Preventia rahitismului la copil

Importanta problemei
Rahitismul este o boala care afecteaza procesul de dezvoltare al copiilor nostrii, de aceea el
trebuie sa constituie o preocupare pentru parinti. In tara noastra, de exemplu, profilaxia
rahitismului incepe inca din cea de-a doua saptamana de viata a bebelusului, prin administrarea
zilnica a vitaminei D si expunere solara.
Rahitismul este o afectiune specifica celor mici, care se datoreaza unui deficit de vitamina D,
calciu si fosfati, care impiedica procesul de cresterea si dezvoltare normala a oaselor. In absenta
acestei vitamine si a unor minerale esentiale, oasele isi pot pierde din rezistenta naturala, devin
fragile si se pot rupe usor, chiar in urma unor traumatisme minore.
Exista trei categorii de rahitism:
1.Rahitismul nutritional
Denumit si osteomalacie, este o dereglare cauzata de deficienta de vitamina D. Vitamina D este
o substanta liposolubila (adica absorbita de grasimi) si are rol esential in formarea oaselor si
dintilor, precum si pentru absorbtia intestinala corecta a calciului si fosforului. Este prezenta in
mod natural, in cantitati mici, in unele alimente cum ar fi pestele de apa sarata (somon, sardina,
hering si in uleiurile din ficat de peste), galbenus de ou, unt, lactate nedegresate, insa nu este
continuta de nicio leguma. Vitamina D este, de asemenea, produsa de organism, putand fi
sintetizata natural de celulele pielii ca urmare a expunerii la soare, fiind imediat absorbita de
vasele de sange.
Cele mai predispuse categorii de sugari si copii ce pot dezvolta rahitism sunt cele ce includ
sugarii cu piele de culoare inchisa, cei alaptati exclusiv si cei nascuti din mame cu deficienta de
vitamina D. Pe langa acestea, copiii mai mari care sunt feriti de expunere directa la razele
ultraviolete sau cei cu o dieta vegana reprezinta, de asemenea, categorii supuse riscului de
aparitie a rahitismului.
2.Rahitismul hipofosfatemic
Rahitismul hipofosfatemic este declansat de nivelurile joase ale fosfatilor prezenti in organism.
Oasele devin dureros de moi si casante. Cauza o reprezinta o deficienta genetica dominanta X-
linkata constand in abilitatea rinichilor de a controla cantitatea de fosfor excretata in urina.
Individul afectat este capabil sa absoarba fosforul si calciul, insa fosforul este pierdut in urina.
Nu lipsa vitaminei D trebuie blamata in aceasta situatie. Pacientii cu rahitism hipofosfatemic
prezinta simptome specifice pana la implinirea varstei de 1 an. Tratamentul consta, in general,
in suplimente nutritionale de fosfor si calcitriol (colecalciferol, forma activa a vitaminei D).
3.Rahitismul renal
Similar cu cel hipofosfatemic, rahitismul renal este provocat de diverse dereglari la nivelul
rinichilor. Pacientii cu probleme renale au capacitati reduse de reglare a nivelurilor de electroliti
pierduti in urina. Acestea includ calciul si fosforul, de aceea indivizii afectati acuza aceleasi
simptome ca la rahitismul nutritional sever. Si in cazul acestei disfuctii se vor recomanda
rezolvarea problemelor renale si administratea de suplimente nutritionale.
Raspandirea bolii
20% din copii din Romania sufera de rahitism.
Semne si simptome ale bolii
- Malformatii scheletice: sunt localizate in special la nivelul membrelor inferioare, la nivelul
coloanei vertebrale, pelvisului si sternului. Specialistii au descris urmatoarele modificari aparute
la scheletul pacientilor cu rahitism: stern in carena, bombat anterior, tibie in iatagan, cand
oasele gambei sunt incurbate, matanii costale (proeminente aparute la nivelul coastelor, pe
toracele anterior), cifoze, scolioze, sau chiar cifoscolioze (daca rahitismul apare la copiii mai mari
de 2 ani), tasari de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat);
- Inchiderea tardiva a fontanelei anterioare si aparitia unei boseluri frontale;
- Dureri sau sensibilitate osoasa: la nivelul oaselor lungi si coloanei vertebrale precum si la
nivelul centurilor scapulara si pelvina. Sunt adesea dureri cronice, de intensitate moderata;
- Spasme musculare generalizate (tetanie) si hipocalcemie;
- Hiperplazie metafizara care determina aparitia semnului dublei maleole, care poate fi perceput
la nivelul tibiei;
- Hipotonie musculara generalizata;
- Astenie musculara;
- Oase fragile, usor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispusi unor fracturi in „lemn verde”,
cum le numesc spcialistii, cand osul efectiv pare a se frange, iar aspectul radiografic este foarte
similar cu cel al unei crengi verzi pe care incercam sa o rupem si care crapa la mijloc;
- Crestere si dezvoltare anormale: copii au o talie mai mica decat media normala pentru varsta
lor;
- Malformatii dentare: eruptii dentare intarziate si dinti cu aspect si structura modificata, smalt
poros, predispozitie la aparitia cariilor dentare.
Masuri de preventie a rahitismului
In Romania, o tara temperata, poluata - in mod practic, toti copiii pot dezvolta rahitismn. De
aceea, exista opolitica nationala de prevenire a bolii - care prevede administrarea de vitamina D
bebelusului inca din ziua a 7a dupa nastere. Administrarea vitaminei D se continua pina la varsta
de 2 ani si jumatate. Administrarea se face pe cale orala - prin picaturi.
Profilaxia se bazeaza pe suplimentarea vitaminei D, sub forma de preparate medicamentoase.
Profilaxia trebuie sa fie inceputa antenatal, prin administrarea de vitamina D 1000 - 1200 UI/ zi
si preparate de calciu in ultimul trimestru de sarcina. Suplimentarea cu vitamina D continua din
primele zile dupa nastere si la nou-nascutul alimentat natural si la cel artificial, timp de 18-24
luni continuu, apoi pina la varsta de 5 ani in timpul rece al anului.
Atentie la supradoze! Prea multa vitamina D ii va face rau copilului. Exista riscul sa apara
intoxicatii, care pot fi foarte grave.Primul semn al intoxicatiei poate fi lipsa poftei de mancare,
apoi copilul plange, este agitat. Doza zilnica de doua picaturi nu prezinta insa nici un risc, pentru
ca este doza fiziologica.Prea multa vitamina D se va depozita in tesutul adipos, iar efectele nu se
vor instala dupa prima zi, ci la un interval de o luna-doua de la administrare.
Concluzii
Specialistii apreciaza ca un bebelus cu tenul si pielea deschise la culoare are nevoie de o
expunere zilnica la soare de 20 minute pentru ca vitamina D sa fie sintetizata corespunzator. Cu
cat pielea este insa mai inchisa, cu atat timpul necesar este mai crescut.
In cazul in care organismul nu poate absorbi corespunzator vitamina D datorita unei probleme
renale, aceasta trebuie rezolvata cat mai rapid. Pacientii cu astfel de afectiuni ar trebui sa fie
monitorizati paraclinic permanent, in vederea determinari pierderilor de calciu si fosfor urinar.
Hapeci Raluca, Grupa 45, Seria E (An I)