium purpureum LAM Th Eua 3 0 0
446. Lappula barbata BOR Th-TH Pont-Med 2 3,5 4
447. Lappula marginata BOR Th Eua(Cont) 2 4 4
448. Lappula squarrosa BOR Th Eua 1,5 3,5 4
449. Lapsana communis subsp. AST TH(TH) Eua(Med) 2,5 3 3
communis
450. Laserpitium latifolium API H Eur 0 0 4
451. Lathyrus aphaca FAB Th Med 3 3 3
452. Lathyrus cicera FAB Th Med 2,5 4 4
453. Lathyrus tuberosus FAB H Eua(Med) 2 4 4
454. Lavatera thuringiaca MLV H Eua(Cont) 2,5 3 0
455. Legousia speculum-veneris CMP Th Med 2,5 4 4,5
456. Lembotropis nigricans FAB Ph Euc 2,5 3,5 2
457. Lemna minor LMN HH(Hd Cosm 6 3 0
458. Lemna trisulca LMN HH(Hd) Cosm 6 3 4
459. Leontodon crispus subsp. crispus AST H Eua 2 4 4
460. Leontodon hispidus subsp. AST H Eua 2,5 0 0
hispidus
193
________________________________________________________________________________________
461. Leonurus cardiaca subsp. LAM H Eua 3 3 3

cardiaca
462. Lepidium campestre BRA Th Eur(Med) 2,5 3 0
463. Lepidium latifolium BRA H Eua 4,5 3 5
464. Lepidium perfoliatum BRA Th-TH Eua(Cont) 2 4 3
465. Lepidium ruderale BRA Th-TH Eua 2 3,5 0
466. Leymus racemosus subsp. POA H Pont 1,5 4 5
sabulosus
467. Ligustrum vulgare OLE Ph Eua(Med) 2,5 3 3
468. Limonium bellidifolium PLB H Eua(Cont) 3,5 4 5
469. Limonium gmelinii PLB H Eua(Cont) 3,5 4 4
470. Limonium latifolium PLB H Pont-Med 4 3,5 4
471. Limonium meyeri PLB H Pont 3,5 4 4
472. Linaria genistifolia subsp. SCR H Eua(Cont) 1 3,5 5
genistifolia
473. Linaria vulgaris SCR H Eua 2 3 3
474. Linum austriacum LIN H Eua(Cont) 1,5 3,5 4
475. Linum perenne LIN H Eua(Cont) 0 3,5 4
476. Linum strictum subsp. LIN Th Med 1,5 4,5 4
corymbulosum
477. Linum tauricum LIN H Pont-Balc 2 3,5 4
478. Linum tenuifolium LIN H Pont-Med- 2 4 5
Euc
479. Lolium perenne POA H Cosm 3 3 0
480. Lolium rigidum subsp. lepturoides POA Th subMed 1,5 4 4
481. Lotus corniculatus FAB H Eua 2,5 0 0
482. Lotus glaber FAB H Eua(Med) 3,5 3 4
483. Lycopus europaeus LAM H(HH) Eua 5 3 0
484. Lycopus exaltatus LAM H-HH Eua(Cont) 5 3 0
485. Lysimachia nummularia PRI Ch Eur 4 3 3
486. Lysimachia vulgaris PRI H(HH) Eua 5 2 0
487. Lythrum salicaria LYT H Circ 4 2,5 0
488. Lythrum virgatum LYT H Eua(Cont) 4,5 3,5 4
489. Malus domestica ROS Ph Eur 3,5 3 4
490. Malva neglecta MLV Th Eur(Med) 3 3 3
491. Malva pusilla MLV Th Eua(Med) 3,5 3 3
492. Malva sylvestris subsp. sylvestris MLV TH(H) Eua(Cosm) 3 3 3
493. Marrubium peregrinum LAM H Eua(Med) 2 4 0
494. Marrubium vulgare LAM H Eua(Med) 1 4 4
495. Matricaria perforata AST Th-TH Eua 0 0 3,5
496. Matthiola odoratissima BRA H Taur-Dobr 1 4 4,5
497. Medicago arabica FAB Th Atl-Med 2 4,5 5
498. Medicago lupulina FAB TH(H) Eua 2,5 3 4
194
________________________________________________________________________________________
499. Medicago marina FAB H Pont-Med 2 4 4,5

500. Medicago minima FAB Th Eua(Med) 1,5 4 4
501. Medicago orbicularis FAB Th Med 1,5 4,5 4,5
502. Medicago rigidula FAB Th Med 2 4 3
503. Medicago sativa subsp. falcata FAB H Eua 2 3 5
504. Medicago sativa subsp. sativa FAB Ch-H Eua(Cont) 2 3 5
505. Melica ciliata subsp. ciliata POA H Eur(Med) 1,5 4 4
506. Melilotus alba FAB Th Eua 2,5 3 0
507. Melilotus officinalis FAB Th Eua 2,5 3,5 0
508. Melissa officinalis LAM H Med 2 4 0
509. Mentha aquatica LAM H(HH) Eur 5 3 0
510. Mentha arvensis subsp. arvensis LAM H (G) Circ 3 3 0
511. Mentha longifolia LAM H-G Eua(Med) 4,5 3 4
512. Mentha spicata LAM H Atl-Med 3 3 0
513. Mercurialis annua EUP Th Cosm 2,5 4 4
514. Merendera sobolifera LIL G Eua(Cont) 3 4,5 5
515. Milium vernale POA Th Pont-Med 2 4,5 4,5
516. Minuartia bilykiana CRY Th Pont 1,5 4 4
517. Minuartia glomerata CRY Th Pont-Pan- 1 4 4
Balc-Anat
518. Minuartia setacea CRY Ch Pont 1,5 0 4
519. Muscari racemosum subsp. LIL G Euc(Med) 1,5 4 5
racemosum
520. Myagrum perfoliatum BRA Th(TH) Med 2 4 3
521. Myosotis arvensis subsp. arvensis BOR TH Eua 3 3 0
522. Myosotis ramosissima BOR Th Eur 2 3,5 4
523. Myosotis scorpioides BOR H Eua 5 3 0
524. Myosotis stricta BOR Th Eua(Med) 2 0 2,5
525. Myosoton aquaticum CRY Th(TH) Eua(Med) 4 3 0
526. Myrrhoides nodosa API Th Med 1,5 4,5 4,5
527. Nasturtium officinale BRA HH Cosm 5 2,5 4
528. Nectaroscordum siculum subsp. LIL G subMed 3,5 3,5 3,5
bulgaricum
529. Nepeta cataria LAM H Eua(Med) 3 3 4
530. Nigella arvensis RAN Th Pont-Med 2 4 4
531. Nonea atra BOR Th Balc-Anat 2 4 3
532. Odontites verna subsp. serotina SCR Th Eua 3 3 0
533. Oenanthe aquatica API HH(Hd) Eua 6 3 0
534. Onobrychis arenaria FAB H Eua 2 3,5 5
535. Onobrychis gracilis FAB H Pont-Balc 1,5 4 0
536. Ononis pusilla FAB H Med 2,5 4,5 0
537. Ononis spinosa subsp. spinosa FAB Ch Eur(Med) 0 3,5 0
538. Onopordum acanthium AST TH Eua(Med) 2,5 4 4
195
________________________________________________________________________________________
539. Onopordum tauricum AST TH Balc-Taur 2 4 4

540. Onosma heterophylla BOR H Dac-Balc 2 3,5 4
541. Opopanax chironium API H Balc 1 5 4,5
542. Orchis laxiflora subsp. elegans ORC G Pont-Pan 4 3 0
543. Orlaya grandiflora API Th Euc-Med 2 3,5 4
544. Ornithogalum comosum LIL G Euc(Med) 2 4 4
545. Ornithogalum pyramidale LIL G Med 2,5 4 4
546. Ornithogalum refractum LIL G Pont-Pan- 2 3,5 4
Balc-Anat
547. Orobanche arenaria ORO G Pont-Med 2 4 0
548. Orobanche caryophyllacea ORO G Med-Euc 2 4 0
549. Orobanche cernua ORO Th(G) Euc 2,5 4,5 0
550. Orobanche lutea ORO G Eua(Med) 2 3 4
551. Orobanche ramosa ORO Th(G) Euc-Med 3 4 0
552. Paeonia peregrina PAE H(G) Balc 2 3,5 5
553. Paeonia tenuifolia PAE G Pont-Balc 2,5 4,5 4
554. Paliurus spina-christi RHA Ph Med 1 4,5 5
555. Papaver dubium subsp. dubium PAP Th Med 2 3,5 3
556. Papaver hybridum PAP Th Eua 3 3,5 4
557. Papaver rhoeas subsp. rhoeas PAP Th Cosm 3 3,5 4
558. Parietaria lusitanica subsp. URT Th Pont-Balc 1,5 4,5 4
serbica
559. Parietaria officinalis URT H Med 4 3,5 4
560. Pastinaca sativa API TH-H Eua 3 4 4
561. Periploca graeca ASC Ph Med 3 4 0
562. Petrorhagia prolifera CRY Th Pont-Med 1,5 4 3
563. Peucedanum arenarium API H Pont-Pan- 1,5 4,5 4,5
Balc
564. Phleum paniculatum POA H Eua(Cont) 2 3 4
565. Phleum phleoides POA H Eua(Cont) 2 3 4
566. Phleum subulatum POA Th Pont-Med 1,5 4 4
567. Phragmites australis s.l. POA HH Cosm 6 0 4
568. Picnomon acarna AST Th Med 1,5 4 4
569. Picris hieracioides subsp. AST TH-H Eua 1,5 3 4
hieracioides
570. Pimpinella peregrina API Th Pont-Med 2 4 4
571. Pimpinella tragium subsp. API H Med 1,5 4,5 4,5
lithophila
572. Piptatherum holciforme POA H Taur-Balc 1 4,5 4,5
573. Pisum sativum subsp. elatius FAB Th Med 2 4 4
574. Plantago altissima PLA H Euc 4 3 4
575. Plantago arenaria PLA Th Balc 2 4 0
576. Plantago cornuti PLA H Eur(Med) 4 3 5
196
________________________________________________________________________________________
577. Plantago lanceolata subsp. PLA H Eua 3 0 0

lanceolata
578. Plantago major subsp. major PLA H Eua 3 0 0
579. Plantago major subsp. winteri PLA H Eur 3 0 0
580. Plantago maritima subsp. PLA H Eua 4 0 5
maritima
581. Plantago media PLA H Eua 2,5 0 4,5
582. Plumbago europaea PLB H Med 1 5 4
583. Poa angustifolia POA H Eua 2 3 0
584. Poa annua POA TH(TH) Cosm 3,5 0 0
585. Poa bulbosa POA H Eua 1,5 3,5 4
586. Poa compressa POA H Eur 1,5 3 0
587. Poa palustris POA H Circ 5 4 2
588. Poa pratensis POA H Circ(Cosm) 3 0 0
589. Poa trivialis subsp. sylvicola POA H Eua(Med) 4 3,5 4
590. Polygala comosa PLY H-Ch Eur 2 4 4
591. Polygala major PLY H Pont-Med 2 3 4,5
592. Polygonum amphibium PLG HH Cosm 6 3 0
593. Polygonum arenarium subsp. PLG Th Pont-Pan 1 3,5 0
arenarium
594. Polygonum aviculare PLG Th Cosm 2,5 0 3
595. Polygonum hydropiper PLG Th Circ 5 3 4
596. Polygonum lapathifolium subsp. PLG Th Cosm 4 0 3
lapathifolium
597. Polygonum maritimum PLG H Med 2 4,5 5
598. Polygonum mite PLG Th Eur(Med) 5 3 4
599. Polygonum oxyspermum subsp. PLG Th-TH Eur(Med) 2 4,5 4,5
raii
600. Polypogon monspeliensis POA Th Med 4 4 5
601. Populus alba SAL Ph Eua 3,5 3 3
602. Populus canescens SAL Ph Eur 3,5 3 3
603. Populus nigra SAL Ph Eua 4 3 4
604. Portulaca oleracea subsp. POR Th Cosm 3 0 0
oleracea
605. Potamogeton crispus POT HH Cosm 6 3,5 4
606. Potamogeton pectinatus POT HH(Hd) Cosm 6 3 4,5
607. Potentilla anserina ROS H Cosm 4 3 4
608. Potentilla argentea subsp. ROS H Eua 2 4 2
argentea
609. Potentilla astracanica ROS H Pont-Balc- 2 4 4
Anat
610. Potentilla pedata ROS H Eur(Med) 1,5 4 4
611. Potentilla recta subsp. recta ROS H Eur(Cont) 1,5 3,5 4
197
________________________________________________________________________________________
612. Potentilla reptans ROS H Eur 2,5 4 4

613. Potentilla supina ROS TH(H) Eua(Med) 4 3 0
614. Prunus cerasifera ROS Ph Pont-Balc 2 4 0
615. Prunus mahaleb ROS Ph Med 2 3 4,5
616. Prunus spinosa subsp. spinosa ROS Ph Eur(Med) 2 3 3
617. Prunus tenella ROS Ph Eua 2 4 4,5
618. Psilurus incurvus POA Th Med 1,5 4 4
619. Puccinellia distans subsp. distans POA H Eua(Cont) 0 0 4
620. Puccinellia distans subsp. limosa POA H Pont-Pan 3,5 0 5
621. Puccinellia festuciformis subsp. POA H Pont-Med 0 4 5
convoluta
622. Puccinellia festuciformis subsp. POA H Pan 3 4 5
intermedia
623. Pulicaria dysenterica AST H Euc 3,5 3 4
624. Pulicaria vulgaris AST Th Eua(Med) 4 3 3
625. Pyrus elaeagrifolia ROS Ph Anat-Balc 2 5 4
626. Quercus pubescens FAG Ph Med 1,5 5 5
627. Ranunculus acris RAN H Eua(Med) 3,5 0 0
628. Ranunculus aquatilis subsp. RAN HH(Hd) Cosm 6 4 0
aquatilis
629. Ranunculus arvensis RAN Th Eua(Med) 3 3 0
630. Ranunculus ficaria s.l. RAN H(G) Eua(Med) 3,5 3 3
631. Ranunculus illyricus RAN H Pont-Med 2,5 4 4
632. Ranunculus oxyspermus RAN H Balc-Cauc 2,5 3 3
633. Ranunculus polyanthemos subsp. RAN H Eua(Cont) 2,5 3 3
polyanthemoides
634. Ranunculus repens RAN H Eua(Med) 4 0 0
635. Ranunculus rionii RAN HH Eua(Med) 6 3 0
636. Ranunculus sardous RAN Th Eur 3 3 4
637. Ranunculus sceleratus RAN Th Circ 4,5 3 4
638. Raphanus raphanistrum subsp. BRA Th Med(Cosm) 2,5 3 0
raphanistrum
639. Rapistrum perenne BRA TH(H) Pont-Med 2 3,5 4
640. Rapistrum rugosum subsp. BRA Th Med 2,5 4 4
orientale
641. Reseda lutea RES TH(H) Eua(Med) 2 3 0
642. Reseda luteola RES TH Eua(Med) 2 3 0
643. Rhagadiolus stellatus AST TH Balc 2,5 3 3
644. Rhus coriaria ANA Ph Balc 1 5 4
645. Rorippa amphibia BRA HH Eua(Med) 5 3 4
646. Rosa canina ROS Ph Eur 2 3 3
647. Rosa corymbifera ROS Ph Eur 2,5 3 3
648. Rosa tomentosa ROS Ph Eur 2 4 3
198
________________________________________________________________________________________
649. Rubus caesius ROS Ph Eur 4,5 3 4

650. Rubus candicans ROS Ph Med 2,5 2,5 0
651. Rumex conglomeratus PLG H Eua(Med) 4 4 4
652. Rumex crispus PLG H Eua 4 3 0
653. Rumex hydrolapathum PLG HH(Hd) Eur 6 4 4
654. Rumex longifolius PLG H Circ 3 4 3
655. Rumex maritimus PLG Th Cosm 5 3,5 4,5
656. Rumex obtusifolius PLG H Eur 4 0 3
657. Rumex palustris PLG Th-TH Eua 5 3 4
658. Rumex patientia subsp. patientia PLG H Eua(Cont) 3 4 0
659. Rumex pulcher PLG Th(TH) Atl-Med 4 3 3
660. Rumex stenophyllus PLG H Eua(Cont) 4,5 3 4
661. Rumex tuberosus PLG H Eua(Cont) 2 4 4,5
662. Ruppia maritima RUP HH(Hd) Cosm 6 3 4,5
663. Ruscus aculeatus LIL G-Ch Pont-Med 2,5 4 3
664. Ruta graveolens RUT H Med 2 4,5 4,5
665. Sagina procumbens CRY H(Ch) Circ 4 4 3
666. Salicornia europaea CHN Th Cosm 4 0 5
667. Salsola kali subsp. ruthenica CHN Th Eua 0 4 4
668. Salsola kali subsp. tragus CHN Th Pont-Med 0 4 4
669. Salvia aethiopis LAM TH(H) Pont-Med 2 5 0
670. Salvia amplexicaulis LAM H Balc-Anat 2 5 4
671. Salvia austriaca LAM H Pont-Pan 2 3,5 4
672. Salvia nemorosa subsp. tesquicola LAM H Pont-Balc 2 4 4
673. Salvia nutans LAM H Pont-Pan 1 5 5
674. Salvia verticillata LAM H Euc(Med) 2 4 0
675. Salvinia natans SLV HH Eua 6 3 3
676. Sambucus ebulus CPR H Eua(Med) 3 3 3
677. Sambucus nigra CPR Ph Eur 3 3 3
678. Samolus valerandi PRI H Cosm 4,5 3,5 0
679. Sanguisorba minor subsp. minor ROS H Eua 2 3,5 4,5
680. Satureja coerulea LAM Ch Cauc-Balc 1,5 4 4
681. Saxifraga tridactylites SAX Th Eua 2 3,5 4
682. Scabiosa argentea DPS Th Pont-Balc 1 4,5 4
683. Scabiosa micrantha DPS Th Pont-Balc 1,5 5 4
684. Scabiosa ochroleuca DPS H Eua(Cont) 2 4 4
685. Scandix australis API Th Med 2 4 4,5
686. Scandix pecten-veneris API Th Atl-Med 2 4 4,5
687. Schoenus nigricans CYP H(HH) Cosm 5 4 3
688. Scirpus holoschoenus CYP G Eua(Med 3,5 3,5 4
689. Scirpus lacustris subsp. lacustris CYP HH Cosm 6 3 4
690. Scirpus lacustris subsp. CYP G(HH) Eua 5 3 4
tabernaemontani
199
________________________________________________________________________________________
691. Scirpus litoralis CYP G(HH) Med 5,5 4 5

692. Scirpus maritimus CYP G(HH) Cosm 4,5 3 5
693. Scirpus triqueter CYP G(HH) Eua 5 4 4
694. Sclerochloa dura POA Th Eua(Med) 2,5 3 3
695. Scleropoa rigida POA Th subMed 2 4 4
696. Scolymus hispanicus AST TH Med 1 5 0
697. Scorzonera hispanica AST H Eua(Med) 2 5 4
698. Scorzonera laciniata AST TH-H Eur(Med) 2 0 4
699. Scorzonera mollis AST H Pont-Balc 2 4 4
700. Scutellaria galericulata LAM H Circ 4 3 4
701. Scutellaria orientalis v.pinnatifida LAM Ch Balc-Cauc 2 4,5 4,5
702. Secale sylvestre POA Th Eua(Cont) 0 3,5 5
703. Sedum caespitosum CRA Th Med 2 4 4
704. Sedum sexangulare CRA Ch Euc(Med) 2 3 0
705. Sedum telephium subsp. maximum CRA H(G) Eua(Med) 2 3 4
706. Sedum urvillei CRA Ch Pont-Pan 1,5 4,5 4,5
707. Senecio borysthenicus AST H Med 2 4 4,5
708. Senecio grandidentatus AST H Pont 1,5 4 4,5
709. Senecio jacobaea subsp. jacobaea AST H Eua 2,5 3 3
710. Senecio vernalis AST Th Eua(Cont) 2,5 4 0
711. Senecio vulgaris AST Th-TH Eua 3 3 0
712. Seseli campestre API H Pont 2,5 4 4
713. Seseli rigidum API H Dac-Balc 1,5 4,5 4,5
714. Seseli tortuosum API TH(H) Pont-Med 2,5 4 4
715. Setaria verticillata POA Th Med 2 4 0
716. Setaria viridis POA Th Eua 2 3,5 0
717. Sherardia arvensis RUB Th Eua 3 3 3
718. Sideritis montana LAM Th Eua 2 4 4
719. Silene borysthenica CRY H Eua 1,5 4 4,5
720. Silene bupleuroides CRY H Pont-Med 1,5 4,5 4
721. Silene caliacrae CRY H Dobr 1,5 4 4
722. Silene conica subsp. conica CRY Th Eua(Med) 1 3,5 4
723. Silene dichotoma CRY Th Pont 2 4 4
724. Silene exaltata CRY H Balc 1,5 4 4,5
725. Silene latifolia subsp. alba CRY Th(TH) Eua 3,5 2 3
726. Silene thymifolia CRY H Med 2 4 4,5
727. Silene vulgaris CRY H(Ch) Eua 3 3 4
728. Sinapis arvensis BRA Th Cosm 3 3 3
729. Sisymbrium loeselii BRA Th Eua(Cont) 2,5 4 3
730. Sisymbrium officinale BRA Th Eua(Med) 2,5 3 3
731. Sisymbrium orientale BRA Th Pont-Med 2,5 4 3
732. Sium latifolium API HH Eua 6 0 4
733. Solanum dulcamara SOL Ch Eua(Med) 4,5 3 4
200
________________________________________________________________________________________
734. Solanum nigrum subsp. nigrum SOL Th Cosm 3 4 0

735. Solidago virgaurea AST H Circ 2,5 2 3
736. Sonchus arvensis subsp. arvensis AST G Cosm 3 0 0
737. Sonchus asper AST Th-TH Cosm 3 0 0
738. Sonchus oleraceus AST Th Cosm 3 0 0
739. Sparganium erectum SPA HH Eua 6 3 0
740. Spergularia marina CRY Th(H) Cosm(Eua) 2 3 2
741. Spergularia media CRY H Eua(Med) 4 0 0
742. Stachys annua LAM Th Eua 3 3,5 3
743. Stachys atherocalyx LAM H Balc 2 4 4,5
744. Stachys germanica LAM H-TH subMed 2 4 3
745. Stachys maritima LAM H Med 2 4,5 5
746. Stachys palustris LAM H Circ 4 3 4
747. Stachys recta LAM H Pont- 2 5 5
subMed
748. Stellaria graminea CRY H Eua 2,5 2 3
749. Stellaria media CRY Th Cosm 3 0 0
750. Sternbergia colchiciflora AML G subMed 1,5 4,5 4
751. Stipa capillata POA H Eua(Cont) 1 5 4
752. Stipa lessingiana POA H Pont-Med 1 4,5 4,5
753. Suaeda maritima subsp. maritima CHN Th Cosm 4,5 3,5 5
754. Symphytum tauricum BOR TH-H Pont-Balc 2 4 4
755. Syrenia cana BRA TH Pont 1,5 4 4
756. Syrenia montana BRA TH Pont-Dobr 1,5 4 4
757. Taeniatherum caput-medusae POA H subMed 2 4 4,5
758. Tamarix smyrnensis TAM Ph subMed 1,5 3 4
759. Tamus communis DIO G Atl-Med 3 3,5 4
760. Tanacetum corymbosum AST Th Eua(Med) 2,5 2,5 3
761. Tanacetum millefolium AST H Balc-Cauc 1,5 4 4
762. Tanacetum vulgare AST H Eua 3 4 4
763. Taraxacum bessarabicum AST H Eua(Cont) 4 3 4
764. Taraxacum erythrospermum AST H Eua(Med) 2 4 4,5
765. Taraxacum officinale AST H Eua(Cosm) 3 0 0
766. Taraxacum serotinum AST H Pont-Pan 2 4 4,5
767. Teucrium chamaedrys LAM Ch Euc(Med) 2 4 4
768. Teucrium polium subsp. capitatum LAM Ch Med 1,5 4 4,5
769. Teucrium scordium subsp. LAM H Eua(Med) 4,5 4 4,5
scordium
770. Thalictrum minus subsp. minus RAN H Eua 2 4 4
771. Thelypteris palustris THL G(HH) Circ 4 0 3
772. Thessium dollineri subsp. dollineri SAN TH Pan-Balc 2 3 0
773. Thlaspi arvense BRA Th Eua(Med) 3 3 4
774. Thlaspi perfoliatum BRA Th-TH Eua 2,5 3,5 4,5
201
________________________________________________________________________________________
775. Thymelaea passerina THY Th Eua(Cont) 1 4 3

776. Thymus glabrescens LAM Ch Pont-Pan 2 4 0
777. Thymus pannonicus LAM Ch Pont-Pan 1,5 3,5 4
778. Thymus zygioides LAM Ch Balc 1,5 4 4,5
779. Tordylium maximum API Th-TH Euc-Med 2 4 0
780. Torilis arvensis subsp. arvensis API Th Euc(Med) 2,5 3,5 4
781. Torilis nodosa API Th Med 2 3,5 4,5
782. Tragopogon brevirostris subsp. AST H Pont 2,5 3 0
podolicus
783. Tragopogon dubius AST TH Euc(Med) 2,5 3,5 0
784. Tragopogon floccosus AST H Euc(Med) 2,5 3 0
785. Tragopogon pratensis subsp. AST TH(H) Euc 3 3 3
orientalis
786. Tragus racemosus POA Th Med 0 0 4
787. Tribulus terrestris ZYG Th Euc(Med) 0 4 4
788. Trifolium angustifolium FAB Th Med 1,5 4,5 4
789. Trifolium arvense subsp. arvense FAB Th Eua(Med) 1,5 3 4
790. Trifolium campestre FAB Th Eur 3 3 0
791. Trifolium echinatum FAB Th Med 1,5 4,5 4
792. Trifolium fragiferum subsp. FAB H Eua 3 3 5
fragiferum
793. Trifolium pratense subsp. pratense FAB H Eua 3 0 0
794. Trifolium repens subsp. repens FAB H Eua 3,5 0 0
795. Trifolium scabrum FAB Th Atl-Med 1,5 4,5 5
796. Triglochin maritima JNG H Circ 4 0 4
797. Triglochin palustre JNG H Circ 5 0 0
798. Trigonella gladiata FAB Th Med 1,5 4,5 4,5
799. Trigonella monspeliaca FAB Th Med 1,5 4,5 4
800. Trigonella procumbens FAB Th Pont-Med 4 4 4,5
801. Tussilago farfara AST G-H Eua 0 3 4
802. Typha angustifolia TYP G(HH) Cosm 6 4 0
803. Typha latifolia TYP G(HH) Cosm 6 3,5 0
804. Typha laxmannii TYP G(HH) Eua(Cont) 5 4 0
805. Typha minima TYP HH Eua 5 0 4,5
806. Ulmus minor ULM Ph Eua 3 3 4
807. Urtica dioica subsp. dioica URT H Cosm 3 3 4
808. Urtica urens URT Th Cosm 3 3 4
809. Utricularia vulgaris LEN HH Circ 6 0 3,5
810. Valeriana officinalis VAL H Eua(Med) 2 2 2
811. Valerianella carinata VAL Th Euc-Med 2,5 4,5 4,5
812. Valerianella locusta VAL Th Euc(Med) 3 3,5 4
813. Valerianella pumila VAL Th Eua(Med) 2 5 3
814. Verbascum banaticum SCR TH Pont-Balc 2 4 4
202
________________________________________________________________________________________
815. Verbascum blattaria SCR H Eua(Med) 2,5 3,5 3

816. Verbascum chaixii subsp. SCR H Pont 2 3 4
orientale
817. Verbascum ovalifolium subsp. SCR TH Pont-Balc- 1,5 4 4
ovalifolium Anat
818. Verbascum phlomoides SCR TH Euc(Med) 2,5 3,5 4
819. Verbascum phoeniceum SCR H Eua(Cont) 2 4 4
820. Verbascum purpureum SCR H Tra-Moes 1,5 4 4
821. Verbascum speciosum SCR TH Pont-Pan- 2 4 4
Balc
822. Verbena officinalis VRB H Cosm 2,5 3 0
823. Veronica anagallis-aquatica SCR H(HH) Circ 5 0 4
824. Veronica arvensis SCR Th Eua 2,5 3 3
825. Veronica austriaca subsp. SCR H Pont-Med- 2 4 4
austriaca Euc
826. Veronica hederifolia SCR Th Eua 2 3 4
827. Veronica polita SCR Th Eua(Med) 2 3 4
828. Veronica prostrata SCR Ch Eua(Cont) 2 4 3
829. Veronica spicata subsp. orchidea SCR H Pont-Pan- 1,5 5 4
Balc
830. Viburnum lantana CPR Ph Euc-Med 2,5 2,5 4
831. Viburnum opulus CPR Ph Circ 4 3 4
832. Vicia cracca FAB H Eua 3 0 3
833. Vicia dalmatica FAB H Pont-Balc 3 0 0
834. Vicia grandiflora FAB Th subMed 3 3 0
835. Vicia hirsuta FAB Th Eua(Med) 2,5 3 0
836. Vicia narbonensis FAB Th Med 2 4,5 4,5
837. Vicia pannonica subsp. pannonica FAB Th Pont-Med 2,5 3,5 4
838. Vicia peregrina FAB Th Med 2 4 4
839. Vicia sativa subsp. amphicarpa FAB Th Med 2 4,5 4
840. Vicia sativa subsp. nigra FAB Th Eua 0 3 0
841. Vicia villosa FAB Th Eur 2,5 3,5 2,5
842. Vinca herbacea APO H Pont 2 5 4
843. Vincetoxicum hirundinaria ASC H Eua 2 4 4
844. Viola arvensis VIO Th Cosm 3 3 0
845. Viola kitaibeliana VIO Th subMed 2 4 4,5
846. Viola tricolor subsp. tricolor VIO Th-TH Eua 3 2 0
847. Vitis sylvestris VIT Ph Pont-Med 3,5 4,5 4,5
848. Vulpia myuros POA Th Eua(Cosm) 1 3,5 2
849. Xanthium strumarium AST Th Eua(Cosm) 3,5 4 3
850. Xeranthemum annuum AST Th Pont-subMed 2 4 3
851. Ziziphora capitata LAM Th Med 1 5 4
852. Zygophyllum fabago ZYG H Med 2 4 4,5
203
________________________________________________________________________________________
Tab. 4 - Lista taxonilor alohtoni din zona litorală Cap Midia – Cap Kaliakra
Nr. Taxoni Fam. Biof. U T R

Crt
853. Acer negundo ACE Ph - - -
854. Ailanthus altissima SMB Ph 0 0 0
855. Alcea rosea MLV H - - -
856. Amaranthus albus AMA Th 3 3 3
857. Amaranthus crispus AMA Th 3 4 3
858. Amaranthus powellii AMA Th - - -
859. Amaranthus retroflexus AMA Th 3 3 0
860. Ambrosia artemisiifolia AST Th 2 0 0
861. Ambrosia trifida AST Th 2 0 4
862. Amorpha fruticosa FAB Ph 3 4 0
863. Anethum graveolens API Th - - -
864. Antirrhinum majus SCR Th - - -
865. Atriplex hortensis CHN Th - - -
866. Avena barbata POA Th 2,5 0 4
867. Avena fatua POA Th 1,5 4 0
868. Brassica juncea BRA Th 2,5 4 4
869. Brassica rapa subsp. oleifera BRA Th - - -
870. Bromus madritensis POA Th
871. Bromus wildenowii POA Th - - -
872. Calendula officinalis AST Th - - -
873. Chamomilla suaveolens AST Th 3 0 0
874. Citrullus lanatus CUC Th - - -
875. Commelina communis COM Th - - -
876. Conyza canadensis AST Th 2,5 0 0
877. Cucurbita pepo CUC Th - - -
878. Cuscuta campestris subsp. campestris CUS Th 3 3 0
879. Cuscuta suaveolens CUS Th 3 3,5 0
880. Elaeagnus angustifolia ELA Ph - - -
881. Eleusine indica POA Th - - -
882. Erigeron anuus subsp. anuus AST Th-TH 4 0 4
883. Euphorbia maculata EUP Th 2 3,5 4,5
884. Foeniculum vulgare API Th - - -
885. Fraxinus americana OLE Ph - - -
886. Galinsoga parviflora AST Th 3 0 3
887. Gleditsia triacanthos FAB Ph - - -
888. Helianthus annuus AST Th - - -
889. Helianthus tuberosus AST G - - -
890. Hordeum distichon POA Th - - -
891. Ipomoea purpurea CNV Th - - -
204
________________________________________________________________________________________
892. Iris germanica IRI G - - -

893. Iva xanthifolia AST Th - - -
894. Koelreuteria paniculata SAP Ph - - -
895. Lemna minuta LMN HH(Hd) 6 3 0
896. Lepidium virginicum BRA Th 2,5 3,5 0
897. Lolium multiflorum POA H 3 3 0
897. Lycium barbarum SOL Ph 3 4 0
898. Lycopersicon esculentum SOL Th - - -
899. Mirabilis jalapa NYC H - - -
900. Morus alba MOR Ph 2 3,5 4
901. Nicotiana alata SOL Th - - -
902. Oenothera biennis ONA Th 2 4 0
903. Oxalis corniculata OXA Th 2,5 4 0
904. Oxalis dillenii OXA Th-H 3,5 0 0
905. Oxalis stricta OXA H 3,5 0 0
906. Parthenocissus inserta VIT Ph - - -
907. Parthenocissus tricuspidata VIT Ph - - -
908. Petunia × atkinsiana SOL Th - - -
909. Phytolacca americana PHY H - - -
910. Picris echioides AST TH 2,5 4,5 4
911. Prunus armeniaca ROS Ph - - -
912. Raphanus sativus BRA Th - - -
913. Robinia pseudacacia FAB Ph 2,5 4 0
914. Satureja hortensis LAM Th - - -
915. Silybum marianum AST Th - - -
916. Sophora japonica FAB Ph - - -
917. Sorghum halepense POA H 3 4 0
918. Tagetes patula AST Th - - -
919. Trigonella caerulea FAB Th - - -
920. Triticum aestivum POA Th - - -
921. Ulmus pumila ULM Ph
922. Veronica persica SCR Th - - -
923. Xanthium italicum AST Th 3,5 4 0
924. Xanthium riparium AST Th 2,5 4 0
925. Xanthium spinosum AST Th 2,5 4 3
205
________________________________________________________________________________________
LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN CONSPECT
Unităţi sistematice (taxoni) Categorii ecologice

subsp. = subspecie U = umiditate
var. = varietate T = temperatură
R = reacţia solului
Bioformele (formele biologice)
Th = terofite Categorii sozologice (de periclitare)
TH = hemiterofite Ex = dispărut sau neregăsit
H = hemicriptofite E = periclitat
G = geofite V = vulnerabil
HH = hidrohelofite R = rar
Hd = hidrofite I = nedeterminat
Ch = camefite K = insuficient cunoscut
Ph = fanerofite
Ep = epifite Altele
Afr = Africa
Elemente floristice (geoelemente) Am. N. = America de Nord
Adv = adventive Am. S. = America de Sud
Anat = anatolice An. = anexă
Atl = atlantice As = Asia
Balc = balcanice BC AnI = Bern Convention, Annex I
Casp = caspice Biodiv. = biodiversity
Cauc = caucazice Cult. = cultivat
Circ = circumpolare f. rară = foarte rară
Dac = dacice facult. = facultativ (e, ă)
Dobr = dobrogene hab. = habitat (-e)
Cosm = cosmopolite hidr. = hidrofil (-e, -ă)
Eua = eurasiatice higr. = higrofil (-e, -ă)
Euc = central europene L. = lacul
Eur = europene lit. = litoral
Eux = euxinice mediolit. = mediolitoral
Med = mediteraneene mezohal. = mezohalofilă
Moes = moesiace mezohigr. = mezohigrofilă
Pan = panonice mezotr. = mezotrofă
Pont = pontice spor. = sporadic
Submed = submediteraneene syn. = sinonim
Taur = taurice
Trac = tracice
206
________________________________________________________________________________________
4.1.1. ANALIZA TAXONOMICĂ A FLOREI VASCULARE
În teritoriul cercetat am identificat 926 taxoni specifici şi infraspecifici de floră

vasculară. Dintre aceştia, 852 sunt autohtoni (Tabelul 3) şi 74 sunt alohtoni (Tabelul 4). Din
totalul taxonilor autohtoni, un număr de 372 (43,66%) au fost găsiţi atât în zona costieră
bulgărească cât şi cea românească, 257 taxoni (30,16%) au fost prezenţi doar pe litoralul
bulgăresc, în timp ce 224 taxoni (26,29%) au fost identificaţi pe litoralul românesc (Fig.14).
Acest fapt este explicat de tipurile diferite de habitate din cele două regiuni studiate.
Menţionăm că în zona bulgărească a litoralului Mării Negre falezele sunt înalte,
predominant stâncoase, iar platourile sunt acoperite cu pajişti, tufărişuri şi pâlcuri de păduri.
Dunele de nisip sunt prezente doar în partea nordică (Krapets, Shabla şi Durankulak), iar
sărăturile lipsesc.
Plantele autohtone fac parte din 94 familii botanice. Reprezentativă este familia
Asteraceae cu 115 taxoni (13,49%). Aceasta este urmată la distanţă relativ mică de familia
Poaceae cu 88 taxoni (10,32%). Urmează ca pondere familiile Fabaceae (57 taxoni –
6,69%), Brassicaceae (55 taxoni – 6,45%), Lamiaceae (43 taxoni – 5,04%), Caryophyllaceae
(39 taxoni – 4,57%), Apiaceae (33 taxoni – 3,87%), Cyperaceae (28 taxoni – 3,28%),
Boraginaceae şi Chenopodiaceae (câte 25 taxoni fiecare – 2,93%), Liliaceae şi Rosaceae
(câte 24 taxoni fiecare – 2,81%), Scrophulariaceae (21 taxoni – 2,46%) şi Polygonaceae (20
taxoni – 2,34%) (Fig. 15). Alte 4 familii au între 19 şi 11 reprezentanţi (Ranunculaceae,
Rubiaceae, Euphorbiaceae, Geraniaceae), în timp ce 48 de familii au între 9 şi 2
reprezentanţi. 28 de familii sunt reprezentate printr-un singur taxon (Tabelul 3).
206
________________________________________________________________________________________
Fig. 14 – Ponderea taxonilor în zona costieră românească şi bulgărească
GER
EUP
RUB
RAN
PLG
SCR
ROS
LIL
Famili
CHN
BOR
CYP
API
CRY
LAM
BRA
FAB
POA
AST
0 20 40 60 80 100 120 140

Numar taxoni
Fig. 15 - Spectrul principalelor familii botanice din zona Cap Midia – Cap Kaliakra
207
________________________________________________________________________________________
Din totalul plantelor autohtone, 147 sunt taxoni infraspecifici (subspecii şi varietăţi).
Două specii, Minuartia bilykiana şi Koeleria splendens, sunt pentru prima dată
raportate pentru flora Bulgariei. Prezenţa în Bulgaria a altor două specii, Dianthus
leptopetalus şi Silene exaltata, este confirmată de studiile noastre, ele fiind puse sub semnul
întrebării de către Assyov et al. (2002). Specia Rhagadiolus stellatus este pentru prima dată
menţionată din zona nordică a litoralului bulgăresc.
4.1.2. ANALIZA FORMELOR BIOLOGICE
În ceea ce priveşte formele biologice (Fig. 16), flora vasculară a zonei litorale dintre
Cap Midia şi Cap Kaliakra este dominată de: hemicriptofite – 292 taxoni (34,27%), terofite
anuale – 273 taxoni (32,04%), geofite – 58 taxoni (6,80%), fanerofite – 49 taxoni (5,75%),
terofite bianuale – 35 taxoni (4,10%), chamefite – 24 taxoni (2,81%), terofite anuale-terofite
bianuale – 20 taxoni (2,34%), helohidatofite – 26 taxoni (3,05%), geofite (helohidatofite) –
12 taxoni (1,40), terofite bianuale (hemicriptofite) – 11 taxoni (1,29%). Alte forme biologice
au o reprezentare redusă, de sub 1%.
Prezenţa unui număr însemnat de hemicriptofite este corelată cu abundenţa
formaţiunilor ierboase de pe platourile calcaroase, mai ales în zona Kaliakra – Rusalka şi
Kamen Bryag-Yailata. Suprafeţe mai mici de pajişti apar şi în zona românească a litoralului,
la Vama Veche, Limanu, Mangalia. Prezenţa terofitelor este legată nu doar de climatul arid
al zonei, ci şi de gradul de antropizare. Astfel, acestea sunt mai numeroase în zona
litoralului românesc, unde şi impactul antropic este mai ridicat. Amintim aici că în zona
bulgărească nordică activităţile turistice sunt foarte reduse, iar zonele industriale lipsesc.
Chamefitele şi geofitele identificate sunt prezente preponderent în pajiştile stepice din zona
cercetată. Prezenţa unui numar însemnat de fanerofite se explică prin existenţa de tufărişuri
pe falezele stâncoase caracteristice litoralului nordic bulgăresc şi a pădurilor din zona
208
________________________________________________________________________________________
Kamen Bryag-Yailata şi Rusalka. Helohidatofitele au fost notate în jurul lacurilor

paramarine, dar şi pe valea pârâului Bolata care se varsă în mare.
Ch Th-TH G(HH) TH(H)

HH
TH H
Ph
Th
H Th G Ph TH HH Ch Th-TH G(HH) TH(H)
Fig. 16 - Spectrul formelor biologice ale florei vasculare din zona

Cap Midia – Cap Kaliakra
4.1.3. ANALIZA ELEMENTELOR FITOGEOGRAFICE
Pentru o mai uşoară şi elocventă analiză a categoriilor de elemente fitogeografice, ele

au fost reunite pe grupe mai mari, după cum urmează: eurasiatice [Eua + Eua(Cont) +
Eua(Cosm) + Eua(Med)], europene [Eur + Eur(Cont) + Eur(Med)], central-europene [Euc +
Euc(Med) + Euc-Anat + Euc-Balc + Euc-Med + Euc-Pont-Anat], mediteraneene [Med +
Med(Cosm) + Med-Euc + Med-Taur-Cauc], balcanice [Balc + Balc(Dobr) + Balc(Moes) +
Balc-Anat + Balc-Cauc + Balc-Cauc-Anat + Balc-Pan + Balc-Taur + Taur-Balc + Taur-
209
________________________________________________________________________________________
Dobr + Tra-Moes + Anat-Balc + Cauc-Balc], atlantice (Atl + Atl-Med), pontice [Pont +

Pont-Balc + Pont-Balc-Anat + Pont-Casp + Pont-Dobr + Pont-Med + Pont-Med-Anat +
Pont-Med-Euc + Pont-Pan + Pont-Pan-Balc + Pont-Pan-Balc-Anat + Pont-subMed].
350
300
250
Numar taxoni
200
150
100
50
0
ed
ed
l
nt
lc
lc
a
r
r
c
m
c
irc
At
ob
Eu
Eu
Eu
Pa
al
Ba
Ba
Po
bM
os
M
-B
D
n-
C
su
ac
Pa
D
elemente fitogeografice
Fig. 17 - Spectrul elementelor fitogeografice din zona litorală cuprinsă între

Cap Midia şi Cap Kaliakra
Analiza fitogeografică a florei vasculare autohtone din zona litorală cuprinsă între Cap
Midia şi Cap Kaliakra este concretizată în spectrul elementelor fitogeografice (Fig. 17).
Acesta evidenţiază următoarele aspecte: regiunea studiată aparţine domeniului eurasiatic,
fapt marcat de ponderea însemnată a acestui element (35,60%); elementele europene şi
central europene au o pondere scăzută, de 8,10 %, respectiv 4,70%; în schimb, sunt prezente
numeroase elemente termofile: pontice (18,45%), mediteraneene (10,57%), balcanice
(4,58%), atlantice (2,23%) şi submediteraneene (1,88%). Dintre elementele specifice acestei
210
________________________________________________________________________________________
zone amintim: Silene caliacrae, Alyssum caliacrae, Alyssum borzaeanum, Knautia

tulceanensis, Centaurea alba subsp. caliacrae, Jurinea tzar-ferdinandii.
În ceea ce priveşte speciile alohtone (Tab. 4), doar 19 sunt comune, în timp ce restul
se găsesc fie doar pe litoralul bulgăresc (5 taxoni), fie doar pe cel românesc (50 taxoni).
Numărul mare de specii alohtone din zona românească a litoralului Mării Negre este
explicat de prezenţa a numeroase obiective industriale şi în mod special a porturilor (Midia-
Năvodari, Constanţa, Agigea, Mangalia) care reprezintă principalele porţi de intrare a
acestor plante în ţară. De asemenea, turismul intens din această regiune favorizează prezenţa
speciilor alohtone.
Unele specii alohtone au capacitatea de a invada habitate naturale şi seminaturale.
Printre acestea se numără: Ailanthus altissima – identificat în pajişti pietroase din zona
bulgărească, dar şi pe dunele de nisip de la Agigea, Amorpha fruticosa – prezentă în
vegetaţia de pe malurile lacurilor paramarine, Conyza canadensis – prezentă în pajişti, dar şi
pe dune, Elaeagnus angustifolia – subspontan pe dune, Xanthium italicum – frecvent pe
dune.
4.1.4. ANALIZA CATEGORIILOR ECOLOGICE
Spectrul categoriilor ecologice (Fig. 18) evidenţiază următorele aspecte:

• faţă de umiditate (U), cele mai multe specii se comportă ca xerofile şi xeromezofile (385
taxoni – 45,18%); o pondere destul de însemnată o au elementele mezofile (229 taxoni –
26,87%) şi mezo-higrofile (92 taxoni – 10,79%); acestora le urmează elementele higrofile
(53 taxoni – 6,22%) şi cele hidrofile (25 taxoni – 2,93%);
• faţă de temperatură (T), dominante în flora litorală a zonei cuprinsă între Cap Midia şi
Cap Kaliakra sunt elementele moderat termofile (409 taxoni – 48,00%); o pondere destul
de ridicată o au şi elementele micro-mezoterme (258 taxoni – 30,28%), acestea fiind
211
________________________________________________________________________________________
componente fie ale pădurilor, fie ale habitatelor umede din împrejurimile lacurilor
paramarine; o pondere scăzută o au elementele termofile (98 taxoni - 11,50%) şi cele
euriterme (77 taxoni – 9,03%). Elementele termofile caracterizează în principal vegetaţia
dunelor de nisip, a pajiştilor şi tufărişurilor stepice.
• în ceea ce priveşte reacţia solului (R), dominante sunt elementele slab acid-neutrofile
(326 taxoni – 38,26%), urmate de cele neutro-bazifile (205 taxoni – 24,06%), euriionice
(191 taxoni – 22,41%) şi acido-neutrofile (118 taxoni – 13,84%). Elementele acidofile
sunt foarte puţine (12 taxoni – 1,40 %), iar cele puternic acidofile lipsesc.
Valorile indicilor ecologici ai plantelor vasculare din zona studiată reflectă fidel
diversitatea de habitate şi microstaţiuni.
350
300 U
T
250
numar taxoni
R
200
150
100
50
0
0 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5 5 5.5 6
indici ecologici
Fig. 18 - Spectrul indicilor ecologici din zona litorală

Cap Midia şi Cap Kaliakra
Prezenţa în zona litorală a unor specii de munte, precum Carex brizoides, Cerastium
fontanum s.l., Acer pseudoplatanus, poate părea stranie atât timp cât acestea nu sunt
cultivate, ci spontane. Ele au fost însă semnalate din portul Constanţa, unde au ajuns
probabil odată cu masa lemnoasă adusă pentru a fi exportată.
212
________________________________________________________________________________________
4.2. CONSIDERAŢII ASUPRA PLANTELOR RARE ŞI PERICLITATE

DIN ZONA COSTIERĂ CAP MIDIA – CAP KALIAKRA
4.2.1. IMPORTANŢA LISTELOR ROŞII ÎN PROCESUL

DE CONSERVARE A FITODIVERSITĂŢII
Conservarea biodiversităţii a început să devină o temă generală şi de larg interes abia

către sfârşitul anilor 1970, când s-a constatat că boom-ului industrial de după cel de-al
doilea război mondial, din majoritatea ţărilor vest europene, dar şi din ţări ale Americii şi
Asiei, a avut repercusiuni serioase asupra mediului de viaţă a numeroase specii de plante şi
animale, ajunse în pragul dispariţiei. Acesta a fost momentul în care s-a ajuns la concluzia
că protejarea diversităţii biologice nu numai că trebuie urgent pusă în practică dar trebuie
reglementată de o legislaţie corespunzătoare, larg acceptată de statele lumii, care să asigure
conservarea habitatelor naturale şi seminaturale, ca şi a speciilor de plante şi animale rare
care trăiesc în aceste tipuri de habitate.
Primul pas a fost făcut prin adoptarea de către un mare număr de state europene a
Convenţiei de la Berna, la 19 septembrie 1979, cunoscută sub denumirea de “Convenţia
privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa”. Această convenţie
internaţională a legiferat cele 2 componente fundamentale ale politicii de protecţie a
biodiversităţii: protecţia habitatelor şi conservarea speciilor. În anexele aceste convenţii,
sunt precizate speciile de plante şi animale strict protejate, a căror colectare este interzisă.
România a aderat la această convenţie internaţională abia în anul 1993, prin Legea nr. 13/ 11
martie 1993.
Alt pas important a fost adoptarea la 21 mai 1992 a Directivei Habitate, adică a
Directivei Consiliului Europei nr. 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale,
213
________________________________________________________________________________________
a florei şi faunei sălbatice. Prin intermediul Directivei Habitate au fost clar stabilite tipurile
de habitate naturale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea zonelor
speciale de conservare (anexa I), dar şi speciile de plante şi animale de interes comunitar a
căror conservare necesită desemnarea zonelor speciale de conservare (anexa II) sau speciile
de plante şi animale de interes comunitar care necesită o strictă protecţie pe teritoriul
Uniunii Europene (anexa 4). Această Directivă a fost un pas esenţial către înţelegerea
faptului că protejarea speciilor nu se poate face eficient în afara habitatelor naturale, care
trebuiesc de asemenea conservate.
La nivel mondial, un impact major asupra politicilor ecologice îl are semnarea la 5
iunie 1992 la Rio de Janeiro, a Convenţiei asupra Diversităţii Biologice (CBD), aceasta
reprezentând cadrul legislativ global pentru conservarea diversităţii genetice (intraspecifice),
a diversităţii speciilor (interspecifice) şi a diversităţii sistemelor ecologice. Pornind de la
recunoaşterea poziţiei pe care o au plantele ca fundament de care depinde restul
biodiversităţii, s-a simţit nevoia elaborării unei Strategii globale de conservare a plantelor
(GSPC), strategie adoptată în aprilie 2002 la Haga, ca parte componentă a CBD. Strategia
globală de conservare a plantelor a fost creată cu scopul de a oferi cadrul general cerut de
procesul de conservarea diversităţii vegetale la nivel global, regional, naţional şi local.
Odată cu adoptarea acestor convenţii, România s-a angajat să le respecte şi să adopte
cadrul legislativ necesar pentru punerea în practică a măsurilor de conservare a florei şi
faunei sălbatrice. Acest lucru necesita însă o evaluare şi documentare ştiinţifică a diversităţii
plantelor la nivel naţional, incluzând următoarele etape (Sârbu et al., 2003):
• elaborarea inventarului de specii existente cunoscute, ca prim pas în realizarea
bazei de date a florei mondiale;
• evaluarea stadiului de conservare (la nivel naţional, regional şi internaţional) pentru
toate speciile de plante cunoscute;
• realizarea unor modele privind procesul de conservare a plantelor şi de utilizare
durabilă, bazate pe cercetare ştiinţifică şi experienţă practică;
214
________________________________________________________________________________________
În acest context, în România, preocupările pentru alcătuirea unei liste roşii cu speciile
rare şi periclitate au devenit prioritare. Pornindu-se de la o serie de lucrări ştiinţifice care
inventariau deja endemismele, speciile ocrotite şi rarităţile floristice de la noi din ţară
(Morariu et Beldie, 1976; Pop, 1976; Ştefureac, 1976; Péterfi et al., 1977; Täuber, 1980),
personalităţi ale botanicii româneşti sau colective ale unor universităţi sau institute de
cercetare au elaborat liste roşii pentru plantele vasculare din România, dar şi pentru alge sau
ciuperci macrofite.
Prima iniţiativă în acest sens îi aparţine lui Gh. Dihoru (1983), care elaborează o
primă “Listă cu speciile endemice şi non endemice, rare şi periclitate din România”, în
scopul integrării ei în “Lista plantelor rare, periclitate şi endemice din Europa”, listă îngrijită
de IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Resurselor Naturii), cea mai mare
reţea mondială de ONG-uri şi organizaţii guvernamentale (peste 1000 de organizaţii) cu
preocupări în domeniul conservării biodiversităţii.
În anul 1984, un colectiv de la Universitatea din Cluj Napoca (Moldovan et al., 1994),
elaborează o listă roşie naţională mai completă, intitulată “ List of rare, endemic and
threatened plants in Romania (I)”.
Contribuţii la cunoaşterea speciilor dispărute sau neregăsite de la noi din ţară, au adus
Pázmany şi Chircă, în anul 1991 [“Specii fanerogame dubioase sau dispărute din flora
României (I)”], respectiv 1993 [“Specii de fanerogame dispărute sau cu prezenţă dubioasă în
flora României (II)”].
Toate aceste lucrări au pregătit terenul pentru apariţia Listelor roşii naţionale din anul
1994. În acest an sunt publicate trei liste roşii naţionale, fiecare dintre ele reflectând
viziunea proprie a colectivelor de autori.
Cea mai completă dintre ele este lista elaborată de Colectivul Institutului de Biologie
al Academiei din Bucureşti (Oltean et al., 1994). Această listă publicată sub numele “Lista
roşie a plantelor superioare din România” cuprinde un număr de 1438 taxoni (1235 specii şi
203 subspecii) grupaţi în 9 categorii sozologice, dintre care 74 specii dispărute, 39
ameninţate cu dispariţia, 171 vulnerabile şi 1256 rare, restul taxonilor fiind grupaţi în alte
215
________________________________________________________________________________________
categorii sozologice (nedeterminate, insuficient cunoscute, în afara pericolului,

neameninţate). Taxonii listaţi în această lucrare reprezintă 37,89% din flora vasculară
spontană a României, apreciată de Ciocârlan (2000) la 3795 specii şi subspecii.
Altă listă roşie elaborată în anul 1994 de un colectiv de specialişti clujeni (Boşcaiu et
al., 1994) este intitulată “Lista roşie a plantelor vasculare dispărute, periclitate, vulnerabile
şi rare din flora României”. Această listă cuprinde 608 specii de plante, repartizate la
următoarele categorii sozologice: extincte (14 specii), ameninţate cu dispariţia (42 specii),
vulnerabile (61 specii), rare (334 specii), incerte (157 specii). Cele 608 specii cuprinse în
această Listă roşie reprezintă 16,02 % din flora vasculară a României.
Tot în anul 1994, Gh. Dihoru în colaborare cu Alexandrina Dihoru, publică o altă listă
roşie sub numele “Plante rare, periclitate şi endemice în flora României – lista roşie”.
Aceasta cuprinde 1189 de specii repartizate pe grupe sozologice după cum urmează:
dispărute (17 specii şi subspecii), ameninţate (155 specii şi subspecii), vulnerabile (288
specii şi subspecii), rare (577 specii şi subspecii), indeterminate (86 specii şi subspecii),
puţin cunoscute (47 specii şi subspecii), endemice nepericlitate (19 specii şi subspecii).
Cele 1189 de specii endemice, dispărute, rare, vulnerabile, ameninţate cu dispariţia,
nedeterminate sau insuficient cunoscute reprezintă 31,33% din flora vasculară spontană a
României.
Cea mai recentă listă roşie, apărută în 2001, îi aparţine lui Gavril Negrean şi include
numai speciile caracteristice vegetaţiei de pajişti. Această listă intitulată “Lista roşie a
plantelor din România existente în pajişti” cuprinde 1029 taxoni vasculari endemici,
subendemici, rari, periclitaţi, dispăruţi, nedeterminaţi sau insuficient cunoscuţi, ceea ce
reprezintă 27,11% din flora României.
216
________________________________________________________________________________________
40
35
30
25
% 20
15
10
5
0
Oltean et al., Dihoru, 1994 Boscaiu et al., Negrean, 2001
1994 1994
Liste Rosii nationale
Fig. 19 – Ponderea taxonilor rari şi periclitaţi în patru dintre Listele Roşii naţionale
După cum se poate observa în figura 19, apar diferenţe mari între cele 4 liste roşii
româneşti apărute după anul 1994, atât în ceea ce priveşte numărul taxonilor cât şi
categoriile de periclitare luate în considerare. Însă, aspectul cel mai dificil pentru cei care
doresc să folosescă informaţiile furnizate în aceste liste roşii, constă în încadrarea unor
taxoni vasculari în categorii de periclitare complet diferite Aceasta denotă pe de o parte
punctul de vedere personal al fiecărui autor în ceea ce priveşte estimarea efectivelor
populaţionale şi a vulnerabilităţii taxonilor rari şi periclitaţi la factorii de risc, iar pe de altă
parte lipsa colaborării dintre autori (sau colectivele de autori) în scopul obţinerii unui punct
de vedere comun. In acest context apariţia unei Cărţi roşii a plantelor vasculare din
România, ca rezultat al unei largi colaborări între specialiştii români, este nu numai oportună
dar şi necesară.
În Bulgaria există încă din anul 1984 o Carte Roşie în două volume (“Red Data Book
of the People’s Republic of Bulgaria”), editată sub patronajul Academiei Bulgare de Ştiinţe,
primul dedicat plantelor vasculare (Velchev et al., 1984, vol.I) iar al doilea faunei (Peshev
et al., 1985, vol.II).
217
________________________________________________________________________________________
Spre deosebire de listele roşii româneşti şi de cele realizate de IUCN, în Cartea Roşie
a Bulgariei, speciile ce necesită protecţie sunt împărţite în doar 3 categorii de periclitare:
specii dispărute (extinct), specii periclitate (threatened) şi specii rare (rare). În categoria
speciilor periclitate intră atât speciile ameninţate cu dispariţia (E) cât şi cele vulnerabile (V),
categorii sozologice din sistemul IUCN. Diferenţele existente între categoriile sozologice
folosite de IUCN şi cele din Cartea Roşie a Bulgariei fac dificilă echivalarea categoriilor de
periclitare pentru speciile prezente atât în România cât şi în Bulgaria.
Deosebit de valoroase şi utile sunt listele roşii europene, care ţin cont de răspândirea,
tipul de areal şi efectivele populaţionale ale speciilor inventariate la scara întregului
continent european. O astfel de listă roşie intitulată “List of rare, threatened and endemic
plants in Europe” este editată anual de TPU (Threatened Plants Unit), structură din cadrul
IUCN, cu sprijinul Comitetului European pentru conservarea naturii şi a resurselor naturale
cu sediul la Strasbourg. Ediţia din anul 1983 cuprinde un număr de 216 taxoni endemici, rari
şi periclitaţi din toată Europa.
Alte liste roşii actualizate, care cuprind speciile rare şi periclitate la nivel European
sunt “Globally threatened plants in Europe”, supliment al “1997 IUCN Red List of
Threatened Plants” şi “IUCN Red List of Threatened Species 2008”.
Cu toată importanţa lor, Listele Roşii nu reprezintă un instrument legislativ pentru
protecţia şi conservarea plantelor rare ci unul ştiinţific, consultativ. Este important ca
informaţia ştiinţifică din listele şi cărţile roşii să se regăsească într-o măsură cât mai mare în
reglementările legislative privind protecţia şi conservarea florei spontane la nivel naţional.
Spre deosebire de Legea biodiversităţii din Bulgaria (legea nr. 77/ 2002) care protejează un
număr de 48 de taxoni din zona costieră, OUG nr. 57/ 2007 include în anexele sale doar 7
taxoni din zona litorală. Este necesară completarea anexelor acestei legi (Făgăraş et al.,
2008), mai ales a anexei 4B (specii de interes naţional, care necesită protecţie strictă) cu alte
specii de plante vasculare rare şi foarte rare la nivel naţional şi regional: Alyssum
borzaeanum, Dianthus bessarabicus, Astrodaucus littoralis, Stachys maritima, Elymus
picnanthus, Convolvulus persicus, Chamaesycae peplis, Euphorbia paralias etc.
218
________________________________________________________________________________________
4.2.2. RARITĂŢI FLORISTICE DIN ZONA COSTIERĂ

CAP MIDIA – CAP KALIAKRA
Varietatea habitatelor costiere, particularităţile microclimatului şi ale solurilor din

zona litorală permit coexistenţa unui număr remarcabil de rarităţi floristice. Supravieţuirea
lor este însă ameninţată de activităţile economice din zona plajelor, de construcţia
ansamblurilor rezidenţiale şi turistice, ca şi de lucrările de “amenajare” a falezelor. Deoarece
habitatele naturale ale acestor specii sunt situate într-o zonă cu impact antropic major, în
care echilibrul ecologic este fragil, aceste specii sunt supuse unui risc permanent, necesitând
atentă monitorizare şi protecţie în vederea conservării lor.
Deoarece măsurile de conservare a speciilor rare şi periclitate din zona costieră Cap
Midia-Cap Kaliakra necesită cunoaşterea numărului de taxoni rari şi periclitaţi, situaţia
corologică actuală a acestor taxoni şi repartizarea lor la categoriile de periclitare potrivite,
vom încerca în cele ce urmează să lămurim aceste aspecte.
Principalele categorii de periclitare (categorii sozologice) luate în considerare de
Comitetul pentru plante periclitate (TPC) al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea
Resurselor Naturii (IUCN) sunt următoarele: dispărut (Ex), ameninţat (E), vulnerabil (V),
rar (R), nedeterminat (I), insuficient cunoscut (K) şi nepericlitat (Nt).
Categoriile de periclitare folosite la alcătuirea listelor roşii naţionale, au următoarea
semnificaţie:
► Extinct (Ex) – dispărut sau neregăsit; cuprinde taxonii stinşi dintr-un anumit
teritoriu sau pe cei care poate n-au dispărut dar nu au fost regăsiţi timp îndelungat şi pe care
îi considerăm poate în mod eronat dispăruţi.
► Endangered (E) – periclitat; sunt taxoni în pericol de stingere, a căror supravieţuire
este puţin probabilă dacă factorii cauzali continuă să acţioneze sau taxoni ale căror populaţii
219
________________________________________________________________________________________
au fost sărăcite până la nivelul critic, prin reducerea drastică sau distrugerea habitatelor
naturale.
► Vulnerable (V) – vulnerabil; sunt taxoni consideraţi posibili să treacă în categoria
E în viitorul apropiat, dacă factorii cauzali continuă să acţioneze. Aici sunt incluse specii şi
subspecii cu populaţii în descreştere din cauza supraexploatării şi distrugerii extensive a
habitatului sau altor tulburări de mediu, taxoni cu populaţii serios sărăcite, a căror existenţă
nu este încă asigurată şi taxoni cu populaţii încă abundente dar care sunt ameninţate de
factori potrivnici.
► Rare (R) – rar; taxoni cu populaţii mondiale mici, care în prezent nu sunt
ameninţaţi dar care sunt expuşi riscurilor, deoarece sunt localizaţi în habitate sau suprafeţe
geografice restrânse.
► Indeterminate (I) – nedeterminat; sunt taxoni rari sau periclitaţi dar despre care nu
există suficiente informaţii pentru a-i repartiza la una dintre cele trei categorii.
► Insufficiently known (K) – insuficient cunoscut; taxoni care probabil sunt
periclitaţi dar nu suficient cunoscuţi pentru a fi incluşi într-una din categoriile de mai sus.
În general, sunt considerate periclitate (threatened) speciile din categoriile
endangered (E) şi vulnerable (V). Împreună cu speciile rare (R), constituie grupul
plantelor de interes deosebit, care trebuie atent monitorizate şi supuse unui regim de
protecţie efectivă, prin interzicerea colectării şi a comercializării, dar mai ales prin
conservarea lor “in situ” în cadrul habitatelor naturale pe care le populează.
Deoarece linia de frontieră este doar o barieră administrativă pentru provincia
Dobrogea, am realizat o Listă Roşie a plantelor vasculare pentru întreaga zonă litorală
cuprinsă între Cap Midia şi Cap Kaliakra. Pentru aceasta am reunit taxonii indexaţi în una
dintre listele roşii naţionale (Oltean et al., 1994, Dihoru et Dihoru, 1994; Boşcaiu et al.,
1994; Negrean, 2001), în listele roşii europene (Lista Roşie IUCN, 1997 şi 2008), în cartea
Roşie a Bulgariei (Velchev et al., 1984, vol.I), în anexele unor Convenţii sau Directive
internaţionale ce au ca scop conservarea biodiversităţii (Directiva Habitate, Convenţia de la
Berna), a unor legi şi ordonanţe de urgenţă (legea nr. 77/ 2002 – Legea biodiversităţii a
220
________________________________________________________________________________________
Bulgariei şi OUG nr. 57/2007 completată de OUG nr. 154/2008), care legiferează aplicarea
directivelor internaţionale la nivel naţional.
La baza alcătuirii Listei Roşii au stat observaţiile noastre de teren şi date
bibliografice din România şi Bulgaria, privind răspândirea (corologia), mărimea efectivelor
populaţionale ale taxonilor inventariaţi, intensitatea factorilor de risc sau starea de
conservare a habitatelor în care se dezvoltă. Datele corologice menţionate în cazul taxonilor
inventariaţi sunt originale şi se referă doar la răspândirea lor în zona costieră Cap Midia-Cap
Kaliakra.
Deoarece între listele roşii româneşti apar în cazul unor taxoni diferenţe mari în ceea
ce priveşte încadrarea lor într-o anumită categorie sozologică, am optat pentru o anumită
categorie, notată cu n.n (nota noastră) sau am propus o nouă încadrare, bazându-ne pe
observaţii riguroase de teren şi pe consultarea bibliografiei de specialitate. Acest aspect a
fost impus şi de faptul că în ultimii 15-20 de ani, populaţiile multor taxoni rari şi periclitaţi
şi-au redus efectivele şi zona de răspândire ca urmare a intensificării activităţilor economice
din zona plajelor şi a falezei.
Pentru taxonii foarte rari au fost precizate coordonatele locului sau locurilor în care
au fost identificaţi (în sistemul WGS 84) sau în care prezintă populaţii importante.
S-a optat pentru prezentarea speciilor şi a subspeciilor rare şi periclitate în ordine
alfabetică.
221
________________________________________________________________________________________
4.2.2.1. LISTA ROŞIE A PLANTELOR VASCULARE DIN ZONA COSTIERĂ

Achillea clypeolata Sibth. et Sm. [syn. Achillea borzana Prodan, Achillea alexandri-borzae
Prodan] – H, Balc, U1,5 T4 R4,5; Festuco-Brometea, Syringo-Carpinion; România:
Limanu, Techirghiol, Corbu – pe faleză; Bulgaria: Kamen Bryag, Rusalka, Bolata,
Kaliakra – în pajiştile de pe platourile calcaroase; V (Dihoru et Dihoru, 1994;
Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994), V (n.n).
Achillea leptophylla Bieb. – H, Pont-Balc; U1,5 T3,5 R4; Festuco-Brometea, Pimpinello-
Thymion zygoidi; România: Techirghiol, Corbu – coline, faleza; E (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), E (n.n).
Adonis flammea Jacq. – Th, Pont-Med; U2 T3,5 R3,5; 2n = 32; Secalietea; România:
Vama Veche, Limanu, Agigea, Techirghiol, Cap Midia - pajişti, locuri ruderale;
Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag – Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra - pajişti; R
(Dihoru et Dihoru, 1994), R (n.n).
Adonis vernalis L. – H, Eua(Cont); U2 T3,5 R4; 2n = 16; România: Techirghiol, Limanu -
coline; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra – pajişti, pe platourile calcaroase; V
(Dihoru, 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
Aegilops geniculata Roth [syn. Aegilops ovata L. p.p.] – Th, Med; U1 T4,5 R4; 2n = 28;
Festucion rupicolae, Onopordion; Bulgaria: Kamen Bryag, Rusalka, Kaliakra – pajişti
pe platourile calcaroase; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001); Biodiv. Law
(An.III), R (n.n).
Aegilops triuncialis L. – Th, Med; U2 T4 R4; 2n = 28; Festucetalia vaginatae, Festucetalia
valesiacae; România: Vama Veche pe faleză; rară ; V (Dihoru et Dihoru, 1994), E/R
(Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001), V (n.n).
222
________________________________________________________________________________________
Aeluropus littoralis (Gouan) Parl. – H, Pont-Med; U2 T4 R5; Puccinellion limosae;

România: Cap Midia (port), Năvodari (zona canalului) – pe soluri nisipoase
sărăturate; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001), Biodiv. Law (An.III), R
(n.n).
Agrostis gigantea Roth subsp. maeotica (Klokov) Tzvelev [syn. Agrostis maeotica Klokov]
– H, Pont-Dobr; U4,5 T0 R4; 2n = 42; Phragmitetalia, Car Calthion; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari,
Corbu – zone umede ale plajelor; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Allium albidum Fisch. ex M.Bieb. subsp. albidum [syn. Allium flavescens Besser] – G,
Pont; U1,5 T4 R4,5; 2n = 16; Festucetalia valesiacae; România: Techirghiol – pajişti
aride; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Allium flavum L. subsp. tauricum (Besser ex Rchb.) Stearn [syn. Allium tauricum (Besser
ex Rchb.) Grossh.] – G, Taur-Balc; U1,5 T4 R4; 2n = 16; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Bolata, Kaliakra – pajişti pe platourile calcaroase; R (Dihoru et Dihoru,
1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Allium guttatum Steven – G, Pont-Balc; U1 T4,5 R4; 2n = 16; Festucion rupicolae,
Festucion vaginatae, Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Rusalka – pe platou; V
(Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994), V (n.n).
Allium moschatum L. – G, Pont-Med; U1,5 T4 R4,5, 2n = 16; Festucetalia valesiacae,
Festucetalia vaginatae, Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata
– pajişti pe platoul calcaros; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R(n.n).
Allium saxatile M.Bieb. – G, Eur(Cont); U1 T4 R4,5, 2n = 16; Pimpinello-Thymion
zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase; R
(Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Alyssum borzaeanum Nyár. – Ch, Lit(Marea Neagră); U1,5 T4 R5; Scabiosion argenteae;
România: Agigea (rezervaţie) – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, pe plaja
“Anna Maria”; E (Dihoru, 1994), V (Boşcaiu et al., 1994), E/R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001), BC (An I), E (IUCN Red List, 2008), Biodiv. Law (An.III), E (n.n).
223
________________________________________________________________________________________
Alyssum caliacrae Nyár. – Ch, Balc; U1,5 T4 R4,5; Bulgaria: Durankulak, Rusalka, Bolata,
Kaliakra – faleze stâncoase, platouri, pajişti; sp. subendemică; R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001), OUG 57/2007 An 4B; R (n.n).
Alyssum hirsutum M.Bieb. – Th, E-subMed; U2 T4 R4,5; 2n = 46; Festucion rupicolae,
Festucion vaginatae; România: Vama Veche, 2 Mai, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea
(rezervaţie), Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – pe dune de
nisip; frecventă în lunile aprilie-mai; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R
(n.n).
Ammophila arenaria (L.) Link subsp. arundinacea H.Lindb. [syn. Ammophila australis
(Mabille) Porta et Rigo] – H, Med; U1 T4 R4,5; Ammophiletea; neregăsită în zona
costieră românească; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla – pe dune de nisip; Ex
(Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), I (Dihoru et Dihoru, 1994); Ex(n.n.) în România
dar comună în Bulgaria.
Anchusa stylosa Bieb. – Th, Pont-Balc; U1,5 T4 R4; Sisymbrion; neregăsită la Mangalia;
Bulgaria: Kaliakra; foarte rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984), E (n.n).
Anchusa thessala Boiss. et Spruner – Th, Pont-Balc; U2 T4 R4,5; 2n = 24; Festucetalia
vaginatae; România: Techirghiol; f. rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et
al., 1994; Negrean, 2001), E (n.n).
Apium graveolens L. subsp. graveolens [syn Apium graveolens L. var. palustre Ehrh.] –
TH, Atl-Med; U1,5 T4 R4,5; 2n = 22; Armerion maritimae; România: Mangalia
(Mlaştina Hergheliei), Eforie Sud, Mamaia – în zone umede, pe lângă scurgeri de apă;
R (Dihoru et Dihoru, 1994), R (n.n).
Argusia sibirica (L.) Dandy [syn. Tournefortia sibirica L.] – H, Eua; U4 T3 R4,5; 2n = 26;
Euphorbietalia peplis, Atriplicion littoralis; România: Vama Veche, Tuzla, Eforie N,
Constanţa, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu, – pe nisipuri grosiere din apropierea
224
________________________________________________________________________________________
mediolitoralului; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Rusalka; V (Dihoru et Dihoru, 1994),

R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.III), V (n.n).
Artemisia pedemontana Balb. – Ch, Med-Taur-Cauc; U1 T4 R4,5; 2n = 16; Pimpinello-
Thymion zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra –
sporadică prin pajişti pietroase; rară ; E (Negrean, 2001), Ex (Oltean et al., 1994); E
(Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.III), E (n.n).
Artemisia pontica L. – H (Ch), Eua(Cont); U2 T4 R4,5; 2n = 18; Festucion rupicolae,
Festucion pseudovinae, Car. Festuco-Brometea; România: Eforie Sud, Cap Midia;
Bulgaria: Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase, rară; R (Velchev et al. 1984), R(n.n).
Artemisia tschernieviana Besser [syn. Artemisia arenaria DC.] - Ch, Pont; U1,5 T4 R4;
Elymion gigantei, Car. Artemisietum arenariae; România: Mamaia, Cap Midia, Corbu
– pe dune de nisip; sporadică în Ro; Bulgaria: Krapets, Shabla – pe dune; rară în Bg;
V (Dihoru et Dihoru, 1994), E/R (Negrean, 2001), V (n.n).
Asparagus brachyphyllus Turcz. [A. pallasi Miscz.] – G, Pont, U3 T4 R5; 2n = 40; Juncion
maritimi; România: Năvodari, Corbu – zone umede şi sărăturate ale plajelor; foarte rară;
R (Boşcaiu et al., 1994; Oltean et al, 1994), E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean,
2001), E (n.n).
Asparagus verticillatus L. – G, Pont-Balc; U1 T4,5 R4; Orno-Cotinetalia, Carpion

orientalis; România: Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra; R (Olteanu et al., 1994), R (n.n).
Asphodeline lutea (L.) Rchb. – G, Med; U1,5 T5 R4,5; 2n = 28; Quercion petraeae,
Paliureto-Carpinion orientalis; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata,
Kaliakra; V (Dihoru), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Astragalus cornutus Pall. – H, Pont-Balc-Anat; U1 T4 R4,5; Bromion tectorum; Bulgaria:
Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase, pe platouri; V/R (Oltean et al., 1994; Negrean,
2001); E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III), E (n.n).
225
________________________________________________________________________________________
Astragalus hamosus L. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4,5; Festuco-Brometea, Festucetalia

valesiacae; România: Vama Veche, Limanu, Techirghiol (coline), Eforie Sud, Corbu
– pe faleza loessoidă; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Bolata, Kaliakra – pe faleze; R (Dihoru et Dihoru, 1994), R (n.n).
Astragalus spruneri Boiss. – H, Balc; U1,5 T4 R4,5; Thymion zygoidi; România:
Techirghiol (pe coline); Bulgaria: Bolata, Kaliakra; rară; R (Oltean et al., 1994), R
(n.n).
Astragalus varius S.G.Gmel. [syn. Astragalus virgatus Pall.] – H, Eua(Cont); U1,5 T4
R4,5; Festucion vaginatae; România: Agigea (rezervaţie), plaja Corbu – pe dune de
nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla - pe dune de nisip; V (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Astrodaucus littoralis (Bieb.) Drude – Th, Pont-Med; U1 T5 R5; Cakiletea maritimae;
România: plaja Corbu, Eforie Nord, Constanţa (faleza portului); foarte rară; E
(Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994), Biodiv. Law
(An.III), E (n.n).
Bassia hirsuta (L.) Asch. – Th, Eua; U2 T4 R4,5; 2n = 18; Puccinellietalia; România:
Techirghiol, Năvodari, Cap Midia (port) – pe sărături; Bulgaria: Durankulak – pe
plajă; V (Dihoru et Dihoru, 1994), V (IUCN Red List, 2008), R (Negrean, 2001), V
(n.n)
Bassia laniflora (S.G.Gmel.) A.J.Scott [syn. Kochia laniflora (S.G.Gmel.) Borbás] – Th,
Eua; U1,5 T4,5 R4,5; 2n = 18; Festucion vaginatae, Bromion tectorum; România:
Mamaia, Corbu - pe dune de nisip; R (Negrean, 2001; Dihoru et Dihoru, 1994), R
(n.n).
Bassia sedoides (Pall.) Asch. – Th, Eua; U2 T4 R4,5; 2n = 18; Puccinellietalia; România:
Mamaia, Cap Midia (port), Corbu - pe plajă, nisipuri sărăturate; R/V (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001), R (n.n).
Bellevalia sarmatica (Pall. ex Georgi) Woronow – G, Pont; U2 T4 R4,5; Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kaliakra – un singur exemplar în pajiştea de pe platoul calcaros,
226
________________________________________________________________________________________
în apropiere de intrarea în cetate (43°22.405′N, 28°27.928′E); E (Dihoru et Dihoru,

1994), Biodiv. Law (An.III), E (n.n).
Beta trigyna Waldst. et Kit. – H, Pont-Med; U1,5 T4,5 R4; 2n = 54; Sisymbrion; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajiştile de pe platouri
calcaroase; V/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
Bombycilaena erecta (L.) Smoljan. [syn. Micropus erectus L.] – Th, Pont-Med; U2 T4,5
R0; Alysso-Sedion; Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra;
R/V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (n.n).
Buglossoides arvensis (L.) I.M.Johnst. subsp. sibthorpiana (Griseb.) R.Fern. – Th, Eua; U0
T0 R4; Festucetalia valesiacae, Car. Secalietea; România: Vama Veche, Limanu,
Techirghiol, Agigea, Constanţa - pe faleze, în pajişti; Bulgaria: Durankulak, Krapets,
Kamen Bryag-Yailata, Russalaka, Bolata, Kaliakra; R(Velchev et al. 1984).
Cakile maritima Scop. subsp. euxina (Pobed.) Nyár. – Th, Pont; U0 T0 R0; 2n = 18;
Elymion gigantei, Car. Cakilion maritimae; România: Mamaia, Corbu-Cap Midia –
pe nisipurile plajei; foarte rară în România; Bulgaria: Durankulak, Shabla – pe dune
de nisip; sp. subendemică; V (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994), E (n.n).
Carex extensa Good. – H, Atl-Med; U4 T3 R4,5; 2n = 60; Armerion maritimae; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Mamaia, Corbu – zone interdunale înmlăştinite;
Bulgaria: Durankulak, Shabla; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Centaurea alba L. subsp. caliacrae (Prodan) Dostál – TH-H, Pont-Balc; U1,5 T 4 R4,5; 2n
= 18; Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra –prin
pajişti pietroase; sporadică; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001); R (Velchev et al.
1984), R (n.n).
Centaurea arenaria M.Bieb. ex Willd. subsp. borysthenica (Gruner) Dostál – H, Pont-Pan-
Balc; U2 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia,
Eforie Nord, Eforie Sud, Agigea (port), Constanţa (port), Mamaia, Năvodari, Cap
227
________________________________________________________________________________________
Midia, Corbu - pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Krapets – pe dune de

nisip; R (Negrean, 2001), R (n.n).
Centaurea napulifera Rochel subsp. thirkei (Sch.Bip.) Dostál – H(G), Balc; U2,5 T4 R4;
Festucetalia valesiacae; România: Limanu, Techirghiol – pajişti pe substrat pietros;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – în pajiştile pietroase de pe
platouri; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Centaurea salonitana Vis. – H, Pont-Balc; U2 T4 R4; 2n = 20, 40; Festucetalia valesiacae;
România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în
pajişti pietroase pe platouri, pe faleze; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994;
Negrean, 2001), R (n.n).
Centaurea thracica (Janka) Hayek – H, Balc-Anat; U1 T4 R4; Festucion rupicolae;
Bulgaria: Bolata – în tufărişuri; foarte rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994); E/R (Oltean
et al., 1994; Negrean, 2001), E (n.n).
Centaurea varnensis Velen. – H, Balc; U2 T4 R4; Secalietalia, Chenopodietea,
Onopordetalia; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – în pajişti pe platouri; rară; E (Dihoru et
Dihoru, 1994); E/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), OUG 57/2007 An 4B,
E(n.n).
Centaurium erythraea Rafin s.l. – Th-TH, Balc; U3 T3 R2; 2n = 40; Molinio-
Arrhenatheretea, Car. Epilobietalia; România: Mamaia – zone umede interdunale;
rară; R (K) (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001), R (n.n).
Centaurium spicatum (L.) Fritsch – Th-TH, Pont-Med; U4 T3,5 R4,5; 2n = 22; Juncion
gerardi, Puccinellietalia; România: Cap Midia (port), Năvodari (zona canalului
pescăresc – pe nisipuri salinizate; V (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994),
E/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
Cerastium gracile Dufour [syn. Cerastium bulgaricum R.Uechtr.] – Th, Pont-Balc; U1,5,
T4 R4; 2n = 88-92; Festucion rupicolae; România: Limanu; Bulgaria: Durankulak,
Rusalka – pajişti; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), R (n.n).
228
________________________________________________________________________________________
Cerinthe minor L. subsp. auriculata (Ten.) Domac – Th-TH, Pont-Med; U3 T3 R0;

Caucalidion-Onopordion, Festucion rupicolae, Car. Onopordion; Bulgaria: Kaliakra;
R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Chamaecytisus jankae (Velen.) Rothm. – Ph(subarbust), Balc; U1 T4,5 R4; Prunion
spinosae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti, pe
platouri, faleze stâncoase; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Cirsium alatum (S. G.Gmel.) Bobrov [syn. Cirsium setigerum Ledeb.] – G, Pont; U2 T3
R4,5; Juncetea maritimi, Festucion vaginatae; România: Mamaia, Corbu – zone
înmlăştinite ale plajelor; rară; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994;
Cladium mariscus (L.) Pohl – HH, Cosm; U6 T0 R5; 2n = 36; Phragmition,
Magnocaricion, Caricion rostratae, Car. Cladietum marisci; România: Mangalia
(Mlaştina Hergheliei); Bulgaria: Shabla, Kaliakra (lângă scurgerile de apă de pe
faleză); E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.II + III), E (n.n).
Clypeola jonthlaspi L. – Th, Med; U1,5 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase pe platouri, pe faleze
stâncoase; rară; E (Dihoru et Dihoru; 1994; Negrean, 2001), R (Oltean et al, 1994),
E(n.n).
Colutea arborescens L. – Ph(arbust), Euc-Med; U2 T4,5 R4,5; 2n = 16; Quercetea, Car.
Quercetalia pubescentis; România: Agigea (rezervaţie, probabil cultivat); Bulgaria:
Bolata – pe versanţii văii; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Convolvulus lineatus L. – H, Pont-Med; U1,5 T4 R4,5; Cakiletalia maritimae, Festucetalia
valesiacae; România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra; R (Dihoru
et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994; Negrean, 2001); R(Velchev et al. 1984), Biodiv.
Law (An. III), R (n.n).
Convolvulus persicus L. – H, Pont-Casp; U2 T4,5 R4,5; România: Agigea (rezervaţie); nu
a fost regăsită în alte locaţii ale litoralului sudic românesc; foarte rară; Bulgaria:
229
________________________________________________________________________________________
Durankulak (43°41.482′N, 28°33.802′E) – pe dune de nisip; E (Dihoru et Dihoru,

1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), Biodiv. Law (An.III), E (n.n).
Corispermum nitidum Kit. – Th, Pont-Pan; U2 T4 R0; 2n = 18; Tribulo-Eragrostion,
Festucion vaginatae; România: Eforie Nord, Mamaia, Corbu - pe dune de nisip;
Bulgaria: Durankulak – nisipurile plajei; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R(IUCN Red
List, 2008); R (Velchev et al. 1984), V (n.n).
Coronilla emerus L. subsp. emeroides (Boiss. et Spruner) Hayek – Ph(arbust), Med-Euc;
U2 T3,5 R4,5; 2n = 14; Orno-Cotinetalia; Bulgaria: Bolata - tufărişuri la intrarea spre
golf, pe versanţii văii; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Coronilla scorpioides (L.) W.D.J.Koch – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; 2n = 12; Festucetalia
valesiacae, Festucion rupicolae; România: Limanu; Bulgaria: Bolata, Kaliakra – în
pajişti; rară; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Crambe maritima L. – H, Atl; U2 T4,5 R4,5; 2n = 30, 60; Cakiletalia maritimae; România:
Vama Veche, 2 Mai, Tuzla, Eforie Sud, Eforie Nord, Agigea (rezervaţie), Constanţa,
Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu – dune de nisip; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Rusalka; V (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et
al., 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
Crithmum maritimum L. – H, subMed; U1,5 T5 R4,5; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Kaliakra, Bolata – pe faleze stâncoase; R (Velchev et al. 1984).
Crocus pallasii Goldb. – G, Pont-Balc; U1,5 T4,5 R4; 2n = 14; Festucetalia valesiacae;
România: Techirghiol - pajişti din apropierea malurilor; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Kaliakra; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001),
V (n.n).
Cynoglossum creticum Mill. – TH, Med; U2 T4 R4; 2n = 24; Robinion pseudacaciae;
România: Mangalia, Obanul Mare, Limanu; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Kamen
Bryag-Yailata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
230
________________________________________________________________________________________
Daucus guttatus Sibth. et Sm. subsp. zahariadii Heywood – Th, Balc; U2 T4 R0;
Sisymbrion; România: Eforie Nord, Mamaia, Năvodari, Corbu – pe dune de nisip; R
Dianthus bessarabicus (Kleopow) Klokov [syn. Dianthus polymorphus Bieb., Dianthus
diutinus Prod. non. Kit.] – H, Pont; U1,5 T4 R4; Festucion vaginatae; România:
Corbu, Cap Midia, Năvodari - dune de nisip; rară; R (Negrean, 2001), R (Oltean et
al., 1994), R (Boşcaiu et al., 1994), V (n.n).
Dianthus leptopetalus Willd. – H, Pont-Balc; U1,5 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae,
Syringo-Carpinion; România: Eforie Sud, Agigea (rezervaţie), Techirghiol (marginea
estică a lacului), Corbu – pajişti, faleză; Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolta, Kaliakra – în pajişti; rară; Assyov et al. (2006) pun sub semnul
întrebării prezenţa acestui taxon în Bulgaria; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R
(Oltean et al., 1994), R (Negrean, 2001), V (n.n).
Dianthus monadelphus Vent. subsp. pallens (Sm.) Greuter et Burdet [syn. Dianthus pallens
Sm.] – H, Balc; U1,5 T4 R4,5; Festucetalia valesiacae; România: Techirghiol – pe
coline, în pajişti aride; R (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al.,
1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Dianthus pseudarmeria Bieb. – Th(TH), Pont-Balc; U1,5 T4 R4,5; Pimpinello-Thymion
zygoidi; f. rară; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra - pajişti aride, pe soluri
scheletice; rară; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), R (n.n).
Ecballium elaterium (L.) A. Richard – Th, Med; U0 T5 R4,5; 2n = 24; Scolymion;
România: Vama Veche, Constanţa, Agigea – pe faleza litorală; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Rusalka, Kaliakra – pe faleze; E (Dihoru et Dihoru, 1994;
Oltean et al., 1994), V (n.n).
Echinops ritro L. subsp. ruthenicus (M.Bieb.) Nyman [syn. Echinops ruthenicus M.Bieb.]
– H, Pont-Pan-Balc; U1,5 T4 R4,5; 2n = 32; Festucetalia valesiacae, Festucion
vaginatae; România: Limanu, Eforie Sud, Agigea (rezervaţie) – pajişti stepice;
231
________________________________________________________________________________________
Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti; R

Elymus farctus (Viv.) Runemark ex Melderis subsp. bessarabicus (Săvul. et Rayss)
Melderis [syn. Elytrigia juncea (L.) Nevski subsp. bessarabica (Săvul. et Rayss)
Tzvelev] – H, Pont; U3 T5 R5; 2n = 42; Elymion gigantei; România: Eforie Nord –
pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Shabla; E (Dihoru et Dihoru, 1994), E/R
(Negrean, 2001), R (Olteanu et al., 1994), OUG 57/2007 An 4B, E (n.n).
Elymus pycnanthus (Godr.) Melderis [syn. Agropyron anthericum (Link) Samp., Elytrigia
pungens auct. ross., non (Pers.) Tutin, Agropyron pycnanthum (Godr.) Godr. et Gren.,
Agropyron litorale Dumort] – G, Atl-Med; U2,5 T4,5 R4,5; 2n = 42; Juncetalia
maritimi; România: Mamaia, Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak; V
(Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), Biodiv. Law
(An.III), V (n.n).
Ephedra distachya L. subsp. monostachya (L.) Riedl – Ph(arbust), Eua(Cont); U2 T4,5
R4,5; 2n = 24, 28, 36; Scabiosion argenteae, Festucion vaginatae; România: Agigea
(rezervaţie) - pe dune de nisip; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata - pe
faleze stâncoase; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), Biodiv. Law (An.
III), R (n.n).
Eryngium maritimum L. – H, Atl-Med; U2 T4 R5; 2n = 16; Elymion gigantei; România:
Vama Veche, Eforie Sud, Eforie Nord, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), plaja
Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla; E (Dihoru et
Dihoru, 1994; Boşcaiu et al., 1994), E/R (Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994); R
(Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. II et An. III), V (n.n).
Erysimum bulgaricum (Velen.) Ančev et Polatschek – Th, Balc(Moes); U1,5 T3 R4;
Bulgaria: Kaliakra – în pajişte pietroasă, pe platou (43°22.504′N, 28°27.556′E); sp.
necitatată în literatura de specialitate din zona litoralului nordic bulgăresc; endemism
balcanic (n.n).
232
________________________________________________________________________________________
Euphorbia myrsinites L. – H-Ch, Med; U1 T5 R4,5; Pimpinello-Thymion zygoidi;

Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase pe
platouri, pe faleze stâncoase; V/R (Oltean et al., 1994), V (n.n).
Euphorbia paralias L. – Ch, Atl-Med; U2,5 T3,5 R5; 2n = 10; Bromion tectorum;
România: neregăsită în 2008 la Vama Veche; Bulgaria: Durankulak (N 430 40’
42.0”, E 0.280 33’ 48.9”); foarte rară; neregăsită la Vama Veche; V (Dihoru et
Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Boşcaiu et al., 1994; Oltean et al., 1994);
R(Velchev et al. 1984); E/Ex (n.n) în România.
Euphorbia peplis L. (Chamaesycae peplis (L.) Prokh.) – Th, Atl-Med; U3 T4 R5; Cakiletea
maritimae, Car. Euphorbion peplis; România: plaja Corbu – pe dune de nisip; foarte
rară; Bulgaria: Durankulak - pe dune; R (Negrean, 2001); V (Dihoru et Dihoru,
1994), R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III), V (n.n).
Festuca beckeri (Hackel) Trautv. subssp. arenicola (Prodan) Soó – H, Pont; U1,5 T4,5
R4,5; Scabiosion argenteae; pe soluri nis. aride; taxon psamofil; Bulgaria:
Durankulak, Shabla; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001; Oltean et al.,
1994), R(n.n).
Ficus carica L. – Ph(arbust), Med; România: Constanţa (port), Mamaia (cultivat),
Constanţa (cultivat); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe
faleză; R [Velchev (ed.) et al., 1984].
Frankenia pulverulenta L. – Th, Pont-Med; U4 T4 R5; Puccinellion limosae; România:
Cap Midia (port); V (Dihoru et Dihoru, 1994), V/R (Negrean, 2001), V (n.n).
Fumaria kralikii Jord. – Th, Med; U2,5 T4,5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata, Bolata – faleze pietroase; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Galanthus elwesii Hook.f. – G, Balc; U3 T4,5 R3; 2n = 24, 48; Carpinion orientalis,
Quercion pubescentis-petraeae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata – în pădurea de
lângă faleză; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994), Biodiv. Law
(An.III), E(n.n).
233
________________________________________________________________________________________
Galium verticillatum Danthoine – Th, subMed; U1 T3,5 R4,5; 2n = 22, 44; Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – prin pajişti pietroase; R (Oltean
et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Geranium tuberosum L. – G, subMed; U1,5 T3 R3; Bulgaria: Kaliakra – în pajişte, rar; R
Glaucium flavum Crantz subsp. flavum – Th, Atl-Med; U1,5 T4 R3; România: Corbu,
Vama Veche, Eforie Sud, Cap Midia (port) – pe nisipurile plajei; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla – pe plajă; V (Dihoru et Dihoru, 1994), V (n.n).
Glaucium flavum Crantz subsp. leiocarpum (Boiss.) Ciocârlan [syn. Glaucium leiocarpum
Boiss] – Th, Balc; U1,5 T4 R3; Festucetalia valesiacae; România: Constanţa (plaja
Trei Papuci); R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Goniolimon besseranum (Schult. ex Rchb.) Kusn. – H, Pont; U1,5 T4,5 R4; Festucion
rupicolae; România: Techirghiol (coline), Agigea (rezervaţie) – în pajişti uscate;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pajişti pietroase pe
platouri; rară; E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Gypsophila pallasii Ikonn. [syn. Gypsophila glomerata auct., non Pall. ex Adams] – H,
Pont; U1 T4 R4,5; Festucion rupicolae, Festucion vaginatae; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe faleze pietroase; rară; R (Negrean, 2001), R
(n.n).
Gypsophila perfoliata L. [syn. Gypsophila trichotoma Wend.; Gypsophila scorzonerifolia
auct. non Ser.] – Ch, Pont; U1,5 T4 R5; Festucetalia vaginatae, Bromion tectorum;
România: Vama Veche, Tuzla, Eforie N, Agigea, Constanţa (port), Mamaia,
Năvodari, Cap Midia (port), Corbu - pe dune de nisip, locuri ruderale din incinta
porturilor; Bulgaria: Durankulak, Shabla, Bolata, Kaliakra – pe dune de nisip; R/V
(Dihoru et Dihoru, 1994); R (Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law
(An.III), R (n.n).
Helianthemum salicifolium (L.) Mill. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; Festucion rupicolae,
Pimpinello-Thymion zygoidi; România: Mangalia (coastele lacului); Bulgaria:
234
________________________________________________________________________________________
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean,

2001), R (n.n).
Hordeum bulbosum L. – G, Med; U2 T4 R4,5; 2n = 14, 28; Sisymbrion; Bulgaria:
Durankulak, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Dihoru et
Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Hornungia petraea (L.) Rchb. [syn. Hutchinsia petraea (L.) R.Br.] – Th, Med; U1,5 T4 R5;
2n = 12; Bromo-Festucion pallentis, Alysso-Sedion, Xerobromion; Bulgaria: Bolata;
Hyacinthella leucophaea (K.Koch) Schur – G, Pan-Balc; U2 T3,5 R4,5; Festuco-Brometea;
România: Techirghiol - pajişti; Bulgaria: Rusalka, Bolata – în pajişti pietroase; R
(Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Hymenolobus procumbens (L.) Nutt. [syn. Hutchinsia procumbens (L.) Desv.] – H, Cosm;
U2 T4 R4,5; 2n = 12, 24; Puccinellietalia; Bulgaria: Rusalka; V (Dihoru et Dihoru,
1994), Oltean et al., 1994), I (Negrean, 2001), V (IUCN Red List, 2008), Biodiv. Law
(An.III), V (n.n).
Hypecoum procumbens L. [syn. Hypecoum ponticum Velen.] – Th, Med; U1,5 T5 R4,5;
Secalietea, Chenopodietea; Bulgaria: Shabla – pe dune de nisip, foarte rară;
neregăsită pe litoralul românesc; Ciocârlan (2000) consideră că taxonul creşte
numai în Dobrogea de Sud (Bulgaria); E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Boşcaiu et al.,
1994), R (Oltean et al., 1994), V (Negrean, 2001), R [Velchev (ed.) et al., 1984], E/Ex
(n.n.) în România.
Iris sintenisii Janka – G, Balc-Anat; U2 T4 R4; 2n = 16, 18; Quercetea pubescenti-petraeae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata - în pădurea de lângă sat; sp. subendemică; R/V
(Dihoru et Dihoru, 1994), V (Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994), V(n.n).
Jasminum fruticans L. – Ph (arbust), Med; U1 T4,5 R4; 2n = 26; Paliureto-Carpinion
orientalis; România: Limanu; Bulgaria: Rusalka, Yailata, Bolata, Kaliakra - pe faleze
şi platouri calcaroase; rară (Ro), sporadică (Bg); R (Oltean et al., 1994; Dihoru et
Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
235
________________________________________________________________________________________
Jurinea tzar-ferdinandii Davidov – H, Balc(Dobr); U1 T4 R4,5; Bulgaria: Kaliakra – pe

faleze, Bolata; R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.II + III).
Koeleria glauca (Schrad.) DC. subsp. glauca – H, Eua(Cont); U2 T4 R4,5; 2n = 14, 28;
Festucion vaginatae, Car. Koelerion glaucae; România: Eforie Sud - pe dune de nisip;
R (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Koeleria lobata (M.Bieb.) Roem. et Schult. [syn. Koeleria brevis Steven] – H, Pont-Balc;
U2 T4 R4,5; 2n = 28; Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti, pe platouri; R (Oltean et al., 1994; Dihoru et
Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984), R (n.n).
Lactuca tatarica (L.) C.A.Mey. – H, Eua(Cont); U0 T4 R4,5; 2n = 18; Euphorbion peplis,
Car. Lactuco tataricae-Glaucietum flavae; România: Vama Veche, Eforie Nord,
Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia (port), Corbu - pe dune de nisip; Bulgaria:
Durankulak, Krapets, Shabla, Rusalka, Bolata, Kaliakra; sporadică; R(Velchev et al.
1984).
Lactuca viminea (L.) J.Presl et C.Presl – TH, Eua(Med); U2 T4 R4; 2n = 18; Festucetalia
valesiacae (-Quercetea pubescenti-petraeae); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra; V/R (Oltean et al., 1994), R (Negrean, 2001), R(n.n).
Legousia speculum-veneris (L.) Chaix – Th, Med; U2,5 T4 R4,5; 2n = 20; Car.
Caucalidion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka; R (Oltean et al., 1994;
Leymus racemosus (Lam.) Tzvelev subsp. sabulosus (Bieb.) Tzvelev. [syn. Elymus
sabulosus Bieb., Elymus arenarius Lam.] – H, Pont(Vest); U1,5 T4 R5; 2n = 28;
Elymion gigantei; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Eforie Sud, Eforie Nord,
Agigea (rezervaţie, port), Constanţa, Mamaia, Năvodari, Cap Midia, Corbu - pe dune
de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla, Bolata; V/R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001), OUG 57/2007 An 4B, R (n.n).
236
________________________________________________________________________________________
Limonium bellidifolium (Gouan) Dumort. [syn. Statice caspia Willd.] – H, Eua (Cont);
U3,5 T4 R5; Puccinellion limosae; România: Năvodari (zona canalului pescăresc) –
pe nisipuri sărăturate; foarte rară; R (Boşcaiu et al., 1994; Negrean, 2001), R(n.n.).
Limonium latifolium (Sm.) Kuntze [syn. Statice latifolia Sm.] – H, Pont-Med; U4 T3,5 R4;
Festucetalia valesiacae; România: Techirghiol, Eforie Sud (malul L. Techirghiol) – în
pajişti, pe soluri salinizate; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – pe faleze;
rară; E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III).
Limonium meyeri (Boiss) Kuntze – H, Pont; U3,5 T4 R4; Puccinellion limosae; paj. umede
şi sărăt.; sp. mezo-higrohal.; rară (spor. pe grinduri); România: Cap Midia (port),
Năvodari (zona canalului pescăresc, plajă) – pe soluri salinizate; Bulgaria: Kamen
Bryag-Yailata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001); R (Velchev et al.
1984), Biodiv. Law (An. III), R (n.n).
Linum tauricum Willd. – H, Pont-Balc; U2 T3,5 R4; Festuco-Brometea; Bulgaria: Bolata,
Kaliakra – pajişti pietroase, faleze; E (Negrean, 2001); R (Oltean et al., 1994, E (n.n).
Lolium rigidum Gaudin subsp. lepturoides (Boiss.) Sennen et Mauricio [syn. Lolium
loliaceum (Bory et Chaub.) Hand.-Mazz.] – Th, subMed; U1,5 T4 R4; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata – pe stâncile de pe faleze; E (Dihoru et Dihoru, 1994); R
Matthiola odoratissima (M.Bieb.) R.Br. – H, Taur-Dobr; U1 T4 R4,5; Bulgaria: Kaliakra -
pe faleză; R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. II+III).
Medicago marina L. – H, Pont-Med; U2 T4 R4,5; Bromion tectorum; Bulgaria:
Durankulak (43°41.095′N; 28°33.758′E) – pe dune de nisip, foarte rară; neregăsită în
România; E (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), V (Boşcaiu et al., 1994;
Negrean, 2001), E/Ex (n.n.) în România.
Medicago orbicularis (L.) Bartal. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4,5; 2n = 16; Festucion rupicolae;
România: Vama Veche, Limanu, Mangalia (coastele lacului), Agigea – în pajişti
237
________________________________________________________________________________________
aride; Bulgaria: Durankulak, Rusalka, Bolata; R (Oltean et al., 1994; Negrean,

2001), R (n.n).
Merendera sobolifera C.A. Mey. – G, Eua(Cont); U3 T4,5 R5; 2n = 54; Armerion
maritimae; România: Năvodari, Corbu – pe dune de nisip stabilizate; nu a fost
regăsită de noi la sud de Năvodari; sporadică; E (Dihoru et Dihoru, 1994), V (Boşcaiu
et al., 1994; Negrean, 2001), V/R (Oltean et al., 1994), V (n.n).
Minuartia bilykiana Klokov – Th, Pont; U1,5 T4 R4; Festucion rupicolae; România:
Limanu, Mangalia (coastele lacului); Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Bolata,
Kaliakra – în pajişti pietroase; nu a mai fost relatată până în prezent din Bulgaria;
R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Myrrhoides nodosa (L.) Cannon [syn. Physocaulis nodosus (L.) Tausch.] – Th, Med; U1,5
T4,5 R4,5; Festuco-Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka; R (Oltean et
al., 1994), R (n.n).
Nectaroscordum siculum (Ucria) Lindl. subsp. bulgaricum (Janka) Stearn – G, subMed;
U3,5 T3,5 R3,5; Aceri-Quercion, Syringo-Carpinion, Carpino-Tilion; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata – în pădure; R (Oltean et al., 1994; Dihoru, 1994), R (n.n).
Onobrychis gracilis Besser – H, Pont-Balc; U1,5 T4 R0; Festuco-Brometea; România:
Agigea (rezervaţie); Bulgaria: Kaliakra; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Ononis pusilla L. [syn. Ononis columnae All.] – H, Med; U2,5 T4,5 R0; Orno-Cotinetalia,
Festucion rupicolae; Bulgaria: Bolata, Kaliakra; rară; V (Dihoru et Dihoru, 1994),
V/R (Oltean et al., 1994), R (Negrean, 2001), V (n.n).
Onosma heterophylla Griseb. – H, Dac-Balc; U2 T3,5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pieroase; sporadică; R (Oltean et al., 1994;
Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984), R (n.n).
Opopanax chironium (L.) W.D.J.Koch subsp. bulgaricum (Velen) Ciocârlan – H, Balc;
U1 T5 R4,5; 2n = 22; Paliureto-Carpinion orientalis; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe faleze stâncoase, pe platouri; V/R (Oltean et al., 1994),
V (Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III), R (n.n)
238
________________________________________________________________________________________
Orchis laxiflora Lam. subsp. elegans (Heuffel) Soó [syn. Orchis elegans Heuff.] – G, Pont-
Pan; U4 T3 R0; 2n = 42; Molinietalia, Magnocaricion, Eriophorion latifolii, Calthion;
România: Mamaia, plaja Corbu – în zone înmlăştinite ale plajelor, zvântate vara; R
(Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
Ornithogalum comosum L. – G, Euc(Med); U2 T4 R4; 2n = 14, 18; Festucion rupicolae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; V (Dihoru et Dihoru,
1994), V/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
Paeonia peregrina Mill. – H(G), Balc; U2 T3,5 R5; 2n = 20; Quercetalia pubescentis;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – prin tufărişurile de pe faleze, în pădure, pe
faleze prăbuşite; V/R (Oltean et al., 1994), Biodiv. Law (An.III), V (n.n).
Paeonia tenuifolia L. – G, Pont-Balc; U2,5 T4,5 R4; 2n = 10; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra – în pajişti pietroase; V/R (Oltean
et al., 1994), E [Velchev (ed.) et al., 1984], BC (An I), Biodiv. Law (An.II-III), OUG
57/2007 (An IVB), V (n.n).
Paliurus spina-christi Mill. – Ph (arbust), Med; U1 T4,5 R5; 2n = 24; Paliureto-Carpinion
orientalis; România: Limanu - pe coastele lacului; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra; pe faleze şi platouri calcaroase; V/R (Oltean et al., 1994),
R (Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Parietaria lusitanica L. subsp. serbica (Pančić) P.W.Ball – Th, Pont-Balc; U1,5 T4,5 R4;
Cystopteridion; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata – în locuri umbrite
şi umede de pe faleze stâncoase, în grotele falezei; rară ; V/R (Oltean et al., 1994), V
(n.n).
Periploca graeca L. – Ph (liană), Med; U3 T4 R0; 2n = 24; Alno-Padion; Bulgaria: Bolata,
Kaliakra – pe faleză; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), R(n.n).
Peucedanum arenarium Waldst. et Kit. – H, Pont-Pan-Balc; U1,5 T4,5 R4,5; Festucion
vaginatae; Bulgaria: Durankulak, Shabla – pe dune de nisip; R (Dihoru et Dihoru,
1994; Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001), R (n.n).
239
________________________________________________________________________________________
Phleum subulatum (Savi) Asch. et Graebn. – Th, Pont-Med; U1,5 T4 R4; 2n = 14; Festuco-
Brometea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; V(Dihoru et
Dihoru, 1994), V/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
Picnomon acarna (L.) Cass. [syn. Cirsium acarna (L.) Moench] – Th, Med; U1,5 T4 R4;
2n = 32, 34; Onopordion; Bulgaria: Rusalka – la marginea pădurii de pe faleză; E/R
(Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Pimpinella tragium Vill. subsp. lithophila (Schischk.) Tutin – H, Med; U1,5 T4,5 R4,5;
Pimpinelle-Thymion zygoidi; Bulgaria: Bolata; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean,
2001), R (n.n).
Piptatherum holciforme (M.Bieb.) Roem. et Schult. [syn. Oryzopsis holciformis (M.Bieb.)
Hack.] – H, Taur-Balc; U1 T4,5 R4,5; 2n = 24; Syringo-Carpinion; Bulgaria:
Rusalka, Bolata; R (Oltean et al., 1994 ; Dihoru et Dihoru, 1994), R (n.n).
Plantago cornuti Gouan – H, Eur(Med); U4 T3 R5; 2n = 12; Puccinellietalia; România:
Mamaia, plaja Corbu – zone umede interdunale ale plajelor; V (Dihoru et Dihoru,
1994), R (Negrean, 2001), V (n.n).
Plumbago europaea L. – H, Med; U1 T5 R4; 2n = 16; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în păduri, în pajişti pietroase; rară;
Polygonum maritimum L. – H, Med; U2 T4,5 R5; 2n = 20; România: Mamaia, Cap Midia
(port), Corbu – pe plajă; rară; E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001), E
(n.n).
Polygonum mesembricum Chrtek [P. rayi auct.; P. oxispermum C.A. Mey et Bunge] –
Th -TH, Eur (Med), U2 T4,5 R4,5; Festucion vaginatae; România: Mangalia, Agigea,
Constanţa, Mamaia, Cap Midia, Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak,
Shabla, Bolata; pe nisipuri litorale; V (Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994), V (n.n).
Polypogon monspeliensis (L.) Desf. – Th, Med; U4 T4 R5; 2n = 28; Elymion gigantei;
România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Eforie Sud, Agigea (lac, port), Constanţa
240
________________________________________________________________________________________
(plajă, port) pe lângă bălţi şi scurgeri de apă; Bulgaria: Bolata; R (Dihoru et Dihoru,
1994; Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Psilurus incurvus (Gouan) Schinz et Thell. – Th, Med; U1,5 T4 R4; 2n = 28; Alysso-
Sedion, Festucetalia valesiacae; România: zona L. Limanu; Bulgaria: Durankulak,
Krapets, Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994;
Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Pyrus elaeagrifolia Pall. – Ph(arbust), Anat-Balc; U2 T5 R4; Quercion pubescentis;
Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pe platou; foarte rară; V/R (Oltean et al., 1994),
R(Velchev et al. 1984), R (n.n).
Ranunculus oxyspermus Willd. – H, Balc-Cauc; U2,5 T3 R3; Festucetalia valesiacae;
România: Limanu – pajişti pietroase; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pajişti; V
(Dihoru et Dihoru Al. Al., 1994), V (n.n).
Rumex longifolius DC. [syn. Rumex domesticus Hartm.] – H, Circ; U3 T4 R3; 2n = 60;
Arction; România: Eforie N, Mamaia, Corbu – locuri ruderale; Bulgaria:
Durankulak; R (Dihoru et Dihoru, 1994), R (n.n).
Rumex tuberosus L. – H, Eua(Cont); U2 T4 R4,5; Festucion rupicolae; România: Limanu,
Eforie Sud, Corbu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; V
(Dihoru et Dihoru, 1994); R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Ruppia maritima L. [syn. Ruppia rostellata W.D.J.Koch] – HH(HD), Cosm; U6 T3 R4,5;
2n = 20; Ruppion maritimae; România: Mangalia (Mlaştina Hergheliei), Lacul
Techirghiol (zona salmastră); V (Boşcaiu et al., 1994), V/R (Oltean et al., 1994), V
(n.n).
Ruscus aculeatus L. – G-Ch, Pont-Med; U2,5 T4 R3; 2n = 40; Orno-Cotinetalia,
Symphyto-Fagion, Querco-Fagetea, Quercion farnetto; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, în pădurile de pe falezele prăbuşite; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R
(Oltean et al., 1994), DH (An V), V (n.n).
241
________________________________________________________________________________________
Ruta graveolens L. – H, Med; U2 T4,5 R4,5; 2n = 72, 81; Bulgaria: Rusalka, Bolata,
Kaliakra – prin tufărişuri; sporadic; E [Velchev (ed.) et al., 1984], Biodiv. Law
(An.III), E (n.n.).
Salvia aethiopis L. – TH(H), Pont-Med; U2 T5 R0; 2n = 24; Festucion rupicolae, Car.
Sisymbrion; România: Agigea (rezervaţie), Techirghiol - pajişti; rară; Bulgaria:
Krapets, Shabla, Kaliakra; E/R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Salvia amplexicaulis Lam. [syn. Salvia villicaulis Borbás] – H, Balc-Anat (NW); U2 T5
R4; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata; R (Oltean et al., 1994;
Salvinia natans (L.) All. – HH, Eua; U6 T3 R3; 2n = 18; Hydrocharition; Bulgaria: Bolata
- în apa lin curgătoare a pârâului; rară; BC (An. I), Biodiv. Law Bg (An. II-III).
Samolus valerandi L. – H, Cosm; U4,5 T3,5 R0; 2n = 24, 26, 36; Nanocyperion, Juncion
gerardi; România: Mamaia, Corbu – pe plaje în locuri umede interdunale; Bulgaria:
Durankulak ; rară; R (Olteanu et al., 1994 ; Negrean, 2001), R (Velchev et al. 1984),
R (n.n).
Satureja coerulea Janka – Ch, Cauc-Balc; U1,5 T4 R4; Pimpinello-Thymion zygoidi;
România: Limanu, Techirghiol – pajişti pietroase; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Scabiosa micrantha Desf. – Th, Pont-Balc; U1,5 T5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Scandix australis L. – Th, Med; U2 T4 R4,5; Caucalidion; România: Limanu, Mangalia
(coastele lacului), Agigea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra
– prin pajişti pietroase; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994), R
(Velchev et al. 1984), R (n.n).
Scandix pecten-veneris L. – Th, Atl-Med; U2 T4 R4,5; Caucalidion; România: Limanu,
Constanţa (port); Bulgaria: Durankulak – pe faleză, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka,
Kaliakra – pe faleze, în pajişti; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001), R(n.n).
242
________________________________________________________________________________________
Scirpus litoralis Schrad. [syn. Schoenoplectus litoralis (Schrad.) Palla] – G(HH), Med;
U5,5 T4 R5; Car. Phragmition; România: Năvodari (canalul pescăresc); R (Oltean et
al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), Biodiv. Law (An.III), R (n.n).
Scirpus triqueter L. [syn. Schoenoplectus triqueter (L.) Palla] – G(HH), Eua; U5 T4 R4; 2n
= 40; Bulgaria: Shabla - loc. mlăştinoase, stufărişuri; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean,
2001), Biodiv. Law (An.III), R (n.n).
Scleropoa rigida (L.) Griseb. [syn. Desmazeria rigida (L.) Tutin] – Th, subMed; U2 T4 R4;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – pe faleze stâncoase; R (Oltean et al.,
1994), R (n.n).
Scolymus hispanicus L. – TH, Med; U1 T5 R0; 2n = 20; Euphorbion peplis, Scolymion,
Plantaginetalia majoris; România: Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Agigea, Constanţa,
Cap Midia, Corbu – pe faleze, nisipul plajelor; Bulgaria: Krapets, Shabla, Rusalka,
Bolata; R (Boşcaiu et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994), R (n.n).
Scorzonera mollis M.Bieb. – H, Pont-Balc; U2 T4 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Scutellaria orientalis L. var. pinnatifida Reichenb. – Ch, Balc-Cauc; U2 T4,5 R4,5;
Pimpinello-Thymion zygoidi; Bulgaria: Rusalka, Kaliakra – pe platouri; R (Oltean et
al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Secale sylvestre Host – Th, Eua(Cont); U0 T3,5 R5; 2n = 14; Bromion tectorum; România:
Vama Veche, 2 Mai, Mangalia, Eforie Sud, Eforie N, Agigea (rezervaţie), Mamaia,
Shabla; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Velchev et al. 1984), R (n.n).
Sedum caespitosum (Cav.) DC. – Th, Med; U2 T4 R4; 2n = 18; Festucetalia valesiacae;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka – în pajişti pietroase, pe stâncăriile falezei;
Senecio borysthenicus (DC.) Stankov – H, Med; U2 T4 R4,5; Festucion vaginatae;
România: Cap Midia; V (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean,
2001), R (n.n).
243
________________________________________________________________________________________
Senecio grandidentatus Ledeb. (S. velenovskyi Borbás; Senecio arenarius Bieb.) – H,

Pont; U1,5 T4 R4,5; Festucion rupicolae; România: faleza dintre 2 Mai-Vama Veche,
Costineşti (la mănăstire); Bulgaria: faleza de la Durankulak; R (Dihoru et Dihoru,
1994; Negrean, 2001), E/R (Oltean et al., 1994), E (n.n.).
Seseli campestre Besser – H, Pont; U2,5 T4 R4; Festucetalia valesiacae; România:
Techirghiol, Eforie Sud, Agigea – în pajişti; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata,
Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001), R (n.n).
Seseli rigidum Waldst. et Kit. – H, Dac-Balc; U1,5 T4,5 R4,5; Seslerion rigidae; Bulgaria:
Kamen Bryag-Yailata, Bolata; R (Oltean et al., 1994), R (n.n).
Seseli tortuosum L. – TH (H), Pont-Med; U2,5 T4 R4; Festucetalia valesiacae; România:
Eforie Sud, Corbu - pe nisipurile solificate ale plajei; rară ; Bulgaria: Durankulak; R
(Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001), R (n.n).
Silene borysthenica (Gruner) Walters [syn. Silene otites (L.) Wibel subsp. parviflora
(Ehrh.) Hayek)] – H, Eua; U1,5 T4 R4,5; 2n = 24, Festucion vaginatae; România:
Agigea (rezervaţie), Mamaia, Năvodari, Corbu – pe dune de nisip; Bulgaria: Krapets;
E (Dihoru et Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001; Oltean et al., 1994), R (n.n).
Silene caliacrae Jordanov et Panov – H, Dobr; U1,5 T4 R4; Bulgaria: Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, pe falezele stâncoase; foarte rară; R (Velchev et al. 1984), Biodiv.
Law (An. III).
Silene exaltata Friv. – H, Balc; U1,5 T4 R4,5; 2n = 24; România: Eforie Sud, Agigea
(rezervaţie), Mamaia, Năvodari, Corbu – pe faleze, plaje, suprafeţe nisipoase;
Bulgaria: Shabla, Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; Assyov et al.
(2006) pun sub semnul întrebării prezenţa acestui taxon în Bulgaria; R(Negrean,
2001; Oltean et al., 1994), R (n.n).
Silene thymifolia Sm. [syn. Silene pontica Brândza] – H, Med(Est); U2 T4 R4,5;
Festucetalia vaginatae; România: Agigea (rezervaţie) – dune de nisip; neregăsită în
alte locaţii ale litoralului românesc; foarte rară în România; Bulgaria: Durankulak,
244
________________________________________________________________________________________
Krapets, Shabla – dune de nisip; E (Dihoru et Dihoru, 1994), V (Negrean, 2001;

Boşcaiu et al., 1994), R (Oltean et al., 1994), OUG 57/2007 An 4B, E (n.n.).
Stachys maritima Gouan – H, Med; U2 T4,5 R5; Festucion vaginatae; România: Eforie
Nord – pe dune de nisip; Bulgaria: Durankulak, Krapets, Shabla; f. rară; E (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Boşcaiu et al., 1994, Oltean et al., 1994; Negrean, 2001),
R(Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.III), E (n.n).
Sternbergia colchiciflora Waldst. et Kit. – G, subMed; U1,5 T4,5 R4; 2n = 20; Festucion
rupicolae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata - în pădurea de lângă sat); E (Dihoru,
1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Stipa lessingiana Trin. et Rupr. – H, Pont-Med; U1 T4,5 R4,5; 2n = 44; Stipion
lessingianae; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti,
pe platouri; R (Velchev et al. 1984).
Symphytum tauricum Willd. – TH-H, Pont-Balc; U2 T4 R4; Quercetea pubescenti-
petraeae; Bulgaria: Rusalka, Bolata; soz.: R (Oltean et al., 1994), R (Velchev et al.
1984), R (n.n).
Syrenia cana (Piller et Mitterp.) Neilr. – TH, Pont; U1,5 T4 R4; 2n = 14, 32; Festucion
vaginatae; România: Constanţa, Mamaia; pe dune de nisip, loc. rud. aride; spor.; V
(Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), Biodiv. Law (An.III), R (n.n).
Syrenia montana (Pall.) Klokov – TH, Pont-Dobr; U1,5 T4 R4; Scabiosion argenteae,
Festucion vaginatae; România: Mamaia, Corbu - pe dune de nisip; rară; V (Dihoru et
Dihoru, 1994; Negrean, 2001), R (Oltean et al., 1994), V (n.n).
Tanacetum millefolium (L.) Tzvelev [syn. Chrysanthemum millefolium L.] – H, Balc-Cauc;
U1,5 T4 R4; Festucion rupicolae; România: Agigea (rezervaţie), Corbu (faleză);
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994;
Taraxacum bessarabicum (Hornem.) Hand.-Mazz. – H, Eua(Cont); U4 T3 R4; 2n = 16;
Puccinellio-Salicornietea; România: Mamaia; Bulgaria: Rusalka – pajişti umede şi
sărăturate; rară; R (Velchev et al. 1984).
245
________________________________________________________________________________________
Thymus zygioides Griseb. – Ch, Balc; U1,5 T4 R4,5; Car. Pimpinello-Thymion zygoidi;
Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – în pajişti pietroase, pe
platouri; R (Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001), R (n.n).
Torilis nodosa (L.) Gaertn. – Th, Med; U2 T3,5 R4,5; 2n = 22; Caucalidion; România:
Limanu, Vama Veche (faleză), Tuzla (faleză); Bulgaria: Durankulak, Kamen Bryag-
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Tragopogon floccosus Waldst. et Kit. – H, Euc(Med); U2,5 T3 R0; 2n = 12; Festucion
vaginatae; România: Vama Veche, Mamaia - dune de nisip înierbate; rară; V (Dihoru
et Dihoru, 1994; Negrean, 2001), V/R (Oltean et al., 1994), V (n.n).
Trifolium angustifolium L. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4; Festuco-Brometea; România:
Mangalia (Mlaştina Hergheliei); rară, Bulgaria: Rusalka, Bolata; rară; I/E (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Negrean, 2001), R (n.n).
Triglochin maritima L. – H, Circ; U4 T0 R4; 2n = 24, 30, 36, 48; Juncion gerardi, Car.
Juncetalia maritimi; România: Mamaia – în locuri umede şi slab salinizate ale plajei;
rară; R (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An.III).
Trigonella gladiata Steven ex M.Bieb. – Th, Med; U1,5 T4,5 R4,5; 2n = 16; Festucion
rupicolae; România: Limanu; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra; R(Negrean,
2001), R (n.n).
Typha laxmannii Lepech. – G(HH), Eua(Cont); U5 T4 R0; Phragmition; România: Agigea
(lac, port), Mangalia (Mlaştina Hergheliei); Bulgaria: Durankulak, Bolata; R(Boşcaiu
et al., 1994), R (n.n).
Typha minima Funk – HH, Eua; U5 T0 R4,5; Salicion eleagni; România: Mamaia Nord
(Hanul Piraţilor) –zone înmlăştinite ale plajei; R/V (Dihoru et Dihoru, 1994), R
(Boşcaiu et al., 1994; Oltean et al., 1994), V (IUCN Red List, 2008), R (n.n).
Utricularia vulgaris L. – HH, Circ; U6 T0 R3,5; 2n = 36; Hydrochari-Lemnetea, Lemnion
(Hydrocharition), Car. Nymphaeion; Bulgaria: Durankulak – malurile lacului;
R(Velchev et al. 1984).
246
________________________________________________________________________________________
Valerianella pumila (L.) DC. – Th, Eua(Med); U2 T5 R3; 2n = 14; Festucion rupicolae;
România: Limanu; Bulgaria: Krapets, Kamen Bryag-Yailata, Kaliakra; R (Oltean et
al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Verbascum ovalifolium Donn ex Sims subsp. ovalifolium – TH, Pont-Balc-Anat(W); U1,5
T4 R4; Chenopodietea; Bulgaria: Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Kaliakra; R
(Olteanu et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Verbascum purpureum (Janka) Hub.-Mor. – H, Tra-Moes; U1,5 T4 R4; Onopordion;
Bulgaria: Durankulak - pe dunede nisip; foarte rară; E (Negrean, 2001), R (Velchev
et al. 1984), IUCN Red List (2008), BC (An I), Biodiv. Law (An.II + III), E (n.n).
Vicia dalmatica A.Kern. [syn. Vicia tenuifolia Roth subsp. stenophylla Velen.] – H, Pont-
Balc; U3 T0 R0; 2n = 12; Festucion rupicolae; România: Corbu - pajişti pe coaste
abrupte; Bulgaria: Shabla; V (Dihoru, 1994), R (Boşcaiu et al., 1994), V (n.n).
Vicia narbonensis L. – Th, Med; U2 T4,5 R4,5; Festucetalia valesiacae, Car. Secalinion;
România: Mangalia (coastele lacului); Bulgaria: Durankulak, Krapets, Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka - pe faleze; R (Oltean et al., 1994, Negrean, 2001), R(n.n).
Vicia peregrina L. – Th, Med; U2 T4 R4; 2n = 12, 14; Secalinion; Bulgaria: Durankulak,
Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra; R (Dihoru et Dihoru, 1994; Oltean
et al., 1994; Negrean, 2001), R (n.n).
Vicia sativa L. subsp. amphicarpa (Dorthes) Asch. et Graebn. [syn. Vicia amphicarpa
Dorthes] – Th, Med; U2 T4,5 R4; Secalietea, Festuco-Brometea; Bulgaria: Kaliakra –
în pajiştea de pe platou (43°22.336′N, 28°27.804′E; foarte rară; R(Oltean et al., 1994),
V (Negrean, 2001), E (Velchev et al. 1984), Biodiv. Law (An. III), E (n.n).
Ziziphora capitata L. – Th, Med; U1 T5 R4; Festucion rupicolae; Bulgaria: Bolata; R
(Oltean et al., 1994 ; Negrean, 2001), R (n.n).
Zygophyllum fabago L. – H, Med; U2 T4 R4,5; Polygonion avicularis; România:
Constanţa (faleză); Bulgaria: Krapets - pe loessurile falezei; rară; V (Dihoru et
Dihoru, 1994), R (Oltean et al., 1994; Negrean, 2001), V (n.n).
247
________________________________________________________________________________________
4.2.2 2. ANALIZA PLANTELOR RARE ŞI PERICLITATE
Din totalul celor 852de taxoni vasculari autohtoni identificaţi în zona costieră dintre
Cap Midia şi Cap Kaliakra, plantele rare (R) şi periclitate (E şi V) sunt în număr de 199 de
specii şi subspecii, adică un procent de 23,35%. Procentul este apropiat de cel al rarităţilor
menţionate din zona costieră dintre Periboina şi Vama Veche (20,20%, după Făgăraş, 2002)
Dintre cele 199 de specii şi subspecii rare şi periclitate, 78 (39,19%) au fost observate
atât în zona costieră românească cât şi cea bulgărească, 87 (43,71%) numai în zona costieră
bulgărească nordică iar 34 (17,08%) numai în zona costieră românească dintre Capul Midia
şi Vama Veche (Fig. 20). Remarcabil este faptul că ponderea taxonilor din zona litorală
bulgărească este mai mare decât cea a taxonilor prezenţi atât în zona românească cât şi cea
bulgărească a Dobrogei. Acest lucru se datorează în mare parte falezelor stâncoase şi
platourilor calcaroase cu vegetaţie stepică, tufărişuri şi păduri termofile; aceste tipuri de
habitate adăpostesc o floră xerofilă bogată în elemente floristice de origine sudică
(submediteraneene, balcanice, mediteraneene).
Fig. 20 – Distribuţia speciilor rare şi periclitate în zona costieră

248
________________________________________________________________________________________
După cum se poate observa în figura 21, procentajul taxonilor rari şi periclitaţi din
zona costieră bulgărească este de 59,63%, semnificativ mai mare comparativ cu ponderea
celor prezenţi în zona costieră românească (40,36%).
Fig. 21 – Ponderea rarităţilor floristice din zona costieră bulgărească nordică

şi cea românească sudică
Acest lucru se explică prin diversitatea mare de habitate din zona costieră bulgărească
(plaje nisipoase, platouri calcaroase cu vegetaţie stepică, faleze stâncoase, faleze de loess,
zone umede, tufărişuri submediteraneene, păduri termofile) şi influenţelor antropice reduse,
a suprafeţelor mari de arii protejate şi a turismului de mică anvergură din această zonă.
Analiza din punct de vedere fitogeografic a florei rare şi periclitate (Fig. 22)
evidenţiază preponderenţa speciilor pontice (32,82%) luate în considerare în sensul larg
(pontice, ponto-balcanice, ponto-mediteraneene, ponto-panonice, ponto-dobrogene, ponto-
caspice) şi a celor mediteraneene (23,73%). Speciile balcanice (11,61%) cu subunităţile lor
(balcanice, balcano-anatolice, balcano-moesiace, balcano-caucasice, etc.), cele eurasiatice
(11,61%), atlantic-mediteraneene (4,54%) şi submediteraneene (4,04%) deţin de asemenea
o pondere importantă în ansamblul elementelor floristice. Celelalte categorii de geoelemente
249
________________________________________________________________________________________
(europene, central-europene, cosmopolite, circumpolare, taurice, dobrogene, anatolice,

traco-moesiace, etc) însumează 11,65%.
Fig. 22 – Ponderea elementelor fitogeografice rare şi periclitate
Apartenenţa zonei costiere a Dobrogei la regiunea fitogeografică pontică (regiunea

Marea Neagră) (Fig. 4) explică procentajul mare al elementelor pontice. Dintre acestea,
preponderente sunt cele ponto-balcanice, cele pontice în sensul strict şi cele ponto-
mediteraneene.
Ponderea mare a elementelor floristice de origine sudică (mediteraneene, balcanice,
atlantic-mediteraneene, submediteraneene), care deţin împreună un procent de 55,53% este
rezultatul influenţelor climatice submediteraneene care se resimt de-a lungul coastei
dobrogene, cu precădere la sud de zona oraşului Mangalia şi pe întreaga lungime a
litoralului bulgăresc. Mediile anuale ale temperaturii mai ridicate cu cca 0,3 -0,5 °C
comparativ cu cele de la nord de oraşul Mangalia şi suprafeţele mari ocupate de platouri şi
faleze cu substrat calcaros, favorizează dezvoltarea speciilor termofile de origine sudică. De
altfel, majoritatea speciilor mediteraneene, submediteraneene, balcanice, ponto-
250
________________________________________________________________________________________
mediteraneene, ponto-balcanice, identificate în cursul cercetărilor noastre sunt cantonate la

sud de lacul Mangalia spre Capul Kaliakra.
Dintre cei 199 de taxoni rari şi periclitaţi, numai 180 pot fi încadraţi la una din
categoriile IUCN folosite în Listele Roşii naţionale; ceilalţi 19 taxoni sunt indexaţi numai în
Cartea Roşie a Bulgariei (Vechev et al., 1984). Aceşti taxoni, fie nu sunt prezenţi în flora
României, fie nu sunt consideraţi a fi rari sau periclitaţi în România.
Apartenenţa rarităţilor floristice din zona costieră Cap Midia – Cap Kaliakra la
principalele categorii sozologice este următoarea:
• conform Listelor Roşii româneşti (Oltean et al., 1994; Dihoru et Dihoru, 1994;
Negrean, 2001): 23 taxoni ameninţaţi cu dispariţia - E (12,77%), 40 taxoni vulnerabili - V
(22,22%), 113 taxoni rari – R (62,77%) şi 4 taxoni neregăsiţi în România – E/Ex (2,22%)
(Fig. 23).
70
60
50
40
%
30
20
10
0
E V R E/ Ex
categorii sozologice
Fig. 23 – Ponderea taxonilor rari, vulnerabili şi ameninţaţi, din zona costieră Cap
Midia-Cap Kaliakra, conform listelor roşii naţionale
• în conformitate cu Cartea Roşie a Bulgariei (Velchev et al., 1984): 34 taxoni rari

(R) (17,08%) şi 8 taxoni periclitaţi (Th) (4,02%); categoria speciilor dispărute (Ex) nu este
251
________________________________________________________________________________________
reprezentată (Fig. 24). Categoria taxonilor periclitaţi (Th) din Cartea Roşie poate fi
sinonimizată cu cea a taxonilor vulnerabili (V) şi ameninţaţi cu dispariţia (E) din sistemul
IUCN.
Trebuie menţionat de asemenea că specii precum Salvinia natans, Erysimum

bulgaricum, Ruscus aculeatus sau Bellevalia sarmatica, găsite numai în zona costieră
bulgărească nu se regăsesc în Cartea Roşie a Bulgariei, deşi sunt menţionate în Legea
Biodiversităţii din Bulgaria în anexele II, III şi IV ca specii de interes conservativ la nivel
comunitar sau naţional.
18
16
14
12
10
%
8
6
4
2
0
R Th Ex
categorii sozologice
Fig. 24 – Ponderea rarităţilor floristice în conformitate cu

Cartea Roşie a Bulgariei
În ceea ce priveşte endemismele din zona studiată, în concordanţă cu datele

bibliografice (Tutin et al., 1964-1980; Jordanov et al., 1964-1995; Săvulescu et al., 1952-
1976; Anastasiu et Negrean, 2001) situaţia este următoarea: o specie este endemică pentru
România (Knautia tulceanensis), una este endemică pentru Bulgaria (Silene caliacrae), trei
taxoni sunt endemici pentru zona Dobrogei (Centaurea alba subsp. caliacrae, Centaurea
varnensis, Jurinea tzar-ferdinandii) iar alţi şapte sunt endemici pentru zona Peninsulei
Balcanice (Erysimum bulgaricum, Astragalus spruneri, Chamaecytisus jankaea, Achillea
252
________________________________________________________________________________________
clypeolata, Centaurea napulifera subsp. thirkei, Onosma heterophylla, Opopanax chironium

subsp. bulgaricum).
Un număr de 48 de taxoni (24,24%) din zona costieră Cap Midia – Cap Kaliakra
sunt incluşi în anexele unor legi naţionale, convenţii şi directive internaţionale (Fig. 25).
Astfel, din totalul rarităţilor floristice identificate, 36 de taxoni (18,18%) sunt indexaţi în
anexele II, III şi IV ale legii nr. 77/2002 (Legea Biodiversităţii din Bulgaria) (Biodiv. Law),
4 taxoni (2,02%) apar în anexa I a Convenţiei de la Berna (BC), 1 taxon (0,50%) este
menţionat în anexa V a Directivei Habitate (HD) iar 7 specii şi subspecii (3,53%) sunt
menţionate în anexa 4B şi 5A a OUG nr. 57/2007.
20
15
% 10
0
Biodiv. BC DH OUG
Law 57/2007
Fig. 25 – Ponderea taxonilor rari şi periclitaţi aflaţi sub incidenţa

legislaţiei privind conservarea biodiversităţii
Deoarece Cartea Roşie a Bulgariei şi Listele Roşii româneşti au doar valoare

consultativă, ştiinţifică şi nu legislativă, practic doar cele 48 de specii şi subspecii cad sub
incidenţa legislaţiilor naţionale şi internaţionale privind protecţia şi conservarea florei
spontane.
Din categoria taxonilor neregăsiţi pe litoralul românesc (posibil extinşi) dar prezenţi
pe litoralul nordic bulgăresc fac parte: Ammophila arenaria subsp. arundinacea (neregăsită
253
________________________________________________________________________________________
după Prodan, 1935 la Costineşti, Tuzla, Eforie Sud, Cap Midia), Medicago marina
(neregăsită după Prodan, 1936 la Tuzla, Eforie Nord, Agigea, Mamaia), Hypecoum
procumbens (neregăsită după Prodan, 1935 în partea sudică a litoralului românesc),
Euphorbia paralias (neregăsită la Vama Veche de unde este menţionată de Prodan (1936),
Pop I. (1969), Făgăraş (2002), Anchusa stylosa (neregăsită la Tuzla sau Mangalia - Flora
RPR, 1960). Alte 2 specii neprecizate în lista noastră, nu au mai fost regăsite pe litoralul
românesc după cel de-al doilea război mondial; este vorba de Calystegia soldanella
(neregăsită după Panţu, 1925) şi Corispermum canescens (neregăsită după Prodan, 1935),
deşi această specie este menţionată din România în Flora Europaea vol. I (1993).
Alţi taxoni identificaţi în zona costieră dintre Cap Midia şi Cap Kaliakra sunt foarte
rari în Dobrogea, fiind prezenţi într-un număr mic de localităţi (sau într-o singură localitate),
cu efective populaţionale mici sau foarte mici: Bellevalia sarmatica, Dianthus leptopetalus,
Minuartia bylikiana, Astrodaucus littoralis, Alyssum borzaeanum, Centaurea thracica,
Centaurea varnensis, Verbascum purpureum, Linum tauricum, Iris sintenisii, Ononis
pusilla, Scabiosa micrantha, Silene caliacrae etc. Unii dintre aceşti taxoni sunt deja
ameninţaţi cu dispariţia în timp ce alţii pot să treacă curând în această categorie dacă
presiunea antropică din zona costieră a Dobrogei nu va înceta să crească.
254
________________________________________________________________________________________
4.3. ASOCIAŢII VEGETALE DIN ZONA COSTIERĂ

Diversitatea condiţiilor fizico-geografice şi a habitatelor naturale din zona costieră

Cap Midia - Cap Kaliakra se reflectă atât în diversitatea florei cât şi în cea a vegetaţiei, adică
a asociaţiilor vegetale ce edifică covorul vegetal.
Asociaţiile vegetale identificate în cursul cercetărilor de teren în zona costieră dintre
Capul Midia şi Capul Kaliakra sunt prezentate sub forma unui conspect cenotaxonomic, în
care sunt grupate în funcţie de apartenenţa lor la unităţile cenotaxonomice de rang superior.
La realizarea conspectului, au fost luate în considerare observaţii de teren mai vechi ale
autorilor (Făgăraş, 2002a; Făgăraş, 2002b) privind răspândirea în zona costieră a asociaţiilor
vegetale.
Încadrarea cenotaxonomică a asociaţiilor vegetale s-a realizat după lucrările
“Cenotaxonomia şi caracterizarea grupărilor vegetale din România” (Sanda et al., 1998),
“Structura cenotică şi caracterizarea ecologică a fitocenozelor din România” (Sanda et al.,
2001) şi „Dune vegetation of the Bulgarian Black Sea coast” (Tzonev et al., 2005).
Sunt prezentate în conspect 115 asociaţii vegetale, aparţinând la 15 clase de vegetaţie,
24 de ordine şi 43 de alianţe. Pentru o mare parte a asociaţiilor conspectate sunt menţionate
localităţile din zona costieră în care prezintă fitocenoze reprezentative. Dintre cenotaxonii
de rang inferior asociaţiei, sunt precizate 8 subasociaţii. Prezentarea claselor de vegetaţie
respectă într-o anumită măsură criteriul hidroseriilor, începând cu formaţiunile vegetale
palustre din clasa Phragmitetea şi sfârşind cu cele ce grupează asociaţii vegetale xerofile.
Asociaţiile vegetale higrofile sunt prezente în zona lacurilor paramarine (Taşaul,
Corbu, Siutghiol, Tăbăcăriei, Techirghiol, Tatlageac, Mangalia, Limanu, Durankulak,
Shabla), în zona mlaştinilor (Mlaştina Hergheliei Mangalia, valea Bolata), a canalelor de apă
dulce (canalul pescăresc Năvodari) şi chiar în zone joase, înmlăştinite ale plajelor, în spatele
255
________________________________________________________________________________________
cordoanelor de dune (plaja Corbu, incinta portului de la Cap Midia, plaja Mamaia Nord-
Năvodari, unde apa de precipitaţii bălteşte până către sfârşitul primăverii. Asociaţiile
vegetale hidrofile nu au fost obiectul acestui studiu şi de aceea nu figurează în conspectul
nostru. Asociaţiile vegetale mezofile sunt larg răspândite în zonele umede din apropiererea
lacurilor litorale şi a mlaştinilor sau în zonele interdunale ale plajelor late.
Asociaţiile vegetale halofile sunt răspândite pe sărăturile (solonceacuri, soloneţuri,
solodii) din apropierea plajelor (Cap Midia-incinta portului Midia, Năvodari - în zona
canalului Midia-Năvodari), în preajma lacurilor salinizate (L. Techirghiol) şi în zonele joase
şi salinizate ale plajelor (Corbu, Năvodari, Mamaia Nord, Constanţa, Eforie Sud – spre lacul
Techirghiol). Vegetaţia de sărături uşoare, formată din specii halofile şifacultativ halofile
poate fi întâlnită şi în zona lacurilor paramarine.
Comunităţile de plante xero-mezofile şi xerofile sunt cantonate pe dunele de nisip ale
plajelor, în zona falezelor de loess (Corbu, Cap Midia, Constanţa, Agigea, Eforie Sud,
Tuzla, Costineşti, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche, Durankulak, Krapets, Cap Shabla), pe
falezele stâncoase şi platourile calcaroase (Kamen Bryag-Yailata, Rusalka, Bolata, Cap
Kaliakra), pe versanţii calcaroşi ai unor văi (Bolata) sau lacuri (Limanu, Mangalia).
256
________________________________________________________________________________________
4.3.1. CONSPECTUL ASOCIAŢIILOR VEGETALE
PHRAGMITETEA Tx.et Prsg. 1942
PHRAGMITETALIA W.Koch 1926
Phragmition communis W.Koch 1926
Cladietum marisci Allorge 1922 ex Zobrist 1935 (Ml. Hergheliei, L. Shabla)
Glycerietum maximae Hueck 1931 (Ml. Hergheliei)
Scirpo-Phragmitetum W.Koch 1926 (comună în zonele umede)
-typhetosum Soó 1957
- typhosum laxmanni Ubrizsy 1961
-cladiosum Kovàcs 1956, Soó 1973 (Ml. Hergheliei)
Typhaetum angustifoliae (All.22) Pign.1943 (L. Taşaul, L.Mamaia, plaja Mamaia Nord,
L. Siughiol, Ml. Hergheliei, L. Durankulak, L. Shabla)
Typhetum latifoliae G.Lang 1973 (Ml. Hergheliei, L. Durankulak, Bolata)
Typhaetum laxmanni Nedelcu 1969 (Năvodari, Ml. Hergheliei, Durankulak, Bolata)
Schoenoplectetum lacustris Eggler 1933 (Corbu, Siutghiol, Techirghiol, Ml. Hergheliei,

L. Durankulak, Bolata)
BOLBOSCHOENETALIA MARITIMI Hejni in Holub et al. 1967
Cirsio brachycephali – Bolboschoenion (Passarge 1978) Mucina 1993
Astero tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974 (portul Midia, Năvodari,
plaja Mamaia Nord, L. Techirghiol)
257
________________________________________________________________________________________
Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933 (Năvodari, plaja Mamaia Nord, L. Techirghiol,

Ml. Hergheliei, L. Durankulak, L. Shabla)
-asteretosum tripolii Sârbu et al. 1995
Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947 (plajele Corbu, Năvodari, Mamaia Nord,

Ml. Hergheliei)
Schoenoplectetum triquetri-maritimi Zonneveld 1960 (L. Shabla)
OENANTHETALIA AQUATICAE Hejny in Kopecky ex Hejni 1965
Oenanthion aquaticae Hejny ex Neuhäusl 1959
Eleocharidetum palustris Schennikov 1919 (L. Techirghiol)
SCHEUCHZERIO-CARICETEA FUSCAE Tx. 1937
CARICETALIA DAVALLIANAE Br.-Bl. 1949
Caricion davallianae Klika 1934
Orchido-Schoenetum nigricantis Oberd. 1957 (Syn. Schoenetum nigricantis Pop et al.

1962) (plaja Corbu)
MOLINIO-ARRHENATHERETEA Tx. 1937
MOLINIETALIA Koch 1926
Agrostion stoloniferae Soó (1933) 1971
Agrostetum stoloniferae (Ujvárosi 1941) Burduja et al. 1956 (plajele Corbu, Năvodari,
Mamaia, L. Techirghiol, L. Durankulak)
POTENTILLO-POLYGONETALIA Tx. 1947
258
________________________________________________________________________________________
Potentillenion anserinae Felföldy 1942
Lythro-Calamagrostetum epigei I.Pop 1968 (plaja Corbu, portul Midia, Mamaia, Ml.
Hergheliei, Durankulak, Shabla, Bolata)
JUNCETEA MARITIMAE Br.-Bl. 1931
JUNCETALIA MARITIMI Br.-Bl. 1931
Juncion maritimi Br.-Bl. 1931
Juncetum littoralis Popescu et al.1992 (plajele Corbu, Mamaia, portul Midia, Ml.
Hergheliei, L. Durankulak)
Juncetum maritimi (Rubel 30) Pign. 1953 (plaja Corbu, portul Midia, plaja Mamaia,
L.Shabla)
Juncetum littorali-maritimi Popescu et Sanda 1972 (plajele Corbu, Mamaia)
Armerion maritimae Br.-Bl. et De L. 1936
Caricetum extensae Br.-Bl. et De L. 1936 (plaja Mamaia, L. Durankulak)
PUCCINELLIO-SALICORNIETEA Ţopa 1939
SALICORNIETALIA Br.-Bl. (1929) 1933
Thero-Salicornion Br.-Bl. (1930) 1933, Pign. 1953 (Syn. Salicornion prostratae Sanda,
Popescu 1929)
Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964 (Syn. Salicornietum europeae Wendelbg.

1953) (Năvodari- pe sărături, Portul Midia, Techirghiol)
Suaedetum maritimae Soó 1927 (Năvodari, portul Midia, L. Techirghiol)
-bassiosum hirsutae (Ţopa 1939) Drăgulescu 1997 (portul Midia, Techirghiol)
259
________________________________________________________________________________________
-salicorniosum europeae (Ţopa 1939) Drăgulescu 1997 (portul Midia)
-aeluroposum littoralis (Ţopa 1939) Drăgulescu 1997 (portul Midia)
Suaedeto-Bassietum hirsutae (Br.-Bl. 1928) Ţopa 1939 (Portul Midia, Techirghiol)
PUCCINELLIETALIA Soó 1940
Puccinellion peisonis (Wendelbgt.1943) Soó 1957
Puccinelietum distantis Soó 1937 (portul Midia, plajele Năvodari, Mamaia, Valea
Bolata)
Puccinellion limosae (Klika 37)Wendelbg. 1950
Aeluropo-Salicornietum Krausch 1965 (portul Midia)
Aeluropetum littoralis (Prodan 39) Şerbănescu 1965; Krausch 1965 (portul Midia)
Agropyretum elongati I.Şerbănescu 1965 (portul Midia, portul Constanţa)
Agrostetum ponticae Popescu et Sanda 1973 (plajele Corbu, Năvodari, Mamaia, Ml.
Hergheliei, Durankulak, Shabla)
Aeluropo-Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975 (Portul Midia)
Bassietum hirsutae I.Şerbănescu 1965 (portul Midia, Techirghiol)
Hordeetum hystricis (Soó 33) Wendelbg. 1943 (portul Midia, portul Constanţa, plaja
Mamaia)
Puccinellietum limosae Rapaics 1927 (portul Midia)
Puccinellio-Salicornietum Popescu et al. 1987 (portul Midia)
Staticeto-Artemisietum monogynae (santonicum) Ţopa 1939 (portul Midia, Năvodari)
Festucion pseudovinae Soó 1933
260
________________________________________________________________________________________
Artemisietum santonici Soó 1947 corr. Guterm. et Mucina (syn. Artemisietum

maritimae (W. Christ. 1927) Br.-Bl. et De L. 1936) (Năvodari, plaja Mamaia, Techirghiol)
Cypero-Spergularion Slavnič 1948
Acorelletum pannonici (Soó 1933) Wendelbg. 1943 (Constanţa, Techirghiol)
Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957 (Ml. Hergheliei, Valea Bolata)
Spergularietum mediae (Şerbănescu 1965) Popescu et al. 1992 (portul Midia,

Techirghiol, faleza de la Kamen Bryag)
Scorzonero-Juncion gerardi (Wendelbg. 1943) Vicherek 1973
Carici distantis-Festucetum arundinaceae Rapaics 1927 (plajele Corbu, Mamaia, L.

Durankulak)
Scorzonero parviflorae-Juncetum gerardi (Wenzl. 1933) Wendwlbg. 1943 (portul

Midia, plaja Mamaia, Techirghiol, L. Durankulak)
CAKILETEA MARITIMAE Tx. et Prsg.1950
CAKILETALIA MARITIMAE Tx. apud. Oberd. 1949
Cakilion maritimae Morariu 1957
Convolvuletum persici (Borza 1931) Burduja 1968 (plajaDurankulak)
Crambetum maritimae (I. Şerbănescu 1970) Popescu, Sanda, Doltu 1980 (plajele Vama
Veche, Durankulak)
EUPHORBIETALIA PEPLIS Tx. 1950
Euphorbion peplis Tx. 1950
Cakilo euxinae – Salsoletum ruthenicae Vicherek 1971 (plaja Shabla)
Lactuco tataricae-Glaucietum flavae Dihoru et Negrean 1976 (plaja Shabla)
261
________________________________________________________________________________________
Salsolo ruthaenicae-Xanthietum strumarii Oberd.et Tx.1950 (comună pe litoral)
Scolymetum hispanici I. Pop 1969 (falezele Constanţa, Vama Veche)
Atriplicion littoralis (Nordhagen 1940 p.p.) Tx. 1950
Salsolo-Euphorbietum paralias Pignatti 1952 (plaja Durankulak)
Tournefortietum sibiricae Popescu et Sanda 1975 (portul Midia, Constanţa, Eforie Sud,
Shabla)
AMMOPHILETEA Br.-Bl. et Tx. 1943
ELYMETALIA ARENARIAE Br.-Bl. et Tx. 1943
Elymion gigantei Morariu 1957
Agropyretum juncei (Br.-Bl. et De L. 1936) Tx. 1937 (plajele Eforie Nord, Durankulak,
Shabla)
Artemisietum arenariae Popescu et Sanda 1977 (plaja Corbu)
Elymetum gigantei Morariu 1957 (plajele Corbu, Năvodari, Mamaia, Constanţa, Agigea
(rezervaţie), Eforie Nord, Eforie Sud, 23 August, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche,
Durankulak, Krapets, Shabla, plaja Bolata)
Ammophilo arundinaceae-Elymetum gigantei Vicherek 1971 (Durankulak, Shabla)
FESTUCETEA VAGINATAE Soó 1968
FESTUCETALIA VAGINATAE Soó 1957
Bassio laniflorae-Bromion tectorum (Soó 1957) Borhidi 1996
Aperetum maritimae Popescu et al., 1978 (Corbu, Mamaia, Durankulak)
262
________________________________________________________________________________________
Brometum tectorum Bojko 1934 (Corbu, Mamaia, Kamen Bryag, Rusalka, Kavarna)
Bromo-Cynodontetum I.Pop 1970 (asociaţie ruderală comună în apropierea plajelor)
Secali sylvestris-Brometum tectorum Hargitai 1940 (Corbu, Năvodari, Mamaia, Eforie

Nord, Eforie Sud, 2 Mai, Vama Veche, Durankulak, Shabla, Krapets)
Festuco-Mollugion Borza 1961
Plantaginetum arenariae (Buia et al. 1960) Popescu, Sanda, 1987 (plaja Corbu, portul
Midia, plaja Mamaia, Bolata)
Festucion vaginatae Soo 1929
Festucetum beckeri Sanda et al.1997 (plajele Durankulak, Shabla)
Scabiosion argentaeae (Boşcaiu 1975) Popescu, Sanda 1987
Stachyo atherocalici-Caricetum ligericae Tzonev et al. 2005 (plaja Durankulak)
Carici colchicae-Holoschoenetum vulgaris Ştefan, Sârbu 1995 (plajele Mamaia,

Durankulak, Shabla)
Holoschoeno-Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Corbu, Mamaia,

Shabla, Mlaştina Hergheliei)
Scabioso argenteae-Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965 (Corbu, Krapets)
- ephedretosum (Syn. Ephedro-Caricetum colchicae (Prodan 1939, Morariu

1959) Sanda et Popescu 1973 (Rezervaţia de la Agigea, Durankulak)
Scabioso argenteae-Marrubietum peregrini (Borza 1931, Morariu 1967) Popescu,

Sanda 1987 (rezervaţia de la Agigea)
Scabioso argenteae-Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987 (Krapets)
Secali silvestri-Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959 (Agigea- rezervaţie)
263
________________________________________________________________________________________
Xeranthemo annuo-Scabiosetum argenteae (ucranicae) Boşcaiu 1975 (Agigea-

rezervaţie)
FESTUCO-BROMETEA Br.-Bl. et Tx. 1943
FESTUCETALIA VALESIACAE Br.-Bl. et Tx. 1943
Festucion valesiacae Klika 1931 (Syn. Festucion rupicolae Soó 1940 corr. Soó 1964)
Agropyretum pectiniformae (Prodan 39) Dihoru 1970 (Corbu, Techirghiol, Eforie Sud,
Tuzla, Limanu, 2 Mai, Vama Veche, Rusalka, Kavarna – pe faleze şi platouri calcaroase)
Medicagini-Festucetum valesiacae Wagner 1941 (Techirghiol, Limanu, Rusalka,

Kamen Bryag –Yailata, Bolata, Kaliakra, Kavarna)
Botriochloetum ischaemi (Krist.1937) I.Pop 1977 (Techirghiol, Bolata, Kaliakra)
Artemisio austriacae-Poetum bulbosae I.Pop 1970 (Techirghiol, Vama Veche)
Cynodonti-Medicaginetum minimae Popescu et Sanda 1975 (asociaţie ruderală comună)
Dauco guttati-Chrysopogonetum grylli Popescu et Sanda 1978 (Năvodari, Techirghiol)
Artemisio-Kochion Soó 1959
Agropyro pectinato-Kochietum prostratae Zolyomi (1957) 1958 (Techirghiol, Tuzla,

Kamen Bryag–Yailata, Bolata, Kaliakra – pe faleze)
Aegilopsetum cylindricae Buia et al. 1959 (Constanţa, Vama Veche – pe faleze)
Paeonio tenuifoliae – Saturejetum coeruleae Borza 1931 (Techirghiol, Rusalka, Kamen

Bryag –Yailata, Kaliakra – pe platouri calcaroase)
Agropyro-Thymetum zygioidi Dihoru (1969) 1970 (Techirghiol, Kamen Bryag–Yailata,

Rusalka, Bolata, Kaliakra)
264
________________________________________________________________________________________
Teucrio polii – Melicetum ciliatae Puşcaru et al., 1978 (Techirghiol, Kamen Bryag –
Yailata, Rusalka, Bolata, Kaliakra – pe faleze şi platou)
Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli Doniţă et al., 1922 (Techirghiol, Bolata,

Kaliakra)
Stipetum capillatae (Hueck 1931) Krausch 1961 (Techirghiol, Eforie Sud, Limanu,
Kaliakra)
Stipion lessingianae Soo 1947
Stipetum lessingianae Soó (1927) 1947 (Techirghiol, Rusalka, Kaliakra)
QUERCETEA PUBESCENTI PETRAEAE (Oberd.1948, 1957) Jakucs 1960
ORNO-COTINETALIA Soó 1960
Orno-Cotinion Soo 1960
Cotino-Quercetum pubescentis (Soó 1931) Zolyomi, Jackucs et Fekete (syn. Paeonio

peregrinae – Carpinetum orientalis Doniţă 1970) (Kamen Bryag–Yailata (pe faleză şi platou, pe
versanţii Văii Bolata)
Syringo-Carpinion orientalis Jakucs 1960 (Rusalka, Bolata)
Querco-Carpinetum orientalis (Gancev 1961) Csűrös et al. 1968 (Rusalka, Bolata)
Cotino-Carpinetum orientalis Csűrös et al. 1968 (Limanu, Rusalka, Bolata)
Paliureto-Carpinion orientalis Cristurean et Ţeculescu (1968) 1970
Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970 (Rusalka, Kamen Bryag –
Yailata, Bolata)
Aceri tatarico-Quercion Zólyomi et Jakucs 1957
265
________________________________________________________________________________________
Ceraso mahaleb – Quercetum pubescentis (Jurko 1951) Jakucs et Fekete 1957

(Rusalka)
PRUNETALIA Tx. 1952
Prunion spinosae Soó 1940
Pruno spinosae - Crataegetum (Soó 1927) Hueck 1931 (Limanu, Rusalka, Kamen
Bryag –Yailata – pe platouri)
Asphodelinetum luteae Dihoru (1969) 1970 (Rusalka, Yailata, Bolata, Kaliakra – pe

platouri şi faleze stâncoase)
SECALIETEA Br.-Bl. 1931
ERAGROSTETALIA J.Tx. 1931 emend Soó 1948
Tribulo-Eragrostion pooidis Soó et Timar 1957
Tribulo-Tragetum racemosi Soó et Timar 1954 (plajele Corbu, Mamaia, port Midia, port
Constanţa)
SECALIETALIA Br.-Bl. 1931 emend J. et R.Tx.1960 ex. Lohm. 1962
Caucalidion platycarpos Tx. 1950 corr. Soó 1971
Adonieto flammaeae – Valerianelletum lasiocarpae (Morariu 1959) Popescu et al. 1983

(Techirghiol, Kamen Bryag –Yailata, Kaliakra –pe platouri)
CHENOPODIETEA Br.-Bl. 1951 emend. Lohm., J.Tx. et Tx. 1961
SISYMBRIETALIA J.Tx. 1961
Sisymbrion officinalis Tx., Lohm. et Prsg. 1950
Atriplicetum tataricae (Prodan 1923) Borza 1926 (Vama Veche, Techirghiol, Constanţa)
266
________________________________________________________________________________________
Atriplicetum nitentis Knapp 1945 (Port Midia, port Constanţa, Agigea, Vama Veche)
Descurainetum sophiae Krech 1933 corr. Oberd.1970 (port Constanţa)
Hordeetum murini Libbert 1932 em. Pass.1964 (comună în locuri ruderale)
Malvetum sylvestris Todor et al. 1971 (Constanţa, Kamen Bryag)
Xanthio spinosae-Amaranthetum Morariu 1943 (Vama Veche)
Xeranthemetum annui (Borza 1931, Prodan 1939) Dihoru 1970 (Agigea, Techirghiol)
Convolvulo arvensi – Agropyrion repentis Görs 1966
Cardarietum drabae Timár 1950 (portul Constanţa)
Agropyretum repentis Felföldy 1942 (comună pe falezele de loess şi în locuri ruderale)
Malvion neglectae (Gutte 1972) Hejny 1978
Amarantetum crispi Mititelu 1972 (Vama Veche)
Daturo-Malvetum neglectae (Athenstadt 1941) Lohmeyer in Tx. 1950 (Vama Veche)
ONOPORDETALIA Br.-Bl. et Tx. 1943 emend. Görs.1966
Onopordion acanthii Br.-Bl. 1926
Carduetum nutantis Săvulescu 1927, Paucă 1941, Morariu 1943 (port Midia, port
Constanţa, Techirghiol)
Onopordetum acanthii Br.-Bl. (1923) 1926 (port Constanţa, Techirghiol)
Onopordetum taurici (Borza 1931) Morariu 1957 (port Constanţa)
Dauco-Melition Görs 1966
Echio-Melilotetum albi Tx. 1942 (faleza Constanţa, Ml. Hergheliei, 2 Mai, Vama
Veche)
Brachyaction ciliatae I. Pop et Gh. Viţalariu 1971
267
________________________________________________________________________________________
Ambrosietum artemisiifoliae Viţalariu 1973 (portul Midia, portul Constanţa)
ARTEMISIETEA Lohm., Prsg. et Tx. 1950
ARTEMISIETALIA Lohm. et Tx. 1947
Arction lappae Tx. 1937 emend. Siss. 1936
Sambucetum ebuli (Kaiser 1926) Felföldy 1942 (comună în locuri ruderale)
Conietum maculati I. Pop 1968 (plaja Mamaia Nord-Năvodari, Ml. Hergheliei,

Durankulak)
Lycietum barbarum Felföldy 1942 corr. Soó 1971 (faleza portului Constanţa)
CONVOLVULETALIA SEPIUM Tx. 1950
Calystegion sepium Tx. 1947 ex. Oberd. 1949
Galegetum officinalis Dobrescu et Viţalariu 1981 (Ml. Hergheliei)
PLANTAGINETEA MAJORIS Tx. et Prsg. 1950
PLANTAGINETALIA MAJORIS Tx. (1947) 1950
Polygonion avicularis Br.-Bl. 1931 emend. Tx. 1950
Lolio-Plantaginetum majoris (Linkola 1921) Beger 1930 (Constanţa, Vama Veche)
Sclerochloo-Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940
Agropyro-Rumicion crispi Nordh. 1940
Trifolio fragifero – Cynodontetum Br-Bl. et Bolos 1958 (Mamaia Nord, L.Techirghiol,

Ml. Hergheliei)
Festucetum arundinaceae (Tx. 1937) Nordh. 1940 (Mamaia Nord, Ml. Hergheliei)
268
________________________________________________________________________________________
Scolymion Morariu 1967
Ecballietum elaterii Morariu 1959 (Constanţa, Vama Veche, Durankulak-pe faleze)
Lolio-Scolymetum hispanici Morariu 1959 (Constanţa, Agigea, Vama Veche – pe

faleze)
BIDENTETEA TRIPARTITI Tx., Lohm et Prsg. 1950
BIDENTETALIA TRIPARTITI Br.-Bl. et Tx. 1943
Chenopodion fluviatile (rubri) Tx. 1960
Atriplicetum hastatae Poli et J.Tx. 1960 (port Midia, Mamaia Nord, Constanţa)
269
________________________________________________________________________________________
V. NEVERTEBRATE TERESTRE DIN ZONA COSTIERĂ

Comparativ cu mediul terestru sau mediul marin, zonele litorale reprezintă din punct
de vedere ecologic unele din cele mai dinamice zone, factorii complecşi de mediu asigurând
premizele unei variabilităţii a tipurilor de habitate pe care o întâlnim rar în natură. Nu
întâmplător, cucerirea uscatului a pornit din astfel de zone, iar în prezent unele dintre cele
mai complexe tipuri de asociaţii de organisme se găsesc în aceste zone sau în imediata lor
vecinătate.
Litoralul Mării Negre nu face excepţie de la această regulă. Biodiversitatea zonei
litorale este unică, aici întâlnindu-se practic două tipuri de asociaţii de organisme – cele
marine şi cele terestre, care interacţionează la nivelul fâşiei litorale.
Asociaţiile de organisme marine din zona litorală au beneficiat de o serie întreagă de
studii, fiind relativ bine cunoscute, cu excepţia anumitor grupe taxonomice sau ecologice.
Asociaţiile de organisme terestre, care populează habitatele din imediata vecinătate a
plajelor sau falezelor marine nu au beneficiat însă de aceeaşi atenţie, astfel încât putem
spune că suntem abia la început în ceea ce priveşte studiul amănunţit – taxonomic şi
ecologic – al habitatelor terestre.
Fiind inclusă în zona bioregiunea pontică, zona litorală delimitată de Capul Midia la
nord şi Capul Kaliakra la sud se caracterizează printr-o succesiune a mai multor tipuri de
habitate. Ceea ce uneşte toate aceste habitate – uneori foarte deosebite din punct de vedere
atât al structurii geologice cât şi al florei şi faunei – este plaja propriu-zisă, cu
caracteristicile sale de zonă de ecoton.
Începând dinspre nord, zona litorală menţionată anterior include următoarele sectoare:
270
________________________________________________________________________________________
• zona cuprinsă între Capul Midia şi zona oraşului Constanţa la sud, caracterizată prin
plaje largi de nisip, mărginite spre interior de asociaţii vegetale pe terenuri joase.
• zona cuprinsă între Constanţa la nord şi capul Shabla la sud, caracterizată prin plaje
mai înguste, mărginite de faleze de loess. Din loc în loc, în dreptul unor lacuri paramarine –
Techirghiol, Tatlageac, Durankulak, Shabla – falezele dispar şi apar zone cu plaje mai largi,
uneori mărginite spre interior de dune maritime caracteristice cum sunt cele din dreptul
lacurilor Durankulak şi Shabla.
• zona cuprinsă între capul Shabla şi capul Kaliakra, caracterizată prin faleze înalte de
calcar şi plaje extrem de înguste.
Aceste trei zone nu sunt omogene din punct de vedere al biodiversităţii. Asociaţiile
vegetale şi tipul substratului sunt diferite şi aceasta implică şi diversitatea faunei asociate.
5.1. Fauna ţărmului maritim
Linia de contact dintre mare şi uscat, fie că este vorba de zone nisipoase, fie că este
vorba de faleze stâncoase reprezintă din multe puncte de vedere o zonă cu trăsături
deosebite. Condiţiile speciale de ecoton sunt practic unice comparativ cu alte tipuri de
habitate, iar fauna, ca şi flora, este puternic influenţată de climatul marin. Speciile prezente
aici – psamofile, higrofile, halofile sau talasofile – chiar dacă se reîntâlnesc într-o proporţie
destul de însemnată şi în zonele învecinate, cu vegetaţie de stepă sau în zonele mlăştinoase,
formează o asociaţie particulară.
Cea mai interesantă grupare faunistică din zona litorală se întâlneşte în imediata
apropiere a zonei de spargere a valurilor, zonă unde se depozitează tot timpul anului mari
cantităţi de resturi de alge sau de moluşte. Toate aceste resturi în descompunere reprezintă
nu numai o resursă trofică inepuizabilă pentru organismele terestre, dar şi un ansamblu
complex de micro-nişe de habitat, populate de un număr important de vieţuitoare. Lanţurile
271
________________________________________________________________________________________
trofice formate aici au la bază resursele trofice reprezentate de materia organică în

descompunere (Nagy, 1971, 1972). Unele dintre speciile prezente pe depozitele de detritus
sunt întâlnite şi în alte zone, în timp ce alte specii sunt caracteristice acestei zone.
Deosebit de interesantă este întâlnirea în aceasta zona îngustă şi a unor specii marine,
care exploatează aceleaşi resurse. Astfel, în scrădişul din zona litorală şi sub grămezile de
alge se pot întâlni frecvent amfipode gamaride iar crabi cum este Carcinus mediterraneus
(devenit rar în ultimele decenii la litoralul românesc) sau Pachygrapsus marmoratus se
hrănesc în mod curent în timpul sezonului cald cu cadavrele moluştelor aruncate de valuri
pe plajă şi nu numai. Fauna întâlnită în depozitele de detritus organic de pe plajă este
formată în special din insecte, care domină ca număr de specii şi exemplare, iar acestora li
se adaugă o serie de păsări care de asemenea sunt specializate pentru exploatarea aceleiaşi
nişe de habitat.
Insectele întâlnite în aceasta zonă se împart în mai multe categorii. O primă categorie
este reprezentată de specii detritivore sau necrofage care consumă substanţa organică în
descompunere, fie că este vorba de alge aruncate de valuri pe plajă fie că este vorba de
resturi de moluşte – în special bivalve. Din această categorie fac parte nu numai dermaptere
ca Labidura riparia (caracteristică zonei litorale, unde se întâlneşte în populaţii mari),
colembole din genurile Entomobrya şi Tomocerus, etc dar mai ales larve şi adulţi de diptere
brahicere şi coleoptere. Dintre acestea, pot fi citate Euconnus waterhali (Scydmenidae),
Sapromyza bipunctata, Fucellia maritima (întâlnită în număr mare pe plaje, chiar şi în zilele
călduroase din anotimpul rece), Choleva oblonga, Ptomaphagus varicornis, Sciodrepa
watsoni, Catops tristis (Catopidae), Calobaea bifasciella, Ctenulus pectoralis, Salticella
fasciata (Sciomyzidae), Pyrelia cadaverina, Piophila caripes (Piophilidae), Ephydra
macellaria (larvele acestei specii se hrănesc cu diatomee epibionte pe substratul stâncos dur
din zona de spargere a valurilor sau cu resturi vegetale în descompunere), Lucilia sericata,
Agyrtes castaneus; în aceeaşi zonă apar şi larvele sau adulţii unor specii de coleoptere ca
Necrodes littoralis, Ablataria laevigata (Silphidae), Lebia cyanocephala sau Chlaenius
festivus (Carabidae). Larvele unora dintre aceste specii practică adesea şi canibalismul –
272
________________________________________________________________________________________
feonomen observat şi la exemplarele de Labidura. In zonele litorale, în apropierea ţărmului,

pot apare şi specii de heteroptere geocorize ca Prostemma gutula, Prostemma seneicole -
care se adăpostesc în cochilii de moluşte, Prostemma sangiunea, Nysus senecionis - întâlnite
pe plajele stâncoase din sudul litoralului românesc, Tingis maculata, Aethus nigritus, ambele
frecvente în zona plajelor nisipoase din nord, Microvelia schneideri – prezentă de regulă pe
gramezile de alge în descompunere.
O alta categorie de specii o constituie cele prădătoare, care se hrănesc cu larvele sau
adulţii speciilor din prima categorie sau le parazitează. Din acest grup fac parte în special
coleoptere - Cicindela trisignata, Clivina fosor, Clivina ypsilon, Paederus riparius – sau
himenoptere – specii de Teleas sau Brachymeria (care parazitează alte specii), Bembix
oculata, Bembix olivacea (care îşi hrănesc larvele cu diferite specii de diptere capturate pe
depozitele de detritus de pe plaja), la care se adaugă furnici, adulţi de neuroptere sau de
odonate, care însă nu au un rol la fel de important. Cu larvele diferitelor specii de insecte
care se dezvoltă în depozitele de alge în descompunere se hrănesc şi unele din păsările
caracteristice plajelor.
Plajele propriu-zise, lipsite de vegetaţie, au o faună săracă, reprezentată mai degrabă
de specii din zonele învecinate – zona cu vegetaţie sau malul mării cu depozite de alge sau
moluşte. Pe plaje se pot întalni mai ales specii prădătoare care acţionează în câmp deschis –
cum este cazul cicindelidelor dintre coleoptere, al unor specii de himenoptere ca Pompilus
plumbeus sau Ammophila sabulosa, heteroptere ca Aethus nigritus, Arma custos (care
vânează alte specii de insecte), Saldula saltatoria, unele specii de diptere rapitoare din grupa
asilidelor, păianjenilor. Mai rar, în timpul nopţii în aceeaşi zonă se pot întâlni miriapode de
talie mare – Scolopendra cingulata, iar pe timpul zilei se pot aventura exemplare de şopârlă
de nisip – Eremias arguta deserti.
In zonele cu vegetaţie psamofila, dominată de Crambe maritima şi Cakile maritima,
ca şi în zona cu Elymus sabulosus, fauna este mai bogata. Pe tufele de Cakile maritima sau
de Crambe maritima se întalnesc adesea exemplare de heteroptere, unele comune – ca
Eurydema ornata, însă tot aici se întâlneşte şi Eurydema spectabile, o specie localizata strict
273
________________________________________________________________________________________
pe cordonul litoral şi care în alte habitate lipseste; populatii importante ale acestei specii
apar pe tufele de Crambe din zona de nord a litoralului. Zonele cu vegetaţie de Crambe
maritima reprezintă de asemenea puncte de concentrare a unui număr important de specii
nectarivore în perioada de înflorire. Un număr important de specii de lepidoptere diurne –
Euchloe ausonia, Pieris napi, Pieris rapae, Pontia daplidice, Colias croceus, Vanessa
cardui, Maniola jurtina etc sau nocturne – Autographa gamma, Agrotis exclamationis,
Macroglossum stellatarum, etc apar frecvent în perioada de înflorire a verzei de mare
(Crambe maritima), alături de diptere, himenoptere şi unele coleoptere. Ortopterele sunt alt
grup reprezentativ pentru această zonă. Aici pot fi întâlnite atât forme comune, adesea în
mare numar de exemplare – cum este cazul speciilor Tetrix subulata, Acrida hungarica,
Calliptamus italicus, Stenobothrus fischeri, Oedipoda germanica, Sphingonotus caerulans -
dar şi de specii strict localizate pe cordonul litoral, ca Acrotylus longipes, specie care nu
poate fi întalnită decât în acest tip de habitat. In zona litoralului românesc, populaţiile
acestei specii au dispărut din zona Mamaia – Agigea, iar în sudul litoralului este rară. O
populaţie izolată se păstrează doar în rezervaţia de dune maritime de la Agigea, pe dunele cu
Convolvulus persicus; populaţii viguroase se întâlnesc însă la nord de Mamaia. In zona
litoralului bulgar, mult mai puţin afectat de impactul antropic, această specie nu este
periclitată, populaţii mari fiind prezente în zonele cu vegetaţie de dune.
Alte specii de nevertebrate care pot fi întâlnite în această zonă sunt gasteropodele –
mai ales Helicella obvia, mai rar Cepaea vindobonensis, miriapode – Scolopendra
cingulata, iar dintre insecte apar odonate – specii de Agrion, Sympetrum, Ischnura,
Sympetrum – toate provenite însă din zonele vecine, cu vegetaţie mai bogată, mantide –
Ameles decolor, mai rar Mantis religiosa, neuroptere – Creoleon lugdunense
(Myrmeleonidae), heteroptere – Menccarus arenicola, Psacasta neglecta, Zicrona coerulea,
Eysacoris punctatus, etc., coleoptere – Pogonidium laticolle (Carabidae), Lophyridia
lunulata (Cicindellidae), specii ale genurilor Zabrus sau Harpalus, un mare numar de adulţi
ai unor specii de diptere, himenoptere – Ammophila sabulosa, Pompilus plumbeus, specii de
Bembix, Myrmecocystus etc.
274
________________________________________________________________________________________
Zonele mlăştinoase sunt cele mai bogate în ceea ce priveşte fauna, dominând
ortopterele – Tettigonia viridissima, Calliptamus italicus, Oedipoda coerulescens, Acrida
hungarica – în zonele unde domină vegetaţia ierboasă iar solul nu este mlăştinos, dipterele
nematocere din grupa chironomidelor – Chironomus plumosus, Chironomus salinarius,
Glyptotendipes sp. - şi culicidelor – Culex sp., Aedes sp., heteropterele (atât hidrocorizele
Nepa, Ranatra, Notonecta, Plea, etc. - cât şi geocorizele) şi lepidopterele – Lycaena
phlaeas, Lycaena dispar. Alături de acestea apar bine reprezentate toate tipurile de insecte
cu larve sau adulţi acvatici – odonate din toate genurile (Callopteryx, Agrion, Lestes,
Sympecma, Sympetrum, Ischnura, Aeschna, s.a.), efemeroptere – Caenis, Baetis, Ephemera),
coleoptere, etc. Totuşi, fauna din aceste habitate nu este caracteristică exclusiv zonei
litorale, fiind întâlnită de regulă pe malul bălţilor sau în Delta şi lunca Dunarii.
Cele mai întinse zone de acest tip se întâlnesc în nordul zonei – Vadu – Mamaia – în
sudul litoralului fiind restrânse la malul mării dintre Eforie Sud şi Costinesti unde la baza
falezelor apar infiltraţii de apă dulce care permit dezvoltarea unor stufărişuri compacte şi în
zona mlaştinii Hergheliei de lângă Mangalia.
Sudul litoralului românesc, cu falezele înalte de pământ acoperite parţial de o
vegetaţie rară reprezintă un alt habitat interesant. Poziţia falezelor le face să fie influenţate
direct atât de umezeală sărată marină pe de-o parte cât şi de puternica insolaţie şi de vânturi
pe de alta parte, iar vegetaţia instalată aici are în cea mai mare parte origine în vegetaţia
stepică. Importanţa deosebită a acestor habitate rezidă şi în faptul că în cea mai mare parte,
stepa din zonele litorale nu mai există, fiind limitată la o extrem de îngustă fâşie pe partea
superioară a falezelor, restul fiind ocupat de culturi agricole. Entomofauna falezelor este
reprezentată de asemenea în mare parte de specii de stepă, care fie se adăpostesc în vegetaţia
de pe buza falezelor fie în cea de pe versanţii abrupţi, fie din specii care vizitează plantele cu
flori de pe aceste înguste fâşii de vegetaţie sălbatică.
Frecvent în aceast tip de habitate pot fi înltâlnite odonate – Sympecma fusca,
Sympetrum vulgatum, Aeschna affinis, mantide – Mantis religiosa, ortoptere – Gryllus
desertus, Poecillimon brunneri, Isophya speciosa, Saga pedo (extrem de rar), Tetrix
275
________________________________________________________________________________________
subulata, Calliptamus barbarus, Calliptamus italicus, Oedipoda coerulescens, Acrida

hungarica, Tettigonia viridissima, Phaneroptera falcata, heteroptere – Metopoplax origani,
Reduvius personatus, Anthocoris nemorum, Liocoris tripustulatus, etc, homoptere –
Centrotus cornutus, Cercopsis sanguinolenta, neuroptere chrisopide şi mirmeleonide,
coleoptere – Calosoma inquisitor, Notiophilus palustris, Bledius furcatus, un număr mare de
specii de lepidoptere care vizitează plantele cu flori – Pontia daplidice, Colias croceus,
Colias erate, Polyommatus icarus, Vanessa cardui, Vanessa atalanta, Argynnis lathonia,
Coenonympha pamphilus etc, adulţi ai dipterelor care zboară şi pe plajă, himenoptere.
Dintre gasteropode, foarte frecvente sunt exemplarele de Zebrina varnensis, Helicella
obvia dobrudschae, Cernuella virgata variabilis, Helicopsis striata, Monacha carthusiana,
dintre miriapode apare Lithobius forficatus, Scolopendra cingulata, Scutigera cleoptrata,
aranee licoside sau salticide.
5.2. Entomofauna din zona litoralului nordic al Bulgariei
Zona situată până la Capul Kaliakra se caracterizează printr-o mult mai mare
diversitate a habitatelor comparativ cu zona litorală românească. Astfel, dacă în zona de
nord a litoralului bulgar, între Krapets şi Durankulak zona litorală se caracterizează prin
plaje nisipoase întinse în dreptul unor lacuri paramarine sau faleze înalte de loess, la sud de
capul Shabla faleza devine stâncoasă şi înălţimea sa creşte până la peste 50 m. In acest caz,
apare un tip nou de habitate – mai bine zis un complex de habitate – caracterizate printr-o
entomofaună diferită de ce se poate observa la nord de Vama Veche. Astfel, adesea platoul
falezei este prăbuşit pe mai multe terase, acoperite de multe ori de vegetaţie arbustivă sau
chiar de pâlcuri de pădure în care apar unele specii de origine sudică. O complexitate
deosebită în ceea ce priveşte structura habitatelor sunt în special zonele Kamen Bryag,
Yailata, Rusalka, Bolata şi faleza cu orientare sudică de la capul Kaliakra, unde se dezvoltă
o vegetaţie cu totul particulară, care adăposteşte o entomofaună în bună măsură nestudiată.
276
________________________________________________________________________________________
Din aceste considerente, apreciem că entomofauna din zona litoralului bulgar este
mult mai bogată comparativ cu cea din dreptul litoralului românesc. Zonele cu vegetaţie de
dune, excepţional de bine conservate atât la Durankulak cât şi la Shabla permit existenţa
unor populaţii importante de nevertebrate care în zona litorală românească apar doar izolat
(zonele de la Agigea sau Eforie Sud au fost puternic afectate de impactul antropic şi nu mai
conservă decât parţial speciile caracteristice).
Cea mai interesantă, complexă şi bogată entomofaună apare însă în zonele unde
faleza calcaroasă brăzdată de un sistem de fisuri şi peşteri (ce permit dezvoltarea unei faune
caracteristice) se prăbuşeşte pe terase acoperite de pădure, ca şi faleza de la capul Kaliakra,
unde scurgerile de apă freatică permit dezvoltarea pe peretele aproape vertical a aunei
vegetaţii în bună măsură higrofile cu aspect de junglă. Aceste zone nu au intrat din păcate în
atenţia specialiştilor pentru studii entomofaunistice aprofundate şi în unele cazuri (Rusalka)
se face de asemenea simţit impactul antropic. Faptul că aceste zone sunt protejate la nivel
naţional permite cel puţin teoretic conservarea alături de floră şi a unei extrem de valoroase
biodiversităţi entomofaunistice.
5.2.1. Entomofauna dunelor maritime din zonele Durankulak, Krapets şi Shabla
Lacul Durankulak este despărţit de mare printr-un cordon litoral de tip perisip lat, pe
care s-au format dune maritime de înălţime mică, fără pante, de circa acoperite de o
vegetaţie caracteristică, dominată de specii vegetale interesante. Lipsa unor drumuri de
acces, ca şi lipsa unor amenajări turistice face ca zona să-şi păstreze în bună măsură
aspectul iniţial, interveţia antropică fiind minimă. Inafara vegetaţiei de dune, care ocupă
porţiunile mai înalte, în zonele mai joase din apropierea lacului, se dezvoltă asociaţii
vegetale higrofile.
277
________________________________________________________________________________________
Entomofauna prezentă în această zonă este întru-câtva asemănătoare cu cea din zona
de la nord de Capul Midia, însă numărul taxonilor este mai mare iar populaţiile unor specii
sunt mult mai abundente.
La nord şi la sud de perisip se află faleze înalte, acoperite cu vegetaţie ierboasă, iar pe
culmea falezelor se găsesc liziere plantate de diferite esenţe lemnoase, de la Fraxinus ornus
şi Carpinus orientalis la Pinus nigra şi Amorpha fruticosa. La baza falezei care mărgineşte
cordonul litoral la nord se află asociaţii extrem de bine conservate dominate de Crambe
maritima.
Dunele maritime de la Krapets, pe de altă parte, se află într-o zonă antropizată. Sunt
rel;ativ bine păstrate pe o suprafaţă redusă, înconjurată de diferite amenajări turistice şi de o
fostă unitate militară, iar vegetaţia este destul de săracă. Plaja pe de altă parte este amenajată
pentru turism, iar vegetaţia specifică plajelor lipseşte aproape total.
In dreptul compelxului de lacuri paramarine de la Shabla, dunele maritime ocupă o
suprafaţă importantă în zona de sud, unde se păstrează în bună măsură structura iniţială.
Dunele sunt înalte, iar vegetaţia caracteristică este practic nederanjată de intervenţia omului.
Cele mai interesante specii de insecte identificate în aceste zone de dune maritime sunt
două specii caracteristice zonelor litorale – heteropterul Eurydema spectabile şi ortopterul
Acrotylus longipes. Prima specie este întâlnită doar în zonele litorale cu specimene de
Crambe maritima. Faptul că la nord de perisipul de la Durankulak se dezvoltă o asociaţie
care ocupă o suprafaţă mare unde exemplarele de Crambe maritima sunt extrem de
numeroase, face ca populaţia acestei specii localizate să fie extrem de densă şi de bine
conservată comparativ cu toate zonele din partea de vest a litoralului Mării Negre cuprinse
între Delta Dunării şi zona Balcic. Pe o singură tufă de Crambe au putut fi observate peste
200 de exemplare adulte de Eurydema spectabile, iar stadiile juvenile erau încă şi mai
numeroase. In zonele cu dune nisipoase de la Krapets şi Shabla, această specie este mult mai
rară deoarece planta gazdă este prezentă doar în exemplare izolate.
Acrotylus longipes, specie caracteristică de asemenea zonelor litorale pontice este
prezent în număr extrem de mare de exemplare începând cu luna iunie, în zonele
278
________________________________________________________________________________________
neantropizate de la Durankulak şi de la Shabla. Conservarea acestor populaţii este esenţială,

în opinia noastră aici fiind concentrate principalele populaţii din zona de nord a litoralului
bulgar, zonă dominată de faleze stâncoase, improprii pentru această specie. Faptul că cele
mai apropiate populaţii importante de Acrotylus longipes se găsesc tocmai în zona
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (grindul Chituc şi plajele de la nord de acesta) arată încă
odată necesitatea conservării acestor habitate unice practic la litoralul Mării Negre.
Număr mare de exemplare în această zonă – în special la Durankulak – are şi
coleopterul prădător Cicindea hybrida, prezent în zeci de exemplare în luna mai.
Dintre lepidopere, merită menţionată specie Drastaria caucasica, caracteristică
dunelor maritime, specie care a fost observată în zona Shabla.
Inafara acestor specii caracteristice, zona dunelor se caracterizează prin specii relativ
puţine. Dintre lepidoptere, au fost identificate specii comune ca Pieris rapae, Colias
croceus, Colias erate, Vanessa cardui, Coenonympha pamphilus, Aricia agestis,
Polyommatus icarus, Polyommatus bellargus, Din zonă sunt citate şi o serie de specii rare
ca Scopula corrivalaria şi Diachrysia chryson deltaica semnalate din Bulgaria doar din
zona Durankulak), Triodia amasinus dobrogensis, Macrochilo cribrumalis, Schrankia
costaestrigalis, Eupithecia variostrigata, Eupithecia inturbata, Eupithecia biornata,
Eupithecia ochridata, Diachrysia nadeja, Athetis furvula, Proxenus lepigone, Apamea
sicula, Agrotis obesa scitha, Agrotis vestigialis, Pelosia obtusa, Oxicesta geographica,
Simyra albovenosa, Cucullia asteris, Archanara dissoluta, Hyles hippophaes, Euchloe
ausonia (Durankulak, Shabla), (Abadjiev et Beshkov, 2007).
Dintre lepidopterele carecteristice habitatelor umede care mărginesc spre interior
perisipurile cu dune maritime de la Durankulak şi Shabla – merită amintite în primul rând
speciile Lycaena dispar şi Zerynthia hypsipyle aflate pe listele Directivei Habitate, ca şi
Rhyparioides metelkana (specie localizată, semnalată de la Durankulak). Toate cele trei
specii sunt prezente în zona de la Durankulak, unde alături de zone umede şi dune maritime
există şi liziere care permit dezvoltarea asocieţiei caracteristice pentru Zerynthia hypsipyle a
cărei plantă gazdă este Aristolochia clematitis. Lizierele din sudul şi nordul cordonului
279
________________________________________________________________________________________
litoral adăpostesc de altfel un număr însemnat de specii de lepidoptere ca Brenthis daphne,

Argynnis pandora, Melitaea phoebe, Melanargia galathea, Zygaena filipendulae etc.
5.2.2. Entomofauna din zona Cap Kaliakra – Bolata
Aflată în extremitatea sudică a zonei litorale aflate la nord de capul Kaliakra, valea
Bolata reprezintă un extrem de interesant amestec de habitate. Astfel, valea îngustă orientată
est – vest este adăpostită de vânturile puternice, cu excepţia celor care bat dinspre mare.
Valea este mlăştionasă, asociaţiilor de plante higrofile adăugânduli-se asociaţii de tufărişuri
xerofite de pe versanţi dominate de specii ca Paliurus spina-christi, în vreme ce platoul
dintre vale şi mare este dominat de specii de Iris ca şi de Asphodeline lutea. în acesată vale
adăpostită, lepidopterele diurne sunt reprezentate atât de specii comune – Papilio machaon,
Iphiclides podalirius, Anthocaris cardamines, Gonepteryx rhamni, Lycaena phlaeas etc, cât
şi de specii mai rare ca Pyrgus sidae sau Melitaea trivia. Zona Capului Kaliakra este o zonă
extrem de interesantă în ceea ce priveşte fauna de nevertebrate. Faleza înaltă de peste 50 m,
cu orientare sudică, oferă adăpost de vânturile dominante şi permite dezvoltarea unei extrem
de interesante vegetaţii cu numeroase specii caracteristice zonelor umede (datorită
numeroaselor infiltraţii de apă) ca şi a unor specii termofile care formează asociaţii cu
aspect de junglă. Pe platoul calcaros există pe de altă parte un habitat xeric caracterizat prin
specii adaptate la un climat extrem de arid. Se remarcă printre altele aglomeraţiile enorme
de gasteropode xerofile, ca şi populaţiile mari de orthoptere (Decticus verrucivorus,
Decticus albifrons, Phaneroptera falcata, Tettigonia viridissima, Oedipoda coerulescens,
Oedalus decorus, Calliptamus italicus s.a.) care populează platourile cu vegetaţie naturală
de deasupra falezei. Merită amintită prezenţa în zonă a unei specii interesante de orthopter –
Asiotmethis limbatus – specie caracteristică habitatelor calcaroase, rară şi localizată în estul
Europei, prezentă şi în Dobrogea românească şi semnalată odinioară şi din zona litorală
românească dar în prezent dispărută. In această zonă este posibilă existenţa şi a două specii
280
________________________________________________________________________________________
de orthoptere rare şi localizate în fauna europeană – Saga pedo şi Saga campbeli. Dintre
lepidopterele diurne identificate în această zonă pot fi amintite Strymon ilicis (Lycaenidae),
Zygaena ephialtes (Zygaenidae), alături de specii comune ca Argynnis pandora
(Nymphalidae), Pararge megera (Satyridae) sau Synaphe moldavica (Pyralidae). Fauna de
lepidoptere din zona capului Kaliakra include de asemenea o serie de specii rare, cum sunt
Lycaena dispar, Maculinea arion sau Catopta thrips - aflate pe listele Convenţiei de la
Berna, ca şi o serie de subspecii caracterizate prin coloritul deschis al aripilor (caracteristică
aflată în directă legătură cu nuanţa solului calcaros) - Autophila asiatica argentea, Autophila
dilucida argentea, Auchmis detersa argentea, Caradrina pertinax argentea, Dichagyris
melanura albida, Dichagyris renigera argentina, Dichagyris flavina pretiosa, Agrotis obesa
nivea, Meganola albula nivalis. Acestora li se adaugă specii rare şi localizate ca Triodia
amasinus dobrogensis, Oncocnemis michaelorum, Lemonia balcanica, Nychiodes waltheri,
Eupithecia variostrigata, Pandesma robusta, Clytie syriaca, Panchrysia aurea, Oxicesta
geographica, Cryphia ochsi, Cryphia amasina, Acontia titania, Pyrrhia purpurina, Pyrrhia
victorina, Eutelia adoratrix, Mycteroplus puniceago, Proxenus lepigone, Chortodes
morrisii, Oxytripia orbiculosa noctivolans, Lacanobia praedita, Hadula odontites, Hadena
persimilis, Euxoa cos crimaea, Euxoa conspicua, Nola cristatula, Nycteola siculana,
Sphingonaepiopsis gorgoniades, Hyles gallii, Hyles hippophaes, Thymelicus acteon, Pyrgus
cinarae, Pseudophilotes vicrama, Glaucopsyche alexis, Plebejus sephirus, Melitaea trivia,
Melitaea aurelia (Abadjiev et Beshkov, 2007).
5.2.3. Entomofauna din zona Rusalka
Zona Rusalka este destul de asemănătoare ca structură a habitatelor cu zona capului

Kaliakra. Deosebirea constă în faptul că platoul calcaros este prăbuşit formând o serie de 4 –
5 terase succesive, împădurite cu un amestec complex de arbori şi arbuşti care alternează cu
zone de luminiş dominate de plante ierboase. Pe platoul calcaros, domină plantele ierboase,
281
________________________________________________________________________________________
dar habitatele sunt mai puţin uscate comparativ cu faleza înaltă de la Kaliakra. în acestă
zonă, entomofauna este extrem de interesantă, cuprinzând pe un teritoriu redus specii
caracteristice plajelor maritime, zonelor cu faleze calcaroase, pădurilor termofile est-
balcanice sau habitatelor de stepă. Entomofauna este relativ bogată. Dintre lepidoptere, se
remarcă prezenţa unor specii interesante cum sunt licenidele Strymon accaciae,
Scolitantides orion şi Pseudophilotes vicrama, Philotes baton (prezent de asemenea la
Bolata şi în zona capului Kaliakra), şi hesperidele Pyrgus cirsii, Pyrgus armoricanus.
5.3. Grupele taxonomice din zona litorală

Gasteropodele reprezinta un grup destul de slab reprezentat în zonele litorale

(Grossu, 1983; 1987; 1993; Negrea, 1994a, 1994b). Absenţa vegetaţiei de pe plaje ca şi
influenţa sării din sol face ca gasteropodele să lipsească de pe fâşia litorală. In vegetaţia
ierboasă psamofilă sau în zonele înierbate de pe faleze pot fi intalnite populatii numeroase
de Helicella sau Zebrina varnensis. în zonele cu vegetaţie palustră sau de mlaştină de la
nord de Mamaia pot apare însă o serie de specii acvatice sau iubitoare de umezeală. La fel,
în zonele unde în apropierea ţărmului se află vegetaţie arbustivă sau zone împădurite, apar
gasteropode caracteristice.
Miriapodele reprezintă un grup destul de slab reprezentat în habitatele costiere
(Matic, 1966). Caracteristicile ecologice ale acestui tip de mediu sunt adesea improprii
pentru cea mai mare parte a speciilor de miriapode. Totuşi, unele specii pot fi prezente atât
în apropierea plajelor cât mai ales în vegetaţia falezelor înalte, dintre cele mai des întâlnite
fiind Scolopendra cingulata şi Scutigera cleoptrata. Falezele împădurite din zona Yailata –
cap Kaliakra pe de altă parte reprezintă un alt tip de habitat. In crăpăturile falezelor şi în
interiorul pâlcurilor de pădure există condiţii optime pentru o serie diplopode, ca şi pentru
chilopode iubitoare de umezeală.
282
________________________________________________________________________________________
Araneele reprezintă unul din grupurile puţin studiate în zona litorală românească şi
nu numai. Datorită complexităţii relaţiilor trofice în care sunt implicate araneele ca grup de
prădători un inventar sistematic al acestei grupe este absolut necesară în viitor, deoarece
studiile de până acum au fost canalizate doar asupra anumitor grupe taxonomice (Fuhn et
Niculescu-Burlacu, 1971; Fuhn et Gherasim, 1995).
Insectele reprezintă cel mai numeros grup de nevertebrate din zona costieră terestră
(Tab. 5). Adaptările diverse le-au permis exploatarea practic a tuturor nişelor ecologice din
zonele ecotonale, de cele mai multe ori, ele fiind speciile dominante ca număr de exemplare.
In zona litorală pot fi întâlnite specii de insecte aparţinând tuturor ordinelor prezente în
fauna Europei.
Grup puţin pretenţios faţă de condiţiile de mediu, colembolele apar adesea în
aglomeraţii mari în zona litorală, uneori în microhabitate aparte, ca micile bălţi care rămân
pe stânci după furtuni, unde pot fi întâlnite aglomeraţii de sute de exemplare. Fauna de
colembole din zona litorală nu a fost studiată în mod sistematic (Bulimar, 1992), însă rolul
lor este destul de important, atât ca specii consumatoare de substanţă organică în
descompunere cât şi ca resursă trofică pentru prădători de talie mică.
Efemeropterele apar frecvent în habitatele litorale, însă numai în zonele aflate în
vecinătatea unor ecosisteme dulcicole. Larvele efemeropterelor fac parte din fauna bălţilor
din zona litorală, iar adulţii apar în entomofauna zonelor cu vegetaţie ierboasă. Lipsesc din
zonele cu faleze înalte sau de pe plaje (Bogoescu, 1958).
Specii prădătoare şi bune zburatoare, odonatele se intalnesc frecvent pe plaje sau în

habitatele din apropierea acestora, mai ales acolo unde în imediata vecinătate a plajelor se
află bălţi sau mlaştini. In special zonele cu vegetaţie ierboasă de lângă plaje reprezintă un
teritoriu de vânătoare excelent atât pentru zigoptere (care se hrănesc mai ales cu diferite
specii de nematocere, de asemenea foarte numeroase în aceste zone) cât şi pentru anisoptere
(Cârdei et Bulimar, 1963; Bulimar, 1993; Griebler, 1994).
283
________________________________________________________________________________________
Orthopterele sunt unul din grupele reprezentate în special în zonele cu vegetaţie

ierboasă din propierea plajelor sau de pe faleze. Puţine specii sunt adaptate exclusiv
habitatelor cu vegetaţie psamofila rară, cum este cazul lui Acrotylus longipes, cu populaţii
viguroase în zona Vadu – Mamaia şi Eforie pentru litoralul românesc sau zonele de dune
maritime de la Durankulak sau Shabla (Knechtel et Popovici-Bâznoşanu, 1950; Kis, 1990).
Blatidele sunt un grup care apare în zona litorală accidental. Una dintre specii –
Ectobius laponicus – este silvicolă şi este prezent doar în unele zone cu arbori - cazul
pădurii Comorova din zona litoralului românesc sau cazul zonelor cu perdele forestiere de la
sud de Durankulak sau zonele unde pădurea ajunge până pe faleze de la Yailata, Rusalka sau
capul Kaliakra. Alte specii de blatide sunt sunt antropofile şi apar în zonele rezidenţiale. O
situaţie interesantă prezintă Periplaneta americana – specie invazivă pătrunsă recent, care
începând cu 1990 apare frecvent în zona aglomeraţiilor urbane de pe litoralul românesc.
Grupul mantidelor este slab reprezentat în entomofauna litorală, situaţie ce reflectă de
altfel numărul redus te taxoni la nivel european (Knechtel et Popovici-Bâznoşanu, 1950;
Kis, 1990). In zonele litorale cu faleze înalte, sau în zonele împădurite de la sud de Capul
Shabla apare frecvent Mantis religiosa iar mai rar Ameles heldreichi.
Specii prin excelenta polifage, dermapterle sunt unul din grupele caracteristice
plajelor. Gramezile de alge în descompunere sau cadavrele de bivalve şi crustacee reprezintă
o nişă trofică în care în special Labidura riparia dezvoltă populaţii extrem de numeroase în
tot lungul litoralului.
Thysanopterele sunt prezente în zonele cu vegetaţie ierboasă, sau în zonele
împădurite fiind mai rari sau absenţi pe plaja unde vegetaţia este rară. Adulţii ca şi stadiile
larvare apar în inflorescenţele diferitelor plante. Ca şi în cazul altor grupe, o inventariere
sistematica a thysanopterelor din zonele litorale lipseşte în prezent (Knechtel, 1951; Vasiliu-
Oromulu, 1992, 1998).
Heteropterele – în special speciile terestre - sunt unul din grupele numeroase în
biotopurile litorale terestre. Spre deosebire însă de coleoptere sau diptere, heteropterele
populează în special fâşiile de plajă cu vegetaţie ierboasă şi mai ales falezele sau zonele
284
________________________________________________________________________________________
împădurite din imediata vecinătate a plajelor. Particularităţile deosebite ale modului de

hrănire nu le permit ocuparea nişelor trofice oferite de materialul organic în descompunere
de pe plaje. Speciile acvatice sunt comune în bălţile din apropierea litoralului sau în lacurile
paramarine (Kis, 1980; Schneider et Platner, 1968).
Homopterele reprezintă un alt ordin pentru care datele lipsesc în mare măsură în zona
litorală. Grupe taxonomice întregi cum sunt cele ale subordinului Auchenorhyncha sunt
practic nestudiate. Afidele de exemplu, grup extrem de important în habitatele cu vegetaţie
ierboasă pot oferi destule surprize interesante.
Neuropterele sunt prezente în zona litorală în mod diferenţiat. Zonele de plajă sau cu
vegetaţie ierboasă care se dezvoltă pe substrat nisipos sunt preferate mai ales de
mirmeleonide, în vreme ce zonele împădurite de pe falezele înalte de calcar sunt preferate
mai ales de chrysopide. Atât adulţii cât şi larvele neuropterelor sunt prădătoare.
Coniopterigidele şi chrysopidele apar nai ales în zonele cu vegetaţie ierboasă deasă sau
arbustivă, ori în biotopurile unde există şi arbori. Mirmeleonidele, pe de alta parte, sunt
locuitori prin excelenţă ai biotopurilor deschise, cu sol relativ slab acoperit de vegetaţie;
larvele lor preferă solurile nisipoase de pe plaje sau din apropierea acestora, unde îşi
construiesc capcanele caracteristice. Adulţii pot fi întâlniţi în vegetaţia ierboasă din
apropierea plajelor (Kis et al., 1970).
Coleopterele reprezinta unul din grupele de insecte cel mai bine reprezentate pe plaje
şi în zonele litorale, alături de diptere si totodata unul din cele mai bine grupe studiate la
nivel taxonomic, alături de himenoptere si lepidoptere (Ienistea, 1968; Crişan, 1993, 1994;
Niţu, 1992; Ostafciuc, 1994; Popovici, 1992; Ruicănescu, 1995; Serafim, 1993a, 1993b,
1994, Serafim et Ruicănescu, 1995; Teodor, 1993; Teodor et Traian, 1996 ). Dintre
coleoptere, un mare număr de specii consumă efectiv – ca adult sau ca larve – resturile de
alge în descompunere aflate pe plaje; alte specii sunt saprofage, coprofage sau necrofage, în
timp ce altele sunt carnivore, atacând mai ales larve de diptere. Cea mai mare diversitate de
coleoptere se întâlneşte în zonele unde falzele calcaroase acoperite cu vegetaţie de pădure se
285
________________________________________________________________________________________
învecinează cu ţărmul mării – Yailata, Rusalka, Cap Kaliakra – unde sunt prezente atât
specii silvicole cât şi specii caracteristice habitatelor de stepă sau de plajă.
Mecopterele sunt reprezentate în zonele litorale de o singură specie - Panorpa

communis - comună şi puţin pretenţioasă (Nagler, 1968). Este rar întâlnită pe plaje, uneori
fiind prezentă în apropierea zonelor umede sau în zonele împădurite.
Trichopterele sunt prezente relativ rar în zona plajelor. Totuşi, adulţii pot apare
uneori în numar mare în vegetaţia ierboasă a falezelor înalte din sud sau în apropierea
bălţilor din zona Vadu – Năvodari. Deasemenea, pot fi prezenţi şi în zonele antropizate din
tot lungul litoraului, dacă au în apropiere bălţi permanente (Ciubuc, 1993).
Lepidopterele sunt mai puţin legate de biotopul plajelor, unde larvele nu găsesc
resurse trofice prea variate (Kovacs et Kovacs, 1999; Rakosy, 1997; Rakosy et Szekely,
1996; Ruşti, 1992, 1994; Skolka, 1994; Vicol, 1997; ). Adulţii însă, pot fi întâlniţi atât pe
plaje, unde vizitează florile rarelor; plante psamofile, dar mai ales în zonele cu vegetaţie
ierboasă sau tufărişurile din apropierea plajelor. De asemenea, apropierea de malul mării a
unor zone împădurite, cum sunt cele de la Comorova sau Neptun face ca în zona litoralului
să fie întâlnite o serie de specii silvicole. O extrem de bogată şi de interesantă faună de
lepidoptere se întâlneşte în zona falezelor împădurite dintre capul Shabla şi capul Kaliakra.
Diversitatea habitatelor permite aici dezvoltarea unei extrem de bogate şi interesante faune
de lepidoptere, unde speciile silvicole se întâlnesc cu speciile caracteristice zonelor de stepă.
Dipterele sunt relativ bine reprezentate în zonele litorale (Dinulescu, 1958; Ionescu et
Weinberg, 1960, 1963, 1971; Neacşu, 1965; Albu, 1980; Pârvu, 1993a, 1993b, 1993c;
Weinberg, 1994; Ceianu, 1999). Cele mai frecvente sunt dipterele brahicere, ale căror larve
se hrănesc pe grămezile de alge în descompunere sau pe cadavrele moluştelor, crustaceelor,
peştilor şi uneori mamiferelor şi păsărilor aruncate de valuri pe plaje. O serie întreagă de
astfel de specii sunt caracteristice plajelor, putându-se întâlni în populaţii numeroase pe
toată lungimea litoralului. Dipterele nematocere ajung accidental pe plaje; populaţii
numeroase de chironomide şi culicide se întâlnesc în zona de nord – Vadu – Năvodari sau în
286
________________________________________________________________________________________
zona Mlaştinii Hergheliei de la Mangalia pentru litoralul românesc sau zonele Shabla şi
Durankulak pentru litoralul bulgar, unde în imediata apropiere a plajelor se găsesc biotopuri
mlăştinoase în care se dezvoltă larvele acestor specii.
Himenopterele intalnite în zona litoralului sunt mai puţin numeroase comparativ cu
dipterele sau coleopterele (Andriescu, 1993; Constantineanu, 1965; Iuga, 1958; Ionescu,
1957; Konerth-Ionescu, 1963; Negru, 1965; Scobiola-Palade, 1963, 1965, 1968, 1978, 1981,
Lacatuşu, 1968; Nagy, 1968; Constantineanu et Constantineanu, 1993, 1994, 1997, 1998;
Pascu, 1996, 1997). Din acest grup fac parte specii care vânează pe plaja şi specii care
parazitează larve sau adulţi de coleoptere sau diptere. Speciile antofile sunt rare şi nu apar
decat accidental pe inflorescenţele plantelor din zona cu vegetaţie ierboasă. O faună de
himenoptere bogată caracterizează pe de altă parte zonele cu faleze împădurite, unde
numărul nişelor ecologice este mult mai mare.
5.4. Specii de nevertebrate importante din punct de vedere conservativ

prezente în zona Cap Midia – Cap Kaliakra
In deplasările pe teren efectuate în zona litorală în au fost urmărite cu precădere o serie

de specii rare, aflate pe listele din anexele Directivei Habitate referitoare la conservarea
habitatelor naturale a florei şi faunei salbatice a Consiluilui Europei Nr. 92/43 EEC, ale
Convenţiei de la Berna şi care apar în anexele OM 1198/2005. Aceste specii cu statut
special de conservare sunt de o deosebită importanţă pentru zonele litorale, prezenţa lor
putând oferi indicii asupra stării habitatelor.
Catopta thrips Hubner – Lepidoptera, Cossidae

Directiva Habitate, Anexa II, Anexa IV
287
________________________________________________________________________________________
Specie xerotermofilă, caracteristică entomofaunei de stepă, în zone cu vegetaţie

ierboasă cu diferite specii de Artemisia şi amestecată cu tufişuri scunde. Periclitată de
impactul antropic, a devenit foarte rară. In zona litorală este menţionată doar din zona
capului Kaliakra (Abadjiev et Beshkov, 2007).
Lycaena dispar rutilus Wern – Lepidoptera, Lycaenidae

Specie caracteristică biotopurilor palustre şi zonelor umede adiacente, răspândită în

toată Europa, dar devenită extrem de rară în multe zone din vestul continentului. Larvele se
dezvoltă pe diferite specii ale genului Rumex iar adulţii nu se îndepărtează prea mult de
malul apelor. Totdeauna apare în exemplare izolate, însă este prezent pe malurile oricărui
lac mai mare care are vegetaţie palustră. Principala ameninţare la adresa acestei specii sunt
lucrările de desecare ale mlaştinilor şi amenajările de orice fel care duc la dispariţia
vegetaţiei palustre. In zona litoralului este relativ rară deoarece habitatele caracteristice sunt
izolate la suprafeţe restrânse. Exemplare aparţinând acestei specii pot fi întâlnite în zona
Mlaştinii Hergheliei de lângă Mangalia ca şi în zona lacului Durankulak.
Zerynthia hypsipyle Schultze – Lepidoptera, Papilionidae

Specie răspândită în toată Europa Centrală şi de sud, în zone acoperite cu vegetaţie

arbustivă, sau în apropiere de terenuri agricole, unde se găseşte planta gazdă – Aristolochia
clematitis. Afectată puternic de impactul antropic (dezvoltarea extensivă a agriculturii) a
devenit o specie rară peste tot în Europa.
In zona litorală a Mării Negre a fost identificată la nord de Durankulak, unde pe o
suprafaţă relativ restrânsă se întâlnesc condiţiile de habitat favorabile. In zona litorală
românească nu a fost semnalată.
288
________________________________________________________________________________________
Maculinea arion L. - Lepidoptera, Lycaenidae

Specie mirmecofilă în stadiul de larvă, fiind dependentă de habitatele umede unde

trăieşte planta gazdă – Thymus serpylum - şi specia de furnică Myrmica sabuleti. Este larg
răspândită în Europa, însă modul de viaţă o face deosebit de sensibilă la impactul antropic.
Este prezentă în populaţii izolate, adesea la mari distanţe. In zona litorală este semnalată de
la capul Kaliakra, unde găseşte condiţii propice de dezvoltare (Abadjiev et Beshkov, 2007).
Saga pedo Pall. – Orthoptera, Tettigonidae

Directiva Habitate, Anexa II, Anexa IV.
Specie răpitoare, termofilă, răspândită din sudul şi estul Europei până în Franţa şi
Italia. Este prezentă în habitate cu vegetaţie ierboasă, cu rari arbuşti sau pe liziere ori în
luminişurile. Exemplarele apar izolat începând cu luna mai şi sunt prezente până în iulie –
august. Hrana lor este reprezentată în special de orthoptere. Pe timpul zilei, exemplarele
acestei specii preferă să stea ascunse în vegetaţie, homocromia ajutându-le să treacă
neobservate.
Specia nu a fost identificată pe teren în decursul deplasărilor efectuate în vara anului
2008. Zona dintre capul Shabla si capul Kaliakra prezintă însă habitatele caracteristice ale
acestei specii – ca şi a speciei înrudite, Saga campbelii – astfel încât opinăm că prezenţa sa
în zonele sus-menţionate este mai mult decât sigură.
In zona litorală situată la sud de capul Shabla, datorită tipului particular de habitate
pot fi întâlnite şi alte specii rare şi localizate, care nu se află însă pe anexele Directivei
Habitate – lepidopterele Pseudophilotes vicrama Moore (Lycaenidae), Hyles hippophaes
Esper (Sphingidae), Lemonia balcanica Herrich-Schäffer (Lemnoniidae) şi orthopterul
Asiotmethis limbatus Charpentier (Acridoidea). Aceste specii, alături de o serie de forme de
289
________________________________________________________________________________________
lepidoptere descrise din această zonă şi caracterizate prin culoarea deschisă a fondului
aripilor reprezintă o componentă extrem de valoroasă a entomofaunei, crescând valoarea
conservativă a habitatelor.
Analizând comparativ cele două zone studiate din punct de vedere al biodiversităţii se
constată ca există o serie de asemănări între zona litorală românească şi cea bulgară, ca şi o
serie de deosebiri. Astfel, litoralul românesc reprezintă şi din punct de vedere al
biodiversităţii o continuare spre nord a ţărmului calcaros din zona capului Kaliakra, care se
transformă în zona Shabla în ţărm înalt cu faleze de loess iar mai apoi în litoral nisipos.
Diversitatea entomofaunei scade de la sud spre nord, odată cu dispariţia unor habitate –
faleze calcaroase acoperite cu pâlcuri de pădure – la nord de capul Shabla. Din punct de
vedere al entomofaunei, se pot distinge trei tipuri de asociaţii în această zonă a litoralului
vestic al Mării Negre: o asociaţie dominată de specii silvicole şi de stepă la sud de capul
Shabla, o asociaţie cu specii de stepă şi de dune maritime între capul Shabla şi zona capului
Midia şi o asociaţie dominată de specii caracteristice strict cordoanelor litorale – la nord de
capul Midia. De departe, cea mai bogată ca număr de specii este zona dintre Yailata şi capul
Kaliakra.
Din punct de vedere al originalităţii asociaţiilor faunistice din zona litorală
românească, se remarca pe de-o parte zona plajelor neamenajate, unde influenţa omului este
minimă şi unde se păstrează încă populaţii numeroase de insecte şi alte nevertebrate care se
hrănesc fie pe seama resturilor vegetale sau animale aruncate de valuri pe plajă, fie pe seama
vegetaţiei carcateristice plajelor nisipoase. Aceste zone au suferit în trecut cele mai multe
ingerinţe datorită impactului antropic ar trebui protejate în primul rând peste tot unde este
posibil.
Din păcate, entomofauna acestor zone este în bună măsură nestudiată atât la nivel
taxonomic cât mai ales la nivel ecologic. Studii care să pună în evidenţă relaţiile complexe
dintre diferitele specii de insecte din asociaţiile vegetale din zona litorală ar trebui să fie o
prioritate pentru înţelegerea structurii acestor habitate caracteristice regiunii pontice.
290
________________________________________________________________________________________
Datorită faptului ca o mare parte a litoralului neamenajat este inclus în cadrul

Rezervaţiei Biosferei Delta Dunarii face ca prezervarea nealterată a acestor tipuri de habitate
să fie în prezent o certitudine.
Nu acelaşi lucru se poate spune pe de alta parte cu Rezervatia de dune maritime de la
Agigea şi cu falezele din sudul litoralului.
In primul caz, datorită reducerii suprafeţei rezervaţiei şi tăierii oricărei legături
directe cu ţărmul mării (în faţa rezervaţiei se află în prezent instalaţiile portuare de la
Constanţa Sud – Agigea), face ca rezervaţia să sufere un intens proces de stepizare, care a
făcut ca dunele de nisip de altădată să fie acum aproape complet înţelenite, cu excepţia unei
suprafeţe extrem de restrânse din partea de nord. In acest fel, flora şi fauna iniţială au
cunoscut o modificare profundă. Cu toate acestea, faptul ca suprafaţa respectivă este
protejată prin lege dă certitudinea păstrării sale în condiţii bune.
Falezele din sudul litoralului se constituie ca o zona interesantă, unde flora şi fauna
caracteristică stepei originare se întrepătrunde cu flora şi fauna de pe plaje. Dacă în trecutul
nu prea îndepartat această zonă era extrem de puţin afectată de activităţile umane, ritmul
accelerat în care o serie de zone din sudul litoralului au început să fie ocupate cu construcţii
situate chiar în partea superioară a falezei ridică în prezent o serie de probleme. Datorită
resturilor menajere şi a evacuarii apelor menajere în imediata vecinătate a falezelor va urma
un proces inevitabil de schimbare a calităţilor solului concomitent cu pătrunderea unor
specii de plante oportuniste care vor altera profund flora caracteristică. Astfel de situaţii s-au
întâmplat de altfel pe toată lungimea falezelor din zona oraşelor Constanţa, Eforie Nord sau
Eforie Sud.
In zona litoralului bulgar, gradul de conservare al habitatelor este mult mai mare.
Lipsa căilor de acces, lipsa aglomerărilor urbane mari în zona litorală, lipsa porturilor şi a
staţiunilor turistice face ca zona dintre Durankulak şi capul Kaliakra să fie mult mai bine
conservată comparativ cu litoralul românesc. Faptul că o parte însemnată a liniei de coastă
este inclusă în diferite arii protejate reprezintă o garanţie a conservării lor şi pe viitor, dar ar
291
________________________________________________________________________________________
fi de dorit o lărgire a acestor arii protejate pentru a forma un culoar verde, ca şi stoparea
oricăror proiecte de mare anvergură de natură să producă modificări radicale ale habitatelor.
Tab. 5 - Lista speciilor de nevertebrate din zona costieră

Gasteropoda - Pulmonata
Lymnaea stagnalis (L.)
Galba truncatula (O.F.Muller)
Ancylus fluviatilis (O.F.Muller)
Planorbis carinatus (O.F.Muller)
Planorbis planorbis (L.)
Zebrina varnensis (Pfeiff.)
Zebrina detrita (O.F.Muller)
Chondrula tridens (O.F.Muller)
Cecilioides acicula (O.F.Muller)
Oxychilus glaber (West)
Oxychilus dilus rumelicus (Hesse)
Ovatella ( Myosotella) myosotis (Drap.)
Multidentula ovularis (Olivier)
Milax kusceri H.Wagner
Milax dobrogicus Grossu
Cernuella virgata variabilis (Drap.)
Cernuella dobrogica Grossu
Helicella obvia dobrudsche Clessin
Helicella spiruloides Wagner
Helicopsis striata O.F.Muller
Helicopsis dejecta Cristofori et Jan
292
________________________________________________________________________________________
Helicopsis krynickii (Andr.)

Helicopsis derbentina (Krynicki)
Cochlicella acuta (O.F.Muller)
Monacha cartusiana (O.F.Muller)
Helix pomatia L.
Helix lucorum O.F.Muller
Miriapoda – Chilopoda
Lithobius forficatus (L.)
Lithobius muticus Koch
Lithobius (Monotarsobius) crassipes Koch
Lithobius (Monotarsobius) burzenlandicus euxinicus Prunescu
Scutigeromorpha
Scutigera cleoptrata (L.)
Scolopendra cingulata L.
Aranea
Lycosidae
Pardosa italica Tong.
Pardosa luctinosa Simon
Alopecosa cursor Hahn
Alopecosa sulzeri Pv.
Arctosa cinerea Fabr.
Lycosa vultuosa Koch
Lycosa radiata Latr.
Salticidae
Yllenus horvathi Chyz.
Euophrys erratica Walck.
Heliophanus flavipes Hahn.
Heliophanus kochi Simon
293
________________________________________________________________________________________
Marpissa muscosa Clerck

Sitticus dzieduszyckii Koch
Myrmarachne formicaria de Geer
INSECTA
Ord. Collembola
Anurida maritima Guerin
Entomobrya marginata Tulb.
Heteromorus major Mon.
Tomocerus vulgaris (Tullb.)
Sminthurus sp.
Archisotoma besselsi (Pacard)
Friesea acuminata Denis
Onychiurus fimata Gisin
Seira ferrari Parona
Ord. Ephemeroptera
Palingenia longicauda (Olivier)
Ephemera vulgata L.
Caenis horraria (L.)
Baetis bioculatus (L.)
Cloeon dipterum (L.)
Ord. Odonata
Zygoptera
Callopteryx splendens L.
Agrion pulchellum Lind.
Lestes barbarus Lind.
Lestes viridis Lind.
Lestes dryas (Kirby)
Sympecma fusca Lind.
294
________________________________________________________________________________________
Agrion puella L.
Ischnura pumilio Charp.
Ischnura elegans Lind.
Anisoptera
Libellula quadrimaculata L.
Orthetrum cancellatum (L.)
Sympetrum pedemontanum Allioni
Sympetrum depressiusculum (Selys)
Sympetrum sanguineum L.
Aeschna grandis (L.)
Aeschna affinis Steph.
Anax imperator (Leach)
Ord. Orthoptera
Tettigonioidea
Tettigonia viridissima (L)
Decticus verrucivorus
Decticus albifrons
Gryllus campestre L.
Gryllus desertus (Pallas)
Poecillimon brunneri Friv.
Isophia speciosa Friv.
Phaneroptera falcata Scop.
Saga pedo Pall.
Saga campbelii
Oecanthus pellucens Scop.
Arachnocephaus yersini (Sausure)
Gryllotalpa gryllotalpa (L)
Acridodea
295
________________________________________________________________________________________
Tetrix subulata L.
Asiotmethis limbata
Calliptamus italicus (L)
Calliptamus barbarus L.
Acrida hungarica (Herbst)
Stenobothrus fischeri Ev.
Oedipoda germanica Latr.
Oedipoda coerulescens (L)
Sphingonotus coerulans
Acrotylus longipes Charp.
Ord. Blattodea
Ectobius laponicus L.
Phyllodromia germanica L.
Blatta orientalis L.
Periplaneta americana L.
Ord. Mantodea
Mantis religiosa (L)
Ameles heldreichi (Brunn.)
Ord. Dermaptera
Forficula auricularia (L.)
Anechura bipunctata F.
Labidura riparia Pall.
Chelidurella acanthopygia Gen.
Ord. Psocoptera
Mezopsocus sp.
Ord. Thysanoptera
Subord. Terebrantia
Aelothrips intermedius Bag.
296
________________________________________________________________________________________
Aelothrips astutus (Priesner)

Limothrips angulicornis Jab.
Haplothrips angusticornis Priesner
Haplothrips reuteri Karny
Kakothrips robustus (Uzel)
Taeniothrips discolor (Karny)
Taeniothrips frici Uzel
Thrips tabaci (Lindeman)
Stenothrips graminum (Uzel)
Subord. Tubulifera
Pseudocryptothrips meridionalis (Priesner)
Haplothrips tritici Kurd.
Bolothrips icarus Uzel.
Bolothrips bicolor (Heeger)
Ord. Heteroptera
Cryptocerata
Corixa punctata Illiger.
Hesperocorixa linnaei Fieb.
Peracorixa coccinea Fieb.
Sigara stagnalis pontica Jacz.
Sigara assimilis Fieb.
Sigara striata L.
Sigara iactans Jann.
Sigara lateralis Leach
Plea lechi McGreg. et Kirk.
Notonecta glauca L.
Ilyocoris cimicoides L.
Nepa rubra L.
297
________________________________________________________________________________________
Ranatra linearis L.
Gerris lacustris L.
Gerris odontogaster Zett.
Gerris argentatus Schum.
Hydrometra stagnorum L.
Gymnocerata
Stibaropus henkei Jak.
Byrsinus fossor Mulss. et Rey
Aethus nigritus F.
Aethus flavicornis (Fabricius)
Geotomus punctulatus (Costa)
Geotomus caucasius (Kolenati)
Cydnus atterimus Frst.
Legnotus limbosus (Geoffroi)
Legnotus picipes Fall.
Canthophorus melanopterus H.-S.
Schirus morio L.
Odontoscelis lineola (Rambur)
Odontoscelis dorsalis (Fabricius)
Odontoscelis fuliginosa L.
Irochrotus lanatus (Pallas)
Phimodera humeralis (Dalman)
Psacasta neglecta H.-S.
Psacasta exanthematica (Scopoli)
Eurygaster austriaca (Schrank)
Eurygaster itegriceps (Puton)
Eurygaster maura (L)
Ancyrosoma leucogrammes Gmel.
298
________________________________________________________________________________________
Graphosoma lineatum L.
Derula flavoguttata M.R.
Carpocoris mediterraneus (Tamanini)
Carpocoris pudicus Poda
Carpocoris fuscipinus Boh.
Antheminia lunulata Goeze
Palomena prasina L.
Eurydema ornata L.
Eurydema spectabile (L)
Eurydema ventrale (Kolenati)
Menaccarus arenicola Schltz.
Sciocoris sulcatus Fieber
Sciocoris helferi Fieber.
Sciocoris deltocephalus (Fieber)
Sciocoris macrocephalus Fieb.
Dryoderes umbraculatus Fabr.
Aelia acuminata L.
Neotiglossa pusilla Gmel.
Holcostethus sphacelatus Fabr.
Zicrona coerulea L.
Arma custos F.
Jalla domosa L.
Troilus luridus F.
Eysacoris punctatus L.
Henestaris halophilus Bur.
Lygaeosoma reticulatum H.-S.
Nysus punctipennis H.-S.
Nysus thymi Wlff.
299
________________________________________________________________________________________
Nysus senecionis Schill.

Metopoplax origani Kolenanti
Derephysia foliacea Fall.
Stephanitis piri Geoff.
Tingis maculata H.-S.
Reduvius personatus L.
Prostemma guttula F.
Prostemma seneicolle Stein
Prostemma sanguinea Rossi
Hebrus pusillus Fall.
Nabis apterus F.
Nabis ferus L.
Nabis brevis Schltz.
Microvelia schneideri Schltz.
Velia currens F.
Saldula saltatoria L.
Anthocoris nemorum L.
Orius nigra Wlff.
Orius minuta L.
Capsodes gothicus L.
Liocoris tripustulatus F.
Camptobrochis punctulatus Fall.
Codophila varia (Fabricius)
Ord. Homoptera
Centrotus cornutus F.
Caliscelis bonellii Latr.
Cercopsis sanguinolenta L.
Tibicina haematodes Scop.
300
________________________________________________________________________________________
Cicada plebeja Scop.

Cicada orni L.
Ord. Neuroptera
Coniopterygidea
Coniopteryx borealis (Tjeder)
Coniopteryx loispetsederi (Aspock)
Coniopteryx esbenpeterseni Tj.
Coniopteryx tjederi Kimm.
Hemerobiidea
Hemerobius humulinus L.
Hemerobius stigma Steph.
Hemerobius micans Oliv.
Aleuropteryx ornata (Kis)
Chrysopydea
Chrysopa carnea Steph.
Chrysopa hungarica (Klapalek)
Chrysopa abbreviata (Curtis)
Chrysopa commata (Kis-Ujhelyi)
Chrysopa phyllochroma (Wesmael)
Myrmeleonoidea
Dendroleon pantherinus (Fabr.)
Megistopus flavicornis (Rossi)
Creoleon lugdunense Villers
Myrmeleon formicarius (L)
Myrmeleon inconspicuus (Rambur)
Euroleon nostras (Fourcroy)
Acanthaclisis occitanica (Villers)
Acanthaclisis baetica (Ramb.)
301
________________________________________________________________________________________
Myrmecaelurus trigrammus (Pallas)

Neuroleon nemausiensis (Borkhausen)
Formicaleon tetragrammicus F.
Ord. Coleoptera
Cicindella trisignata Dej.
Cicindella campestris pontica Motsch.
Cicindella lunulata nemoralis O.
Cicindella hybrida L.
Carabus violaceus L.
Calosoma inquisitor L.
Calosoma maderae auropunctatum Hbst.
Omophron limbatum F.
Clivina fossor L.
Clivina ypsilon Dej.
Dyschirus numidicus ponticus Lutshn.
Brachinus explodens Duft.
Brachinus crepitans L.
Brachinus angustatus Dej.
Polystichus conexus Fourc.
Notiophilus palustris Duft.
Ditomus capito Serv.
Lebia cyanocephala L.
Chlenius festivus F.
Amara similata Gil.
Amara familiaris Duft.
Amara aenea De Geer
Amara equestris Duft.
Trechus quadristriatus Schrk.
302
________________________________________________________________________________________
Microlestes minutullus Goeze

Microlestes plagiatus Duft.
Calatus cisteloides Panz.
Calatus fuscus F.
Zabrus blaptoides Creutz.
Zabrus curtus Dej.
Harpalus aeneus F.
Harpalus azureus F.
Harpalus serripes Luc.
Harpalus distinguendus Luc.
Bembidium varium Oliv.
Pogonidium laticolle Duft.
Pardileus calceatus Duft.
Lyperosomus aterrimus Hbst.
Staphylinus cesareus L.
Staphylinus murinus L.
Paederus riparius L.
Carpelinus memnonius Kiesw.
Philonthus fulvipes F.
Philonthus punctatus Grav.
Philonthus longicornis Steph.
Philonthus xantholoma Grav.
Tachyporus nitidulus F.
Tachyporus obtusus L.
Tachyporus chrysomelinus L.
Conosoma pubescens Grav.
Oxyporus rufus L.
Troglophloeus riparius Boisd.
303
________________________________________________________________________________________
Bledius tricornis Hbst.

Bledius furcatus Oliv.
Bledius unicornis Germ.
Haploderus caelatus Grav.
Oxytelus complanatus F.
Stenus ater Mannh.
Euplectes bicolor Denny
Hister sinuatus Illig.
Hister quadrimaculatus L.
Hister fimetarius Hbst.
Hister stercorarius Hoffm.
Hister quadrinotatus Scriba
Thanatophilus sinuatus F.
Agyrtes castaneus Payk.
Necrodes littoralis L.
Silpha orientalis Brull.
Silpha carinata Illig.
Drilus concolor Ahr.
Choleva oblonga Mull.
Ptomaphagus varicornis Rosh.
Scioderpa watsoni Spin.
Catops tristis Panz.
Dermestes lardarius L.
Dermestes mustelinus Er.
Attagenus piceus Oliv.
Anthrenus pimpinellae F.
Anthrenus scrophulariae L.
Anthrenus fuscus Oliv.
304
________________________________________________________________________________________
Atomaria ruficornis Marsh.

Heterocerus flexuosus Steph.
Scymnus apetzi Muls.
Phyllotreta poeciloceras Cond.
Cryptocephalis globicollis Sufr.
Cryptocephalus flavipes F.
Cryprocephalus bipunctatus L.
Crepidodera helxines L.
Apthona cyparissiae Koch.
Epicauta verticalis Illig.
Zonitis caucasica Pall.
Lydus balcanicus Steutz.
Lydus chalybaeus Tautsch.
Trichodes quadriguttatus Adams
Notoxus trifasciatus Rossi
Anthicus hispidus Rossi
Anthicus antherinus L.
Anthicus fenestratus Schm.
Anthicus humilis Germ.
Onthophagus lucidus Sturm.
Potosia fieberi Kr.
Epicometis hirta Poda
Scarabaeus affinis (Brulle)
Aphodius lugens (Creutzer)
Aphodius punctipenis (Erichson)
Aphodius immunus (Creutzer)
Trox hispidus (Pontoppidan)
Pentodon bidens (Pallas)
305
________________________________________________________________________________________
Pentodon idiota Herbst.

Polyphylla fullo (L.)
Anoxia orientalis (Kryn)
Anomala errans (Fabr.)
Maladera holoserica Scop.
Homaloplia alternata Kust.
Homaloplia ruricola F..
Homaloplia erythroptera Friv.
Coccinela septempunctata L.
Thea 22-punctata L.
Calamobius filum L.
Ord. Trichoptera
Argypnia varia (Fabricius)
Limnephilus affinis Curtis
Limnephilus bipunctatus Curtis
Limnephilus decipiens (Kolenati)
Limnephilus flavospinosus (Stein)
Limnephilus sparsus Curtis
Colpotaulius incistus (Curtis)
Oecetis ochreacea (Curtis)
Ord. Lepidoptera
Tineidae
Euplocamus ophisus Cram.
Anemopogon quercicolellus H.-S.
Neurothaumasia ankerella Mn.
Tinea pellionella L.
Tinea flavescentella Haw.
Fermocelina inquinatella Zell.
306
________________________________________________________________________________________
Trichophaga tapetzella L.
Trichophaga abruptella Wall.
Monopis imella Hb.
Monopis nominella Zag.
Ethmiidae
Ethmia bipunctella F.
Aegeriidae
Chamaesphecia anellata (Zeller)
Chamaesphecia astatiformis (Herrich - Schaffer)
Chamaesphecia empiformis (Esper)
Paranthrene tabaniformis (Rottenburg)
Hepialidae
Triodia amasinus dobrogensis Car.
Cossidae
Catopta thrips Hb.
Phragmataecia castanea Hb.
Parahypopta caestrum Hb.
Lemoniidae
Lemonia balcanica H.S.
Zygaenidae
Zygaena contaminei Bsdv.
Zygaena filipendulae L.
Zygaena ephialtes L.
Adscita subsolana Stgr.
Adscita globulariae Hb.
Adscita mannii Led.
Geometridae
Cyclophora porata L.
307
________________________________________________________________________________________
Scopula tesselaria Bsdv.

Scopula turbidaria Hb.
Scopula marginepunctata Goeze
Scopula beckeraria Led.
Scopula incanata L.
Scopula laevigata Scop.
Scopula flaccidaria Zel.
Idaea vulpinaria H.-S.
Idaea filicata Hb.
Idaea levigata Scop.
Idaea camparia H.-S.
Idaea elongaria Ramb.
Idaea biselata Hfn.
Idaea politata Hb.
Idaea seriata Schr.
Idaea degeneraria Hb.
Rhodostrophia vibicaria Clerck.
Caclysme riguata Hb.
Lythria purpuraria L.
Lythria purpurata L.
Orthonoma obstipata F.
Catarhoe rubidata D. et S.
Epirrhoe galiata D. et S.
Epirrhoe rivata Hb.
Pelurga comitata L.
Euphitecia insigniata Hb.
Euphitecia variostrigata Alph.
Eupithecia centaureata D. et S.
308
________________________________________________________________________________________
Euphitecia breviculata Donz.

Euphitecia denticulata Treitsche
Euphitecia extensaria Fr.
Euphitecia simpliciata Haw.
Eupithecia inturbata Hb.
Eupithecia biornata Cristoph.
Eupithecia ochridata Pinker
Gymnoscellis rufifasciata Haw.
Anaitis plagiata L.
Lithostege duplicata Hb.
Lomaspilis marginata L.
Ligdia adustata D. et S.
Semiothisa glarearia Brahm.
Semiothisa aestimaria sareptanaria Stgr.
Narraga tessularia kasyi Mouch. et Pov.
Tephrina murinaria F.
Tephrina arenacearia D. et S.
Gnopharmia stevenaria Bsdv.
Eilicrinia trinotata Metz.
Apocheima pilosarium D. et S.
Biston stratarius Hfn.
Agriopis bajaria D. et S.
Dasycorsa modesta Stgr.
Peribatodes rhomboidaria D. et S.
Peribatodes secundaria D. et S.
Synopsis sociaria Hb.
Boarmia roboraria D. et S.
Serraca punctinalis Scop.
309
________________________________________________________________________________________
Ascotis selenaria D. et S.
Campaea margaritata L.
Aspitates ochrearius Rossi
Boarmia selenaria (Schiffer)
Calothysanis amata (L.)
Cidaria bilineata (L.)
Nychiodes waltheri Wagn.
Lasiocampidae
Gastroparca quercifolia L.
Odonestis pruni L.
Notodontidae
Phalera bucephala L.
Cerura vinula L.
Dicranura ulmi D. et S.
Paradrymonia vittata bulgarica de Freina
Pterostoma palpinum Cl.
Arctiidae
Pelosia obtusa H.-S.
Lithosia pallifrons Z.
Lithosia quadra L.
Eilema sororculum Hfn.
Eilema caniola Hbn.
Eilema pygmaeola Dbld.
Coscinia striata L.
Chelis maculosa mannerheimii Dup.
Phragmatobia fuliginosa L.
Spiris striata L.
Spilosoma lubricipedum L.
310
________________________________________________________________________________________
Spilosoma urticae Esp.

Arctia caja L.
Arctia villica L.
Ammobiota festiva Hfn.
Dysauxes famula pontica Frise
Phyparioides metelkana
Noctuidae
Acontia titania Esp.
Agrostis ipsilon (Hufnagel)
Agrotis obesa nivea Car.
Agrotis obesa scitha
Agrotis vestigialis Hfn.
Archanara dissoluta Treit.
Athetis furvula Hb.
Auchmis detersa argentea Car.
Autographa confusa (Stephens)
Autographa gamma (L.)
Autophila asiatica argentea Car.
Autophila dilucida argentea Car.
Caradrina pertinax argentea Car.
Catocala elocata (Esper)
Catocala puerpra (Giorna)
Chortodes morrisii Dale
Clytie syriaca B.
Cryphia amasina Hampson
Cryphia ochsi Boursin
Cucullia asteris D.et S,
Diachrysia chryson deltaica Popescu-Gorj
311
________________________________________________________________________________________
Diachrysia nadeja Ob.

Dichagyris flavina pretiosa Car.
Dichagyris melanura albida Car.
Dichagyris renigera argentina Car.
Drasteria caucasica Kolenati
Dysgonia algira (L.)
Emmelia trabealis (Scopoli)
Eutelia adoratrix Staud.
Euxoa conspicua Hb.
Euxoa cos crimaea Bang-Haas
Hadena persimilis Hacker
Hadula odontites Bsdv.
Heliothis maritima (Graslin)
Lacanobia oleracea (L.)
Lacanobia praedita Hb.
Macrochilo cribrumalis Hb.
Meganola albula nivalis Car.
Mycteroplus puniceago Bsdv.
Mythimna albipuncta (D. et S.)
Nola cristatula Hb.
Nycteola siculana Fuchs
Oncocnemis michaelorum B.Esk.
Oxicesta geographica Fabr.
Oxytripia orbiculosa noctivolans Pinker
Panchrysia aurea Hb.
Pandesma robusta Walk.
Pelosia obtusa H.S.
Prodotis stolida (Fabr.)
312
________________________________________________________________________________________
Proxenus lepigone Moes.

Pyrrhia purpurina Esp.
Pyrrhia victorina Sodoffsky
Schrankia costaestrigalis Steph.
Scopula corrivalaria Kretschmer
Simyra albovenosa Goeze
Trachea atriplicis (L.)
Xestia c - nigum (L.)
Sphingidae
Acherontia atropos (L.)
Herse convolvuli (L.)
Sphinx ligustri L.
Marumba quercus L.
Smerinthus ocellata L.
Laothoe populi L.
Hyles lineata livornica Esp.
Hykes galli L.
Hyles euphorbiae L.
Hyles hippophaes Esp.
Deilephila elpenor L
Pergesa porcelus (L.)
Macroglossum stellatarum (L.)
Sphingonaepiopsis gorgoniades Hb.
Hesperiidae
Charcharodus flocciferus (Zell)
Thymelicus acteon Rott.
Pyrgus sidae Esp.
Pyrgus serratulae. (L)
313
________________________________________________________________________________________
Pyrgus cinarae Ramb.

Pyrgus cirsii Ramb.
Ochlodes venatus (Brem - Grey)
Papilionidae
Iphiclides podalirius (L.)
Papilio machaon (L.)
Zerynthia hypsipyle Fabr.
Pieridae
Leptidea sinapis (L.)
Euchloe ausonia Hb.
Anthocaris cardamines (L.)
Pontia daplidice (L.)
Pieris brassicae (L.)
Pieris napi (L.)
Pieris rapae (L.)
Colias croceus (Fourcr.)
Colias erate Esp.
Gonepteryx rhamni (L.)
Satyridae
Pararge aegeria egerides L.
Pararge megaera (L.)
Pararge maera (L.)
Maniola jurtina (L.)
Melanargia galathea (L.)
Coenonympha pamphilus (L.)
Lycaenidae
Strymon ilicis
Lycaena phlaeas (L.)
314
________________________________________________________________________________________
Lycaena dispar L.
Plebejus idas (L.)
Plebejus argus (L.)
Plebejus argyrognomon (Bgstr)
Celastrina argiolus L.
Scolitantides orion Pall.
Pseudophilotes vicrama Moore
Glaucopsyche alexis Poda
Plebejus sephyrus Friv.
Polyommatus icarus (Rott)
Polyommatus bellargus Rott.
Aricia agestis (Schiff)
Nymphalidae
Nymphalis polychloros (L.)
Aglais urticae (L.)
Polygonia c - album (L.)
Vanessa atalanta (L.)
Vanessa cardui (L.)
Inachis io (L.)
Melitaea varia (Mey - Dun)
Melitaea trivia (Den et Schifer)
Melitaea aurelia B.
Melitaea phoebe (Schiff)
Brenthis daphne Berg.
Argynnis lathonia (L.)
Argynnis pandora (Den et Schiff)
Ord. Diptera
Nematocera
315
________________________________________________________________________________________
Tipulidae
Tipula oleracea.L.
Chironomidae.
Chironomus gr. plumosus
Chironomus halophilus Kieff.
Chironomus salinarius Kieff.
Einfeldia disidens Walk.
Haliella noctivaga Kieff.
Cryptocladopelma virescens Meig.
Parachironomus arcuatus Goet.
Leptochironomus tener
Dicrotendipes fusconotarsus Kieff.
Glyptotendipes barbipes St.
Glyptotendipes severinei Goet.
Endochironomus tendens Fabr.
Polypedilum nubeculossum Meig.
Polypedilum scalaenum Schr.
Tanytarsus excavatus Edw.
Paratanytarsus inoperatus Walk.
Culicidae
Aedes caspius Pall.
Aedes dorsalis Meig.
Aedes cantans Meig.
Aedes salinus Edw.
Aedes quartus Mart.
Aedes geniculata Edw.
Culex pipiens pipiens L.
Culex pipiens molestus Forsk.
316
________________________________________________________________________________________
Culex modestus Fic.

Culex tipuliformis Theobald
Urotaenia unguiculata Edw.
Taniorhynchus richardii Fic.
Anopheles maculipennis Meig.
Anopheles pseudopictus Grasse
Anopheles bifurcatus L.
Anopheles messeae Fall.
Anopheles labranchiae Fall.
Anopheles hyrcanus Pall.
Brachycera
Laphria fulva Mg.
Compsilura concinnata Mg.
Siphona geniculata De Geer
Monoleta cincta Nees
Limnobia nubeculosa Mg.
Erioptera trivialis Mg.
Limnophila oleracea Mg.
Bibio marci L.
Sciara thomae L.
Scatopse fuscipes Mg.
Hermione trilineata F.
Haplodonta viridula F.
Rhagio lieneola F.
Chrysops flavipes Meig.
Chrysops italicus (Meigen)
Chrysops pictus Meig.
Tabanus solstitialis Mg.
317
________________________________________________________________________________________
Tabanus lunatus F.
Tabanus bifarius Loew.
Chrysozona crassicornis Wahl.
Chrysozona pluvialis (L.)
Ochrops rusticus L.
Lapharia fulva Mg.
Philonicus albiceps Mg.
Exoprosopa jacchus F.
Exoprosopa germari Wied.
Villa hotentota L.
Anthrax fenestratus Fall.
Bombylius major L.
Tachista sabulosa Mg.
Syrphus tricinctus Fall.
Syrphus torvus O.-S.
Syrphus balteatus De Geer.
Erystalomyia tenax L.
Xylota femorata L.
Sapromyza bipunctata Kieff.
Cnemodon vitripenis (Meigen)
Lonchaea chorea F.
Chilosia melanura Beck.
Piophila caripes Mg.
Calobaea bifasciella Mg.
Ctenulus pectoralis Z.
Salticella fasciata Mg.
Bischoffia simplex Fall.
Tetanocera arrogans Mg.
318
________________________________________________________________________________________
Oxytaenia mikiana Hend.

Meroplius stercorrarius Rob.
Nemopoda nitidula Fall.
Themira putris L.
Themira anulipes Mg.
Limosina limosa Fall.
Rhamphomyia marginata L.
Melieria omissa Loew.
Euconnus watterhali Gyll.
Choleva oblonga Mull.
Ptomaphagus varicornis Rosh.
Scioderpa watsoni Spin.
Ephydra macellaria Egger
Fucellia maritima Hall.
Sepsis thoracica Rob.-Desv.
Coremacera catenata Scop.
Trypetoptera punctulata Scop.
Hemipenthes morio Loew.
Catops tristis Panz.
Fannia scalaris F.
Muscina stabulans Fall.
Musca tempestiva Fall.
Pyrella cadaverina L.
Heteronychia rohdendorfi P.-S.
Oxytaenia mikiana Hend.
Meroplius stercorarius R.-D.
Nemopoda nitidula Fall.
Sarcophaga carnaria L.
319
________________________________________________________________________________________
Bercaea hamorrhoidalis Fall.

Platystoma seminationis L.
Cylindomyia brassicaria F.
Tephromyia grisea Mg.
Metopia leucocephala Rossi
Histochaeta marmorata F.
Gymnosoma rotundatum L.
Echinomyia prompta Mg.
Lucilia ruficeps Mg.
Lucilia sericata Mg.
Limnophora notata Fall.
Dexia rustica F.
Spilogona dispar Fall.
Lispa hydromysina Fall.
Ord. Hymenoptera
Teleas rugosus Kieff.
Teleas lamellatus Kieff.
Brachymeria minuta L.
Brachymeria intermedia Nees
Haltichella rufipes Oliv.
Pompilius plumbeus F.
Ammophila sabulosa L.
Ammophila heydeni Dhlb
Ammophila hirsuta Scop.
Ammophila affinis Kirby
Ammophila morawitzi Andr.
Bembix oculata Latr.
Bembix olivacea Cyr.
320
________________________________________________________________________________________
Cerceris rybyensis L.
Liris nigra Lind.
Stizus distinguendus Hand.
Philanthus triangulum F.
Philanthus coronatus F.
Philanthus venustus Rossi
Tetramorium caespitum L.
Formicoidea
Myrmecocystus cursor Fonsc.
Myrmecocystus viaticus F.
Myrmecocystis varialei Em.
Messor structor Latr.
Scelionidae
Sparasion frontalis Latr.
Megachilidae
Eriades maxillosus L.
Anthidium variegatum F.
Lithurgus chrysurus F.
Apoidea
Dasypoda plumipes Drury
Amegilla quadrifasciata quadrifasciata (Villers)
Tetralonia ruficornis (Mocsary)
Amobates (amobates) punctatus (Fabr.)
Xylocopa violacea L.
Bombus agrorum L.
Bombus terrestris L.
Bombus lapidarius L.
Vespa germanica L.
321
________________________________________________________________________________________
322
________________________________________________________________________________________
VI. HERPETOFAUNA ZONEI COSTIERE CAP MIDIA -CAP KALIAKRA
6.1. Caracterizarea generală a herpetofaunei
Herpetofauna este alcătuită din amfibieni şi reptile, vertebrate poichiloterme care au

apărut acum sute de milioane de ani, caracterizaţi printr-o serie de adaptări care le-au
asigurat persistenţa şi o largă distribuţie pe glob. Sunt întâlnite pretutindeni cu excepţia
zonelor polare şi subpolare.
Amfibienii sunt primul grup de vertebrate tetrapode care în Devonian, acum aproape
400 de milioane de ani, au început să colonizeze uscatul. Nici până acum amfibienii nu s-au
adaptat complet la viaţa de uscat, fiind încă dependenţi de apă. Amfibienii nu sunt doar
simple forme de tranziţie, cu caractere intermediare şi imperfecte. Ei reprezintă un grup care
a suferit adaptări impresionante, reuşind să colonizeze aproape în întregime uscatul.
Diversitatea strategiilor adoptate pentru a putea supravieţui în medii uneori ostile, nu este
egalată de nici un alt grup de vertebrate.
Amfibienii sunt răspândiţi pretutindeni pe glob, ajungând dincolo de Cercul Polar şi
supravieţuind chiar şi în deşerturi. Singurele zone unde nu pot trăi sunt lacurile sărate şi
terenurile sărăturate. Mările şi oceanele reprezintă bariere geografice de netrecut pentru
amfibieni, de aceea insulele au în general puţine specii. Amfibienii sunt caracteristici pentru
zonele umede, aceasta deoarece respiraţia lor se realizează nu numai prin plămâni (la adulţi)
şi branhii (în cazul larvelor), ci şi prin tegument. Ciclul de viaţă tipic pentru amfibieni din
zona temperată implică o fază de viaţă acvatică pentru reproducere, urmată de viaţă terestră
sau amfibie. Iarna amfibienii hibernează, fie în mâlul lacurilor şi bălţilor, fie pe uscat.
Primăvara adulţi ies din hibernare şi se adună în habitate acvatice pentru reproducere, cel
mai adesea în bălţile temporare rezultate din topirea zăpezii. După depunerea pontei adulţii
părăsesc apa.
323
________________________________________________________________________________________
Reptilele, pe de altă parte, sunt primele vertebrate care au reuşit să se emancipeze de

apă şi să dezvolte mecanisme de reproducere care să le asigure succesul în absenţa acesteia.
Apariţia oului învelit în membrane protectoare şi coajă pergamentoasă sau calcaroasă a
asigurat o rapidă radiaţie adaptativă şi o răspândire fenomenală a reptilelor, mai ales în
timpul erei terţiare. Tegumentul reptilelor dezvoltă formaţiuni de protecţie cheratinizate, sub
forma solzilor şi plăcilor, fapt ce duce la creşterea protecţiei faţă de deshidratare. Acest
aspect a condus la popularea de către reptile a unor habitate cu climă dură şi umiditate
extrem de scăzută, aşa cum sunt deşerturile. Multe dintre reptile dezvoltă structuri de
protecţie faţă de mediu şi prădători (carapacea chelonienienilor, osteodermele
crocodilienilor, varanidelor şi anguilidelor), mecanisme de atac şi imobilizare a prăzii
(constricţie, aparat producător şi inoculator de veninuri). Reptilele sunt de asemenea
poikiloterme şi urmează (cel puţin în zonele temperate) acelaşi ciclu perioadă
activă/perioadă de hibernare ca şi amfibienii din aceleaşi regiuni. Multe specii de reptile
tolerează salinitatea (ţestoasele marine, crocodilul de apă sărată, şerpii marini, iguanele
marine) ceea ce le face apte pentru colonizarea la mari distanţe de centrele de origine, unele
dintre ele parcurgând pentru reproducere sau hrănire mii de mile marine.
În pofida adaptărilor lor, amfibienii şi reptilele sunt sensibile la impactul antropic şi
sunt consideraţi buni indicatori ai stării mediului. Atât amfibienii (Stuart et al., 2004) cât şi
reptilele (Gibbons et al., 2000) suferă un decline accentuat la nivel global şi sunt consideraţi
taxoni prioritari pentru conservare (Gascon et al., 2007). Dependenţa ridicată a amfibienilor
de apă şi vulnerabilitatea lor ridicată la uscăciune este contrabalansată de reptile care au în
general o toleranţă ridicată la uscăciune. Adaptările specifice şi parţial complementare ale
amfibienilor şi reptilelor le conferă o valoare ridicată ca bioindicatori, deoarece răspund
rapid la modificările de mediu.
324
________________________________________________________________________________________
6.2. AMFIBIENI ŞI REPTILE DIN ZONA COSTIERĂ

Zona luată în studiu este caracterizată printr-un climat preponderent arid, zonele
umede fiind puţine iar reţeaua hidrografică lipseşte. De aceea diversitatea specifică a
amfibienilor este scăzută, acestea fiind preponderent distribuite în jurul zonelor umede. Din
cele 21 de specii de amfibieni şi 36 de specii de reptile care trăiesc în România şi Bulgaria în
zona costieră dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra au fost semnalate 8 specii de amfibieni şi
12 de reptile (Tab. 6).
Tab. 6 - Lista speciilor de amfibieni şi reptile dintre Cap Midia şi Cap Kaliakra.
CLASA AMPHIBIA
Ordinul ANURA (broaşte, broaşte râioase şi brotăcei)
Familia Discoglossidae
Bombina bombina Linnaeus (1761) - izvoraş cu burta roşie
Familia Pelobatidae (broaşte de pământ)
Pelobates fuscus Laurentus (1768) - broască de pământ brună
Pelobates syriacus Boettger (1889) subsp. balcanicus Karaman (1928)
Familia Bufonidae (broaşte râioase)
Bufo (Pseudepidalea) viridis Laurentus (1768) - broască râioasă verde
Familia Hylidae (brotăcei)
Hyla arborea Linnaeus (1758) - brotăcel
Familia Ranidae (broaşte propriu-zise)
Rana (Pelophylax) lessonae Camerano (1878) - broască de lac
Rana (Pelophylax) esculenta Linnaeus (1758) - broască mică de lac
325
________________________________________________________________________________________
Rana (Pelophylax) ridibunda Pallas (1771) - broască verde de lac

CLASA REPTILIA
Ordinul TESTUDINIDES (ţestoase)
Familia Testudinidae
Testudo graeca Linnaeus 1758 subsp. ibera Pallas 1814 - ţestoasa de uscat
Familia Emydidae
Emys orbicularis (Linnaeus) 1758 - ţestoasa de apă/baltă
Ordinul SAURIA (şopârle)
Familia Lacertidae
Lacerta agilis Linnaeus 1758 - şopârla de câmp
Lacerta trilineata Bedriaga 1886 – guşterul vărgat
Lacerta viridis (Laurenti) 1768 – guşterul
Podarcis muralis Laurenti 1768 - şopârla de ziduri
Podarcis taurica Pallas 1841 - şopârla de iarbă
Eremias arguta Pallas 1773 - şopârla de nisip
Familia Anguide
Ophisaurus (Pseudopus) apodus (Pallas) 1775
Ordinul SERPENTES (șerpi)
Familia Colubridae
Coluber (Dolichophis) caspius Gmelin 1789 - şarpele rău, şarpele de dudău
Natrix natrix (Linnaeus) 1758 - şarpele de casă
Familia Viperidae
Vipera ammodytes (Linnaeus) 1758 – vipera cu corn
Prezenţa altor specii este însă posibilă, inventarul nefiind completat. În zona litoralului
românesc distrugerea din ultimele decenii a zonei litorale datorită turismului şi activităţilor
portuare a restrâns foarte mult habitatele naturale şi seminaturale şi implicit arealul unor
326
________________________________________________________________________________________
specii. Astfel, Eremias arguta era o prezenţă comună acum 40 de ani la Mamaia dar în
prezent arealul ei s-a restrâns mult. Ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca) era răspândită în
toată zona litorală, dar practic a dispărut de pe litoralul românesc la sud de capul Midia, cu
excepţia pădurii Hagieni.
La nivel european distribuţia amfibienilor şi reptilelor este cunoscută la scară mare
(Gasc et al., 1997). Rezoluţia utilizată însă pentru cartarea la nivel european a fost de
cuadrate de 50 x 50 km, inadecvată pentru studiul nostru. Nici cartarea la nivel naţional
utilizând cuadrate de 10 x 10 km (Cogălniceanu et al., 2000) nu este suficientă. Litoralul
românesc a fost studiat intens, fiind realizate numeroase inventarieri ale herpetofaunei în
zonă. Un studiu recent (Szekely et al., 2009) a inventariat toate semnalările anterioare
pentru Dobrogea românească, distribuţia actuală şi dinamica acesteia în timp fiind
actualizate. Datele de distribuţie au fost reprezentate în cuadrate de 5 x 5 km. Pentru zona
de coastă din Bulgaria semnalările sunt mai puţine, multe din acestea fiind din perioada
interbelică (Lepşi, 1926, 1927, 1929), completate de o serie de studii la nivel naţional care
includ şi semnalări din zona litorală de interes (Beschkov, 1984a, 1984b, 1985), o sursă
actualizată de informaţii fiind însă oferită on-line de Naumov şi Stanchev (2008).
327
________________________________________________________________________________________
6.3. STATUTUL DE CONSERVARE AL SPECIILOR DE AMFIBIENI ŞI REPTILE

DIN ZONA COSTIERĂ CAP MIDIA – CAP KALIAKRA
Deşi atât România cât şi Bulgaria sunt membre ale UE şi au transpus în legislaţia
naţională Directiva Habitate, există deosebiri importante între statutul de conservare al
diferitelor specii de amfibieni (Tab. 7) şi reptile (Tab. 8). Directiva Habitate (92/43/EEC) a fost
transpusă în legislaţia naţională a României prin OUG 57/2007 completată de OUG 154/2008
iar în legislaţia Bulgariei prin Legea 77/2002.
Tab. 7 - Analiza comparativă a statutului de conservare în România şi Bulgaria, a

speciilor de amfibieni identificate în zona Cap Midia - Cap Kaliakra
Specii de amfibieni Prezente doar România Bulgaria

într-o ţară OUG Lista Roşie Legea Lista Roşie
57/2007 (2005) 77/2002 (1985)
Bombina bombina 3, 4A NT II, III -
Pelobates fuscus 3, 4A VU II, III -
Pelobates syriacus 4A EN II, III periclitat
Bufo viridis 4A NT III -
Hyla arborea 4A NT II, III -
Rana kl. esculenta 5A IV -
Rana lessonae România 4B
Rana ridibunda 5A IV -
328
________________________________________________________________________________________
Tab. 8 - Analiza comparativă a statutului de conservare în România şi Bulgaria a

speciilor de reptile identificate în zona costieră Cap Midia - Cap Kaliakra
Prezente România Bulgaria

Specii de reptile doar într-o Lista Lista
ţară OUG Roşie Legea Roşie
57/2007 (2005) 77/2002 (1985)
Testudo graeca 3, 4A EN II, III -
Emys orbicularis 3, 4A VU II, III -
Eremias arguta România 4B EN
Lacerta agilis 4A LC - -
Lacerta viridis 4A LC - -
Lacerta trilineata 4A EN - -
Podarcis taurica 4A NT - -
Podarcis muralis 4A VU - -
Pseudopus apodus Bulgaria III periclitat
Coluber (Dolicophis) caspius 4A, 4B VU III -
Natrix natrix LC - -
Vipera ammodytes montandoni 4A CR IV -
Deşi toate speciile de amfibieni din România sunt incluse în anexele Directivei Habitate,
există încă mult subiectivism în încadrarea lor în categoriile de periclitare conform IUCN (Tab.
9). Astfel, o analiză comparativă o arealului şi modificărilor în areal bazată pe date de
distribuţie a permis o încadrare a acestora pe baza unor criterii clare şi reproductibile (Szekely
et al., 2009).
329
________________________________________________________________________________________
Tab. 9 - Statutul de conservare pentru amfibienii din Dobrogea românească, bazat pe

diferitele Liste Roşii la nivel global, naţional, regional şi local
Lista Roşie
Lista Lista Roşie a
IUCN a Parcului Lista
Roşie Rezervaţiei
2004 şi Naţional Roşie
Specia România Biosferei
2009 1
Munţii Dobroge
(2005) 2 Delta Dunării
Măcinului a (2009)5
(2000)4
(2006)3
Triturus (Lissotriton)vulgaris LC NT - DD EN
Triturus dobrogicus NT EN - LC EN
Bombina bombina LC NT - LC NT
Pelobates fuscus LC VU - LC VU
Pelobates syriacus LC EN - LC EN
Bufo bufo LC NT EN LC EN
Bufo (Pseudepidalea) viridis LC NT VU LC LC
Hyla arborea LC VU VU LC NT
Rana dalmatina LC VU VU - EN
Rana (Pelophylax) lessonae LC - - DD EN
Rana (Pelophylax) ridibunda LC - VU LC LC
Rana (Pelophylax) esculenta LC - - - LC
Încadrarea sozologică s-a făcut după o serie de liste roşii, după cum urmează: 1Baillie et
al., 2004; Temple et Cox, 2009; 2Iftime, 2005, 3Lista Roşie a Parcului Naţional Munţii
Măcin; Török, 2006 şi 4Lista Roşie a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Oţel 2000,
5
Szekely et al., 2009).
Categoriile de periclitare conform IUCN sunt: NT – neameninţate, LC – Potenţial
ameninţate, VU – Vulnerabile, EN – Ameninţate, DD – Date deficitare.
330
________________________________________________________________________________________
6.4. CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR SPECII DE AMFIBIENI

DIN ZONA LITORALĂ CAP MIDIA – CAP KALIAKRA
Bombina bombina
Ro: Izvoraşul (buhaiul) de baltă cu burtă roşie En: Fire-bellied toad Bu:
Червенокоремна б умка
Este o broască de dimensiuni mici, până la 5 cm, cu corpul este îndesat şi turtit. Capul
este relativ mic, având lungimea egală cu lăţimea, iar botul este rotunjit. Ochii sunt foarte
proeminenţi, având pupila triunghiulară, în formă de inimă. Dorsal tegumentul este foarte
verucos, fiind acoperit cu numeroşi negi, rotunzi sau ovali, având un punct negru central.
Ventral, între cap şi corp este prezent un plin tegumentar (cuta gulară). Corpul este colorat
dorsal în cenuşiu-deschis, măsliniu, mai rar gri-închis. O parte din negii glandulari coloraţi în
negru sunt grupaţi, ceea ce conferă un model caracteristic. Unii indivizi pot fi parţial sau chiar
total coloraţi în verde. Abdomenul este viu colorat cu pete portocalii până spre roşu, pe un fond
negru, care predomină ca pondere. Sunt de asemenea prezente puncte albe mici, relativ
uniform distribuite. Coloritul ventral este de avertizare, specia fiind deosebit de toxică.
Masculii au capul mai lat ca femelele datorită prezenţei celor doi saci vocali interni.
Calozităţile nupţiale (formaţiuni cornoase, de culoare neagră ce apar în perioada de
reproducere doar la masculi) sunt prezente pe partea internă a antebraţului, inclusiv pe
tuberculul metacarpian intern.
Habitat
Nu este o specie pretenţioasă, trăieşte în orice ochi de apă, temporar sau permanent, la
altitudini între 0-400 m. Este prezentă în lacurile din lunca şi delta Dunării, pe maluri sau în
zonele cu vegetaţie, cel mai adesea fiind găsită în bălţile temporare.
331
________________________________________________________________________________________
Distribuţie
Izvoraşul cu burtă roşie este răspândit în centrul şi estul Europei, din Danemarca şi sudul
Suediei în vest, Cehia, fosta Yugoslavie şi Dunărea în sud, iar în est în Rusia până aproape de
munţii Ural (Arntzen, 1978, Gascet al., 1997). În România este prezentă pretutindeni în zonele
de şes: Câmpia Română, Bărăganul, Dobrogea inclusiv delta, Crişana, Podişul Transilvaniei şi
Podişul Moldovei (Fuhn, 1960; Cogălniceanuet al., 2000). În zonele de contact cu B. variegata
hibridează cu aceasta (Vörös et al., 2006; Szymura et al., 2007).
Populaţii
Populaţiile existente sunt variabile ca mărime, în funcţie de habitatele disponibile.
Poate forma populaţii foarte mari în lunca şi delta Dunării (Cogălniceanu et Miaud, 2004),
dar în zona litorală absenţa habitatelor favorabile îi limitează distribuţia la câteva zone
umede litorale, cu populaţii cu efective în general mici.
Ecologie si comportament
Este o specie cu activitate diurnă, predominant acvatică. Intră în apă primăvara devreme,
în martie şi se retrage pentru hibernare în octombrie. Iernează pe uscat, în ascunzişuri.
Reproducerea începe din aprilie-mai şi poate dura până în august, cu depuneri repetate.
Fecundarea este externă, cu amplex. Masculul apucând femela cu membrele anterioare,
eliminarea ouălor şi a spermei având loc simultan. Ouăle (între 10-100 la o depunere) sunt
depuse izolat sau în grămezi mici, fixate de obicei de plante. Oul are 2 mm diametru, iar
capsula gelatinoasă ce îl înveleşte între 7-8 mm, este brun închis la un pol şi alb-gălbui la
celălalt. O femelă poate depune mai multe ponte pe an (Rafinska, 1991; Krone et Kuhnel,
1996).
Măsuri de conservare necesare

Este o specie cu un areal vast dar afectată de activităţile umane. Distrugerea,
degradarea şi fragmentarea habitatelor (atât a celor acvatice cât şi a celor terestre) îi
332
________________________________________________________________________________________
periclitează supravieţuirea. Menţinerea habitatelor existente şi crearea de noi habitate

acvatice sunt necesare pentru asigurarea unor populaţii viabile. Este mult mai vulnerabilă
comparativ cu B. variegata deoarece este mai acvatică, preferă ochiuri de apă mai mari iar
arealul său este în zone de şes cu activităţi antropice multiple şi o densitate a populaţiei
umane mare.
Este inclusă în anexa 3 printre speciile a căror conservare necesită desemnarea ariilor
speciale de conservare precum şi în anexa 4A printre speciile de interes comunitar. Conform
listelor roşii specia este considerată potenţial ameninţată la nivel naţional şi neameninţată pe
întregul areal.
Pelobates fuscus
Ro: Broasca de pământ En: Spadefoot toad Bu: Обикновена чесновница
Descriere şi identificare
Este o broască de dimensiuni medii (5-8 cm) cu corpul îndesat. Capul este foarte convex
cu o protuberanţă caracteristică, bombată în spatele ochilor. Nu au timpan. Spre deosebire de
celelalte specii de anure, pielea aderă pe craniu. Botul este rotunjit iar ochii sunt mari,
proeminenţi, cu pupila verticală. Tegumentul este în general neted. Membrele posterioare sunt
relativ scurte şi robuste, adaptate pentru săpat, nu pentru sărit sau înotat. Caracteristică este
dezvoltarea tuberculului metatarsal intern, care este mare şi comprimat, ca o lopată, fiind
folosit pentru a se îngropa în sol. Coloritul este extrem de variabil. Dorsal poate fi gri, maro
deschis sau gălbui cu marmoraţii brun-închis, care se pot contopi formând pete mari, uneori
dungi late, în zig-zag. Uneori pe laturi şi dorsal apar pete roşii-portocalii. Ventral coloritul este
alb-cenuşiu, uniform.
Masculii nu au saci vocali nici calozităţi nupţiale, prezintă însă o glandă mare, ovoidală
pe partea dorsală a antebraţului. Pe durata reproducerii coloritul masculilor este mai închis.
333
________________________________________________________________________________________
Masculii orăcăie numai sub apă, încet. Mormolocii au o creştere extrem de rapidă, ajungând la
dimensiuni foarte mari de până la 16 cm, frecvent însă doar 6-9 cm.
Habitat: Este prezentă preponderent în zone cu soluri nisipoase sau argiloase, afânate, în
care se poate îngropa uşor. Poate fi găsită şi pe terenuri agricole. Tolerează destul de bine
seceta, putând supravieţui îngropată, aşteptând ploaia. Poate urca până la altitudinea de 500 m.
Distribuţie
Este prezentă în cea mai mare parte a Europei, cu excepţia peninsulei Iberice, Italiei,
sudului Franţei şi sudul peninsulei Balcanice. Răspândită până la munţii Ural, pătrunde şi în
Asia până la Marea Aral (Gasc et al., 1997). În România este prezentă pretutindeni în zonele de
şes şi deal unde găseşte condiţii favorabile (Fuhn, 1960; Dzucik et al., 2008).
Populaţii
În zonele unde întruneşte condiţii favorabile, respectiv soluri afânate şi bălţi suficient
de mari pentru a permite metamorfoza mormolocilor) poate avea populaţii mari.
Mormolocii pot realiza aglomerări impresionante. În zona litorală coexistă cel mai adesea
cu Pelobates syriacus.
Ecologie şi comportament
Sunt animale strict nocturne în afara perioadei de reproducere. Noaptea ies în general
după ora 22. În timpul zilei stă îngropat în sol. Plămânii, când sunt umpluţi cu aer, măresc
mult volumul corpului şi permit dezlocuirea unui volum mare de sol. Se reproduce primăvara,
în martie-aprilie. Amplexul este lombar, perechile stând preponderent pe fundul apei, nu la
suprafaţă, ca la majoritatea anurelor. Ponta este depusă sub forma unui cordon gros,
caracteristic, conţinând câteva mii de ouă. Dezvoltarea embrionului şi a larvelor este foarte
rapidă, mormolocii lor atingând cele mai mari dimensiuni comparativ cu celelalte specii din
334
________________________________________________________________________________________
România. Metamorfoza are loc după 2-4 luni, juvenilii fiind destul de mari (3-4 cm).
Hibernează îngropată adânc în sol. Broasca de pământ nu iese la suprafaţă în perioadele
secetoase, de aceea atunci când iese este foarte activă şi se deplasează în căutarea hranei pe un
teritoriu mare (Nöllert, 1984; Cogălniceanu et al., 1998).

Este afectată de utilizarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor în agricultură şi de sărăturarea
unor terenuri datorită irigaţiilor necorespunzătoare. Aridizarea accentuată din sudul ţării a dus
la reducerea efectivelor, sau la dispariţia a numeroase populaţii. Este considerată specie de
interes comunitar ce necesită o protecţie strictă, inclusiv prin desemnarea unor arii speciale de
conservare. Este inclusă în anexa 3 a OUG 57/2007 printre speciile a căror conservare
necesită desemnarea ariilor speciale de conservare precum şi în anexa 4A printre speciile de
interes comunitar.
Pelobates syriacus balcanicus
Ro: broasca de pământ siriacă En: Eastern spadefoot toad Bu: Сирийска
чесновница
Broască de dimensiuni mari, ajungând până la 9 cm, cu aspect masiv. Capul este lat,
convex, lăţimea fiind mai mare decât lungimea. Spre deosebire de Pelobates fuscus, fruntea nu
este bombată, ci turtită. În regiunea nazală şi fronto-parietală pielea prezintă numeroase
rugozităţi, aspre la pipăit. Pupila este verticală la lumină, dar noaptea, când este dilatată, este
rotundă iar timpanul lipseşte. Tegumentul este relativ neted, dorsal cu verucozităţi colorate în
roşu la masculi. Tuberculul metatarsal este aproape dublu ca dimensiuni faţă de Pelobates
fuscus. Membrana interdigitală de la membrele posterioare este concavă, părând aproape
335
________________________________________________________________________________________
despicată. Coloritul dorsal este deschis alb-gălbui sau gri, cu pete mari, neregulate, cu contur
negru, de culoare maro-verzui. Pe laturi şi dorsal apar verucozităţi colorate în roşu, uneori în
număr foarte mare, prezente de asemenea şi la juvenili. Ventral este colorat uniform, alb-
sidefiu. Masculii nu au saci vocali nici calozităţi nupţiale. Prezintă ca şi masculii de Pelobates
fuscus o glandă mare, netedă, ovală, pe partea dorsală a humerusului. Larvele sunt similare cu
cele de Pelobates fuscus dar pot atinge dimensiuni mai mari, ajungând până la 15 cm.
Habitat
Trăieşte la şes pe soluri nisipoase. Pentru reproducere preferă apele adânci, limpezi, cu
puţină vegetaţie. Tolerează bine apele salmastre, terenurile sărăturate şi uscăciunea (Shpun şi
colab., 1993). Poate fi găsită pe litoral sau în apropierea lacurilor sărate, fiind alături de Bufo
viridis, singurele specii tolerante la salinitate moderată.
Distribuţie
Este răspândită în sudul Yugoslaviei, Bulgaria, părţi din Grecia şi în Asia Mică (Gasc şi
colab., 1997). În România atinge limita nordică de răspândire şi este găsită doar în sudul şi sud-
estul ţării (Oltenia, Muntenia şi Dobrogea), cel mai adesea în lungul Dunării (Fuhn, 1960;
Cogălniceanu et al., 2000; Dzukic et al., 2008).
Populaţii
În zona de interes specia atinge limita nordică a arealului şi în general are populaţii cu
efective mici, fiind cel mai adesea simpatrică cu Pelobates fuscus.
Este o specie strict nocturnă, care ziua stă îngropată în sol, uneori la adâncimi mari, ceea
ce îi permite să suporte perioade lungi de uscăciune. Se reproduce în martie-mai iar larvele se
metamorfozează în iulie-august. Hibernează îngropată adânc în sol.
336
________________________________________________________________________________________

Are un areal restrâns în România, deşi local populaţiile pot fi abundente. Distrugerea
habitatelor datorate aridizării din sudul ţării precum şi dezvoltării turismului pe litoral, au
limitat mult arealul său. Este considerată specie de interes comunitar ce necesită o protecţie
strictă. Este inclusă în anexa 4A a OUG 57/2007 printre speciile de interes comunitar.
Hyla arborea
Ro: Brotăcel En: Treefrog Bu: Жаба дървесница
Brotăcelul este singura broască arboricolă din faună, caracterizat printr-o formă elegantă
şi zveltă. Este de dimensiuni mici de până la 5 cm. Botul este scurt, rotunjit, iar timpanul foarte
vizibil. Tegumentul este neted şi lucios. Membrele sunt lungi, cu discuri adezive caracteristice
la vârful degetelor. Culoarea este variabilă, de obicei verde intens dorsal, dar poate varia de la
galben-brun la brun-închis. Coloritul dorsal se modifică în funcţie de culoarea substratului
(homocromie). Ventral este colorat alb-gălbui, inclusiv pe guşă. Lateral este prezentă o dungă
neagră care se întinde de la nivelul ochilor până la baza femurului, formând în regiunea
lombară o buclă îndreptată în sus. Dunga separă partea dorsală colorată în verde, de cea
ventrală colorată în alb. Nu prezintă pete sau dungi, coloritul fiind uniform, atât dorsal cât şi
ventral.
Masculii au un sac vocal mare situat sub maxilar, colorat în maro-închis în perioada de
reproducere. În stare de repaus formează cute iar când este umflat depăşeşte mărimea capului.
Masculii nu au calozităţi nupţiale. Larva are o formă caracteristică, pisciformă, fiind o bună
înotătoare spre deosebire de majoritatea mormolocilor celorlalte specii.
337
________________________________________________________________________________________
Habitat
Preferă zonele cu tufărişuri sau stufărişuri, unde adulţii stau pe frunze uneori până la 2-3
m de sol. Pentru reproducere preferă bălţile temporare cu vegetaţie bogată, mărginite cu stuf
sau papură.
Distribuţie
Brotăcelul este răspândit în cea mai mare parte a Europei, cu excepţia sudului Franţei şi
Spaniei. Lipseşte din Marea Britanie şi cea mai mare parte a Scandinaviei. Este prezentă şi în
Asia Mică şi în Rusia până în estul Mării Caspice (Gasc et al., 1997). În România este prezentă
pretutindeni, până la altitudinea de 1000 m (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000).
Populaţii
Formează populaţii numeroase, distribuite însă pe suprafeţe mari, uneori la distanţă mare
faţă de zona de reproducere.
Este singura specie de broască arboricolă din fauna noastră. Este activă în special
noaptea. Datorită coloritului ei de protecţie nu se adăposteşte ziua, stând la soare pe vegetaţie.
În majoritatea timpului stă căţărată pe plante, putând urca la câţiva metri de la sol.
Reproducerea are loc în martie-aprilie. Amplexul este axilar iar ponta este depusă noaptea.
Ouăle sunt mici, depuse în grămezi de mărimea unei nuci, fixate pe plante. Metamorfoza are
loc în iulie-august, juvenilii având 1,5-2 cm. După reproducere brotăceii ies din apă, rămânând
însă în vecinătatea ei. Orăcăitul masculilor este extrem de zgomotos, putând fi auzit de la
mare distanţă (Castellano et al., 2002).

Distrugerea habitatelor şi utilizarea pesticidelor în agricultură a dus la declinul numeric şi
la dispariţia a numeroase populaţii. Aridizarea accentuată, salinizarea lacurilor litorale,
338
________________________________________________________________________________________
distrugerea vegetaţiei ripariene şi introducerea de peşti au dus la declinul acestei specii. În zona
de interes este prezentă în doar câteva locuri, dar cu populaţii numeroase. Este inclusă în
anexa 4A a OUG 57/2007 printre speciile de interes comunitar.
Bufo viridis
Ro: Broasca râioasă verde En: Green toad Bu: Зелена крастава жаба
Este o broască cu formă masivă, îndesată, de dimensiuni ce pot ajunge până la 10 cm,
masculii fiind mai mici decât femelele. Glandele parotoide situate pe cap în spatele ochilor sunt
mari, evidente, relativ paralele. Pupila este orizontală. Timpanul este vizibil, dar mult mai mic
decât ochiul. Dorsal corpul este acoperit cu numeroşi negi, cei mai mari având vârful roşu.
Coloritul este extrem de variabil. Dorsal, pe un fond deschis alb-gălbui sunt prezente pete mari,
neregulate de culoare verde, uneori mărginite cu negru (de aici şi numele de broască râioasă
verde – viridis). Ventral este colorat deschis, alb-murdar, uneori cu pete închise. Spre deosebire
de masculii de broască râioasă comună care nu au saci vocali, masculii au un sac vocal mare,
care umflat depăşeşte ca volum capul. În perioada de reproducere la masculi apar calozităţi
nupţiale pe primele trei degete ale membrului anterior.
Habitat
Este o specie comună, prezentă aproape pretutindeni, fiind rezistentă la uscăciune, apă
salmastră şi poluare. Populează cu succes zonele stepice secetoase şi zonele predominant
agricole (Dobrogea şi Bărăganul) şi este frecvent găsită pe malul mării şi al lacurilor salmastre
sau sărate. Este prezentă în majoritatea localităţilor sau în jurul acestora. Se reproduce în orice
ochi de apă, permanent sau temporar, inclusiv ape salmastre. În oraşe se reproduce frecvent în
339
________________________________________________________________________________________
lacuri şi bazine de agrement, în special în cele lipsite de peşti. Este o specie termofilă, de aceea
la altitudini peste 1000 m este mult mai rară (Sinsch et al., 2007).
Distribuţie
Este prezentă în centrul şi estul Europei. În nord ajunge până în sudul Suediei, în vest
până în Germania, estul Franţei şi Italia. Este prezentă în majoritatea insulelor mari din bazinul
mediteranean. În est este răspândită până în Asia Centrală. Este prezentă de asemenea în nordul
Africii şi Asia Mică (Gasc et al., 1997), dar revizii taxonomice recente au dus la descrierea de
noi specii de broască râioasă verde, de aceea nu putem afirma cu precizie care din zonele
menţionate aparţin speciei nominale. În România este prezentă aproape pretutindeni, cu
excepţia zonelor alpine (Fuhn, 1960; Cogălniceanu et al., 2000).
Populaţii
Datorită toleranţei la uscăciune este cea mai frecvent întâlnită broască în zona litorală.
Accesul la bălţi temporare care să le permită reproducerea şi succesul reproductiv variază mult
în timp, de aceea efectivul populaţiilor oscilează în limite mari.
Este o specie cu activitate preponderent nocturnă, doar juvenilii sunt activi şi în timpul
zilei. Are un mare potenţial de dispersie, efectuând migraţii la distanţe mari, în special indivizii
tineri. Hibernează pe uscat. Perioada de reproducere durează de la sfârşitul lui martie până în
iunie. În tot acest interval pot fi găsiţi numeroşi indivizi în apă. Reproducerea nu este sincronă
ca la Bufo bufo. Amplexul este axilar iar ponta este sub forma unui cordon lung, cu două şiruri
paralele de ouă mici, negre. Numărul de ouă este foarte mare, frecvent ajunge la peste 10.000.
Larvele se metamorfozează din iulie până în septembrie, în funcţie de temperatura apei.
340
________________________________________________________________________________________

Este o specie comună, ce poate convieţui bine cu omul. În oraşe şi sate multe animale
sunt frecvent omorâte de traficul rutier. Dispariţia bălţilor temporare, a izvoarelor amenajate
pentru animale şi introducerea de peşti în bălţile permanente le reduc mult succesul
reproductiv. Este inclusă în anexa 4A a OUG 57/2007 printre speciile de interes comunitar.
Statutul ei taxonomic a suferit o serie de revizuiri recente (Stöck et al., 2006), iar situaţia este
departe de a fi stabilizată, astfel încât apartenenţa populaţiilor din zona litorală la specia
nominală sau la una din speciilor nou propuse este neclară.
6.5. CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR SPECII DE REPTILE

DIN ZONA LITORALĂ CAP MIDIA – CAP KALIAKRA
Testudo graeca
Ro: Broasca ţestoasă dobrogeană En: Spur-thighed tortoise Bu: Шипобедрена

костенурка
Este o ţestoasă de dimensiuni mici, lungimea carapacei putând ajunge la 30 cm, cel
mai adesea fiind cuprinsă între 20-25 cm la adulţi. Coada este scurtă, fără vârf cornos. Placa
anală a carapacei este întreagă, acesta fiind cel mai simplu criteriu de a o deosebi de T.
hermanni. Picioarele sunt puternice, cu degete concrescute prevăzute cu gheare puternice cu
care sapă. Masculul se deosebeşte de femelă prin dimensiunile mai mici, prin plastronul
concav şi prin placa anală mai curbată. În caz de pericol îşi poate retrage cu totul capul şi
picioarele în carapace. La juvenili carapacea este mai deschisă la culoare şi moale.
341
________________________________________________________________________________________
Carapacea este colorată în galben deschis la juvenili şi galben închis sau cenuşiu. Fiecare
placă este mărginită de pete negre, mari, neregulate. Inelele de creştere de pe plăcile dorsale
permit estimarea vârstei la indivizii până în 7-10 ani (Castanet et Cheylan, 1979).
Habitat
Sunt animale foarte bine adaptate la habitate aride. Nu este foarte pretenţioasă la habitat,
fiind găsită atât în zonă de stepă, pajişti, cât şi în păduri şi vii. Preferă locurile însorite şi de
aceea poate fi găsită frecvent pe dealuri şi în zone cu stâncării. Recolonizează cu succes
terenurile agricole, în special viile, lăsate în pârloagă (Anadon et al., 2006).
Distribuţie
Este prezentă din nordul Africii până în Caucaz şi Asia Mică. În Europa este prezentă în
Balcani, în zone restrânse din sudul Spaniei şi a fost introdusă în numeroase localităţi din
peninsula Italică, Sardinia, Sicilia, Malta. În România este prezentă doar în Dobrogea. În
Dobrogea poate fi găsită în munţii Măcinului la altitudini de peste 400 m, dar a fost semnalată
la altitudini de 2500 m înafara Europei (Lambert, 1997). În Bulgaria poate fi întâlnită aproape
peste tot. Este prezentă în zona litorală.
Populaţii
Nu există estimări ale mărimii populaţiilor de ţestoase dobrogene. Sunt animale lente
ce se camuflează foarte bine şi de aceea detectabilitatea lor este extrem de redusă. Se
pretează însă foarte bine la estimări bazate pe marcare-recapturare. În captivitatea poate
depăşi vârsta de 100 ani.
Primăvara şi toamna are loc jocul nupţial în urma căruia are loc reproducerea. Atunci
masculul urmăreşte femela, o poate muşca de membrele posteriore şi îşi ciocnesc repetat
carapacea. La începutul verii femela depune într-o gaură săpată cu membrele posterioare câteva
342
________________________________________________________________________________________
ouă (4-12 ouă) cu coaja tare din care eclozează puii după aproximativ 3 luni. Animalele se
adăpostesc în vizuini săpate sau în grote noaptea şi ziua când temperaturile sunt fie scăzute fie
prea crescute. Iarna se îngroapă în pământ pentru hibernare. Animalele sunt active la
temperaturi peste 18 ○C şi se refugiază de căldură la temperaturi peste 28 ○C (Lambert, 1981).
Poate da naştere la hibrizi viabili cu alte specii înrudite de ţestoase, inclusiv cu Testudo
hermanni (Mertens, 1968).

Este afectată de deteriorarea, distrugerea şi fragmentarea habitatului. Astfel, construcţia
canalului Dunăre-Marea Neagră izolează în prezent populaţiile de ţestoase din Dobrogea.
Colectarea în vederea comercializării sau distrugerea directă în anumite zone pot avea un
impact semnificativ. Proliferarea câinilor şi pisicilor fără stăpân sau a turmelor de mistreţi în
unele zone pot reduce mult rata de supravieţuire a puilor. În zonele intens păşunate animalele
sunt puternic infestate de căpuşe. Incendiile pot de asemenea cauza o mortalitate ridicată.
Este inclusă în anexa 2 a convenţiei CITES. Este inclusă Lista Roşie a UICN ca
vulnerabilă (Baillie et al., 2004), periclitată la nivel naţional (Iftime, 2005). Este inclusă ca
vulnerabilă în Listele Roşii ale Parcului Naţional Munţii Măcinului (Torok et al., 2006) şi ale
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (Oţel et al., 2000).
Este inclusă în anexa 2 (OUG 57/2007) printre speciile a căror conservare necesită
desemnarea ariilor speciale de conservare precum şi în anexa 3 printre speciile de interes
comunitar şi anexa 4, ca specie care necesită o protecţie strictă.
Emys orbicularis
Ro: ţestoasa de baltă En: European pond turtle Bu: Обикновена водна костенурка
343
________________________________________________________________________________________
Carapacea este rotunjită sau eliptică, mult mai puţin înaltă decât la Testudo spp..
Masculii au partea posterioară a carapacei mai lată decât cea anterioară. Plăcile carapacei
sunt slab carenate şi prezintă următoare dispoziţie: plăci vertebrale 5, costale 4-4, marginale
11-11, nucală 1. Ocazional se pot întâlni exemplare cu 6, 7 sau 8 vertebrale, 6 costale şi 24
marginale (Fuhn et Vancea, 1961). Plastronul este plat la femelă şi scobit la mascul și este
format din 6 perechi de plăci. Coada este mai lungă la masculi şi terminată ascuţit fiind
acoperită cu solzi dispuşi în verticile. Coloritul este în general variabil. Capul are fondul
brun închis, brun verzui sau negru stropit cu galben. Carapacea poate fi neagră, brună sau
brun-roşietică şi prezintă linii radiare sau pete galbene. Plastronul este negru. Picioarele şi
coada sunt brun întunecat, uneori pătate cu negru. Degetele sunt de lungime medie,
neconcrescute, terminate cu gheare ascuţite şi unite cu o membrană interdigitală. Juvenilii
sunt coloraţi mai viu şi au coada de lungime egală cu a carapacei.
Habitat
Ocupă habitate pe malul lacurilor, bălţilor şi a apelor lin curgătoare. Preferă apele cu
vegetaţie bogată. Ocazional poate fi găsită în ape salmastre.
Distribuţie
Este răspândită din Nord-vestul Africii (Maroc, Tunisia), până în Asia de Vest (zona
lacului Aral). În Europa poate fi întâlnită din peninsula Iberică şi până în zona cursului
superior al Donului. În Balcani este întâlnită oriunde întâlneşte condiţii prielnice. Este
prezentă în aproape toate zonele din România, cu excepţia celor situate la altitudini de peste
800 metri. În Bulgaria poate fi întâlnită aproape în toate tipurile de habitate, mai ales în zonele
umede de-a lungul litoralului.
344
________________________________________________________________________________________
Populaţii
Nu există estimări ale mărimii populaţiilor de Emys orbicularis în zona peninsulei
Balcanice în general şi nici în România sau Bulgaria. Din cauza faptului că petrec mare
parte din perioada activă în apă, detectabilitatea lor este destul de scăzută. La acest aspect
contribuie şi coloritul general al corpului care le face greu detectabile chiar şi când se află
pe malul apelor. Se pretează bine la estimări bazate pe marcare-recapturare. Vârsta maximă
constatată în captivitate a fost de 150 ani.
Preferă zonele însorite de pe malul apelor. Este foarte sensibilă la schimbările de
temperatură. Optimul termic se situează între 20 °C şi 24 °C. Are reacţii foarte rapide. În
momentul în care este surprinsă se scufundă imediat sub apă. Înoată excelent. Hrana
formată din peşti, larve de amfibieni şi diverse nevertebrate este capturată şi devorată sub
apă. Hibernarea se face sub apă. Primăvara are loc acuplarea. Femela depune între 3 şi 15
ouă ovale cu coaja tare de culoarea albă. Uneori, dacă nivelul apei este crescut, iar femela
poate ajunge la crengile joase ale sălciilor, ponta este depusă în solul şi detritusul din
scorburi. Eclozarea are loc în toamna aceluiaşi an sau în primăvara anului următor.

Este afectată de dispariţia habitatelor specifice. Desecarea şi asanarea unor bălţi în
vederea transformării în teren agricol, lucrările hidrotehnice, au dus la distrugerea multor
zone cu populaţii importante ale acestei specii. Ocazional este persecutată de pescari. Anual
multe exemplare juvenile sunt capturate pentru a fi comercializate ca animal de companie.
Incendiile din zonele cu stufărişuri duc de asemenea la mortalitate în masă a ţestoaselor de
apă. Puii sunt vânaţi de păsările acvatice şi de peştii răpitori. Un alt potenţial pericol îl
reprezintă introducerea accidentală a speciei americane de ţestoasă de apă Trachemys
scripta. Aceasta concurează direct ţestoasa europeană de baltă şi în unele cazuri o poate
înlocui din nişa ecologică proprie.
345
________________________________________________________________________________________
Specia este inclusă în anexele 3 şi 4Aa ale Directivei Habitate. Conform Listei Roşii a
IUCN ţestoasa de baltă este considerată nepericlitată (Baillie et al., 2004), vulnerabilă la
nivel naţional (Iftime, 2005), vulnerabilă la nivel local, conform Listei Roşii a speciilor de
plante şi animale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Oţel et al., 2000). Specia este de
asemenea inclusă în anexa 2 a OUG 57/2007 de implementare a Directivei 92/43 EEC
(Directiva Habitate), precum şi în anexa 4, ca specie care necesită o protecţie strictă.
Lacerta agilis
Ro: Şopârla de câmp En: Sand lizard Bu: Ливаден гущер
Este o şopârlă de talie mare (depăşeşte 20 de centimetri), cu aspect robust, masiv.
Coada este mai scurtă decât dublul lungimii cap şi trunchi. Capul este mare, înalt, cu vârful
botului rotunjit. Granulele supraciliare lipsesc. Nara este situată între patru scuturi (L. agilis
agilis) sau între două scuturi (L. agilis. chersonensis/euxinica). Subspecia
chersonensis/euxinica căreia îi aparţin populaţiile din Dobrogea, prezintă o mare
variabilitate a plăcilor din regiunea cuprinsă între nară şi ochi. Solzii dorsali sunt îngustaţi în
zona dorsală centrală (8-16 rânduri de solzi). Prezintă de asemenea 33-42 rânduri de solzi
dorsali (Arnold et Burton, 1979). La subspecia chersonensis/euxinica masculii sunt în
întregime de culoare verde intens, cu o bandă dorsală mediană formată din pete negre şi
mărginită de câte o dungă albă. Femelele sunt colorate brun deschis, fără bandă dorsală
mediană şi cu oceli albi tiviţi cu alb-gălbui sau cenuşiu (Fuhn et Vancea, 1961). La masculii
întâlniţi pe grindurile maritime, pileusul este cafeniu, iar banda dorsală mărginită cu alb este
de culoare cafeniu-negricioasă. Femelele din aceleaşi zone prezintă cele două dungi albe
dorso-laterale mult mai contrastante. La toate subspeciile şi rasele geografice apare destul de
346
________________________________________________________________________________________
frecvent o varietate coloristică numită erythronotus, la care masculii au spatele colorat în

roşu-ruginiu (Fuhn, 1969).
Habitat
Este abundentă în zonele de stepă şi păduri rare din silvostepa Dobrogei. De
asemenea, trăieşte în habitate de pe grindurile şi sărăturile litorale unde se foloseşte de
vegetaţia specifică pentru a scăpa de duşmanii naturali. Poate fi întâlnită şi la marginea
câmpurilor cultivate, pe taluzurile drumurilor şi şoselelor (Fuhn, 1969). Este mult mai
higrofilă decât celelalte specii de şopârle din Dobrogea, motiv pentru care poate fi întâlnită
numai în habitate cu un oarecare grad de umiditate.
Distribuţie
Din nordul Spaniei, sudul Franţei până în Insulele Britanice şi sudul Scandinaviei,
vestul şi centrul Europei, nordul Peninsulei Balcanice, ţărmurile de vest şi nord ale Mării
Caspice (Gasc et al., 1997), nord-vestul Mongoliei şi vestul Chinei (Sčerbak, 2003). Este
prezentă în România şi Bulgaria. Este prezentă în Dobrogea şi poate fi întâlnită mai ales în
habitatele costiere, în anumite porţiuni ale litoralului Mării Negre.
Populaţii
Lacerta agilis preferă o viaţă colonială. Populaţiile din Dobrogea au fost studiate de
Török (1999a, 1999b, 2002),
Populaţiile din Dobrogea ale şopârlei de câmp sunt deseori sintopice cu Eremias
arguta. Intră în hibernare la începutul lui octombrie. Hibernează în pământ, în galerii situate
la 40-60 cm adâncime. Juvenilii intră mult mai târziu în hibernare fiind motivaţi de
necesitatea acumulării de rezerve de grăsime pentru perioada inactivă, cât şi de găsirea şi
ocuparea unui teritoriu propriu. Ieşirea din hibernare are loc la începutul lunii aprilie,
347
________________________________________________________________________________________
masculii şi juvenilii apărând primii. Împerecherea are loc în lunile mai-iunie, iar ponta este
depusă în iulie. Femelele depun în medie între 5 şi 21 de ouă, pe care le îngroapă în pământ.
Juvenilii eclozează în august şi au la ieşirea din ou în jur de 3,5 cm. Hrana este alcătuită din
ortoptere, coleoptere, aranee şi uneori chiar lumbricide. Prada este capturată prin vânătoare
activă.

Deşi are un areal foarte larg şi cuprinde foarte multe populaţii, şopârla de câmp a
pierdut şi continuă să piardă din habitatele specifice în special din cauza presiunii antropice.
Specia este considerată nepericlitată în România (Iftime, 2005), dar, cu toate acestea este
prezentă în anexa 4A a OUG 57/2007. În Bulgaria, specia nu este protejată.
Lacerta viridis
Ro: Guşter En: Green lizard Bu: Зелен гущер
Este una dintre cele mai mari specii de şopârlă din Europa. Exemplarele adulte
(masculii mai ales) pot atinge 40 cm. Aspectul general este însă zvelt, cu coada lungă (mai
mare decât dublul lungimii cap şi trunchi) şi capul lung, înalt şi ascuţit este puternic umflat
în regiunea temporală. Prezintă granule supraciliare. În posterioară nărilor se găsesc două
scuturi mici suprapuse. În regiunea temporală are 10-13 scuturi de dimensiuni mari. Solzii
dorsali sunt mici, carenaţi, aşezaţi în 42-56 într-un şir la mijlocul corpului. Plăcile ventrale
sunt plasate în 6-8 şiruri longitudinale. La exemplarele cu opt şiruri, cele de pe laturile
exterioare au jumătate din lăţimea celor normale (Fuhn, 1969). Are 14-19 pori femurali.
Masculii sunt coloraţi în verde, stropit cu numeroase puncte mici negre sau verde-gălbui.
Pileusul este marmorat, de culoare măsliniu închis cu pete verzui. Guşa şi laturile capului
348
________________________________________________________________________________________
sunt albastru intens. Femelele sunt verzi-măslinii cu partea posterioară a corpului brună.
Deseori apar dorsal două sau patru linii albicioase, însă nici odată nu prezintă bandă
vertebrală. Juvenilii şi subadulţii sunt brun-roşcaţi, cu oceli alburii şi puncte negre pe
flancuri.
Subspecia meridionalis este de talie mai mică cu coada mai lungă şi mai subţire (Fuhn
et Vancea, 1961). Capul masculilor este mai lung, mai ascuţit şi nu prezintă umflături în
regiunea temporală. Coloritul este verde uniform sau verde dorsal şi cu laturile corpului
verzi sau brune cu vermiculaţii negre. Coada şi membrele posterioare sunt brune. Guşa şi
laturile capului sunt colorate în albastru ca şi la subspecia nominată. Coloritul femelelor şi al
juvenililor este identic cu cel al subspeciei viridis (Arnold et Burton, 1979).
Habitat: Păduri rare de stejar, liziera pădurilor, văi stâncoase cu vegetaţie arbustivă şi
subarbustivă, canarale. Uneori apar în agroecosisteme ca vii, livezi. Poate trăi şi în plină
stepă cu condiţia să aibă la dispoziţie subarbuşti şi tufărişuri. Populează şi pantele cu
expoziţie estică sau sud-estică, taluzul căilor ferate şi al şoselelor.
Distribuţie: Sudul şi centrul Europei, Peninsula Balcanică, Moldova, Ucraina, nord-

vestul Asiei Mici (Fuhn, 1969; Ščerbak, 2003). În România se întâlnesc două dintre cele
patru subspecii de Lacerta viridis, respectiv L. viridis viridis şi L. viridis meridionalis
(Ščerbak, 2003). Ambele subspecii sunt prezente în Dobrogea. Subspecia nominată ocupă
habitate în nordul Dobrogei, în timp ce subspecia meridionalis poate fi întâlnită în sudul
Dobrogei, atât în România cât şi Bulgaria. Este prezentă în habitatele costiere de-a lungul
litoralului Mării Negre (Fuhn, 1969).
Populaţii: În întreg arealul, populaţiile celor patru subspecii de guşter (Lacerta v.

viridis, L. v. meridionalis, L. v. bilineata şi L. v. cloronata) sunt destul de bine studiate
(Ščerbak, 2003; Nilson et Andren, 1979; Fuhn et Vancea, 1961). Faptul că sunt fidele
349
________________________________________________________________________________________
habitatelor ocupate şi zonelor din acestea le face ideale pentru studii de dinamica
populaţiilor şi monitoring pe baza metodei marcare-recapturare.
Ecologie si comportament: Animale termofile, dar cu oarecare cerinţe vis-a vis de

umiditate. Este foarte sensibilă la variaţiile de temperatură, fapt ce determină ciclul de
activitate zilnică. Se poate căţăra cu uşurinţă în arbori şi arbuşti. Intră în hibernare la
începutul sfârşitul lui septembrie, mai întâi adulţii, iar ulterior şi juvenilii. Din observaţiile
personale a rezultat că dacă însă vremea caldă persistă, perioada activă se poate prelungi
până la sfârşitul lui octombrie. În mod normal, ieşirea din hibernare se face în luna martie-
aprilie, însă am întâlnit exemplare active la mijlocul lui februarie, în condiţii de vreme caldă.
Primii care ies din hibernare sunt masculii adulţi, urmaţi de femele, subadulţi şi juvenilii din
anul precedent. Împerecherea are loc în aprilie sau mai (în funcţie de temperatură) şi este
precedată de lupte teritoriale violente între masculi. Femela depune între 7 şi 14 ouă la
începutul lui iulie. Puii eclozează uneori sincron, la începutul sau mijlocul lui august. Hrana
este alcătuită din diferite artropode. Vânează activ coleoptere, himenoptere, ortoptere şi
chiar şopârle ca Ablepharus kitaibelii sau exemplare de talie mică aparţinând altor specii
(Fuhn et Vancea, 1961). Dacă este urmărit se refugiază adesea în coronamentul arbuştilor şi
arborilor. Deseori se expune la soare pe crengi situate la joasă altitudine.
Măsuri de conservare necesare: Specia este considerată nepericlitată în România

(Iftime, 2005), însă este prezentă pe anexa 4A a OUG 57/2007. În Bulgaria, guşterul nu este
protejat. Habitatele naturale ale guşterului în Dobrogea sunt însă din ce în ce mai
fragmentate, iar unele dintre ele sunt parţial sau total distruse. Se impune protejarea
habitatelor existente şi asigurarea coridoarelor de legătură între acestea pentru asigurarea
schimburilor de indivizi între diversele populaţii.
350
________________________________________________________________________________________
Lacerta trilineata
Ro: Guşter vărgat En: Balkan Green lizard Bu: Ивичест гущер
Lacerta trilineata subspecia dobrogica este una dintre subspeciile mici de guşter
vărgat. Lungimea maximă abia atinge 40 cm., în timp ce, în general, celelalte subspecii ating
50 cm (Fuhn, 1969). Aspectul general este zvelt. Capul este alungit cu botul ascuţit şi mai
puţin înalt decât la guşterul comun. Partea posterioară a capului este foarte puţin umflată.
Solzii dorsali sun în număr de 37-49 într-un şir, iar numărul porilor femurali variază între 13
şi 17. Diagnoza conform lui Fuhn şi Mertens (1959) este următoarea: Frontalul mai lung
decât lat; întotdeauna patru supraoculare; granulele supraciliare formează un şir neîntrerupt;
două supratemporale; plăcile temporale relativ numeroase, destul de mari; scutul timpanal
întotdeauna prezent; 6-12 gulare; gastrostegele în opt şiruri longitudinale (excepţional în
10). Dorsal masculii sunt coloraţi în verde-gălbui sau verde întunecat cu numeroase puncte
negre. Pileusul cu marmoraţie neagră pe fond verde deschis; Partea ventrală este galbenă,
fără pete. Laturile gâtului sunt colorate în albastru deschis. Spre deosebire de guşterul
comun, cel vărgat are guşa întotdeauna galbenă. Foarte rar se observă indivizi cu axilele şi
prima treime a flancurile albastru-cenuşiu sau cenuşiu (Fuhn et Vancea, 1961; Baran et
Atatür, 1998). Masculii subadulţi păstrează cele cinci dungi dorsale de culoare deschisă.
Femelele păstrează cel puţin două sau trei dintre dungile specifice desenului de la juvenili.
Unele femele bătrâne au spatele verde cu pete negre mai intense decât la masculi (Fuhn et
Vancea, 1961), în timp ce altele păstrează toată viaţa cele cinci dungi. Juvenilii sunt brun-
ciocolatii cu cele cinci dungi dorsale galben-verzui sau alb-gălbui. La exemplarele proaspăt
eclozate, dunga vertebrală porneşte chiar din dreptul scutului occipital pentru ca, cu vârsta,
dunga să se retragă la distanţa de 3-5 mm de occipital (Fuhn et Mertens, 1959; Fuhn et
Vancea, 1961).
351
________________________________________________________________________________________
Habitat
Guşterul vărgat evită în general pădurea şi manifestă petrofilie într-o măsură destul de
ridicată (Arnold et Burton, 1979). Îtotdeauna însă, populaţiile sunt localizate în apropierea
unui curs de apă (derelele dobrogene) sau apă stătătoare, ceea ce intră în contradicţie cu
xerofilia, petrofilia şi termofilia speciei. În general populează viroage pietroase sau cu loess-
uri, văile canaralelor dobrogene, dealuri cu aflorimente de calcar sau şisturi verzi. Ocazional
poate fi întâlnit în vii şi livezi (Fuhn, 1969).
Distribuţie
Începând de pe coastele Mării Adriatice, sudul Peninsulei Balcanice, Asia Mică,
ţărmurile vestice ale Mării Caspice. În arealul menţionat au fost descrise până în prezent 14
subspecii, însă multe dintre ele nu sunt unanim recunoscute de către specialişti (Ščerbak,
2003). În România este prezentă o singură subspecie şi anume L. trilineata dobrogica,
localizată strict în Dobrogea, în timp ce în Bulgaria se întâlneşte atât subspecia dobrogica
cât şi subspecia trilineata. Lacerta trilineata dobrogica este prezentă în habitatele costiere.
Populaţii
Populaţiile de guşter vărgat nu sunt foarte bine studiate în Dobrogea. Cele mai
complete date le dau Fuhn şi Mertens (1959). Din datele prezente în literatură şi din
observaţiile personale rezultă că populaţiile de guşter vărgat sunt în general puţin numeroase
şi strict localizate. Acest ultim face specia pretabilă la studii de dinamică a populaţiilor şi
programe de monitoring bazate pe metoda marcării-recapturării.
Ocupă biotopuri mai xerofile decât guşterul comun cu care adesea este simpatric.
Sapă galerii între rădăcinile arbuştilor din silvostepă sau în pâlcurile de culini. Uneori se pot
întâlni indivizi pe taluzurile înierbate ale derelelor. În general indivizii trăiesc izolat, iar
interacţiunile dintre aceştia se limitează la împerechere şi luptele violente dintre masculi.
352
________________________________________________________________________________________
Intră în hibernare la începutul lui octombrie şi redevine activ în aprilie. Împerecherea are loc
cel mai probabil în mai. Femela depune între 15 şi 20 de ouă pe care le îngroapă. Puii
eclozează la mijlocul lui septembrie şi au la ieşirea din ou maxim 7,8-7,9 cm. Hrana de bază
o constituie artropodele, dar s-a demonstrat că se pot hrăni şi cu nou-născuţii rozătoarele de
talie mică (Fuhn et Vancea,1961).

Lacerta trilineata este considerată specie periclitată în România (Iftime, 2005) şi este
listată în anexa 4A a OUG 57/2007. În Bulgaria, guşterul vărgat nu este protejat în mod
special de legislaţia de mediu. Multe dintre habitatele guşterului vărgat în Dobrogea sunt
deja distruse (cazul carierelor de la Pricopan, Iacobdeal) sau sunt în pericol de a fi
fragmentate. Din datele de distribuţie cunoscute la nivelul anilor 1960, în prezent mai bine
de jumătate nu mai sunt confirmate. Se impune protejarea habitatelor existente şi asigurarea
coridoarelor de legătură între acestea pentru a permite schimburile naturale de indivizi între
diversele populaţii.
Podarcis taurica
Ro: şopârla de iarbă En: Balkan wall lizard Bu: Кримски гущер
Specie politipică endemică în Balcani. Este o şopârlă de talie relativ mică, de până la
20 de cm. Capul este mare, coada lungă şi subţire în partea terminală. Între nară şi ochi
prezintă trei scuturi. Coloritul la masculi este de un verde deschis pe spate, cu două dungi
dorso-laterale brune şi cu pete negre neregulate mărginite de două dungi albe. Flancurile
prezintă de asemenea pete negre de diferite forme pe un fond cenuşiu-albicios. Coada,
membrele şi treimea posterioară a corpului sunt cenuşiu-cafenii. Pe membrele posterioare
353
________________________________________________________________________________________
prezintă oceli albi. Abdomenul este portocaliu intens (mai ales în perioada de reproducere).
Frecvent apar pe flancuri, la linia de îmbinare cu plăcile ventrale, puncte albastre azurii care
sunt prezente la ambele sexe. Femelele au un colorit mai şters, cu nuanţe brun-cenuşii şi
abdomenul de culoare alb-cenuşiu cu reflexe smălţuite (Fuhn, 1969). Masculii prezintă între
15 şi 21 de pori femurali. Plăcile ventrale sunt aşezate în şase rânduri longitudinale. Placa
anală la masculi este mai înaltă şi hexagonală (Fuhn et Vancea, 1961).
Habitat
Ocupă habitate în zone cu stâncării şi ierburi, taluzuri de cale ferată şi canale
navigabile şi de irigaţii, canarale, viroage, bolovănişuri, uneori chiar pe dunele de nisip. Mai
poate fi găsită şi la liziera pădurilor, pe terenuri agricole şi râpe cu loess.
Distribuţie
Grecia, insulele Ionice, Albania, Turcia Europeană, Bulgaria, fosta Iugoslavie,
Ungaria. Specia poate fi întâlnită şi în sudul României în Banat, sudul Olteniei şi Dobrogea.
În Bulgaria, specia poate fi întâlnită în Dobrogea, dar şi în zona de nord, corespunzătoare
culoarului Dunării. Specia mai poate fi găsită în habitate specifice în câteva zone din centrul
şi sudul ţării (Gasc et al., 1997). Este prezentă pe litoral şi în habitatele costiere.
Populaţii
Populaţiile acestei specii au fost destul de bine cercetate, cel puţin în România (Cruce
1969, 1970, 1971a-b, 1972a, b, c, d, 1973, 1977; Lazăr, 2005), dar şi în Bulgaria şi Balcani
(Yoanidis şi Bousbouras, 1997; Beskov, 1961). Populaţiile sunt de obicei dense, concentrate
în habitat (Fuhn et Vancea, 1961). Specia se pretează foarte bine la monitoring putând fi un
bioindicator al stării ecosistemelor pe care le populează. Din observaţiile noastre personale,
populaţiile din sudul Dobrogei bulgăreşti tind să se apropie fenotipic de subspecia ionica,
atât prin coloritul dorsal, dar şi din punct de vedere al folidozei.
354
________________________________________________________________________________________
Este o specie destul de termofilă, preferând terenurile cu expoziţie sudică şi estică.
Totuşi, faptul că specia poate fi întâlnită în habitate din apropierea apei şi la liziera pădurilor
sugerează că ea are nevoie de umezeală. Hibernează îngropată în pământ e la începutul lui
noiembrie şi până în aprilie. Hrana constă din artropode (ortoptere, diptere, heteroptere,
coleoptere, larve de lepidoptere, himenoptere, aranee, chilopode). Indivizii sunt activi de
obicei între orele 9 şi 17. Împerecherea are loc în aprilie. Ponta este depusă în a doua
jumătate a lunii mai. Femela depune de regulă maxim patru ouă. Juvenilii proaspăt eclozaţi
au maxim 3 cm şi apar la începutul lui septembrie. Şopârla de iarbă are foarte mulţi duşmani
naturali atât din rândul reptilelor cât şi al mamiferelor şi păsărilor.

Specia este listată în anexa 4A a OUG 57/2007 dar nu este protejată în Bulgaria. Se
impune luarea măsurilor de protejare a a habitatelor care adăpostesc populaţii aparţinând
şopârlei de iarbă.
Podarcis muralis
Ro: şopârla de ziduri En:wall lizard Bu: Стенен гущер
Este o specie politipică, de talie medie, putând atinge maxim 20 cm (Fuhn et Vancea,
1960; Fuhn, 1969). Aspectul general este zvelt, coada este lungă subţire şi ascuţită. Corpul
este turtit, iar capul alungit, turtit şi cu botul ascuţit. Gulerul prezintă marginea dreaptă,
nedinţată. Solzii dorsali sunt foarte mici, rotunjiţi şi slab carenaţi, iar cei de pe flancuri sunt
netezi, dar de aceleaşi dimensiuni ca şi cei dorsali. Ventral prezintă şase rânduri paralele de
plăci. Coloritul dorsal poate fi cenuşiu, brun, cu nuanţe verzui sau orice nuanţă de
355
________________________________________________________________________________________
intergradare între culorile amintite. Prezintă câte două dungi sau serii de pete deschise, de
culoarea alb-murdar de fiecare parte a zonei vertebrale. Acestea pornesc din dreptul solzului
parietal şi se continuă şi pe coadă. Între cele două serii de pete sau dungi, de-a lungul
coloanei vertebrale, prezintă o bandă brun închis sau neagră ce se poate prezenta şi sub
forma unei serii de pete. Peste acest model se suprapune o marmoraţie brun închisă sau
neagră ce formează uneori benzi trasversale ondulate pe partea posterioară a corpului.
Pileusul este în general marmorat. Membrele prezintă oceli alburii tiviţi cu negru. Laturile
cozii sunt pătate sau prezintă bare regulate albe şi negre. Pe flancuri sunt prezente pete
oceliforme de culoare albastru-azuriu. Populaţiile din Dobrogea (atât în Bulgaria cât şi în
România) prezintă particularităţi ce le apropie de subspecia maculiventris (Fuhn et Vancea,
1960; Fuhn, 1969). Aceste populaţii au partea ventrală albă pătată cu negru. La acestea, spre
deosebire de populaţii subspeciei nominate, nu prezintă deloc pigment roşu pe abdomen, gât
sau partea ventrală a cozii. De asemenea, la exemplarele din Dobrogea numărul solzilor
dorsali este între 52 şi 61 faţă de 46 şi 56 la cele aparţinând populaţiilor din restul României.
Habitat
Coaste stâncoase, ziduri, cariere de piatră, pante cu expoziţie sudică sau vestică. În
Dobrogea populează văile canaralelor, aflorimentele stâncoase din unele păduri, terasele şi
falezele stâncoase din zona coastelor stâncoase ale Mării Negre. În general, în Dobrogea,
prezenţa lui Podarcis muralis este condiţionată de un oarecare grad de umiditate atmosferică
sau a solului (Fuhn et Vancea, 1960; Fuhn, 1969). De aceea, cel mai adesea, populaţiile se
stabilesc în habitate ca cele descrise mai sus, însă în preajma unui curs de apă sau ape
stătătoare.
Distribuţie
Diferitele subspecii de şopârlă de ziduri ocupă un areal larg în Europa, pornind din
nordul Peninsulei Iberice, Franţa, sudul Germaniei, Peninsula Italiană, Balcani, parte din
insulele greceşti, Crimeea şi Asia Mică. Specia a fost introdusă şi în Canada, pe insula
356
________________________________________________________________________________________
Vancouver (Allan et al., 2006) şi SUA (Ferner, 2004). Podarcis muralis este prezentă în
Balcani. În Dobrogea se întâlnesc populaţii izolate în zona continentală şi populaţii
distribuite continuu de-a lungul litoralului stâncos bulgăresc.
Populaţii
Şopârla de ziduri trăieşte în colonii şi de aceea se pretează foarte bine la studii de
monitoring şi de dinamică populaţională folosind metoda marcării - recapturării. În întreg
arealul, populaţiile şopârlei de ziduri au fost foarte bine studiate (Allan et al., 2006; Ferner,
2004; Zuffi, 1986; Fuhn et Vancea, 1961)
Este specie considerată în general xerotermofilă (Fuhn, 1969). Este foarte activă în
timpul zilelor călduroase, vânând nevertebrate. Când temperatura este foarte ridicată se
ascunde sub pietre sau în găuri din ziduri. Intră în hibernare la sfârşitul lui septembrie sau
începutul lui octombrie şi reapare în martie-aprilie. Împerecherea şi acuplarea are loc
primăvara sau vara devreme (în funcţie de latitudine) şi este precedată de lupte între
masculi, pentru ocuparea teritoriului, stabilirea ierarhiei şi împerecherea cu cât mai multe
femele. Manifestă primordii de comportament social. Coloniile au de regulă o ierarhie
dominată de un mascul. Indivizii inferiori ierarhic obişnuiesc să iasă mai târziu (dimineaţa)
pentru a se expune la soare şi asta dupa ce în prealabil manifestă comportament de supunere
(tamburinare cu membrele anterioare) faţă de masculul dominant (Fuhn, 1969). Femelele
depun între două şi opt ouă începând din luna mai şi până în iulie. Femelele bătrâne pot
depune si două-trei ponte pe an (Fuhn et Vancea, 1960; Fuhn, 1969). Ouăle sunt învelite
într-o coajă pergamentoasă, moale, dar rezistentă. Incubaţia durează de regulă 10 săptămâni,
iar puii eclozează la începutul lunii august. La eclozare juvenilii măsoară maxim 6,5 cm.
357
________________________________________________________________________________________
Specia este considerată vulnerabilă în România (Iftime 2005) şi este listată în anexa
4A a OUG 57/2007. În Bulgaria specia nu este considerată periclitată. În întreg arealul
Podarcis muralis suferă de pe urma distrugerii sistematice a habitatelor specifice. În
Dobrogea, unde populaţiile sunt izolate şi dependente de habitatele ocupate, fenomenul
extincţiei locale se poate accentua deoarece respectivele habitate sunt în curs de antropizare
din cauza exploatărilor de piatră sau a construcţiilor.
Eremias arguta
Ro: Şopârlă de nisip En: Steppe runner
Şopârlă de talie mică (9-15 cm), cu aspect îndesat. Capul este înalt, lăţit în regiunea
temporală, botul scurt şi rotunjit. Picioarele sunt robuste, de dimensiuni medii, coada este
scurtă, groasă şi uşor turtită dorso-ventral la bază, se subţiază brusc spre partea terminală.
Nara este situată între trei scuturi uşor bombate. Scutul occipital lipseşte sau este foarte mic.
Prezintă două scuturi supraoculare. Scutul interprefrontal este întotdeauna prezent. Solzii
dorsali sunt mici, rotunjiţi şi uşor juxtapuşi, cu granule minuscule între ei. În general sunt
44-55 solzi într-un rând. Plăcile ventrale sunt aşezate oblic, au convergenţă posterioară şi
sunt plasate în şiruri ale căror număr este în general mai mare de opt. Prezintă între 6 şi 13
pori femurali. Au două şiruri de scuturi infradigitale la degetul al cincilea. Coloritul dorsal
este gălbui cu resturile a şapte dungi longitudinale, dintre care una vertebrală transformată în
oceli albi cu marginea de culoare închisă. Abdomenul este alb smălţuit, fără pete. Juvenilii
au desenul cu dungi mult mai evident decât exemplarele adulte.
Habitat
358
________________________________________________________________________________________
Nisipuri, dune maritime şi fluvio-maritime de-a lungul litoralului. Stepe înnisipate,

populate cu specii ale genurilor Artemisia şi Euphorbia, nisipuri cu Leymus racemosus
subsp. sabulosus, Crambe maritima, sărături cu Salicornia europaea, juncete şi caricete, pe
grinduri.
Distribuţie
Arealul este cuprins între regiunea Aralo-Caspică, până la Munţii Altai. În sud-vestul
arealului înaintează până în Dobrogea. În Balcani este întâlnită numai în porţiunea
românească a Dobrogei. În România poate fi întâlnită pe grindurile din Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării, ajungând în sud până la Mamaia şi într-o populaţie izolată, în sudul
Moldovei, la Hanul Conachi (Fuhn et Vancea, 1961; Gherghel et al., 2007). Lipseşte din
Bulgaria.
Populaţii
Populaţiile din România ale şopârlei de nisip cuprind aproximativ 5000 de exemplare
(Iftime, 2005), însă nu există date concrete referitoare la abundenţa în habitate sau dinamică
populaţională.
Deşi în mare parte din areal, Eremias arguta preferă stepele cu loess şi pelin, în
România poate fi întâlnită numai în zonele nisipoase cu tufe rare din zona litorală sau pe
nisipuri. Obişnuieşte să sape galerii la baza tufelor. Se deplasează cu viteză foarte mare şi
poate chiar înainta prin nisip. Coloritul şi desenul o fac homocromă în habitatele specifice.
Se hrăneşte cu artropode şi are nevoie de o sursă de apă în habitat, deoarece beau destul de
frecvent apă. Sexele se pot deosebi numai pe baza raportului lungime coadă/lungime totală.
Împerecherea are loc primăvara. Ponta este depusă la începutul lunii iunie şi constă din
maxim patru ouă de culoare roz-gălbui. În funcţie de temperatură, hibernarea poate începe în
lunile septembrie sau octombrie.
359
________________________________________________________________________________________

Este afectată de deteriorarea, distrugerea şi fragmentarea habitatului. Populaţiile din zona
Mamaia-Constanţa au dispărut din cauza antropizării habitatului. În rezervaţia de la Hanul
Conachi, măsuriele de împădurire ale zonei au dus de asemenea la distrugerea celei mai mari
părţi din habitat şi la declinul puternic al populaţiei de aici (Gherghel et al., 2007). Se impune
luarea unor măsuri de natură a păstra habitatele specifice şi limitarea impactului antropic de
orice fel în zonele care adăpostesc populaţii de şopârlă de nisip. Specia este considerată
periclitată la nivel internaţional (IUCN) şi naţional (Iftime, 2005). Este inclusă printre speciile
vulnerabile pe plan local în Lista Roşie a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (Oţel et al.,
2000).
Ophisaurus (Pseudopus) apodus
En: European Glass lizard Bu: Жълтокоремник
Şopârla apodă de dimensiuni mari. Poate ajunge la 135 cm şi 200-400 g. La
exemplarele adulte capul are culoarea bej-gălbui pal, în timp ce la subadulţi şi adulţi tineri,
capul are o culoare mai întunecată şi mai apropiată de cea generală a corpului. Adulţii au
partea dorsală a corpului de culoarea cuprului sau a bronzului, cu luciu sticlos şi aparenţă
fragilă. Ventral coloraţia este mai pală. Solzii corpului sunt netezi, dublaţi de osteoderme şi
nediferenţiaţi. De asemenea, sunt aşezaţi circular dând corpului un aspect segmentat, inelat.
Pe lateralele corpului prezintă câte un şanţ ce împarte corpul dorso-ventral în două jumătăţi.
La nivelul acestui şanţ nu sunt prezente osteoderme, fapt ce permite sopârlei să respire cu
uşurinţă. Solzii cozii prezintă carene marginale ceea ce dă întregii cozi o aparenţă poliedrică.
Plăcile pileusului sunt mici. Orificiile auriculare sunt situate pe aceeaşi linie cu colţul gurii.
Ochiul este mic cu irisul de culoare aurie. De o parte şi de alta a cloacei prezintă
360
________________________________________________________________________________________
rudimentele membrelor posterioare, sub forma unor apendici mici, de maxim cinci
milimetri. Dimorfismul sexual este slab manifestat. Masculii sunt mai robuşti decât femelele
şi au în general rudimentele membrelor posterioare ceva mai mari decât femelele. Juvenilii
au culoarea generală a corpului cenuşiu-argintie cu benzi negre oblice, uşor ondulate
(Arnold et Burton, 1979).
Habitat
Ocupă habitate stâncoase cu vegetaţie de acoperire, bolovănişuri calcaroase,
grohotişuri, faleze stâncoase, râpe cu loess, tufărişuri, pante cu expoziţie estică sau sudică.
Ocazional, poate fi găsită la liziera pădurilor din silvostepă.
Distribuţie
Sud-estul Europei din Peninsula Balcanică până în Turcia şi Siria şi Asia Centrală.
Este prezentă în Dobrogea de sud (Bulgaria). Este prezentă în habitatele costiere. Specia nu
ajunge până în partea românească a Dobrogei, în parte din cauza discontinuităţii habitatelor
specifice (Ščerbak, 2003).
Populaţii
Deşi populaţiile aparţinând acestei specii sunt considerate relativ stabile, nu există
studii care să argumenteze acest lucru. Adulţii manifestă o fidelitate remarcabilă pentru
teritoriul lor ceea ce face specia ideală pentru programe de monitoring bazate pe metoda
marcării-recapturării.
În mod obişnuit, specia este activă la crepuscul, în primele ore ale dimineţii şi după
asfinţit. Primăvara însă, poate fi întâlnită şi în miezul zilei. În sudul arealului se înregistrează
şi activitate nocturnă. Este capabilă de înot şi de căţărare în arbuşti, însă numai la nevoie. În
general indivizii sunt solitari şi îşi petrec ziua însorindu-se pe pietre sau crengi joase sau,
când temperaturile sunt prea ridicate, ascunşi în adăposturi. Vânează activ, răscolind solul în
361
________________________________________________________________________________________
căutare de artropode, melci sau rozătoare mici. Este un animal timid care se retrage în
ascunziş la primul semn de pericol. Hibernează din octombrie până în aprilie. Împerecherea
are loc în lunile de primăvară, în funcţie de clima regiunii populate, dar în general, în luna
mai. Masculii caută activ femelele şi se bat pentru acestea şi controlul teritoriului (Ščerbak,
2003). Femelele depun între 6-12 ouă pe care le păzeşte încolăcită în jurul lor. Din când în
când părăseşte ouăle pentru a se hrăni, însă revine întotdeauna. După eclozare femela
părăseşte puii. Aceştia rămân câteva zile în adăpostul în care au eclozat, după care se
dispersează în căutare de teritorii proprii (Arnold et Burton, 1979).

Habitatele acestei specii sunt în continuă distrugere şi fragmentare. La litoralul
bulgăresc al Mării Negre, habitatele specifice de pe falezele stâncoase sunt în prezent
concesionate sau vândute constructorilor, fapt ce va duce probabil la dispariţia populaţiilor
de acolo. Pe de altă parte, asemănarea lor izbitoare cu şerpii duce la numeroase cazuri de
ucidere directă. În unele zone, multe exemplare sunt colectate ilegal şi fac obiectul
comerţului via pet-shop-uri. În Bulgaria specia este considerată ameninţată şi este inclusă în
Lista Roşie naţională şi în anexa 4 a Legii 77/2002 ce implementează Directiva Habitate.
Ophisaurus apodus este de asemenea inclusă în anexa 2 a Convenţiei de la Berna.
Principala măsură de conservare ce se impune cu stringenţă este menţinerea habitatelor şi
interconectarea acestora pentru un mai bun schimb de indivizi între populaţii. Capturarea
ilegală şi comerţul cu această specie trebuie de asemenea stopat.
Coluber (Dolichophis) caspius
Ro: şarpe rău, şarpe de dudău En: Caspian whipe snake Bu: Голям стрелец
362
________________________________________________________________________________________
Şarpe de talie mare ce poate atinge 250 cm (Arnold et Burton 1978), dar care în mod
obişnuit nu depăşeşte decât rareori 200 cm (Fuhn 1969, Fuhn et Vancea 1961, Ščerbak et
Böhme 1993), fiind totuşi considerat cel mai lung şarpe din Europa. Capul este oval, relativ
mic şi puţin distinct de gât, de culoare cenuşie, brun-roşiatic, brun sau brun-gălbui. Pileusul
este prezintă pete vermiculate de culoare închisă. Botul este rotunjit, ochiul mare în contact
direct cu plăcile supralabiale 4 şi 5. Supralabialele sunt în număr de opt. Scutul frontal este
egal sau aproape egal cu cele parietale. Solzii dorsali nu sunt carenaţi, prezintă două găurele
apicale şi sunt dispuşi în 19 (uneori 17 sau 21) şiruri longitudinale. Scuturile ventrale sunt în
număr de 189-211, iar cele subcodale în număr de 80-113 perechi. Placa anală este divizată
(uneori prezintă două anale divizate sau una divizată, iar cealaltă cu început de divizare).
Coada este lungă şi terminată ascuţit. Dimorfismul sexual este slab exprimat, sexele putând
fi stabilite cu certitudine numai pe baza raportului lungime coadă/lungime totală şi prin
dimensiunea mai mare a capului la masculi (Fuhn, 1969; Fuhn et Vancea, 1961; Ščerbak et
Böhme, 1993). Culoarea dominantă este gri, gri-brun, brun sau brun-gălbui. Fiecare solz
dorsal are zona centrală de culoare gălbui-cenuşie, ceea ce dă corpului un aspect reticulat.
Ventral este de culoare galben, fără pete. Juvenilii sunt brun-cenuşiu cu pete de culoare
închisă.
Habitat
Specie de stepă şi silvostepă. În general poate fi găsit la liziera pădurilor, în zone cu
tufişuri, pe coaste de dealuri, viroage cu loess şi stâncărie cu vegetaţie arbustivă (Fuhn
1969). Poate fi întâlnit şi în ecosisteme puternic antropizate, agroecosisteme, livezi, vii,
clădiri părăsite, ruine, etc.
Distribuţie
Poate fi întâlnit din Ungaria şi Croaţia (extrema vestică a arealului) până în zona
bazinului Caspic din Asia de Vest. Cel mai nordic punct al arealului se situează pe valea
363
________________________________________________________________________________________
fluvului Volga, iar cel mai sudic în Insulele din Marea Egee. În Europa poate fi întâlnit în
habitatele specifice din Villany (Ungaria) şi Banja Luka (Croaţia) până pe ţărmul Mării
Azov şi Valea Volgăi (Kreiner, 2007). Este prezent în întreaga Peninsulă Balcanică, cu
excepţia zonelor muntoase. În România, poate fi întâlnit în Dobrogea, Sudul Banatului şi
Olteniei, izolat în anumite zone din judeţul Galaţi (Fuhn, 1969). Este prezent în habitatele
specifice de-a lungul litoralului. În Bulgaria poate fi întâlnit în mai toate regiunile ţării.
Populaţii
Nu există date privitoare la populaţiile acestei specii. Cauza o reprezintă atât gradul
mic de detectabilitate, cât şi mobilitatea extraordinară a acestei specii. Local şi în mod
absolut excepţional, în funcţie de abundenţa hranei, densitatea indivizilor poate ajunge la
aproximativ 0,2/m2 (Zinner, 1972).
Este un şarpe strict diurn, terestru, care însă se poate cu uşurinţă căţăra în arbori şi
arbuşti. Este o specie termofilă, intră în hibernare la sfârşitul lui septembrie sau începutul lui
noiembrie. Este unul dintre cei mai rapizi şerpi europeni. Obişnuit, preferă să se odihnească
la soare în apropierea unui adăpost în care se refugiază la cel mai mic zgomot sau semn de
activitate potenţial periculoasă pentru el (Kreiner, 2007). Se hrăneşte cu reptile şi mamifere,
însă ocazional poate prăda şi cuiburile păsărilor, iar juvenilii proaspăt eclozaţi se pot hrăni şi
cu insecte. Împerecherea are loc la mijlocul lui aprilie sau mijlocul lui mai (în funcţie de
latitudine) (Fuhn et Vancea, 1961; Kreiner, 2007). Femela depune între cinci şi 12 ouă din
care puii eclozează între sfârşitul lunii august şi mijlocul lunii septembrie. Juvenilii măsoară
la eclozare în jur de 30 de centimetri. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de trei ani.
Măsuri de conservare necesare: Specia a avut de suferit atât din cauza uciderilor
directe, a traficului rutier, cât şi a distrugerii habitatelor specifice şi a dispariţiei din unele
zone a hranei de bază a adulţilor, rozătoarele din genurile Spermophilus şi Cricetus. Se
364
________________________________________________________________________________________
impune luarea unor măsuri de natură a păstra habitatele specifice şi limitarea impactului
antropic de orice fel în zonele care adăpostesc populaţii ale şarpelui rău. De asemenea se
impune conştientizarea populaţiei asupra rolului pozitiv pe care şarpele rău îl joacă prin
controlul pe care îl exercită asupra populaţiilor de rozătoare. Specia este considerată periclitată
la nivel naţional (Iftime, 2005). Este inclusă printre speciile vulnerabile pe plan local în Lista
Roşie a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (Oţel et al., 2000). Este inclusă în anexa 4 a OUG
57/2007 ca specie care necesită o protecţie strictă
Natrix natrix
Ro: şarpe de casă En: Grass snake Bu: Обикновена водна змия
Şarpe de talie medie spre mare. Femelele acestei specii pot ajunge excepţional la 200
cm (Kabisch, 1999). Aspectul corpului este zvelt. Prezintă 19 solzi carenţi pe un singur rând
la mijlocul corpului. Plăcile ventrale sunt în număr de 147-193, iar numărul perechilor de
subcaudale poate varia între 45-90. Placa anală este divizată. În cazuri excepţionale se pot
înregistra mai multe scuturi ventrale de asemenea divizate. Capul este distinct de gât şi este
acoperit cu scuturi mari, necarenate. Culoarea capului este în general întunecată, în nuanţe
de gri, gri-verzui, gri-albăstrui sau brun. Uneori se pot observa indivizi cu melanism parţial
sau total. Modelul poate fi variabil şi în unele cazuri este caracter de subspecie (Mertens,
1947; Kabisch, 1999). În Dobrogea se pot întâlni destul de des indivizi ce prezintă două
dungi longitudinale, alb-gălbui, de lăţimea a doi solzi, aspect asimilat de unii autori cu
subspecia persa. În zona nucală apar două pete semilunare de culoare alb-gălbui până la
oranj, mărginite cu negru. De regulă prezintă un singur preocular şi trei sau patru
postoculare. Numărul supralabialelor este de şapte, însă ocazional se pot înregistra indivizi
cu opt sau nouă supralabiale. Juvenilii nu prezintă un pattern specific acestei clase de
365
________________________________________________________________________________________
vârstă. Deşi prezintă glande veninoase funcţionale (glande Duvernoy), şarpele de casă nu
prezintă pericol pentru om deoarece nu are aparat inoculator, iar veninul se varsă în esofag
unde, amestecat cu saliva, ajută la digerarea hranei.
Habitat
Poate fi găsit în habitate din apropierea apelor stagnante sau lin curgătoare. Habitatele
tipice includ lacuri şi bălţi cu vegetaţie acvatică, malurile acestora, mlaştini, păduri inundate,
zone umede de-a lungul coastelor mărilor europene şi chiar zone salmastre de estuar. Ocupă
şi ecosisteme acvatice artificiale cum ar fi eleştee, bazine piscicole etc. Poate fi găsit deseori
şi la distanţe mari de orice zonă umedă, cum ar fi ruine, podgorii, livezi, păduri, terasamente
de căi ferate. Uneori poate ajunge în habitate situate la 2000 metri altitudine, iar excepţional
a fost găsit la 3600 metri altitudine (Pleguezuelos et al., 2004).
Distribuţie
Şarpele de casă are o distribuţie foarte largă (Gasc et al., 1997; Kabisch, 1999).
Arealul său se întinde din Peninsula Iberică până în zona din apropierea Mării Caspice şi din
insulele egeene până în Scandinavia. În România şi Bulgaria este prezent aproape oriunde
are condiţii favorabile. Este prezent în Dobrogea şi de-a lungul litoralului.
Populaţii
Prezintă populaţii numeroase, densitatea indivizilor fiind mare. Specia poate fi
folosită în programele de monitoring folosind metoda marcării recapturării.
Şarpele de casă este un animal timid care va încerca întotdeauna să se refugieze în
adăpost sau în apă la cel mai mic semn de pericol. Deseori mimează moartea în încercarea
de a scăpa de agresori sau împroaşcă o secreţie urât mirositoare produsă de glandele
postanale (Malkmus, 1984). Înoată excelent şi poate rămâne sub apă peste 20 de minute.
366
________________________________________________________________________________________
Înoată cu capul şi partea dorsală a corpului deasupra apei. Este un şarpe diurn şi în cazul
adulţilor, prezintă un grad ridicat e fidelitate sub aspectul zonei pe care o ocupă un individ.
Juvenilii şi subadulţii duc însă o viaţă aproape nomadă în încercarea de a coloniza zone
propice. Obişnuieşte să se încălzească la soare în locuri deschise însă evită să se expună
vara, în miezul zilei. Juvenilii sunt vânaţi de o mare varietate de prădători începând cu ciori,
mierle, păsări de curte şi terminând cu peşti răpitori, arici, mustelide, mistreţi etc. Adulţii
cad adesea pradă păsărilor răpitoare şi păsărilor de baltă, bursuci, mistreţi şi chiar peştilor
răpitori de talie mare ca ştiuca sau somnul (Kabisch, 1978).
Vânează activ broaşte, mormoloci, mai rar peşti şi doar ocazional nevertebrate.
Perioada de hibernare depinde de latitudine şi se poate extinde până la 6 luni. De regulă, în
condiţiile climatice din Dobrogea intrarea în hibernare se produce la sfârşitul lui octombrie,
iar ieşirea se face la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie. Ieşirea din hibernare este
urmată de împerechere. Pentru aceasta, uneori, şerpii adulţi se adună în gheme mari alcătuite
din exemplare de ambele sexe. Uneori se înregistrează împerecheri de toamnă, în luna
septembrie şi octombrie (Kabisch, 1999). Femela depune opt până la 30 de ouă la sfârşitul
lui Iulie sau începutul lui August, ouă pe care le îngroapă sub grămezi de vegetaţie în
descompunere. Uneori, mai multe femele îngroapă ouăle în acelaşi loc. Eclozarea are loc
după opt-nouă săptămâni (Eckstein, 1993), iar puii măsoară la ieşirea din ou în jur de 18 cm.
Masculii devin maturi în al treilea an de viaţă sau când talia lor a ajuns la 40-50 cm, însă
femelele nu se împerechează mai devreme de vârsta de patru-cinci ani sau la o dimensiune
mai mică de 50-60 cm.

Specia suferă de pe urma distrugerii habitatelor, a uciderii directe sau provocate
accidental de vehicule. Specia este considerată nepericlitată sau vulnerabilă în întregul ei
areal. În România este considerată specie nepericlitată (Iftime, 2005). În Bulgaria, specia
este considerată, de asemenea, nepericlitată şi nu este protejată de nici o lege. Se impune
protejarea habitatelor specifice speciei.
367
________________________________________________________________________________________
Vipera ammodytes (montandoni)
Ro: Vipera cu corn dobrogeană En: Nose-horned viper Bu: Пепелянка
Este cea mai mare viperă din Europa Centrală şi de Est. Masculii pot depăşi 90 cm în
lungime (Heckes et al., 2005), în timp ce femelele pot ajunge la 70 cm. Subspecia
dobrogeană de viperă cu corn nu atinge însă aceste dimensiuni. De asemenea, dacă hrana
din habitatul ocupat este formată numai din artropode şi reptile, talia viperelor cu corn abia
depăşeşte 55 cm (Brodmann, 1987). Caracteristic pentru această viperă este prezenţa unui
apendice rostral, sub forma unui corn de consistenţă moale, acoperit cu solzi. Capul este
acoperit cu solzi mici, puternic carenaţi. Prezintă câte un scut mare, supraocular. Ochiul este
de dimensiuni medii şi prezintă pupilă verticală. Corpul este acoperit cu solzi puternic
carenaţi în număr de 21, ocazional 23, foarte rar 19 într-un şir, la mijlocul corpului. Prezintă
două rânduri de solzi suboculari, uneori un rând şi jumătate, foarte rar unul singur.
Supralabialele sunt în număr de 9 sau 10, rar 8,11. Scuturile parietale şi cel frontal sunt
fragmentate. Au 128-169 plăci ventrale şi 29-44 perechi de plăci subcodale (masculii) sau
22-35 (femelele). Culoarea de bază a corpului este extrem de variabilă şi parţial influenţată
de cea a substratului din habitat. La subspecia montandoni culoarea este în general cenuşie
sau cenuşiu-gălbuie. Desenul este reprezentat de o serie de romburi de culoare închisă care
prin unire formează un zig-zag ce poate fi continuu sau parţial întrerupt. Abdomenul este de
culoare cenuşie, cenuşiu-gălbui, cu numeroase puncte negre, mai ales în zona abdomenului
(Fuhn, 1969; Fuhn et Vancea, 1961). Parte ventrală a cozii este de culoare galben-verzui
(culoarea fisticului). Puii nou născuţi şi juvenilii au desenul mult mai contrastant (Arnold et
Burton, 1978).
368
________________________________________________________________________________________
Habitat
Ocupă pante pietroase cu vegetaţie arbustivă şi de acoperire, în general cu expoziţie
sudică sau vestică şi în care nu bat permanent vânturile. Este o specie considerată petrofilă.
În Dobrogea preferă liziera pădurilor şi aşa numitele canarale.
Distribuţie
Specia este larg răspândită în zona centrală şi de est, sud-est a Europei. Poate fi
întâlnită din nordul Italie, Austria, întreaga Peninsulă Balcanică. În România poate fi
întâlnită în Banat, parte de sud a Transilvaniei (subspecia ammodytes) şi Dobrogea
(subspecia montandoni). În Bulgaria se întâlnesc atât subspeciile ammodytes (partea de nord
est a ţării), cât şi montandoni (Dobrogea) care este prezentă şi în habitatele litorale.
Populaţii
Populaţiile viperei cu corn au fost destul de bine studiate (Heckes et al., 2005;
Tomović et Džukić, 2003; Gyöngivér et al., 1999; Török, 2000). Sunt şerpi relativ lenţi care
se camuflează foarte bine. La ora actuală, populaţiile subspeciei montandoni sunt slab
interconectate între ele sau chiar izolate total ca urmare a fragmentării habitatelor. Indivizii
se deplasează destul de puţin în teritoriu ceea ce face specia pretabilă la studii ce folosesc
metoda de marcare-recapturare.
Este un şarpe cu o viaţă secretivă. Deseori, când este deranjat dispare imediat în
ascunziş, uneori înainte ca intrusul sa ia act de prezenţa şarpelui. Este specie terestră, diurnă,
însă poate fi activă şi în orele crepusculului, atunci când temperatura a fost ridicată în timpul
zilei. Este foarte fidelă zonei din habitat şi de aceea, acelaşi exemplar poate fi găsit în mod
repetat în acelaşi loc. Când este deranjat, şarpele preferă tactica de intimidare, lăţindu-şi
capul şi emiţând un sâsâit puternic. Atacă doar ca ultimă tactică de apărare (Fuhn, 1969).
Vânează în ambuscadă. Se hrăneşte cu artropode, reptile şi rozătoare. Hibernează în medie
369
________________________________________________________________________________________
şase luni din an. Împerecherea are loc în aprilie-mai, fiind precedată de lupte între masculi.
Femela naşte după 100-120 de zile până la 20 de pui în funcţie de talia şi starea fiziologică a
femelei (Künzl, 1954; Biella, 1983).

Specia în ansamblu şi subspecia montandoni în particular suferă de pe urma
distrugerii şi fragmentării habitatelor specifice. La aceasta se adaugă continua persecuţie din
partea oamenilor, colectarea de specimene în vederea recoltării de venin sau pentru a fi
comercializate colecţionarilor sau fermelor de venin. Un rol important în diminuarea
numărului de exemplare de viperă cu corn îl joacă şi turismul necontrolat, dezvoltarea de
amenajări turistice şi religioase în habitate ce adăpostesc populaţii de vipere cu corn. În
Bulgaria populaţiile ambelor subspecii fac faţă aceloraşi ameninţări. La aceasta se mai
adaugă faptul că, anual, sunt colectate legal 2000-3000 de exemplare şi ilegal alte mii. De
multe ori cei care colectează ilegal, dezgroapă iarna viperele din hibernacule extrăgând din
habitat toate exemplarele fără discriminare. În România, este considerată specie periclitată
(Iftime, 2001, 2005). Este necesară conservarea habitatelor care adăpostesc această specie;
interzicerea sub orice formă a colectărilor. De asemenea este imperios necesar luarea unor
măsuri de natură a duce la refacerea populaţiilor de viperă cu corn dobrogeană, în acele
populaţii aflate în declin pronunţat. Este inclusă ca vulnerabilă în Listele Roşii ale Parcului
Naţional Munţii Măcinului (Torok et al., 2006). Este inclusă în anexa 4A (OUG 57/2007)
printre speciile ce necesită o protecţie strictă. În Bulgaria, Vipera ammodytes montandoni
este inclusă în anexa 4 a legii 77/2002, de implementare a Directivei Habitate. De asemenea,
taxonul este inclus în anexa 2 a Convenţiei de la Berna.
370
________________________________________________________________________________________
VII. AVIFAUNA ZONEI COSTIERE DINTRE CAPUL MIDIA

ŞI CAPUL KALIAKRA
7.1. Consideraţii generale
Zona costieră este o zonă de ecoton situată la frontiera dintre două grupuri majore de
ecosisteme: ecosistemele terestre şi ecosistemele acvatice. Datorită acestui fapt aici există o
gamă largă de habitate, cu limite de multe ori dificil de trasat. Acest lucru constituie un
element benefic pentru diversitatea specifică ridicată a păsărilor care trăiesc aici.
Habitatele costiere prezente între Capul Midia şi Capul Kaliakra sunt variate şi
alternează unele cu altele, oferind condiţii deosebite de viaţă populaţiilor de păsări.
Din păcate, zona costieră este influenţată din ce în ce mai mult de activităţile umane.
Oamenii au o mare preferinţă pentru zonele de coastă, dovadă fiind numărul mare de aşezări
litorale (oraşe şi staţiuni turistice) pe tot globul. Există un trafic important de mărfuri şi
persoane derulat prin intermediul a diverse mijloace de transport, atât terestre cât şi acvatice.
Sezonul cald al anului este rezervat turismului estival, factor deosebit de perturbator pentru
păsările care ar putea să cuibărească aici. Situaţia este valabilă, desigur şi pentru litoralul
românesc şi pentru cel bulgăresc.
Credem că varietatea habitatelor, împreună cu impactul antropic sunt factorii de bază
care determină diversitatea specifică a păsărilor din această zonă.
În zona costieră dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra pot fi întâlnite urmatoarele
tipuri de habitate, locuri de hrănire, refugiu şi cuibărit pentru păsări:
371
________________________________________________________________________________________
• Marea Neagră. Este vorba de suprafaţa de apă a mării situată în apropierea

ţărmului. Aici pot găsi adăpost specii de păsări bune înotătoare sau bune zburătoare,
aparţinând ordinelor Gaviiformes, Podicipediformes, Anseriformes, Charadriiformes şi
specia Fulica atra. Desigur, acesta nu este un loc de reproducere, ci este doar un loc de
odihnă şi hrănire.
• Plaja marină. Există o serie întreagă de plaje în zona studiată. Ele sunt locuri bune
de hrănire şi staţionare pentru speciile de Charadriiformes (pescăruşi, chire etc.). Ar fi
trebuit să fie şi locuri bune de cuibărit pentru aceste specii, dar din cauza turiştilor şi a
diferitelor activităţi antropice, practic, plajele nu pot fi folosite pentru cuibărit.
• Falezele argiloase. Aceste faleze sa găsesc în special în zona costieră românească
(faleza dintre Tuzla şi Costineşti, faleza dintre 2 Mai şi Vama Veche) dar şi pe litoralul
bulgăresc (între Durankulak şi Capul Shabla). Acestea sunt zone mai puţin afectate de
influenţele antropice şi încă mai pot constitui locuri bune de cuibărit pentru specii cum ar fi
Falco tinnunculus, Coracias garrulus, Merops apiaster, Sturnus vulgaris, Passer montanus.
Falezele argiloase sunt habitate importante pentru păsările care trebuiesc protejate.
• Falezele stâncoase. Acest gen de faleze nu există în România, ci doar în Bulgaria,
la Kamen Bryag (în zona ariei protejate Yailata), la Rusalka şi Capul Kaliakra. Sunt faleze
înalte (50-60 metri), puţin practicabile oamenilor. Din acest motiv, acestea sunt locuri
favorite de cuibărit pentru câteva specii de păsări cum ar fi Oenanthe pleshanka, larg
răspândită înacest tip de habitat.
• Stepele costiere. Dacă în România acest habitat aproape că nu mai există în zona
costieră datorită agresiunii antropice, în Bulgaria încă se păstrează zone de stepă în
apropierea falezelor, la Kamen Bryag - Yailata, Rusalka, Bolata şi Capul Kaliakra. Aici
cuibăresc păsări caracteristice zonelor deschise, cum ar fi Burhinus oedicnemus,
Melanocorypha calandra, Alauda arvensis, Lanius collurio, Lanius minor, Anthus
campestris, Motacilla alba, Passer montanus etc.
372
________________________________________________________________________________________
• Lacurile litorale. Mai mult sau mai puţin influenţate de activitatea oamenilor,
lacurile sunt excelente habitate pentru o gamă largă de specii de păsări acvatice. Practic, aici
se întâlnesc mai multe ecosisteme, de la plaje, stufărişuri, suprafeţe cu luciu de apă sau
tufărişuri de mal, locuri bune pentru cuibăritul, popasul şi hrănirea păsărilor. Există multe
lacuri situate în imediata vecinătate a litoralului, atât în România, cât şi în Bulgaria.
• Zonele împădurite. Astfel de zone de silvostepă cu păduri şi tufărişuri pot fi
întâlnite mai ales în zona costieră bulgărească, pe panta uşoară a falezelor de la Rusalka sau
pe platoul calcaros de la Kamen Bryag. În zona costieră românească zonele împădurite sunt
slab reprezentate, prezente în apropierea staţiunii Neptun (pădurea Comorova). Tufărişuri
termofile pot fi întâlnite în zona Lacurilor Mangalia şi Limanu. La acestea se adaugă
perdelele forestiere şi cele de protecţie, prezente mai ales la marginea drumurilor şi a
culturilor agricole, habitate ideale pentru o gamă largă de păsărele (Passeriformes). De
obicei aceste zone nu constituie locuri de cuibărit, dar în timpul migraţiei şi în anotimpul
rece sunt bune refugii pentru multe specii de păsări.
• Habitate antropizate. Aici se pot întâlni specii de păsări caracteristice localităţilor
şi porturilor. Sunt habitate importante, mai ales că unele specii au trecut destul de recent la
cucerirea acestui nou teritoriu, cum a ar fi Larus cachinnans, specie cuibăritoare în oraşele
de pe litoralul românesc.
Desigur, zonele umede sunt prioritare şi au cea mai mare importanţă pentru păsările
din zonă. Iar dacă aceste zone se află situate pe trasee de migraţie, bogaţia în specii şi
efective este şi mai mare. Acesta este cazul şi pentru litoralul vestic al Mării Negre. În
România şi Bulgaria, pe lângă plajele, falezele şi apele Mării Negre, există şi un mare numar
de lacuri litorale, care contribuie la lărgirea ofertei de habitate pentru păsările acvatice.
În cele ce urmează, ne vom referi în special la păsările acvatice (non-passeriformes)
caracteristice acestor zone umede.
373
________________________________________________________________________________________
În România, observaţiile asupra păsărilor de pe mare au fost efectuate în localităţile

Vadu, Corbu, Năvodari, Constanţa, Eforie Sud, Mangalia, Vama Veche, alte observaţii fiind
făcute pe lacurile Taşaul, Siutghiol, Techirghiol, Mangalia şi în Mlaştina Hergheliei.
În Bulgaria, observaţiile au fost efectuate la Durankulak, Krapets, Shabla, Kamen
Bryag-Yailata, Rusalka şi Capul Kaliakra. La Durankulak şi Shabla au fost realizate
observaţii atât în zona plajelor cât şi a lacurilor. Datele au fost obţinute în perioada aprilie-
octombrie 2008. Au fost parcurse transecte pe malul mării sau pe malurile lacurilor,
încercandu-se identificarea speciilor de păsări observate şi estimarea efectivelor acestora.
Au fost folosite următoarele materiale şi determinatoare de specii: Brunn et al., 1999;
Munteanu, 1998; Peterson et al., 1989; Svensson et al., 2000.
7.2. Migrarea şi iernarea păsărilor în zona costieră vestică a Mării Negre
Ţărmul vestic al Mării Negre constituie locul pe unde trec rute importante de migraţie
ale păsărilor. Aici se întâlnesc căile de migraţie pontice şi sarmatice, ceea ce determină
diversitatea ridicată a păsărilor. Atât coasta bulgărească, cât şi cea românească, sunt
tranzitate de un mare număr de păsări, în special păsări acvatice, dar şi păsărele
(Passeriformes) şi păsări de pradă (Falconiformes). Majoritatea speciilor de păsări
migratoare din Delta Dunării urmează acestă cale. Păsările care cuibăresc în nord-estul
Europei şi chiar în nord-vestul Asiei zboară, în majoritatea cazurilor, tot de-a lungul
ţărmului vestic al Mării Negre.
Acest lucru face ca fauna de păsări din zona costieră a Bulgariei şi a României sa fie
deosebit de bogată. Din acest motiv, existenţa locurilor de popas, de odihnă şi de hrănire,
pentru păsări este deosebit de importantă pentru supravieţuirea acestora. Menţionăm în acest
sens zonele umede Lacul Techirghiol (Bănică, 1996) şi Mlaştina Hergheliei (din România),
Lacul Durankulak şi Lacul Shabla (din Bulgaria).
374
________________________________________________________________________________________
Există multe specii acvatice care vin din nordul Europei şi din nordul Asiei sa ierneze
în zonele umede de pe ţărmurile Dobrogei (atât în România cât şi în Bulgaria). Acest fapt
sporeşte diversitatea ornitofaunei din zona costieră (Munteanu et al., 1989). Exemplul cel
mai bun, credem că este constituit de gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis), pentru care
Dobrogea este principalul loc de iernare.
Pentru a arăta importanţa deosebită a acestei zone pentru păsările acvatice care
iernează aici, trebuie sa menţionăm că efectivele speciilor din ordinele Gaviiformes,
Podicipediformes, Pelecaniformes, Ciconiiformes, Anseriformes, Gruiformes şi
Charadriiformes, se pot ridica la aproape un milion de exemplare.
Observăm că diversitatea habitatelor, migraţia şi iernarea avifaunei fac din zona
costieră a României şi Bulgariei, o arie preferată de multe specii de păsări.
7.3. Impactul antropic asupra păsărilor din zona litorală
Deşi zona litorală este un loc preferat de către păsări, factorul antropic restrânge serios
răspândirea acestora. Din păcate, marile aglomerări urbane de pe malul apelor au contribuit
în mod decisiv la alungarea păsărilor din aceste zone. Aşa se face că păsările de pe litoral şi-
au văzut habitatul din ce în ce mai restrâns. În această privinţă, există o serie de diferenţe
între ţărmul românesc şi cel bulgăresc al Dobrogei.
În timp ce ţărmul românesc dintre Capul Midia şi Vama Veche este invadat şi chiar
sufocat de construcţii, litoralul bulgăresc dintre Durankulak şi Capul Kaliakra este mai puţin
afectat de activităţile umane.
Acest lucru ne face să speram că măcar această zonă a litoralului vestic al Mării Negre
va putea fi protejată în viitor în beneficiul populaţiilor de păsări care tranzitează an de an
zona Dobrogei.
375
________________________________________________________________________________________
În zonele umede de pe litoralul nordic bulgăresc, unele păsări încă mai cuibăresc în
bune condiţii ; este situaţia fericită a coloniei de cuibărit a cormoranilor mari
(Phalacrocorax carbo sinensis) de la Durankulak.
În România, lacurile litorale sunt folosite drept ferme piscicole (cu o singura excepţie
– Mlaştina Hergheliei (Bănică, 2000). Exploatarea resurselor piscicole duce la apariţia unui
conflict între piscicultori şi păsările ihtiofage. Deranjul provocat de personalul fermelor
poate influenţa majoritatea speciilor de păsări. Lacurile sunt folosite în timpul verii şi de
turişti, fapt care contribuie la perturbarea suplimentară a populaţiilor de păsări.
7.4. Conspectul speciilor de păsări din zona costieră

Pe baza observaţiilor pe teren din zona costieră românească sudică şi cea bulgărească
nordică, au fost realizate liste de specii (Tab. 10 şi Tab. 11), ce stau la baza unor consideraţii
comparative asupra avifaunei din România şi Bulgaria costieră.
Tab. 10 - Specii de păsări observate pe coasta nordică a Bulgariei (2008)
Nr. Denumire ştiinţifică Denumire în limba Denumire în

crt. engleză limba română
1. Gavia arctica (Linnaeus) Black-throated Diver Cufundar polar
2. Podiceps cristatus (Linnaeus) Great Crested Grebe Corcodel mare
3. Phalacrocorax carbo sinensis Cormorant Cormoran mare

(Linnaeus)
4. Phalacrocorax aristotelis Shag Cormoran moţat

(Linnaeus)
376
________________________________________________________________________________________
5. Phalacrocorax pygmaeus (Pallas) Pygmy Cormorant Cormoran mic
6. Botaurus stellaris (Linnaeus) Bittern Buhai de baltă
7. Ixobrychus minutus (Linnaeus) Little Bittern Stârc pitic
8. Nycticorax nycticorax (Linnaeus) Night-Heron Stârc de noapte
9. Ardeola ralloides (Scopoli) Squacco Heron Stârc galben
10. Egretta garzetta (Linnaeus) Little Egret Egretă mică
11. Casmerodius albus (Linnaeus) Great White Egret Egretă mare
12. Ardea cinerea Linnaeus Grey Heron Stârc cenuşiu
13. Ardea purpurea Linnaeus Purple Heron Stârc roşu
14. Ciconia nigra (Linnaeus) Black Stork Barză neagră
15. Ciconia ciconia (Linnaeus) White Stork Barză alba
16. Platalea leucorodia Linnaeus Spoonbill Lopătar
17. Cygnus olor (Gmelin) Mute Swan Lebadă de vară
18. Tadorna tadorna (Linnaeus) Shelduck Călifar alb
19. Anas strepera Linnaeus Gadwall Raţă pestriţă
20. Anas platyrhynchos Linnaeus Mallard Raţă mare
21. Anas querquedula Linnaeus Garganey Raţă cârâitoare
22. Anas clypeata Linnaeus Shoveler Raţă lingurar
23. Aythya nyroca (Guldenstadt) Ferruginous Duck Raţă roşie
24. Circus aeruginosus (Linnaeus) Marsh Harrier Herete de stuf
25. Accipiter nisus (Linnaeus) Sparrowhawk Uliu păsărar
26. Buteo buteo (Linnaeus) Common Buzzard Şorecar comun
27. Buteo rufinus (Cretzschmar) Long-legged Buzzard Şorecar mare
377
________________________________________________________________________________________
28. Falco tinnunculus Linnaeus Kestrel Vânturel roşu
29. Falco vespertinus Linnaeus Red-footed Falcon Vânturel de seară
30. Falco subbuteo Linnaeus Hobby Şoimul

rândunelelor
31. Coturnix coturnix (Linnaeus) Quail Prepeliţă
32. Phasianus colchicus Linnaeus Pheasant Fazan
33. Gallinula chloropus (Linnaeus) Moorhen Găinuşă de baltă
34. Fulica atra Linnaeus Coot Lişiţă
35. Haematopus ostralegus Linnaeus Oystercatcher Scoicar
36. Himantopus himantopus Black-winged Stilt Cătăligă

(Linnaeus)
37. Recurvirostra avosetta Linnaeus Avocet Ciocîntors
38. Burhinus oedicnemus (Linnaeus) Stone Curlew Pasărea ogorului
39. Glareola pratincola (Linnaeus) Collared Pratincole Ciovlică ruginie
40. Charadrius dubius Scopoli Little Ringed Plover Prundăraş gulerat

mic
41. Pluvialis squatarola (Linnaeus) Grey Plover Ploier argintiu
42. Vanellus vanellus (Linnaeus) Lapwing Nagâţ
43. Calidris ferruginea (Pontoppidan) Curlew Sandpiper Fugaci roşcat
44. Calidris alpina (Linnaeus) Dunlin Fugaci de ţarm
45. Tringa erythropus (Pallas) Spotted Redshank Fluierar negru
46. Tringa totanus (Linnaeus) Redshank Fluierar cu

picioare roşii
47. Tringa ochropus Linnaeus Green Sandpiper Fluierar de zăvoi
48. Tringa glareola Linnaeus Wood Sandpiper Fluierar de mlaştină
378
________________________________________________________________________________________
49. Larus melanocephalus Temminck Mediterranean Gull Pescăruş cu cap

negru
50. Larus minutus Pallas Little Gull Pescăruş mic
51. Larus ridibundus Linnaeus Black-headed Gull Pescăruş râzător
52. Larus genei Breme Slender-billed Gull Pescăruş rozalb
53. Larus cachinnans Pallas Yellow-legged Gull Pescăruş argintiu
54. Gelochelidon nilotica (Gmelin) Gull-billed Tern Pescăriţa râzătoare
55. Sterna sandvicensis Latham Sandwich Tern Chiră de mare
56. Sterna hirundo Linnaeus Common Tern Chiră de balta
57. Chlidonias hybridus (Palllas) Whiskered Tern Chirighiţă cu

obraji albi
58. Chlidonias niger (Linnaeus) Black Tern Chirighiţă neagră
59. Chlidonias leucopterus White-winged Black Chirighiţă cu aripi

(Temminck) Tern albe
60. Bubo bubo (Linnaeus) Eagle Owl Bufniţă
61. Streptopelia decaocto Collared Dove Guguştiuc

(Frivaldszky)
62. Streptopelia turtur (Linnaeus) Turtle Dove Turturică
63. Cuculus canorus Linnaeus Cuckoo Cuc
64. Caprimulgus europaeus Linnaeus Nightjar Caprimulg
65. Apus apus (Linnaeus) Swift Drepnea neagră
66. Apus melba (Linnaeus) Alpine Swift Drepnea mare
67. Merops apiaster Linnaeus Bee-eater Prigorie
68. Coracias garrulus Linnaeus Roller Dumbraveancă
69. Upupa epops Linnaeus Hoopoe Pupăză
379
________________________________________________________________________________________
70. Dendrocopos syriacus (Hemprich Syrian Woodpecker Cocănitoare de

et Ehrenberg) grădini
71. Melanocorypha calandra Calandra Lark Ciocârlie de

(Linnaeus) bărăgan
72. Galerida cristata (Linnaeus) Crested Lark Ciocârlan
73. Alauda arvensis Linnaeus Skylark Ciocârlie de câmp
74. Riparia riparia (Linnaeus) Sand Martin Lăstun de mal
75. Hirundo rustica Linnaeus Swallow Rândunică
76. Hirundo daurica Linnaeus Red-rumped Swalow Rândunică roşcată
77. Delichon urbica (Linnaeus) House Martin Lăstun de casă
78. Anthus campestris (Linnaeus) Tawny Pipit Fâsă de câmp
79. Anthus spinoletta (Linnaeus) Water Pipit Fâsă de munte
80. Motacilla flava flava Linnaeus Blue-headed Wagtail Codobatură

galbenă
81. Motacilla flava feldegg Black-headed Codobatură cu cap

Michahellis Wagtail galben
82. Motacilla alba Linnaeus White Wagtail Codobatură albă
83. Luscinia luscinia (Linnaeus) Thrush Nightingale Privighetoare de

zăvoi
84. Phoenicurus phoenicurus Redstart Codroş de padure

(Linnaeus)
85. Saxicola rubetra (Linnaeus) Whinchat Mărăcinar negru
86. Oenanthe oenanthe (Linnaeus) Wheatear Pietrar sur
87. Oenanthe pleschanka (Lepechin) Pied Wheatear Pietrar negru
88. Turdus merula Linnaeus Blackbird Mierlă
89. Acrocephalus shoenobaenus (L.) Sedge Warbler Lăcar mic
380
________________________________________________________________________________________
90. Acrocephalus scirpaceus Reed Warbler Lăcar de stuf

(Hermann)
91. Acrocephalus arundinaceus Great Reed Warbler Lăcar mare

(Linnaeus)
92. Hippolais pallida (Hemprich et Olivaceous Warbler Frunzariţă cenuşie

Ehrenberg)
93. Sylvya communis Latham Whitethroat Silvie de câmpie
94. Sylvya atricapilla (Linnaeus) Blackcap Silvie cu cap

negru
95. Phylloscopus sibilatrix Wood Warbler Pitulice sfârâitoare

(Bechstein)
96. Phylloscopus collybita (Vieillot) Chiffchaff Pitulice mică
97. Phylloscopus trochilus (Linnaeus) Willow Warbler Pitulice

fluierătoare
98. Muscicapa striata (Pallas) Spotted Flycatcher Muscar sur
99. Parus palustris Linnaeus Marsh Tit Piţigoi sur
100. Parus major Linnaeus Great Tit Piţigoi mare
101. Sitta europaea Linnaeus Nuthach Ţiclean
102. Oriolus oriolus (Linnaeus) Golden Oriole Grangur
103. Lanius collurio Linnaeus Red-bached Shrike Sfrâncioc roşiatic
104. Lanius minor Gmelin Lesser Grey Shrike Sfrâncioc cu

frunte neagră
105. Garrulus glandarius (Linnaeus) Jay Gaiţă
106. Pica pica (Linnaeus) Magpie Coţofană
107. Corvus monedula Linnaeus Jackdaw Stăncuţă
108. Corvus frugilegus Linnaeus Rook Cioară de

semănătură
381
________________________________________________________________________________________
109. Corvus corone cornix Linnaeus Hooded Crow Cioară grivă
110. Sturnus vulgaris Linnaeus Starling Graur
111. Sturnus roseus (Linnaeus) Rose-coloured Lăcustar

Starling
112. Passer domesticus (Linnaeus) House Sparrow Vrabie de casă
113. Passer hispaniolensis (Temminck) Spanish Sparrow Vrabie negricioasă
114. Passer montanus (Linnaeus) Tree Sparrow Vrabie de câmp
115. Carduelis chloris (Linnaeus) Greenfinch Florinte
116. Carduelis carduelis (Linnaeus) Goldfinch Sticlete
117. Carduelis cannabina (Linnaeus) Linnet Cânepar
118. Emberiza citrinella Linnaeus Yellowhammer Presură galbenă
119. Emberiza schoeniclus (Linnaeus) Reed Bunting Presură de stuf
120. Emberiza melanocephala Scopoli Black-headed Presură cu cap

Bunting negru
121. Miliaria calandra (Linnaeus) Corn Bunting Presură sură
Tab. 11 - Specii de păsări observate pe litoralul sudic românesc (2008)
Nr./ Denumire ştiinţifică Denumire în limba Denumire în

Crt engleză limba română
1. Tachybaptus ruficollis (Pallas) Little Grebe Corcodel mic
2. Podiceps cristatus (Linnaeus) Great Crested Grebe Corcodel mare
3. Podiceps grisegena (Boddaert) Red-necked Grebe Corcodel cu gât

roşu
382
________________________________________________________________________________________
4. Podiceps nigricollis C.L.Brehm Black-necked Grebe Corcodel cu gât

negru

(Linnaeus)
7. Pelecanus onocrotalus Linnaeus White Pelican Pelican comun
8. Pelecanus crispus Bruch Dalmatian Pelican Pelican creţ
15. Ardea cinerea Linnaeus Grey Heron Stârc cenuşiu
17. Ciconia ciconia (Linnaeus) White Stork Barză
18. Plegadis falcinellus (Linnaeus) Glossy Ibis Tigănuş
20. Cygnus olor (Gmelin) Mute Swan Lebădă de vară
21. Anser anser (Linnaeus) Greylag Goose Gâscă de vară
22. Tadorna tadorna (Linnaeus) Shelduck Călifar alb
23. Anas strepera Linnaeus Gadwall Raţă pestriţă
24. Anas crecca Linnaeus Teal Raţă mică
25. Anas platyrhynchos Linnaeus Mallard Raţă mare
383
________________________________________________________________________________________
26. Anas querquedula Linnaeus Garganey Rata caraitoare
27. Anas clypeata Linnaeus Shoveler Raţă lingurar
28. Netta rufina (Pallas) Red-crested Pochard Raţă cu ciuf
29. Aythya ferina (Linnaeus) Pochard Raţă cu cap

castaniu
31. Haliaeetus albicilla (Linnaeus) White-tailed Eagle Codalb
33. Circus macrourus (Gmelin) Pallid Harrier Herete alb
34. Circus pygargus (Linnaeus) Montagu’s Harrier Herete sur
36. Buteo rufinus (Cretzschmar) Long-legged Buzzard Şorecar mare
37. Aquila pomarina C. L. Brehm Lesser Spotted Eagle Acvilă ţipătoare

mică
38. Aquila clanga Pallas Spotted Eagle Acvilă ţipătoare

mare
39. Hieraaetus pennatus (Gmelin) Booted Eagle Acvila mică
40. Falco tinnunculus Linnaeus Kestrel Vânturel roşu
41. Falco vespertinus Linnaeus Red-footed Falcon Vânturel de seară
42. Falco subbuteo Linnaeus Hobby Şoimul

rândunelelor
43. Perdix perdix (Linnaeus) Grey Partridge Potârniche
44. Coturnix coturnix (Linnaeus) Quail Prepeliţă
45. Phasianus colchicus Linnaeus Pheasant Fazan
46. Rallus aquaticus Linnaeus Water Rail Cârstel de baltă
384
________________________________________________________________________________________
47. Porzana porzana (Linnaeus) Spotted Crake Creştet pestriţ
48. Porzana parva (Scopoli) Little crake Creştet cenuşiu
49. Gallinula chloropus (Linnaeus) Moorhen Găinuşă de baltă
50. Fulica atra Linnaeus Coot Lişiţă
52. Himantopus himantopus Black-winged Stilt Cataligă

(Linnaeus)
53. Recurvirostra avosetta Linnaeus Avocet Ciocîntors
54. Burhinus oedicnemus (Linnaeus Stone Curlew Pasărea ogorului
55. Glareola pratincola (Linnaeus) Collared Pratincole Ciovlică ruginie
56. Charadrius dubius Scopoli Little Ringed Plover Prundăraş gulerat

mic
57. Charadrius alexandrinus Kentish Plover Prundăraş de

Linnaeus sărătură
58. Vanellus vanellus (Linnaeus) Lapwing Nagâţ
59. Gallinago gallinago (Linnaeus) Snipe Becatină comună
60. Limosa limosa (Linnaeus) Black-tailed Godwit Sitar de mal
61. Numenius arquata (Linnaeus) Curlew Culic mare
62. Tringa erythropus (Pallas) Spotted Redshank Fluierar negru
63. Tringa totanus (Linnaeus) Redshank Fluierar cu

picioare roşii
64. Tringa stagnatilis (Bechstein) Marsh Sandpiper Fluierar de lac
65. Tringa ochropus Linnaeus Green Sandpiper Fluierar de zăvoi
66. Actitis hypoleucos (Linnaeus) Common Sandpiper Fluierar de munte
67. Larus melanocephalus Mediterranean Gull Pescăruş cu cap
385
________________________________________________________________________________________
Temminck negru
68. Larus minutus Pallas Little Gull Pescăruş mic
69. Larus ridibundus Linnaeus Black-headed Gull Pescăruş râzător
70. Larus genei Breme Slender-billed Gull Pescarus rozalb
71. Larus cachinnans Pallas Yellow-legged Gull Pescăruş argintiu
72. Gelochelidon nilotica (Gmelin) Gull-billed Tern Pescarita razatoare
73. Sterna caspia Pallas Caspian Tern Pescăriţă mare
75. Sterna hirundo Linnaeus Common Tern Chiră de balta
76. Sterna albifrons Pallas Little Tern Chiră mică
77. Chlidonias hybridus (Pallas) Whiskered Tern Chirighiţă cu

obraji albi
79. Chlidonias leucopterus White-winged Black Chirighiţă cu aripi

(Temminck) Tern albe
80. Streptopelia decaocto Collared Dove Guguştiuc

(Frivaldszky)
81. Streptopelia turtur (Linnaeus) Turtle Dove Turturică
82. Cuculus canorus Linnaeus Cuckoo Cuc
83. Athene noctua (Scopoli) Little Owl Cucuvea
84. Asio otus (Linnaeus) Long-eared Owl Ciuf de pădure
86. Apus apus (Linnaeus) Swift Drepnea neagră
87. Alcedo atthis Linnaeus Kingfisher Pescăruş albastru
88. Merops apiaster Linnaeus Bee-eater Prigorie
386
________________________________________________________________________________________
89. Coracias garrulus Linnaeus Roller Dumbrăveancă
90. Upupa epops Linnaeus Hoopoe Pupăză
91. Dendrocopos major (Linnaeus) Great Spotted Ciocanitoare

Woodpecker pestrita mare
92. Dendrocopos syriacus (Hemprich Syrian Woodpecker Ciocănitoare de

et Ehrenberg) grădini

94. Galerida cristata (Linnaeus) Crested Lark Ciocârlan
95. Lullula arborea (Linnaeus) Woodlark Ciocârlie de

pădure
96. Alauda arvensis Linnaeus Skylark Ciocârlie de câmp
97. Riparia riparia (Linnaeus) Sand Martin Lăstun de mal
98. Hirundo rustica Linnaeus Swalow Rândunică
99. Delichon urbica (Linnaeus) House Martin Lăstun de casă
101. Motacilla flava flava Linnaeus Blue-headed Wagtail Codobatură

galbenă
102. Motacilla alba Linnaeus White Wagtail Codobatură

galbenă
103. Troglodytes troglodytes Wren Ochiuboului

(Linnaeus)
104. Erithacus rubecula (Linnaeus) Robin Macaleandru
105. Luscinia luscinia (Linnaeus) Thrush Nightingale Privighetoare de

zăvoi
106. Luscinia megarhynchos C.L. Nightingale Privighetoare

Brehm roşcată
387
________________________________________________________________________________________
107. Phoenicurus ochruros (Gmelin) Black Redstart Codros de munte
108. Phoenicurus phoenicurus Redstart Codros de pădure

(Linnaeus)
109. Saxicola rubetra (Linnaeus) Whinchat Mărăcinar mare
110. Saxicola torquata (Linnaeus) Stonechat Mărăcinar negru
111. Oenanthe isabellina (Temminck) Isabelline Wheatear Pietrar răsăritean
112. Oenanthe oenanthe (Linnaeus) Wheatear Pietrar sur
113. Turdus merula Linnaeus Blackbird Mierla
114. Acrocephalus agricola (Jerdon) Paddyfield Warbler Lăcar răsăritean
115. Acrocephalus palustris Marsh Warbler Lăcar de mlaştină

(Bechstein)
116. Acrocephalus scirpaceus Reed Warbler Lăcar de stuf

(Hermann)
117. Acrocephalus arundinaceus Great Reed Warbler Lacar mare

(Linnaeus)
118. Hippolais pallida (Hemprich et Olivaceous Warbler Frunzăriţă cenuşie

Ehrenberg)
119. Sylvia nisoria (Bechstein) Barred Warbler Silvie porumbacă
120. Sylvia curruca (Linnaeus) Lesser Whitethroat Silvie mică
121. Sylvia communis Latham Whitethroat Silvie de câmpie
122. Sylvia borin (Boddaert) Garden Warbler Silvie de zăvoi
123. Sylvia atricapilla (Linnaeus) Blackcap Silvie cu cap

negru
124. Phylloscopus collybita (Vieillot) Chiffchaff Pitulice mică
125. Phylloscopus trochilus Willow Warbler Pitulice

(Linnaeus) fluierătoare
388
________________________________________________________________________________________
126. Muscicapa striata (Pallas) Spotted Flycatcher Muscar sur
127. Ficedula albicollis (Temminck) Collared Flycatcher Muscar gulerat
128. Panurus biarmicus (Linnaeus) Bearded Tit Piţigoi de stuf
129. Parus palustris Linnaeus Marsh Tit Piţigoi sur
130. Parus caeruleus Linnaeus Blue Tit Piţigoi albastru
131. Parus major Linnaeus Great Tit Piţigoi mare
132. Certhia brachydactyila Short-toed Cojoaica cu

C.L.Brehm Treecreeper degete scurte
133. Oriolus oriolus (Linnaeus) Golden Oriole Grangur
134. Lanius collurio Linnaeus Red-backed Shrike Sfrâncioc roşiatic
135. Lanius minor Gmelin Lesser Grey Shrike Sfrâncioc cu

frunte neagră
136. Garrulus glandarius (Linnaeus) Jay Gaiţă
137. Pica pica (Linnaeus) Magpie Coţofană
138. Corvus monedula Linnaeus Jackdaw Stăncuţă
139. Corvus frugilegus Linnaeus Rook Cioară de

semănătură
140. Corvus corone cornix Linaeus Hooded Crow Cioară grivă
141. Sturnus vulgaris Linnaeus Starling Graur
142. Sturnus roseus (Linnaeus) Rose-coloured Lăcustar

Starling
143. Passer domesticus (Linnaeus) House Sparrow Vrabie de casă
144. Passer hispaniolensis Spanish Sparrow Vrabie negricioasă

(Temminck)
145. Passer montanus (Linnaeus) Tree Sparrow Vrabie de câmp
389
________________________________________________________________________________________
146. Fringilla coelebs Linnaeus Chaffinch Cinteză
147. Carduelis chloris (Linnaeus) Greenfinch Florinte
148. Carduelis carduelis (Linnaeus) Goldfinch Sticlete
149. Carduelis cannabina (Linnaeus) Linnet Cânepar
150. Emberiza citrinella Linnaeus Yellowhammer Presură galbenă
151. Emberiza hortulana Linnaeus Ortolan Presură de gradină
152. Emberiza schoeniclus (Linnaeus) Reed Bunting Presură de stuf
153. Miliaria calandra (Linnaeus) Corn Buntng Presură sură
După cum rezultă din tabelele 10 şi 11, în perioada de studiu (aprilie – august 2008)
au fost identificate 172 de specii de păsări pe litoralul dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra.
În zona costieră românească sudică (Cap Midia - Vama Veche), au fost observate 153 specii
de păsări iar în cea bulgărească (Durankulak - Cap Kaliakra), 121 specii de păsări.
Un număr de 42 specii de păsări au fost observate numai pe litoralul românesc, în
timp ce 19 specii de păsări, numai pe litoralul bulgăresc.
Deoarece o mare parte a timpului a fost alocată observaţiilor din zona litorală
românească, este firesc ca numărul de specii identificate aici să fie mai mare decât cel din
Bulgaria. Majoritatea speciilor apar însă şi de o parte şi de alta a zonei de graniţă, deoarece
culoarul de migraţie urmează atât coasta românească cât şi cea bulgărească. Specii precum
Tachybaptus ruficollis, Podiceps griseigena, Podiceps nigricollis sau Gallinago gallinago,
Limosa limosa, Numenius arquata, Charadrius alexandrinus, identificate pe coasta
românească, vor trece cu siguranţă în timpul migraţiei şi pe litoralul bulgăresc.
Acest lucru este valabil şi pentru câteva specii de păsări din Bulgaria , cum ar fi Gavia
arctica, Buteo buteo, Burhinus oedicnemus, Pluvialis squatarola, Tringa glareola,
Caprimulgus europaeus, Acrocephalus shoenobaenus, care au fost identificate pe litoralul
românesc în anii anteriori, dar nu au fost observate în perioada de studiu.
390
________________________________________________________________________________________
Există totuşi, unele diferenţe în compoziţia avifaunelor din cele două ţari – ne referim
desigur numai la zona litorală. Acestea se datorează în special existenţei unor ecosisteme
diferite şi a gradului diferit prin care se manifestă impactul antropic. În zona costieră
românească apar şi în timpul verii câteva specii de păsări acvatice, sosite din teritoriile de
cuibărit din Delta Dunării şi din lagunele Razelm – Sinoe, pe care nu am reuşit să le
identificăm pe litoralul bulgăresc: Pelecanus onocrotalus, Pelecanus crispus, Plegadis
falcinellus şi Anser anser.
De asemenea, numărul de specii de păsări răpitoare (Falconiformes) este sensibil mai
mare în România (12 specii) comparativ cu Bulgaria (7 specii).
Datorită apropierii de vastele zone umede din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării,
partea nordică a zonei de studiu pare să fie mai bogată în specii decât partea sudică.
Ecosistemele falezelor stâncoase din Bulgaria şi lipsa impactului antropic favorizează
prezenţa unor specii pe care nu le putem vedea în prezent pe litoralul românesc. Una dintre
aceste specii este şi Phalacocorax aristotelis (cormoranul moţat). Această specie am
întâlnit-o numai pe mare şi pe falezele marine de la Capul Kaliakra, Bolata şi Rusalka.
Specia preferă marea şi falezele stâncoase şi nu apare decât accidental pe litoralul românesc.
Motivul este lipsa falezelor stâncoase şi impactul antropic pronunţat de pe coasta
româneasacă. Cormoranul moţat încă mai cuibăreşte în zona falezelor stâncoase bulgăreşti
în câteva zeci de perechi.
O altă specie care nu se află pe litoralul românesc este Apus melba (drepneaua mare).
Această pasăre am întâlnit-o în perioada de studiu numai la Kavarna, Bolata şi Capul
Kaliakra. Colonie de cuibărit există la Kavarna pe peretele dinspre mare al spectaculosului
Deal Cerahman (10 – 12 perechi).
O rândunică rară în Romania este şi Hirundo daurica (rândunica roşcată) întalnită în
zona de studiu la Kamen Bryag -Yailata, Rusalka şi în special în canionul de la Bolata unde
probabil că şi cuibăreşte. Lipsa pereţilor stâncoşi în care pasărea sa cuibărească face ca
arealul acesteia să se oprească înainte de frontiera româno-bulgară.
391
________________________________________________________________________________________
Oenanthe pleshanka (pietrarul negru) este întalnit frecvent pe falezele marine

stâncoase din Bulgaria: Yailata, Rusalka, Bolata şi Capul Kaliakra, unde este şi pasăre
cuibăritoare. Această specie lipseşte însă pe litoralul românesc.
O altă specie care se poate întâlni frecvent în zona lacului Durankulak şi a lacului
Shabla este Passer hispaniolensis (vrabia negricioasă). Dacă în aceste zone specia este
frecventă (cuibăreşte în împrejurimile lacurilor) şi reprezentată printr-un număr mai mare de
indivizi decât Passer montanus (vrabia de câmp) şi Passer domesticus (vrabia de casă),
dincolo de frontiera româno-bulgară situaţia este inversă. Astfel cele mai multe exemplare
aparţin speciei Passer domesticus, urmată de Passer montanus, în timp ce Passer
hispaniolensis lipseşte de pe litoralul românesc.
Emberiza melanocephala (presura cu cap negru) este o altă specie frecventă între
Durankulak şi Kamen Bryag-Yailata unde de altfel cuibăreşte. Pe litoralul românesc această
pasăre se întâlneşte rar, probabil tot din cauza impactului antropic care a provocat
degradarea accentuată a habitatului ei.
Trebuie să precizăm că unele specii, cum ar fi Hirundo daurica, Oenanthe pleshanka
şi Passer hispaniolensis, deşi nu apar pe litoralul românesc, au pătruns în Dobrogea
românească prin sud-vest, în zona canaralelor de la Băneasa, unde au găsit habitate
favorabile, urcând spre nord până în zona Cheilor Dobrogei şi chiar până în Munţii
Măcinului.
7.5. Consideraţii privind speciile rare şi periclitate ale avifaunei din zona
Speciile de păsări observate în Bulgaria în anul 2008 şi ocrotite de către prevederile

Directivei Păsări (Directiva 79/409/EEC) sunt prezentate în tabelul 12:
392
________________________________________________________________________________________
Tab. 12 – Specii protejate prin Directiva Păsări (Anexa I) observate în Bulgaria

în anul 2008
Nr./ Denumire ştiinţifică Denumire în Denumire în

Crt limba engleză limba română
1. Gavia arctica (Linnaeus) Black-throated Cufundar polar
Diver
(Linnaeus)
3. Phalacrocorax aristotelis Shag Cormoran moţat
(Linnaeus)
11. Ardea purpurea Linnaeus Purple Heron Stârc rosu
12. Ciconia nigra (Linnaeus) Black Stork Barză neagră
13. Ciconia ciconia (Linnaeus) White Stork Barză alba
18. Buteo rufinus (Cretzschmar) Long-legged Şorecar mare
Buzzard
393
________________________________________________________________________________________
20. Himantopus himantopus (Linnaeus) Black-winged Stilt Cătăligă

21. Recurvirostra avosetta Linnaeus Avocet Ciocântors
22. Burhinus oedicnemus (Linnaeus) Stone Curlew Pasărea ogorului
23. Glareola pratincola (Linnaeus) Collared Ciovlică ruginie
Pratincole
24. Tringa glareola Linnaeus Wood Sandpiper Fluierar de mlaştină
25. Larus melanocephalus Temminck Mediterranean Pescăruş cu cap
Gull negru
26. Larus genei Breme Slender-billed Pescăruş rozalb
Gull
27. Gelochelidon nilotica (Gmelin) Gull-billed Tern Pescăriţă râzătoare
29. Sterna hirundo Linnaeus Common Tern Chiră de baltă
30. Chlidonias hybridus (Palllas) Whiskered Tern Chirighiţă cu obraji
albi
32. Bubo bubo (Linnaeus) Eagle Owl Bufniţă
35. Dendrocopos syriacus (Hemprich et Syrian Ciocănitoare de
Ehrenberg) Woodpecker grădini
38. Lanius collurio Linnaeus Red-bached Sfrâncioc roşiatic
Shrike
39. Lanius minor Gmelin Lesser Grey Sfrâncioc cu frunte
Shrike neagră
394
________________________________________________________________________________________
Speciile de păsări observate pe litoralul românesc în anul 2008 şi ocrotite de Directiva

Păsări (Directiva 79/409/EEC) sunt cuprinse în tabelul 13:
Tab. 13 – Specii protejate prin Directiva Păsări (Anexa I) observate în România

în anul 2008
Nr./ Denumire ştiinţifică Denumire în Denumire în

Crt limba engleză limba română
1. Phalacrocorax carbo sinensis (Linnaeus) Cormorant Cormoran mare

2. Phalacrocorax pygmaeus (Pallas) Pygmy Cormoran mic
Cormorant
3. Pelecanus onocrotalus Linnaeus White Pelican Pelican comun
4. Pelecanus crispus Bruch Dalmatian Pelican creţ
Pelican
10. Casmerodius albus (Linnaeus) Great White Egretă mare
Egret
12. Ciconia ciconia (Linnaeus) White Stork Barză albă
13. Plegadis falcinellus (Linnaeus) Glossy Ibis Ţiganuş
15. Aythya nyroca (Guldenstadt) Ferruginous Raţă roşie
395
________________________________________________________________________________________
Duck
16. Haliaeetus albicilla (Linnaeus) White-tailed Codalb
Eagle
18. Circus macrourus (Gmelin) Pallid Harrier Herete alb
19. Circus pygargus (Linnaeus) Montagu’s Herete sur
Harrier
21. Aquila pomarina C. L. Brehm Lesser Spotted Acvilă ţipătoare
Eagle mică
22. Aquila clanga Pallas Spotted Eagle Acvilă ţipătoare
mare
23. Hieraaetus pennatus (Gmelin) Booted Eagle Acvilă mică
24. Buteo rufinus (Cretzschmar) Long-legged Şorecar mare
Buzzard
25. Porzana porzana (Linnaeus) Spotted Crake Cresteţ pestriţ
26. Porzana parva (Scopoli) Little Crake Cresteţ cenuşiu
28. Himantopus himantopus (Linnaeus) Black-winged Cătăligă
Stilt
29. Recurvirostra avosetta Linnaeus Avocet Ciocântors
30. Burhinus oedicnemus (Linnaeus) Stone Curlew Pasărea
ogorului
31. Glareola pratincola (Linnaeus) Collared Ciovlică ruginie
Pratincole
32. Tringa glareola Linnaeus Wood Sandpiper Fluierar de
mlaştină
33. Larus melanocephalus Temminck Mediterranean Pescăruş cu cap
Gull negru
396
________________________________________________________________________________________
34. Larus genei Breme Slender-billed Pescăruş rozalb

Gull
35. Gelochelidon nilotica (Gmelin) Gull-billed Tern Pescăriţă
râzătoare
37. Sterna hirundo Linnaeus Common Tern Chiră de baltă
38. Sterna albifrons Pallas Little Tern Chiră mică
39. Chlidonias hybridus (Palllas) Whiskered Tern Chirighiţă cu
obraji albi
40. Chlidonias niger (Linnaeus) Black Tern Chirighiţă
neagră
42. Alcedo atthis Linnaeus Kingfisher Pescăraş
albastru
44. Dendrocopos syriacus (Hemprich et Syrian Ciocănitoare de
Ehrenberg) Woodpecker grădini
45. Melanocorypha calandra (Linnaeus) Calandra Lark Ciocârlie de
bărăgan
46. Lullula arborea (Linnaeus) Woodlark Ciocârlie de
pădure
48. Lanius collurio Linnaeus Red-bached Sfrâncioc
Shrike roşiatic
49. Lanius minor Gmelin Lesser Grey Sfrâncioc cu
Shrike frunte neagră
După cum se poate observa în tabelele 12 şi 13, în cursul cercetărilor din anul 2008
au fost identificate 39 de specii de păsări de pe litoralul românesc şi 49 de specii de păsări
de pe litoralul bulgăresc, ocrotite prin Directiva Păsări a Uniunii Europene. Acest număr
397
________________________________________________________________________________________
mare de specii de interes conservativ prezente pe listele acestei importante Directive,

demonstrează, fără nici un dubiu, importanţa litoralului vestic al Mării Negre. Astfel,
conservarea zonelor umede de pe litoral devine o condiţie „sine qua non” pentru protejarea
unui numar cât mai mare de specii de păsări.
De asemenea, sperăm ca măcar partea nord-vestică a litoralului din Bulgaria să scape

de presiunea puternică exercitată de industria turismului, contribuind în mod semnificativ la
prezervarea unor habitate de mare interes pentru păsări, în general, şi pentru păsările
acvatice în mod special.
398
________________________________________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE
ABADJIEV S.P., TSHIKOLOVETS V.V., BESHKOV S.V., 1999. Notes on some late
summer butterflies of Bulgaria with a short zoogeographical analysis (Lepidoptera:
Hesperioidea & Papilionoidea), Atalanta 30 (1/4): 273- 276.
ABADJIEV S., BESHKOV S., 2007. Prime butterfly areas în Bulgaria. Pensoft Series
Faunistica, 69, 227 pp.
ALBU P., 1980. Fam. Chironomidae, subfam. Chironominae în Fauna Rom.Vol.XI, fasc.
13, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti.
ALLAN G.M., PRELYPCHAN C.J., GREGORY P.T., 2006. Population profile of an

introduced species, the common wall lizard (Podarcis muralis), on Vancouver Island,
Canada. Canadian Journal of Zoology, 84: 51-57.
ANADON J.D., GIMENEZ A., PEREZ I., MARTINEZ M., ESTEVE M.A., 2006. Habitat
selection by the spur-thighed tortoise Testudo graeca in a multisuccessional
landscape: implications for habitat management. Biodiversity and Conservation 15:
2287–2299.
ANASTASIU P., NEGREAN G., 2001. Jurinea tzar-ferdinandii new for the Romanian
flora, Rev. Roumaine Biol., Biol. Veget., 46 (2): 119-122.
ANCEV M., POLATHEK A., 2003. Erysimum bulgaricum (Brassicaceae), a newly

distinguished species for the Balkan Peninsula, Ann. Naturhist Mus. Wien, 104 B:
691-698.
ANDREEV N., ANCEV M., KOZHUKHAROV ST., MARINOVA M., PEEV D.,
PETROVA A., 1992. Guide to the Vascular Plants in Bulgaria (in Bulgarian), Publ.
House “Nauka i izkustvo”, Sofia, 788 pp.
399
________________________________________________________________________________________
ANDRIESCU I., 1993. Contribuţii la studiul calcidoidelor (Insecta, Hymenoptera,

Chalcidoidea) din Rezervaţia Biosferei (I) Conspectul faunistic, An. St. Inst. Cerc., 2:
49-58.
ARNOLD E.N., BURTON J.A., 1979. Pareys Reptilien und Amphibienführer Europas.
Hamburg/Berlin.
ARNTZEN J.W., 1978. Some hypotheses on postglacial migrations of the fire-bellied toad,
Bombina bombina and the yellow-bellied toad, Bombina variegata. Journal of
Biogeography, 5: 339-345.
ASSYOV B., DIMITROV D., VASSILEV R., PETROVA A., 2002. Conspectus of the
Bulgarian vascular flora. Distribution maps and floristic elements, Bulgarian-Swiss
Biodiv. Conservation Programme, Sofia, 452 pp.
BAILLIE J.E.M., HILTON-TAYLOR C., STUART S.N., 2004 – 2004. IUCN Red List of
Threatened Species. A global species assessment. IUCN, Gland, Switzerland and
Cambridge, UK, 191 pp.
BĂNICĂ G., 1996. Contribuţii la studiul avifaunei lacului Techirghiol. Lucrările celei de-a
treia conferinţe naţionale pentru protecţia mediului prin metode şi mijloace biologice
şi biotehnice, Univ. “Transilvania”, Braşov: 376-379.
BĂNICĂ G., 2000. Mlaştina Hergheliei, Buletin A.I.A., S.O.R., Cluj-Napoca 9: 2.
BARAN Ý., ATATŰR M.K., 1998. Turkish Herpetofauna (Amphibians and Reptiles).
Republic of Turkey, Ministry of the Environment, Ankara, 214 pp.
BAVARU A., GODEANU S., BUTNARU GALLIA, BOGDAN A., 2007. Biodiversitatea şi
ocrotirea naturii, Edit. „Acad. Române”, Bucureşti.
BĂCESCU M., 1934. Contribution á la faune des Reptiles de Dobrogea. Ann. Sc. Univ.
Jassy, 19 (1-4): 117-130.
BESCHKOV V., 1961. Beitrag zur zoogeografischen Untersuchung der Herpetofauna in

Bulgarien. Bulgarische Acad. der Wissenschaften. Mitteilungen des Zool. Inst.
400
________________________________________________________________________________________
und Mus. B., 10: 373-380.
BESCHKOV V., 1984 a. On the distribution, relative abundance and protection of tortoises
in Bulgaria, Ekology, 14: 14-34.
BESCHKOV V., 1984 b. The Effect of the Balkan range on the distribution of the
herpetofauna in Bulgaria, Acta Zool. Bulg., 25: 9-15.
BESCHKOV V., 1985. Amphibia and Reptilia in Red Data Book of the P. R. of Bulgaria,
Animals, 2: 32-41.
BESCHKOV V., 1986. Striped and non-striped Type of Coloring of the Ringed Snake
Natrix natrix (L.) in Bulgaria. Acta Zool. Bulg., BAN, 31:32-36.
BESHKOV S.V., ABADJIEV S.P., 2000. The butterfly and moth fauna of the areas around
the lakes of Durankulak, Ezerets, Shabla and Shablenska Tuzla în NE Bulgaria
(Insecta: Lepidoptera), Atalanta, 31 (3/4): 543-573.
BLEAHU M., 2004. Arca lui Noe în secolul XXI. Ariile protejate şi protecţia naturii, Edit.
„Naţional”, Bucureşti.
BOGOESCU C., 1958. Ephemeroptera, în Fauna Romaniei, Vol. VIII, 3, Edit. Acad.
R.P.R., Bucureşti.
BOLOGA AL., BAVARU A., 1998-1999. Lista roşie a algelor macrofite bentale dispărute
şi pe cale de extincţie, rare şi insuficient cunoscute, din sectorul românesc al Mării
Negre, Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător, 42-43: 23-32.
BONDEV I., 1991. The vegetation of Bulgaria. Map 1: 600 000 with explanatory text, St.
Kliment Ochridski University Press, Sofia.
BOŞCAIU N., 1975. Aspecte de vegetaţie din rezervaţia dunelor maritime de la Agigea,
Muz. Bruckenthal, Şt. Naturii, Sibiu, Studii şi Comunicări, 19: 181-184.
BOŞCAIU N., COLDEA G., HOREANU C., 1994. Lista roşie a plantelor vasculare
dispărute, periclitate, vulnerabile şi rare din flora Romaniei, Ocrot. Nat. Med. înconj.,
Bucureşti, 38 (1): 45-56.
401
________________________________________________________________________________________
BOTEV B., PESHEV T. (EDS.), BOEV N., SIMEONOV S., BESHKOV V.,
KARAPETKOVA M., POMAKOV V., MICHEV T., 1984. Red Data Book of the
People’s Republic of Bulgaria, Vol. 2. Animals, Publishing House of the Bulgarian
Academy of Sciences, Sofia.
BOULENGER G. A., 1885. Catalogue of Lizards in the collection of the British Museum. -
In: Catalogue of Lizards in the collection of the British Museum, edition II, pp. 1-497.
BRĂTESCU C., 1933. Profile cuaternare în falezele Mării Negre, Bul. Soc. Române de
Geogr., 52, Bucureşti.
BRUUN, B., DELIN, H., SINGER, A., 1999. Păsările din România şi Europa, S.O.R.,
Hamlyne Guide, Octopus Publishing Group Ltd., London.
BULIMAR F., 1993. Studiul faunei de odonate din Delta Dunării şi zonele învecinate,
Analele Şt. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, 2: 87-92.
BURDUJA C., 1968. Observations sur l’association a Convolvulus persicus et sur celle a
Alyssum borzaeanum de la reserve de dunes d’ Agigea et du Delta du Danube, Lucr.
Ses. Şt. ale Staţiunii de cercetări marine “Prof. I.Borcea”, Agigea (1966), Iaşi: 151-
157.
BURDUJA C., HOREANU C., 1970. Contributions à la connaisance de la vegetation de la
reserve de dunes marines d’Agigea, Analele Şt. Ale Univ “Al. I. Cuza”, Secţ. II
Biologie, Iaşi, 16, 2: 359-362.
CĂLINESCU R., 1931. Systematischer und zoogeogratischer Beitrag zur Erforschung der
Amphibien und Reptilien in Rumaenien. Acad. Rom. Mem. Sect. Stiintitice. III-VII
(7): 1-173.
CÂRDEI F., BULIMAR FELICIA, 1963. Odonata în “Fauna R.P.R.”, Insecta, vol.VII,
fasc.5, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti.
CASTELLANO S., CUATTO B., RINELLA R., ROSSO A., GIACOMA C., 2002. The
advertisement call of the European treefrogs (Hyla arborea): A multilevel study of
variation, Ethology, 108: 75-89.
402
________________________________________________________________________________________
CEIANU I., 1999. Contribution to the knowledge of shore flies (Diptera: Ephydridae) in
Romania, Entomol. Rom., 3: 125-136.
CHIRIKOVA M.A., KOLBINZEV W.G., 2003. Morphologie und Unterartgliederung des

Steppenrenners, Eremias arguta Pallas, 1773, in Kasachstan. – Salamandra,
Rheinbach, 39 (1): 49-60.
CIOCÂRLAN V., 1994. Flora Deltei Dunării, Edit. Ceres, Bucureşti.
CIOCÂRLAN V., 2000. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta, Edit.
Ceres, Bucureşti, 1140 pp.
CIUBUC C., 1993. Checklist of Romania Trichoptera (Insecta), în Travaux Mus. Hist.
Nat.“Gr. Antipa”, XXX III, 11-147.
COGĂLNICEANU D., AIOANEI F., CIUBUC C., VĂDINEANU A., 1998. Food and
feeding habits in a population of common spadefoot toads (Pelobates fuscus) from an
island in the lower Danube floodplain, Alytes, 15: 145-157.
COGĂLNICEANU D., AIOANEI F., MATEI B., 2000. Amfibienii din România.
Determinator, Edit. Ars Docendi, pg. 1-114.
COGĂLNICEANU D., MIAUD C., 2004. Variations in life history of a Bombina bombina
population from the lower Danube floodplain, Amphibia-Reptilia, 25: 115-118.
COLLAR N.J., CROSBY M.J., STATTERSFIELD N.J., 1994. Birds to Watch 2. The
World List of Threatened birds, BirdLife Conservation Series, No. 4, Cambridge,
BirdLife International.
CONSTANTINEANU I., CONSTANTINEANU R., 1998. Contributions to the faunistic
and ecological study of Ichneumonids (Hymenoptera – Ichneumonidae) in the Danube
Delta Biosphere Reservation, Memoriile Secţ. Ştiinţifice, Acad. Rom., Seria IV, tom
XXI, 145-188
CONSTANTINEANU M., 1965. Hymenoptera Ichneumonidae (Phaeogeninae, Alomyinae),
Fauna R.P.R., IX, 5, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti.
403
________________________________________________________________________________________
CONSTANTINEANU R., CONSTANTINEANU I., 1993. Contribuţii la cunoaşterea

ihneumonidelor (Hymenoptera, Ichneumonidae) din Delta Dunării şi împrejurimi (I),
An. Şt. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol.II: 171-176.
CONSTANTINEANU R., CONSTANTINEANU I., 1994. Contribuţii la cunoaşterea
ihneumonidelor (Hymenoptera, Ichneumonidae) din Delta Dunării şi împrejurimi
(Nota II), An. Şt. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea,Vol.III (1): 129-134.
CONSTANTINEANU R., CONSTANTINEANU I., 1997. Contributions to the knowledge
of Ichneumonidae from Macin Mountains, Entomol. Rom., 2: 102-114.
COTEŢ P., 1971. Geomorfologie cu elemente de geologie, Edit. Didactică şi Pedag.,
Bucureşti, 410 pp.
CRIŞAN AL., 1993. Date asupra familiei Chrysomelidae (Coleoptera) în partea sudică a
Deltei Dunării, An. Şt. Inst. Cerc., vol.II: 67-74.
CRIŞAN AL., 1994. Noi date asupra familiei Chrysomelidae (Coleoptera) în Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării, An. Şt. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol.III: 159-166.
CRUCE M., 1968. Contribuţii la studiul Lacertei taurica Pallas din Oltenia, Bul. St. Univ.
Craiova, 10: 721 – 726.
CRUCE M., 1970 a. Ciclul de activitate sezonier si nictemeral al Lacertei taurica Pallas,
Stud. Cercet. Biol., Seria Zool., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 22, 5: 467 – 472.
CRUCE M., 1970 b. Contribuţii la studiul Lacertei muralis din Oltenia, Stud. Cercet. Biol.,
Seria Zool., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 22: 83 – 100.
CRUCE M., 1971 a. Creşterea şi structura unei populaţii de Lacerta taurica Pallas, Stud.
Cercet. Biol., Seria Zool., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 23, 5: 507 – 516.
CRUCE M., 1971 b. Contribuţii la studiul faunei herpetologice din Oltenia, Analele Univ.
Craiova, 3: 483 – 488.
CRUCE M., 1971 c. Variabilitatea unor populaţii de de Lacerta taurica Pallas, Stud. Cercet.
Biol., Seria Zool., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 23, 3: 197 – 208.
404
________________________________________________________________________________________
CRUCE M., 1971 d. Observaţii privind raspândirea geografică şi ecologia populaţiilor de

Lacerta taurica Pallas din România, Stud. Cercet. Biol., Seria Zool., Edit. Acad.
R.S.R., Bucureşti, 23, 2: 185 – 189.
CRUCE M., 1972 a. L'influénce de la température sur le comportement du lézard Lacerta

taurica Pallas, Revue Roum. Biol., Serie Biol., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 5: 361 –
369.
CRUCE M., 1972 b. Spaţiul vital şi comportamentul într-o populaţie de Lacerta taurica
Pallas, Stud. Cercet. Biol., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 24, 4: 381 – 393.
CRUCE M., 1972 c. Reproducerea într-o populaţie de Lacerta taurica Pallas, Stud. Cercet.
Biol., Seria Zool., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 24, 3: 263 – 274.
CRUCE M., 1972 d. Variaţia sezonieră a hranei într-o populaţie de Lacerta taurica Pallas,
Stud. Cercet. Biol., Seria Zool., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 24, 2: 179 – 188.
CRUCE M., 1973. Distribuţia topografică şi dinamica unei populaţii de Lacerta taurica
Pallas, Stud. Cercet. Biol., Seria Zool., Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti, 5: 153 – 167.
CRUCE M., 1977. Structure et dynamique d'une population de Lacerta taurica Pallas,
Terre et Vie (Revue d'écologie appliquée), France, 31: 621 – 636.
CSÜRÖS ST., KAPTALAN M., 1966. Caracterizarea unor asociaţii de plante din
Transilvania, pe baza indicilor ecologici, Contribuţii botanice, Cluj-Napoca, 2.
CSÜRÖS ST., KAPTALAN M., 1967. Ecodiagramele unor asociaţii ierboase din
Transilvania, Contribuţii botanice, Cluj-Napoca, 2.
DELIPAVLOV D., DIMITROV D., GUTEVA J., JANCEVA HR., 1979. Flora and
vegetation of Kaliakra Reserve and neighbouring territories. In: Collection of papers
“Dobrudja and Kaliakra” (in Bulgarian), HIA Academic Press, Plovdiv, 27-35.
DEVILLERS P., DEVILLERS-TERSCHUREN J., 1997. A classification of Palearctic
habitats. Nature and Environment, no. 78, Strasbourg, Council of Europe.
405
________________________________________________________________________________________
DIHORU GH., 1983. Liste des éspeces endemiques et des éspeces nonendemiques, rares et
ménacees-Roumanie. In Liste de plante rares, ménacees et endemiques en Europe
(Conseil de l’Europe-Centre de surveillance de la conservation de l’UICN.
Collection Sauvegarde de la Nature, 23, Strasbourg.
DIHORU GH., DIHORU ALEXANDRINA, 1994. Plante rare, periclitate şi endemice în
flora României – lista roşie, Bucureşti, Acta Botanica Horti Bucurestiensis, Lucr.
Grăd. Bot., Bucureşti, pg. 173-197.
DINULESCU GH., 1958. Diptera Tabanidae, “Fauna R.P.R.”, Insecta, Vol.XI, fasc, 2.,
Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti.
DONIŢĂ N., POPESCU A., PAUCĂ-COMĂNESCU M., MIHĂILESCU S., BIRIŞ A.I.,
2005. Habitatele din România, Edit. Tehnică Silvică, Bucureşti, 496 pp.
DONIŢĂ N., POPESCU A., PAUCĂ-COMĂNESCU M., MIHĂILESCU S., BIRIŞ A.I.,
2005. Habitatele din România (Modificări conform amendamentelor propuse de
România şi Bulgaria la Directica Habitate (92/43/EEC) 2006, Edit. Tehnică Silvică,
Bucureşti, 496 pp.
DZUKIC G., BESKOV V., SIDOROVSKA V., COGĂLNICEANU D., KALEZIC M., 2008.
Contemporary chorology of the spadefoot toads (Pelobates ssp.) in the Balkan
Peninsula, Zeitschrift fur Feldherpetologie, 15: 61-78.
ECKSTEIN H-P., 1993. Untersuchungen zur Ökologie der Ringelnatter (Natrix natrix
Linnaeus 1758) - Jahrb. Felderpetol. Beiheft 4, Duisburg, 145 pp.
ELLENBERG H., 1952. Auswirkungen der grundwassersenkung auf die
Wiesengesellschaften an seitenkanal Westlich Braunschweig, Angewandte Pflanzen
soziologie, Stolzenan Weser.
ENCULESCU P., 1913. Contribuţiune la flora Dobrogei, Bul. Soc. Şt. Române, Bucureşti,
31, 5: 83-106.
FĂGĂRAŞ M., 2002. Contribuţii la cunoşterea ecologică a florei şi vegetaţiei de la litoralul
românesc al Mării Negre. Teza de doctorat. Univ. “Ovidius” Constanţa, Facultatea de
Ştiinţe ale Naturii, Constanţa: 258 pp+25 anexe, 64 fig., 64 tab. (manuscris).
406
________________________________________________________________________________________
FĂGĂRAŞ M., GOMOIU M.T., 2002. The conspectus of vascular flora from Romanian
Black Sea shore, Analele Univ. “Ovidius” Constanţa, Seria Biologie-Ecologie,
Constanţa, 6 (2002): 1-50, I.S.S.N. 1453-1267.
FĂGĂRAŞ M., 2002. The conspectus of plant associations from the Romanian Black Sea
shore, Analele Univ. “Ovidius” Constanţa, Seria Biologie-Ecologie, Constanţa, 7 (
2003): 133-138, I.S.S.N. 1453-1267.
FĂGĂRAŞ M., BERCU R., JIANU L., 2006. The reasons in favour of setting up a new
natural reserve in the Black Sea shore area between North and South Eforie
(Constantza County), in Nature Conservation – Concepts and Practice [D. Gafta, J.
Akeroyd (Eds.), SPRINGER Berlin- Heidelberg- New York, 90-97.
FĂGĂRAŞ M., 2007 a. Techirghiol Lake’s south-western hills’ flora, Analele Universităţii
Craiova - Agricultura, Montanologie, Cadastru, Vol. XXXVII/A 2007, Edit.
Universitaria Craiova, pg. 102-111.
FĂGĂRAŞ, 2007 b. The flora of Herghelie marsh Natural Reserve, Buletinul Grădinii
Botanice, Iaşi, Tomul 14: 87-93.
FĂGĂRAŞ M., 2007 c. The plant communities from Herghelie Marsh (Mangalia) Natural
Reserve, Analele Universităţii Craiova - Agricultura, Montanologie, Cadastru, Vol.
XXXVII/A 2007, Editura Universitaria Craiova, pg. 111-123.
FĂGĂRAŞ M. (coord.), 2008. Studii comparative privind biodiversitatea habitatelor
costiere, impactul antropic şi posibilităţile de conservare şi restaurare a habitatelor de
interes european dintre Capul Midia (România) şi Capul Kaliakra (Bulgaria ) - Volum
cu lucrările Conferintei de la Mamaia (26-28 septembrie 2008), Edit. Ex Ponto,
Constanţa, 170 pp.
FĂGĂRAŞ M., GOMOIU M.T., JIANU L., SKOLKA M., ANASTASIU P.,
COGĂLNICEANU D., 2008. Strategia privind conservarea biodiversitii costiere a
Dobrogei, Edit. Ex Ponto, Constanţa, 91 pp.
407
________________________________________________________________________________________
FĂGĂRAŞ M., 2008. The wetland habitats from the Romanian Black Sea shore area and
their specific plant communities, Journal of Environmental Protection and Ecology
(JEPE), book 2, Vol. 9, pg. 344-350.
FEINSINGER, P. 2000. Designing field studies for biodiversity conservation. Island Press,
Washington, pg. 132-135.
FERNER J.W., 2004. The introduction of European and Italian wall lizard (Podarcis
muralis and P. sicula; Reptilia, Lacertidae) into The United States, Journal of Kentuky
Academy of Science, 65: 1-4.
FLOREA N., MUNTEANU I., RAPAPORT C., CHITU C., OPRIŞ M., 1968. Geografia
solurilor României, Edit. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 491 pp.
FUHN E.I., GHERASIM V., 1995. Arachnida – Salticidae, Fauna Romaniei, Vol.V, Edit.
Acad. R.S.R., Bucureşti.
FUHN E.I., NICULESCU-BURLACU FLORIANA, 1971. Arachnida – Lycosidae, Fauna
Romaniei, Vol.V, 3, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti.
FUHN E.I., MERTENS R., 1959. Studien an Lacerta trilineata aus Rumänien mit
Beschreibung einen neuen Unterart. Senck. Boil. 40 (1/2): 25-42.
FUHN E.I., 1960. Amphibia. Fauna Republicii Populare Române. Vol. 14, fasc. 1, Edit.
Acad. R.P.R., Bucureşti.
FUHN E.I., 1969. Broaşte, şerpi, şopârle, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, seria Natura şi Omul.
FUHN E.I., VANCEA S., 1961. Reptilia. Fauna R.P. Române, Bucureşti, Edit. Acad. RPR.,
GAFTA D., MOUNTFORD J.O. (coord.), ALEXIU V., ANASTASIU P., BĂRBOS M.,
BURESCU P., COLDEA GH., DRĂGULESCU C., FĂGĂRAŞ M., GOIA I., GROZA
GH., MICU D., MIHĂILESCU S., MOLDOVAN O., NICOLIN L.A., NICULESCU
M., OPREA A., OROIAN S., PAUCĂ COMĂNESCU M., SÂRBU I., ŞUTEU AL,
2008. Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din Romania, Elaborat şi
408
________________________________________________________________________________________
tipărit în cadrul proiectului PHARE EuropeAid/121260/D/SV/RO “Implementarea

reţelei Natura 2000 în România”, Edit. “Risoprint”, Cluj-Napoca, 102 pp.
GASC J.P., CABELA A., CRNOBRNJA-ISAILOVIC J., DOLMEN D.,

GROSSENBACHER K., HAFFNER P., LESCURE J., MARTENS H., MARTINEZ
RICA J.P., MAURIN H., OLIVEIRA M.E., SOFIANIDOU T.S., VEITH M.,
ZUIDERWIJK A. (eds.), 1997. Atlas of Amphibians and Reptiles in Europe, SEH,
MNHN and SPN, Paris.
GASCON C., COLLINS J.P., MOORE R.D., CHURCH D.R., MCKAY J.E.,
MENDELSON J.R. III (eds)., 2007. Amphibian Conservation Action Plan.
IUCN/SSC Amphibian Specialist Group. Gland, Switzerland and Cambridge, UK. 64
pp.
GEORGIEV D., DERELIEV S., HAYNADJIEVA V., 1998. Kaliakra Reserve
(Management plan), Bulgarian-Swiss Biodiversity Conservation Programme
(Northern coastal wetlands project).
GEORGIEV D., DERELIEV S., HAYNADJIEVA V., 1998. Durankulak Lake Natural
Complex (Management plan), Bulgarian-Swiss Biodiversity Conservation
Programme.
GEORGIEV D., DERELIEV S., HAYNADJIEVA V., 1998. Shabla Lake Complex
(Management plan), Bulgarian-Swiss Biodiversity Conservation Programme
(Northern coastal wetlands project).
GEORGIEVA N., VLADEV D., 2007. Geography of Bulgaria (in Bulgarian), Publ. House
“Faber”, Veliko Tarnovo, 410 pp.
GHEORGHIU C., NICOLESCU M., 1966. Dobrogea maritimă privită din punct de vedere
geologic, Societ. de Şt. Nat. şi Geogr. din R.S.R., Bucureşti, 4: 85-125.
GHERGHEL I., STRUGARIU A., GLĂVAN T., 2007. Eremias arguta deserti (Reptilia:
Lacertidae) is not extinct from Romanian Moldavia, North-Western Journal of
Zoology, 3: 115-120.
409
________________________________________________________________________________________
GIBBONS J. W., SCOTT D.E., RYAN T.J., BUHLMANN K. A., TUBERVILLE T.D.,
METTS B.S., GREENE J.L., MILLS T., LEIDEN Y., POPPY S., WINNE C., 2000.
The global decline of reptiles, Déjà Vu amphibians, BioScience, 50: 653-666.
GOMOIU, M., T., SKOLKA, M. 2001. Ecologie – Metodologii pentru studii ecologice.
Ovidius University Press, Constanţa, p. 62-71.
GRIEBLER C., 1994. Investigations on the fauna of dragonflies în the Danube Delta, An.
Şt. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol.III: 113-120.
GRINŢESCU G.P., 1927. Note relativ à Silene pontica Brândza, Bul. Acad. Române,
Bucureşti, 10, 1: 27-31.
GROSSU A.V., 1983. Gastropoda Romaniae, Ord. Styllomatophora, Edit. Litera, Bucureşti.
GROSSU A.V., 1993. The catalogue of the molluscs from Romania, Travaux Mus. Hist.
Nat. “Gr. Antipa”, XXX III, 291-366.
GROSSU A.V.., 1987. Gastropoda Romaniae, Vol.2, Edit. Litera, Bucureşti.
HOREANU CL., 1970. Contribuţii la flora Dobrogei, Inst. Ped. Galaţi, Lucr. Şt., 4: 181-
186.
HOREANU CL., 1973. Contribuţii la flora Dobrogei (III), Analele Şt. ale Univ. “Al.I.
Cuza” Iaşi (Serie nouă), Secţ. II, Biol., 19, 2.
IANCU M., 1966. Consideraţii fizico-geografice asupra Dobrogei maritime, Societ. de Şt.
Nat. şi Geogr. din R.S.R., Bucureşti, 4: 125-153.
IENIŞTEA M., 1968. Die Hydraeniden Rumaniens (Coleoptera, Hydraenidae), în Trav.
Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”, Vol.VIII (2): 759-795.
IFTIME A., 2005. Amfibia şi Reptilia. In: Botnariuc, N., Tatole V. (editori) 2005. Cartea
roşie a vertebratelor din România, Edit. Acad. Rom. şi Muz. Nat. Ist. Nat. "Gr.
Antipa", Bucureşti.
IFTIME A., 2001. Lista Roşie comentată a amfibienilor şi reptilelor din România, Ocrotirea
Naturii şi Mediului Înconjurător, 44-45: 39-49.
410
________________________________________________________________________________________
IOANNIDIS Y., BOUSBOURAS D., 1997. The space utilization by the reptiles in Prespa
National Park, Hydrobiologia 351: 135–142.
IONESCU M., WEINBERG MEDEEA, 1960. Contribution a l’etude des dipteres asilides
de la RPR – I, in Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr.Antipa”, Vol, II: 213-227.
IONESCU M., WEINBERG MEDEEA, 1963. Some dipterous insects (Fam.Asilidae) from
the collection of the Bruckenthal Museum – Sibiu, in Trav. Mus. Hist. Nat.
“Gr.Antipa”, Vol, IV: 290-314.
IONESCU M.A., WEINBERG MEDEEA, 1971. Diptera-Asilidae, Fauna Rom.XI/11
IONESCU M.A., 1957. Hymenoptera-Cynipinae, Fauna R.P.R.,Vol. IX, 2, Edit. Acad.
R.P.R., Bucureşti.
IORDACHE, I., STANESCU, D. 1992. Ornitologia practică. Univ. “Al. I. Cuza”, Iasi, 1-5.
IUGA VICTORIA, 1958 – Hymenoptera - Apoidea, “Fauna R.P.R”, Insecta, Vol. IX,
fasc.3, Edit. Acad.R.P.R., Bucureşti.
IVAN DOINA, 1972. Răspândirea speciei Silene thymifolia Sibth. et Sm. pe litoralul Mării
Negre, Acta Botanica Horti Bucurestiensis, Bucureşti.
JARVIS A., REUTER H.I., NELSON A., GUEVARA E., 2008. Hole-filled seamless
SRTM data V4, International Centre for Tropical Agriculture (CIAT)
(http://srtm.csi.cgiar.org).
JORDANOV D. (edit.), 1964-1995. Flora of Bulgaria, volumes I-X (in Bulgarian),
Publishing House of BAS.
KABISCH K., 1978. Die Ringelnatter Natrix natrix (L.). Die Neue Brehm-Bücherei, Band
483, Lutherstadt Wittenberg (A.Ziemsen V.), 88 pp.
KABISCH K., 1999. Natrix natrix Linnaeus, 1758-Ringelnatter.-In: Böhme (Hrsg.)

Handbuch der Reptilien und Amphibien Europas, Band 3/IIA, Sclangen II,
Wiebelsheim (Aula), 512- 580.
411
________________________________________________________________________________________
KINNE O, KUNERT J., ZIMMERMANN W., 2004. Breeding, rearing and raising the red-
bellied toad Bombina bombina in the laboratory, Endangered Species Research, 3: 1-
13.
KIS B., 1985. Heteroptera, în Fauna Romaniei, Vol.VIII, 8, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti.
KIS B., 1993. Originea faunei de ortoptere din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, An. Şt.
Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol. II: 63-66.
KIS B., NAGLER C., MANDRU C., 1970. Neuroptera, în Fauna Romaniei, Vol.VIII, 6,
Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti.
KITANOV B., PENEV I., 1980. Flora of Dobrudja, Publ. House “Nauka i izkustvo”, Sofia,
630 pp.
KNECHTEL W., 1951. Thysanoptera, în Fauna României, Vol.VIII, 1, Edit. Acad. R.P.R.,
Bucureşti
KNECHTEL W., POPOVICI-BAZNOSANU A., 1950. Orthoptera, în Fauna României, Vol
VIII, 4, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti
KONNERTH-IONESCU ANNELISE, 1963. Halticinae recorded from Romania till 1961, in
Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr.Antipa”, Vol. IV: 251-267.
KOVACS Z., KOVACS S, 1999 b. The commented checklist of Gelechiidae (Lepidoptera)
of Romania, Entomol.Rom.4:11-44
KOVACS Z., KOVACS S, 1999 a. Familia Adelidae (Lepidoptera) în Romania, Bul. Inf.
Soc. Lepid. Rom., 10 (1-4): 9-66
KOVACS Z., KOVACS S., 1998 a. Familia Eriocranioidae (Lepidoptera) în Romania, Bul.
Inf. Soc. Lepid. Rom., 9 (1-2): 9-27
KOVACS Z., KOVACS S., 1998 b. Familia Micropterigidae (Lepidoptera) în Romania,
Bul. Inf. Soc. Lepid. Rom., 9 (1-2): 29-44
KOZHUHAROV S., DIMITROV D., KOZHUHAROVA E., LAZAROVA M., 2001. Notes
of the flora of the rocky limestone coast near village Kamen Brjag (NE Bulgaria), OT
Sist. Bot. Dergisi , 8/1 et 15-27.
412
________________________________________________________________________________________
KOZHUHAROV ST., DIMITROV D., LAZAROVA M., KOZHUKHAROVA E., 1979.

Characterization of flora and vegetation of natural plant complexes in southern
Dobrudja. In: Collection of papers “Dobrudja and Kaliakra” (in Bulgarian), HIA
Academic Press, Plovdiv, 42-58.
KREINER G., 2007. The Snakes of Europe, Chimaira, Frankfurt am Main, 54-58.
KRONE A., KUHNEL K.D. (edit.) 1996 - Die Rotbauchunke (Bombina bombina).
Ökologie und Bestandssituation. Rana. Sonderheft I.
LĂCĂTUŞU MATILDA, 1968. Nouvelles donnees sur les braconides (Hymenoptera) de
Dobroudja, Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr.Antipa”, Vol.VIII (2): 827-840.
LAMBERT M. 1981. Temperature, activity and field sighting in the Mediterranean spur-
thighed or common garden tortoise Testudo graeca, Biological Conservation, 21: 39-
54.
LAMBERT M. 1997. Testudo graeca. In: GASC, J.P. et al. (eds.): Atlas of Amphibians and
Reptiles in Europe - Paris: Societas Europaea Herpetologica şi Muséum National d`
Histoire Naturelle: 176-177.
LAZĂR V., 2005. Podarcis taurica – population dynamics around Bechet – Dolj area, Muz.
Olteniei Craiova. Oltenia, Studii şi Com., Şt. Nat., vol. 21: 1454-6914.
LEPŞI I., 1926 - Ophisaurus apus Pall. neu für Rumänien, Verh. Mitt. Siebenb, Ver.
Naturw, Hermannstadt, Sibiu, 75-76: 45-48.
LEPŞI I., 1927 - Beiträge zur Reptilien fauna der südöstlichen Dobrudscha. Verh. Mitt.
Siebenb. Ver. Naturw, Hermannstadt, Sibiu, 77: 1-24.
LEPŞI I., 1929. Despre fauna Dobrogei, Revista ştiinţifică “V. Adamachi”, Iaşi, 2-3: 1-11.
MÂCIU M. (coord.), 1982. Enciclopedia Geografică a României, Bucureşti, Edit. Şt. şi
Enciclopedică, 847 pp.
413
________________________________________________________________________________________
MATIC Z., 1966. Chilopoda: Anamorpha, în Fauna României, Vol.VI, 1, Edit.Acad. R.S.R.,
Bucureşti.
MATIC Z., 1992. Chilopodele din Delta Dunării, An. St. Inst. Cerc. Delta Dunării Tulcea,
Vol. I.: 93-94
MERTENS R., 1968. Über Reptilienbastarde IV, Senckenbergiana Biol, 49: 1-12.
MERTENS R. Studien zur Eidonomie und Taxonomie der Ringelnatter (Natrix natrix),
Abh. Senchenb. Naturf. Ges., Frankfurt am Main 467: 1-38.
MESHINEV T., MILEVA M., SPIRIDONOV G., VASSILEV P., TEKKE R., 1991. Sand
Dune Inventory of Europe. Bulgaria.: 71-73. (Engl.), Edit. DT. I. P. Doody. EUCC.
MESHINEV T., APOSTOLOVA I., in press. The Habitats in Bulgaria; in Petrova A. (ed.),
Bulgarian biodiversity- current state, problems and prospectus, Illusia, Sofia.
MITITELU D., COSTICĂ M., PARINCU M., 1992. Flora şi vegetaţia rezervaţiei botanice
de dune litorale de la Agigea-Constanţa, Anal. Şt. ale Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, 38, 2:
35-40.
MOHAN GH., ARDELEAN A., 2006. Parcuri şi Rezervaţii Naturale din România, Edit.
„Victor B Victor”, Bucureşti.
MOLDOVAN I, PAZMANY D., SZABO A., CHIRCĂ E., LEON C., 1984. List of rare,
endemic and threatened plants in Romania (I). Not. Hort. Bot. Agrobot., Cluj-
Napoca, 14: 5-16.
MOLDOVAN I, PAZMANY D., DRAGOŞ L., 1989. List of rare, endemic and threatened
plants in Romania (II), Not. Hort. Bot.Agrobot., Cluj-Napoca, 19: 56-62.
MORARIU I., 1957. Contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei Mării Negre, Bul. Ştiinţific al
Acad., Secţ. de Biol. şi Şt. Agricole, Seria Botanică, Bucureşti, 9, 4: 361-378.
MORARIU I., 1959. Contribuţii la studiul vegetaţiei litoralului Mării Negre, Studii şi
Cercet. de Biol. Bucureşti, Seria Biol. vegetală, 11, 4: 361-378.
MORARIU I., 1963. Contribuţii la studiul florei litoralului Mării Negre şi a Dobrogei, Lucr.
Şt. ale Instit. Politehnic, Braşov, Facult. de Silvicultură, 6: 55-88.
414
________________________________________________________________________________________
MORARIU I., BELDIE A., 1976. Endemismele din România, în Flora României, vol. XIII,
pg. 97-105, Edit. Acad. R.S.R., Bucureşti.
MUNTEANU, D., 1998. Dictionarul poliglot al speciilor de pasari din România, Editia a II-
a, Publicaţiile S.O.R., nr.6, Cluj-Napoca.
MUNTEANU, D., TONIUC, N., WEBER, P., SZABO, J., MARINOV., 1989. Evaluarea
efectivelor păsărilor acvatice în cartierele lor de iernare din România, Ocrotirea
Naturii şi a Mediului Înconjurător, tom 33, 2, Bucureşti: 105-112.
NAGLER C., 1968. Les panorpides de la collection du Musee “Grigore Antipa” – Bucureşti,
Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr.Antipa”, Vol.VIII (2): 813-826.
NAGY C., 1968. Quelques especes nouvelles d’hymenopteres heterogynes en Roumania,
Trav. Mus. Hist. Nat. "Gr. Antipa”, Vol.VIII (2): 1029-1035.
NAGY C., 1971. Beobachtungen uber die rolle der Insekten des Supralittoral în
Rumanischen kustenbereich des Schwarzen Meeres, Cerc.Marine IRCM, 2: 27-36
NAGY C., 1972. Contribution a l’etude des insectes du supralittoral du secteur roumain de
la Mer Noire, Cerc. Marine IRCM, 3: 171-189
NAUMOV B., STANCHEV M., 2009. Amphibians and reptiles in Bulgaria and Balkan
Peninsula, An online edition of the Bulgarian Herpetological Society, Accessible at:
http://www.geocities.com/herpetology_bg.
NEACŞU P., 1965. Nouvelles contributions a la connaissance des Dipteres – Itonididae,
Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr.Antipa”, Vol.V (2): 899-907.
NEAMU GH., TEODOREANU EM., 1972. Clima Dobrogei, Studii şi Cercet. de Geogr.
aplicată a Dobrogei, Constanţa, 23-25 octombrie 1970: 113-125.
NEGREA ALEXANDRINA, 1994 a. Contributii la cunoaşterea gasteropodelor din
Dobrogea (România), St. Cerc. Biol., Biol. Anim, Tom 46/1 : 3 – 15.
NEGREA ALEXANDRINA, 1994 b. Gasteropodes (Gastropoda) connus jusqu’a present
des provinces biospeologiques de Roumanie, Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”,
XXXIV: 227-264.
415
________________________________________________________________________________________
NEGREAN G., 1988. Lolium loliaceum L. pe litoralul românesc al Mării Negre, Studii şi
Cercet. de Biol., Bucureşti, Seria Biol. veget., 40: 7-9.
NEGREAN G., 2001. Lista roşie a plantelor din România existente în pajişti, inclusiv
endemite şi subendemite (Tracheophyta) (pg. 30-57), în « Ghid pentru identificarea şi
inventarierea pajiştilor seminaturale din România », Sârbu Anca (edit.), Coldea Gh.,
Sârbu I., Negrean G., 2001, Edit. “alo Bucureşti!, Bucureşti, 58 pp.
NEGRU ST., 1965. Les guepes-dorees (Hymenoptera, Chrysididae) de la Collection
scientifique du Museum “Gr. Antipa” Bucharest, Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”,
Vol.V: 191-207.
NEGRU ST., 1994. Chilopodes (Chilopoda) cavernicoles de Roumanies connus jusqu’a
present, Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”, XXXIV: 265-283.
NITU E., 1992. Specii de carabide noi pentru fauna Dobrogei şi a Deltei Dunării; An.
St.Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol. I: 119-120.
NÖLLERT A., 1984. Die Knoblauchkröte. Wittenberg Lutherstadt, Zimsen Verlag, Die
Neue Brehm-Bucherei, 561.
NYÁRÁDY E.I., 1959. Despre flora şi vegetaţia nisipăriilor litoralului nostru dintre Capul
Midia şi Costineşti, în Omagiu lui Tr. Săvulescu, Edit. Acad. R.P.R., Bucureşti, 537-
561.
OBST F.-J., 1978. Zur geographischen Variabilität des Scheltopusik, Ophisaurus apodus
(Pallas) (Reptilia, Squamata, Anguidae), Zoologische Abhandlungen Staatliches
Museum für Tierkunde, Dresden 35(8): 129-140.
OLTEAN Cl., 1968. Contributions a l’etude des araignees de Dobroudja (foret de Babadag),
Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”, Vol.VIII (2): 691-698.
OLTEAN M., NEGREAN G., POPESCU A., ROMAN N., DIHORU G., SANDA V.,
MIHĂILESCU S., 1994. Lista roşie a plantelor superioare din România, Bucureşti,
Studii, Sinteze, Documente de Ecologie, 1: 1-52.
416
________________________________________________________________________________________
OSTAFCIUC V., 1994. Fauna stafilinidelore (Coeloptera – Staphilinidae) şi elateridelor

(Coleoptera – Elateridae) Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, An. Şt. Inst. Cerc.
Delta Dunării, Tulcea, Vol.III: 85-86.
OŢEL V., 2000. The Red List of plant and animal species from the Danube Delta Biosphere
Reserve Romania, Fundaţia Aves.
PANŢU Z.C., 1924-1925. Sur Silene pontica Brandza, Bul Secţ. Şt. al Acad. Române,
Bucureşti, 9, 1-2: 32-37.
PANŢU Z.C., 1925. Contribuţiuni la Flora Dobrogei nouă, adică a judeţelor Caliacra şi
Durostor, Acad. Română, Memoriile Secţ. Şt., Seria III, 3, 127 pp.
PÂRVU C., 1993. Genus Haematopogon Meigen (Diptera, Tabanidae) în Romania.A study
on female genitalia, variability and distribution of the species, în Travaux du Mus.
Hist. Nat. “Gr. Antipa”, XXXIII: 165-199
PÂRVU C., 1993. The Tabanid species (Diptera, Tabanidae) of Romania, reserved in the
scientific collections of “Grigore Antipa” Natural History Museum of Bucharest, in
Travaux du Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”, XXXIII: 201-214, 215-227.
PÂRVU C., 1993. A critical analysis of Tabanid species (Diptera, Tabanidae) mentioned in
Romania, în Travaux du Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”, XXXIII: 215-227.
PASCAL P., 1962. Rezervaţia naturală de dune de la Agigea, Ocrotirea naturii, (6): 122-
126.
PASCU MARIANA, 1996. Catalogul Suprafamiliei Apoidea (Hymenoptera) din colectiile
Muzeului de Istorie Naturală Sibiu - I, Bul. Inf. Soc. Lepid. Rom., 7 (3-4): 283-296.
PASCU MARIANA, 1997. Catalogul Suprafamiliei Apoidea (Hymenoptera) din colectiile
Muzeului de Istorie Naturală Sibiu - II, Bul. Inf. Soc. Lepid. Rom., 8 (3-4): 261-273
PAŞCOVSCHI S., 1938. Contribuţii la flora Cadrilaterului, Revista Pădurilor 50(3): 241-
248.
417
________________________________________________________________________________________
PAZMANY D., CHIRCĂ E., 1991. Specii de fanerogame dispărute sau cu prezenţă
dubioasă în flora României (I), Ibid., 20-21: 56-62.
PAZMANY D., CHIRCĂ E., 1993. Specii de fanerogame dispărutesau cu prezenţă dubioasă
în flora României (II), Ibid., 22-23: 81-93.
PESHEV T. (ed.) , BOEV N., SIMEONOV S., BESHKOV V., KARAPETKOVA M.,
POMAKOV V., 1985. Red Data Book of the People’s Republic of Bulgaria, Volume
2. Animals, Publishing House of the Bulgarian Academy of Sciences, Sofia.
PETERFI ST., BOŞCAIU N., TONIUC N., FILIPAŞCU A., TAUBER F., HOREANU
CL., OPREA V., 1977. Noi iniţiative ale Comisiei Monumentelor Naturii pentru
conservarea genofondului României, Ocrotirea Naturii Maramureşene: 7-48, Edit.
Acad. R.S.R., Cluj-Napoca.
PETERSON, R., MOUNTFORT, G., HOLLOM, P., A., D., 1989. Guide des oiseaux
d’Europe, Edit. Delachaux et Niestle, Paris.
PETRESCU I.GH., 1960. Ţărmul dintre Gura Sulina şi Capul Midia din punct de vedere
fizico-geografic, Societ. de Şt. Nat. şi Geogr. din R.P.R., Comunicări de Geol.-
Geogr., Bucureşti, 1957-1959: 139-150.
PHILIPOVA- MARINOVA M., DIMITROV D., IVANOV D., 1997. Flora and vegetation
of Shabla Lakes Complex, BSBCP, Varna.
PLEGUEZUELOS J.M., MARQUEZ R., LIZANA M., 2004. Atlas y libro rojo de los
amfibios y reptiles de Espana.- Madrid, 587 pp.
POP I., 1969. Contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei litoralului românesc al Mării Negre din
împrejurimile localităţii Vama Veche (Dobrogea), Studia Univ.”Babeş-Bolyai” Cluj,
Ser. Biologie, 14, fasc. 1: 9-19.
POP I., 1970. Adnotaţii şi studii comparative asupra vegetaţiei Mării Negre din
împrejurimile localităţii Vama Veche (Dobrogea), Univ. “Babeş-Bolyai” Cluj,
Contribuţii botanice, 99-110.
418
________________________________________________________________________________________
POP I., HODIŞAN I., 1977. Vegetaţia Mlaştinei de la Mangalia-Herghelie (Jud. Constanţa),
Contribuţii Botanice, Cluj-Napoca: 31-39.
POP I., 1985. Contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei arenicole şi ruderale de la Vama Veche –
Dobrogea (jud. Constanţa), Contribuţii botanice, Cluj-Napoca: 131-139.
POP E., 1976. Specii relicte în flora României, Ibid., pg. 106-111.
POPESCU A., SANDA V, DOLTU M.I., 1980. Conspectul asociaţiilor vegetale de pe
nisipurile din România, Muz. Brukenthal, Sibiu, Studii şi Comunicări, Şt. Nat., 24:
147-314.
POPESCU A., SANDA V., 1998. Conspectul florei cormofitelor spontane din România.
Acta Bot. Horti Bucurest., 1998: 3-336.
POPESCU A., SANDA V., 1972. Investigations on the vegetation of maritime sands
between Mamaia and Navodari, Revue roum. de Biolog., Serie de Botanique, 17, 2:
99-111.
POPESCU A., SANDA V., 1975. Etudés sur la vegétation du littoral de la Mer Noire entre
Mamaia et le Cap Midia, Revue Roum. de Biol., Ser. de Botanique, 20, 1: 7-17.
POPESCU A., SANDA V., 1998. Conspectul florei cormofitelor spontane din România,
Acta Botanica Horti Bucurestiensis, Lucr. Grăd. Bot. Bucureşti, Edit. Univ.
Bucureşti, 336 pp.
POPESCU V., 1969. Contribuţii la cunoaşterea florei şi vegetaţiei Capului Midia
(Constanţa), Inst. Agr. “Dr. P. Groza”, Cluj-Napoca: 77-80.
POPOVICI I., GRIGORE M., MARIN I., VELCEA I., 1984. Podişul Dobrogei şi Delta
Dunării. Natură, om, economie, Edit. Şt. şi Enciclopedică, Bucureşti, 301 pp.
POPOVICI LIVIA-RODICA, 1992. Varietatea specifică a carabidelor din Delta Dunării,
An. St. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol.I: 111-118.
PRODAN I., 1930. Plantae novae et rarae, Bul. Acad. de Înalte St. Agronomice, Cluj, 1:
38-76.
PRODAN I., 1923 a. Flora critică a Dobrogei I, Analele Dobrogei, 4, 1, ianuarie-martie:
217-248.
419
________________________________________________________________________________________
PRODAN I., 1923 b. Flora critică a Dobrogei II, Analele Dobrogei, 4, 2, aprilie-iunie: 345-
370.
PRODAN I., 1934. Conspectul florei Dobrogei I, Bul. Acad. de Înalte St. Agronomice,
Tipogr. Naţională S.A., Cluj, 5, 1, 170 pp.
PRODAN I., 1935. Conspectul Florei Dobrogei, Edit. “Tipografia Naţională”, Cluj, 170 pp.,
62 planşe.
PRODAN I., 1935-1936. Conspectul florei Dobrogei II, Bul. Acad. de Înalte St.
Agronomice, Tipogr. Naţională S.A., Cluj, 6, 57 pp.
PRODAN I., 1938. Conspectul florei Dobrogei III, Bul. Facult. de Agronomie, Cluj, Tipogr.
Cartea Românească, 7, 58 pp.
RAFINSKA A., 1991. Reproductive biology of the fire-bellied toads, Bombina bombina
and B. variegata: egg size, clutch size and larval period length differences, Biol. J.
Linn. Soc., 43: 197-210.
RAKOSY L., 1997. Die endemischen Lepidopteren Rumaniens, Entomol.Rom.2: 59-81.
RAKOSY L., SZEKELY L., 1996. Macrolepidopterele din sudul Dobrogei. Entomol. Rom.
1: 17-62, Cluj Napoca.
RUICĂNESCU A., 1995. Contribuţii la studiul faunistic şi ecologic al buprestoidelor din
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Coleoptera: Buprestoidea), Bul. Inf. Soc. Lep.
Rom., 6 (1-2): 105-125
RUŞTI D., 1992. Starea actuală a faunei de lepidoptere din Delta Dunării (Lepidoptera:
Rhopalocera, Sphynges & Bombyces), An. St. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol.
I: 121-136.
RUŞTI D., 1994. Additional data to the checklist of Romanian lepidoptera (Insecta:
Lepidoptera), Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”, XXXIV: 81-93.
SANDA V, POPESCU A, BARABAŞ N, 1998. Cenotaxonomia şi caracterizarea grupărilor
vegetale din România, Muz. de Şt. Nat. Bacău, Studii şi Comunic., Biol. veget., 14:
5-366.
420
________________________________________________________________________________________
SANDA V., 2002. Vademecum ceno-structural privind covorul vegetal din România, Edit.
Vergiliu, Bucureşti, 331 pp.
SANDA V., POPESCU A., STANCU I.D., 2001. Structura cenotică şi caracterizarea
ecologică a fitocenozelor din România, 359 pp.
SÂRBU ANCA (coord.), COLDEA GH., CRISTEA V., NEGREAN G., CRISTUREAN I.,
SÂRBU I., OPREA A., POPESCU GH., 2007. Arii speciale pentru protecţia şi
conservarea plantelor în România, Editura “Victor B Victor”, Bucureşti.
SĂVULESCU T. (edit.), 1952-1976. Flora R.P.R.-R.S.R., Vol. I-XIII. Edit. Acad. Române,
Bucureşti.
SĂVULESCU T., 1915. Convolvulus persicus L. en Roumanie, Bul Secţ. Şt. al Acad.
Române, Bucureşti, 2: 69-70.
SĂVULESCU T., 1952. Un cetăţean necunoscut al florei ţării noastre, Bul. Şt. al Acad.
R.P.R., Vol. 4, 2: 177-187.
ŠCERBANK N., 2003. Guide to the Reptiles of Eastern Palearctic, Krieger Publishing
Company, Malabar, Florida, 260 pp.
ŠCERBANK N., BÖHME W, 1993. Coluber caspius Gmelin 1789 – Kaspische Pfeilantter
oder Springnatter, in: Böhme (Hrsg.): Handbuch der Reptilien und Amphibien
Europas, Band 3/I, Schlangen I, Wiesbaden (Aula), 83-96.
SCHNEIDER E., PLATTNER H., 1968. Beitrage zur kenntnis der Coriziden Rumaniens
(Heteroptera, Corizidae Dgl.et Sc., Rhopalidae A. et S.), Trav. Mus. Hist.
Nat.“Gr.Antipa”, Vol.VIII (2): 749-757.
SCHULTE U., 2008. Die Mauereidechse, Beicheft der Zeitschrift für Feldherpetologie 12,
Laurenti-Verlag, ISBN: 978-3-933066-36-7
SCOBIOLA XENIA, 1960. Les especes de Sphex Linne et Ammophila Kirby
(Hymenoptera, Sphecidae) dans la faune de la Republique Populaire Roumaine, in
Trav. Mus. Hist. Nat.“Gr. Antipa”, Vol.II: 229-244.
421
________________________________________________________________________________________
SCOBIOLA XENIA, 1963. Sur quelques pompilodes, nouveaux ou rares de la

R.P.Roumanie, Trav. Mus. Hist. Nat.“Gr.Antipa”, Vol.IV: 269-281.
SCOBIOLA-PALADE XENIA, 1965. Contribution a la conaissance des sphecides
(Sphecidae, Hymenoptera) de Roumania, Trav. Mus. Hist. Nat.“Gr. Antipa”, Vol.V:
107-113.
SCOBIOLA-PALADE XENIA, 1968. Nouvelles donnees sur les hymenopteres de la
Roumanie, Trav. Mus. Hist. Nat.“Gr. Antipa”, Vol.VIII (2): 821-826.
SCOBIOLA-PALADE XENIA, 1978. Hymenoptera-Symphyta, Fauna R.S.R., IX, 8, Edit.
R.S.R., Bucureşti.
SCOBIOLA-PALADE XENIA, 1981. Hymenoptera-Symphyta, Fauna R.S.R., IX, 9, Edit.
R.S.R., Bucureşti.
SERAFIM RODICA, 1993 a. Contribution a la connaissance des Coleopteres Cerambycides
(Coleoptera, Cerambycidae) du Delta du Danube et du Complex lagunaire Razelm
(Roumanie), în Travaux Mus. Hist. Nat.“Gr. Antipa”, XXX III, 235-246.
SERAFIM RODICA, 1993 b. La liste des especes de Coleopteres Coccinellides
(Coleoptera, Coccinellidae) du Danube et du Complex lagunaire Razelm (Roumanie),
în Travaux Mus. Hist. Nat.“Gr. Antipa”, XXX III, 247-255.
SERAFIM RODICA, 1994. Donnees sur la tribu Scymnini (Coleoptera: Coccinellidae) en
Roumanie, Trav. Mus. Hist. Nat.“Gr. Antipa”, Vol.XXXIV: 95-115.
SERAFIM RODICA, RUICANESCU A., 1995. Lista speciilor de Buprestoidea
(Coleoptera) din colectia N. Savulescu a Muzeului de Istorie Naturala “Gr. Antipa”
din Bucureşti, Bul. Inf. Soc. Lep. Rom., 6 (1-2): 123-144
SHPUN S., HOFFMAN J., NEVO E., KATZ U., 1993. Is the distribution of Pelobates
syriacus related to its limited osmoregulatory capacity? Comparative Biochemistry
and Physiology, 105A: 135-139.
422
________________________________________________________________________________________
SINSCH U., LESKOVAR C., DROBIG A., KONIG A., GROSSE W.R., 2007. Life-history
traits in green toad (Bufo viridis) populations: indicators of habitat quality, Can. J.
Zool., 85: 665-673.
SKOLKA M., 1994. Date referitoare la lepidopterele din Dobrogea (Grypocera –
Rhopalocera), Bul. Inf. Soc. Lepid. Rom, 5 (3-4): 223-244.
SKOLKA M., FĂGĂRAŞ M., PARASCHIV G., 2005. Biodiversitatea Dobrogei, Ovidius
University Press, Constanţa, 396 pp.
STÖCK M., MORITZ C., HICKERSON M., FRYNTA D., DUJSEBAYEVA T.,
EREMCHENKO V., MACEY J.R., PAPENFUSS T.J., WAKE D.B., 2006. Evolution
of mitochondrial relationships and biogeography of Palearctic green toads (Bufo
viridis subgroup) with insights in their genomic plasticity. Molecular Phylogenetics
and Evolution, 41: 663–689.
STUART S.N., CHANSON J.S., COX N.A., YOUNG B.E., RODRIGUES A.S.L.,
FISCHMAN D.L., WALLER R.W., 2004. Status and trends of amphibian declines
and extinctions worldwide, Science, 306: 1783-1785.
SVENSSON, L., MULLARNEY, K., ZETTERSTROM, D., GRANT, P., 2000. Le Guide
Ornitho, Edit. Delachaux et Niestle, Paris.
SZEKELY P., PLĂIAŞU R., TUDOR M., COGĂLNICEANU D., 2009. The distribution
and conservation status of amphibians in Dobrudja (Romania), Turkish Journal of
Zoology, in press.
SZYMURA J., HOFMAN S., SPOLSKY C., UZZELL T., COGĂLNICEANU D., BABIK
W., 2007. Phylogeography of the fire-bellied toads, Bombina: early divergence of the
mitochondrial genomes suggests an independent history of the hybridizing species,
Molecular Ecology 16: 2301-2316.
ŞERBĂNESCU I., 1970. La vègetation du littoral de la Mer Noire (de Năvodari a Eforie),
Studii tehn. şi econ., Braşov, Seria C, Pedologie, 18: 365-400.
423
________________________________________________________________________________________
TAUBER F., 1980. Preocupări pentru conservarea florei autohtone, Ocrotirea naturii
mediului înconjurător, 24 (2):115-126.
TEODOR L., 1993. Contribuţii la cunoaşterea curculionidelor (Coleoptera) din Delta
Dunării, An. Şt. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea, Vol. II: 193-196.
TEODOR L., TRAIAN M., 1996. Noi contribuţii la cunoaşterea curculionidelor din
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Coleoptera: Curculionidae), Bul. Inf. Soc. Lep.
Rom., 7 (3-4): 261-269
TOMOVIC L.J., 2006. Systematics of the nose-horned viper (Vipera ammodytes, Linnaeus,
1758), Herpetological Journal, 16: 191-201.
TOMOVIC L.J., DZUKIC G., 2003. Geographic Variability and Taxonomy of the Nose-
horned Viper, Vipera ammodytes (L. 1758), in the Central and Eastern Parts of the
Balkans: A Multivariate Study. Amphibia–Reptilia, 24: 359-377.
TŐRŐK Z., 1999 a. Data on the ecology of the Sand Lizard (Lacerta agilis L.) living on the
sand spits of theDanube Delta and the Razim-Sinoie lagoonary system (Romania).
Analele Şt. ale Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi.
TŐRŐK Z., 1999 b. Contribution to the knowledge of the distribution of sand lizard
(Lacerta agilis euxinica Fuhn and Vancea 1964) in Southeastern Romania, Analele Şt.
ale INDD, 7: 498-500
TŐRŐK Z. (coord.), DOROŞENCU AL., DAVIDOV B., DOROFTEI M., LUPU G.,
TŐRŐK L., 2006 - Lista Roşie a speciilor sălbatice de floră şi faună din Parcul
Naţional Munţii Măcinului, Tulcea.
TŐRŐK Z., 2002. Studiu cantitativ asupra şopârlelor de câmp (Lacerta agilis) din zona
Gura Portiţei, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Satu Mare, Studii şi Comunicări, 2-
3: 182-187.
424
________________________________________________________________________________________
TUDOR M., 2008. The present situation of the Nose Horned Viper population (Vipera
ammodytes montandoni) from Dobrudja, Studii şi Comunicări, Complexul Muzeal de
Ştiinţele Naturii „Ion Borcea”, in press.
TUTIN, T.G., BURGES, N.A., CHATER, A.O., EDMONSON, J.R., HEYWOOD, V.H.,
MOORE, D.M., VALENTINE, D.H., WALTERS, S.M. & WEBB, D.A. (eds., assist.
by J.R. AKEROYD & M.E. NEWTON; appendices Edit. By R.R. MILL), 1993. Flora
Europaea. 2nd Edit. Vol. 1. Psilotaceae to Platanaceae. Cambridge University Press,
Cambridge.
TUTIN, T.G., HEYWOOD, V.H., BURGES, N.A., MOORE, D.M., VALENTINE, D.H.,
WALTERS, S.M. & WEBB, D.A. (Edit.), 1964-1980. Flora Europaea. Vols. 1-5.
Cambridge University Press, Cambridge.
TZONEV R, DIMITROV M., ROUSSAKOVA V., 2005. Dune vegetation of the Bulgarian
Black Sea coast, Hacquetia, 4 (1): 7-31.
VASILIU-OROMULU L., 1992. Studiul ecologic şi zoogeografic al faunei de tisanoptere
(Ord. Thysanoptera) din Delta Dunarii, An. St. Inst. Cerc. Delta Dunării, Tulcea,
Vol. I: 101-106.
VASILIU-OROMULU L., 1998. Endemits, relicts and vicariant Thysanoptera species from
Romania (Insecta: Thysanoptera), Entomol. Rom., 3: 59-62.
VELCHEV V, BONDEV I., 1984. Threaten and Rare Plant Communities in Bulgaria (in
Bulgarian), Savremenni Teoret. i Prilojni Aspecti na Rast. Ecologija (Modern
Theoretical and Applied Aspects of the Plant Ecology), Sofia, 1:94-105.
VELCHEV V.(ed), KOZUHAROV, BONDEV I., KUZMANOV B., MARKOVA M.,
VELEV V., 1984. Red Data Book of the People’s Republic of Bulgaria, Volume 1.
Plants, Publishing House of the Bulgarian Academy of Sciences, Sofia.
VELCHEV V., KOZHUKHAROV S., ANCHEV M., 1992. Atlas of endemic plants in
Bulgaria (in Bulgarian), Publishing House of BAS, 205 pp.
VICOL V., 1997. Lista suplimentara de semnalari a microlepidopterelor din România, Bul.
Inf. Soc. Lepid. Rom., 8 (3-4): 189-198.
425
________________________________________________________________________________________
VŐRŐS J., ALCOBENDAS M., MARTINEZ-SOLANO I., GARCIA-PARIS M., 2006.

Evolution of Bombina bombina and Bombina variegata (Anura: Discoglossidae) in
the Carpathian Basin: a history of repeated mt-DNA introgression across species,
Molecular Phylogenetics and Evolution, 38: 705-718.
WEINBERG MEDEEA, 1994. Data on the family Micropezidae (Diptera) and its
occurrence in Romania, Trav. Mus. Hist. Nat. “Gr. Antipa”, XXXIV: 125-131.
ZINNER H., 1972. Systematics and Evolution of the Species Group Coluber jugularis
Linnaeus, 1758 – Coluber caspius Gmelin, 1789 (Reptilia, Serpentes), Thesis
submitted for the Degree “Doctor of Philosophy”, Hebrew University, Jerusalem.
ZUFFI M., 1986. Su Podarcis muralis maculiventris (Werner, 1891) melanica in risaia a
Bereguardo (Pavia), Atti della Museo Civico di Storia Naturale di Milano, 127: 293-296.
WALTER K.S., GIULLETT H.G. (eds.), 1998 – 1997 IUCN Red List of Threatened Plants.
IUCN, Cambridge.
*** 1965. Soil map of Bulgaria, scale 1:400 000, Geodesy and cartography head office.
*** 1980. Geomorphological map of Bulgaria, scale 1: 600 000. Geographical institute of
BAS, Geodesy and cartography office.
*** 1983. List of rare, threatened and endemic plants in Europe (1982 edition), by the
Threatened Plants Unit (IUCN Conservation Monitoring Centre), European
Committee for the conservation of nature and natural resources, Strasbourg.
*** 1991 a. CORINE biotopes manual. Check-list of threatened plants. Data specifications
Part 1, Luxembourg.
*** 1991 b. CORINE biotopes manual. Habitats of the European Community. Data
specifications. Part 2, Luxembourg.
*** 2000. Convention on the Conservation of European wildlife and natural habitats. The
Emerald Network – a network of Areas of Special Conservation Interest of Europe,
Strasbourg.
426
________________________________________________________________________________________
*** 2000. Strategia naţională de conservare a biodiversităţii (http://www.mmediu.ro/

departament_ape/biodiversitate/ Strategie_Biodiversitate_2000_Ro.pdf)
*** 2008. Technical Final Report of LIFE04 NAT/RO/000220 "Improving wintering
conditions for Branta ruficollis at Techirghiol"
*** Biodiversity Law, promulgated in the State Gazette no. 77/ 09.08.2002.
*** Birds Directive 79/409/EEC. Council Directive 92/43/EEC on the conservation of wild
birds.
*** Comunitatea Geo-spatial.org [online] Date GIS vectoriale (http://earth.unibuc.ro).
*** Constantza Port (http://www.portofconstantza.com).
*** Environmental Systems Research Institute, 2008, ESRI Data and Maps [DVD],
Redlands, CA. (http://www.esri.com)
*** European Environment Agency (EEA) [online] Corine Land Cover 2000 (c) EEA,
Copenhagen, 2007 (http://www.eea.europa.eu/themes/landuse/clc-download)
*** Europa-Comisia Europeană (http://ec.europa.eu)
*** EUR-lex – Access to European Union law (http://eur-lex.europa.eu)
*** Geography of Bulgaria. Physical geography, 1982 - BAS, Geographical institute, 513
pp.
*** Habitats Directive 92/43/EEC. Council Directive 92/43/EEC on the conservation of
natural habitats and of wild Fauna and flora.
*** IUCN Red List of Threatened Species 2008 - http://www.iucnredlist.org
*** Ministerul Mediului [online] Rezervaţii şi parcuri naţionale (http://www.mmediu.ro/
departament_ape/biodiversitate/rezervatii_parcuri_nationale.htm)
*** Ministerul Mediului (http://www.mmediu.ro).
*** Natura 2000 Bulgaria [online] Project "Preparation of the Bulgarian Natura 2000
network of protected zones" (http://www.natura2000bg.org).
*** OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, Monitorul Oficial nr. 442 din 29 iunie 2007.
427
________________________________________________________________________________________
*** OUG nr. 27 din 20/06/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Anexa Nr. 4B, Specii de Interes
Naţional . Specii de animale şi de plante care necesită o protecţie strictă.
*** Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (http://www.ddbra.ro)
*** Societatea Ornitologica Româna [online] - Arii de importanta avifaunistica în România
(http://iba.sor.ro/dobrogea.htm)
*** The Bern Convention on the Conservation of the European Wildlife and Natural
Habitats, Appendix I, 1979.
428
________________________________________________________________________________________
Astragalus cornutus (foto M. Făgăraş) Alyssum caliacrae (foto M. Făgăraş)
Matthiola odoratissima (foto M. Făgăraş) Minuartia bilykiana (foto P. Anastasiu)
Goniolimon besseranum (foto M. Făgăraş) Tanacetum millefolium (foto M. Făgăraş)
429
________________________________________________________________________________________
Periploca graeca (foto M. Făgăraş) Dianthus pseudarmeria (foto M. Făgăraş)
Convolvulus lineatus (foto P. Anastasiu) Pyrus elaeagrifolia (foto M. Făgăraş)
Chamaecytisus jankae (foto M. Făgăraş) Astragalus vesicarius subsp. pseudoglaucus
430
________________________________________________________________________________________
Ruta graveolens (foto M. Făgăraş) Artemisia pedemontana (foto M. Făgăraş)
Satureja coerulea (foto M. Făgăraş) Ononis pusilla (foto M. Făgăraş)
Cerinthe minor subsp. auriculata (foto M. Făgăraş) Linum tauricum (foto M. Făgăraş)
431
________________________________________________________________________________________
Coronilla emerus subsp. emeroides (M. Făgăraş) Ornithogalum comosum (foto P. Anastasiu)
Dianthus giganteus (foto M. Făgăraş) Iris pumilla (foto M. Făgăraş)
Euphorbia myrsinites (foto M. Făgăraş) Clypeola jonthlaspi (foto M. Făgăraş)
432
________________________________________________________________________________________
Adonis flammea (foto M. Făgăraş) Asphodeline lutea (foto M. Făgăraş)
Anchusa stylosa (foto M. Făgăraş) Ranunculus oxyspermus (foto M. Făgăraş)
Centaurea napulifera subsp. thirkei (M. Făgăraş) Adonis vernalis (foto M. Făgăraş)
433
________________________________________________________________________________________
Jasminum fruticans (foto M. Făgăraş) Paeonia tenuifolia (foto M. Făgăraş)
Paeonia peregrina (foto M. Făgăraş) Paliurus spina-christi (foto M. Făgăraş)
Rhagadiolus stellatus (foto P. Anastasiu) Scutellaria orientalis var. pinnatifida
434
________________________________________________________________________________________
Ephedra distachya (foto M. Făgăraş) Onosma heterophylla (foto P. Anastasiu)
Jurinea tzar -ferdinandii (foto M. Făgăraş) Limonium meyeri (foto M. Făgăraş)
Parietaria lusitanica subsp. serbica (M. Făgăraş) Crithmum maritimum (foto M. Făgăraş)
435
________________________________________________________________________________________
Centaurea salonitana (foto M. Făgăraş) Euphorbia dobrogensis (foto Făgăraş)
Medicago orbicularis (foto M. Făgăraş) Astragalus hamosus (foto M. Făgăraş)
Ecballium elaterium (foto M. Făgăraş) Vicia narbonensis (foto M. Făgăraş)
436
________________________________________________________________________________________
Salvinia natans (foto M. Făgăraş) Iris pseudacorus (foto M. Făgăraş)
Typha laxmannii (foto M. Făgăraş) Taraxacum bessarabicum (foto M. Făgăraş)
Polypogon monspeliensis (foto M. Făgăraş) Orchis laxiflora subsp. elegans (foto Făgăraş)
437
________________________________________________________________________________________
Crambe maritima (foto M. Făgăraş) Argusia sibirica (foto M. Făgăraş)
Dianthus bessarabicus (foto M. Făgăraş) Medicago marina (foto M. Făgăraş)
Cynoglossum creticum (foto M. Făgăraş) Stachys maritima (foto M. Făgăraş)
438
________________________________________________________________________________________
Astragalus varius (foto M. Făgăraş) Silene thymifolia (foto M. Făgăraş)
Convolvulus persicus (foto M. Făgăraş) Euphorbia paralias (foto M. Făgăraş)
Cakile maritima subsp. euxina (foto M. Făgăraş) Glaucium flavum (foto M. Făgăraş)
439
________________________________________________________________________________________
Leymus racemosus subsp. sabulosus (M. Făgăraş) Eryngium maritimum (foto M. Făgăraş)
Peucedanum arenarium (foto M. Făgăraş) Polygonum maritimum (foto M. Făgăraş)
Chamaesycae peplis (foto M. Făgăraş) Hypecoum procumbens (foto M. Făgăraş)
440
________________________________________________________________________________________
Ammophila arenaria subsp. arundinacea (Făgăraş) Festuca beckeri subsp. arenicola (Făgăraş)
Elymus farctus subsp. bessarabicus (M. Făgăraş) Cladium mariscus (foto M. Făgăraş)
441
________________________________________________________________________________________
Centaurea alba subsp. caliacrae (P. Anastasiu) Centaurea thracica (foto P. Anastasiu)
Silene caliacrae (foto P. Anastasiu) Verbascum purpureum (foto P. Anastasiu)
442
________________________________________________________________________________________
Scabiosa micrantha (foto M. Făgăraş) Vicia sativa subsp. amphicarpa (P. Anastasiu)
Bellevalia sarmatica (foto M. Făgăraş) Opopanax bulgaricus (foto M. Făgăraş)
443
________________________________________________________________________________________
Elymetum gigantei (foto M. Făgăraş) Artemisietum arenariae (foto M. Făgăraş)
Crambetum maritimae (foto M. Făgăraş) Convolvuletum persici (foto M. Făgăraş)
Ammophilo arundinaceae-Elymetum gigantei Caricetum colchicae (foto M. Făgăraş)
444
________________________________________________________________________________________
Bombina bombina (foto D. Cogălniceanu) Bufo viridis (foto D. Cogălniceanu)
Hyla arborea (foto D. Cogălniceanu) Rana esculenta (foto D. Cogălniceanu)
Testudo graeca (foto M. Tudor) Testudo graeca (foto D. Cogălniceanu)
445
________________________________________________________________________________________
Vipera ammodytes (foto D. Cogălniceanu) Vipera ammodytes (foto D. Cogălniceanu)
Ophisaurus apodus (foto D. Cogălniceanu) Ophisaurus apodus (foto D. Cogălniceanu)
Natrix natrix (foto D. Cogălniceanu) Natrix natrix (foto D. Cogălniceanu)
446
________________________________________________________________________________________
Dolicophis caspius (foto D. Cogălniceanu) Dolicophis caspius (foto M. Tudor)
Podarcis taurica (foto D. Cogălniceanu) Podarcis muralis (foto M. Tudor)
Lacerta agilis (foto M. Tudor) Lacerta trilineata (foto M. Tudor)
447
________________________________________________________________________________________
Brenthis daphne (foto M. Skolka) Lycaena dispar rutilus (foto M. Skolka)
Autographa gamma (foto M. Skolka) Zerynthya hypsipye (foto M. Skolka)
Papilio machaon (foto M. Făgăraş) Lycaena phlaeas (foto M. Skolka)
448
________________________________________________________________________________________
Strymon ilicis (foto M. Skolka) Euchloe ausonia (foto M. Skolka)
Melitaea trivia (foto M. Skolka) Zygaena ephialtes (foto M. Skolka)
Dysauxes famula (foto M. Skolka) Asiotmethis limbata (foto M. Skolka)
449
________________________________________________________________________________________
Eurydema spectabile-adult (foto M. Skolka) Eurydema spectabile-juvenili (foto Skolka)
Acrotylus longipes (foto M. Skolka) Saga noltii (foto M. Skolka)
Cicada plebeja - exuvie de larvă de eclozată Cicada plebeja (foto M. Skolka)
450
________________________________________________________________________________________
Cygnus cygnus (foto M. Făgăraş) Tadorna tadorna (foto M. Făgăraş)
Ciconia ciconia (foto G. Bănică) Phalacrocorax aristotelis (foto G. Bănică)
Emberiza calandra (foto G. Bănică) Oenanthe pleschanka (foto G. Bănică)
451
View publication stats

BiodiversityofcoastalareaofDobrogeabetweenCapeMidiaandCapeKaliakra PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BiodiversityofcoastalareaofDobrogeabetweenCapeMidiaandCapeKaliakra PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Book · January 2008

Marius Fagaras Marius Skolka

SEE PROFILE SEE PROFILE

Mapping viable populations of endangered reptile species in Romania View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

BIODIVERSITATEA ZONEI COSTIERE A DOBROGEI

Marius Făgăraş (coord.)

BIODIVERSITATEA ZONEI COSTIERE

Această carte a fost realizată în cadrul proiectului RO 2005/017-535.01.02.02 prin

Editor: Universitatea Ovidius Constanţa

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Drepturile de autor asupra acestei publicaţii sunt rezervate Universităţii Ovidius

III. Arii protejate din zona costieră a Dobrogei............................................................... 53

afectarea habitatelor naturale şi implicit la declinul biodiversităţii sau chiar la dispariţia

mică anvergură. Frumuseţea peisajului, a falezelor stâncoase de 50-60 m altitudine, a

Kavarna (Bulgaria), cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. In cadrul acestui proiect cu

începutul şi mijlocul secolului al XX-lea.

I. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ŞI CLIMATICĂ

1.1. Consideraţii generale asupra zonei litorale

Fig. 1 – Zona costieră a Dobrogei dintre Capul Midia şi Capul Kaliakra

Fig. 2 – Litoralul sudic românesc (Cap Midia – Vama Veche)

Fig. 3 – Litoralul nordic bulgăresc (Cap Sibriburun – Cap Kaliakra)

1.2. Caracteristici fizico-geografice şi pedologice

1.2.1. Nisipurile marine nesolificate

1.2.2. Psamoregosolurile (nisipurile marine solificate)

Se întâlnesc de regulă pe grindurile de nisip puţin înalte sau pe suprafeţele cu dune

Psamoregosolurile şi nisipurile marine au fertilitate scăzută datorită permeabilităţii

1.2.3. Solurile aluviale de mlaştină şi semimlaştină (gleiosolurile)

Reprezintă o categorie de soluri răspândite în zonele depresionare (interdunale) ale

1.2.4. Solurile halomorfe

1.3.Caracteristicile climatice ale zonei costiere

Specificul climatic al Dobrogei maritime, conferit de prezenţa mării şi a lacurilor

II. SITURI NATURA 2000 ŞI TIPURI DE HABITATE COSTIERE DE INTERES

În zona Dobrogei se regăsesc două regiuni biogeografice mai puţin reprezentate în

Fig. 4 – Harta bioregiunilor din Dobrogea românească şi bulgărească

În România, au fost declarate ca parte integrantă a reţelei ecologice Natura 2000,

Tabelul 1 – SCI-uri şi SPA-uri din zona costieră românească a Dobrogei

Nr. Sit Natura 2000 SCI sau Cod sit Suprafaţă

Tabelul 2 – SCI-uri si SPA-uri din zona costieră bulgărească a Dobrogei

Nr. Sit Natura 2000 SCI sau Cod sit Suprafaţă

Fig. 5 – Situri Natura 2000 din zona costieră românească sudică

Fig. 6 – Situri Natura 2000 din zona costieră bulgărească nordică

2.2. Tipuri de habitate costiere de interes conservativ din zona costieră

România este o ţară cu o diversitate ridicată atât în ceea ce priveşte ecosistemele,

Fig. 7 – Harta tipurilor de habitate din zona costieră românească a Dobrogei

Fig. 8 – Harta tipurilor de habitate din zona costieră bulgărească a Dobrogei

2.2.1. Habitate de ţărmuri marine

2.2.1.1. Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat superficial de apă de

Acest tip de habitat poate fi întâlnit în zona infralitorală de mică adâncime, pe

2.2.1.2. Recife (cod Natura 2000: 1170);

Acest tip de vegetaţie ce ocupă porţiunea de plajă dintre mediolitoral şi zona

tataricae-Glaucietum flavae Dihoru et Negrean 1976, Cakilo euxinae – Salsoletum

2.2.2. Habitate de dune litorale

2.2.2.1. Dune mobile embrionare (cod Natura 2000: 2110);

Artemisietum tschernievianae Popescu et Sanda 1977, Secali sylvestris-Brometum tectorum

2.2.2.2. Dune mobile de-a lungul ţărmurilor cu Ammophila arenaria (dune

2.2.2.4. Depresiuni umede interdunale (cod Natura 2000: 2190);

Holoschoeno-Calamagrostietum epigeios Popescu et Sanda 1978, Agrostetum ponticae

2.2.3. Mlaştini şi pajişti sărăturate din zona costieră

2.2.3.1. Pajişti sărăturate mediteraneene (Juncetalia maritimi)

Sunt habitate cu soluri luto-nisipoase sau aluviale, mediu sărăturate, înmlăştinite în

Artemisio santonici-Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Géhu et al. 1994],