Sunteți pe pagina 1din 9

OSTAŞI LA POARTA VIEŢII

- Sceneta pentru copii -

Autor: Elena Dinu - Gavrilă

PERSONAJE:

PREZENTATORUL………
PĂMÂNTUL……………….
COPILUL…………………..
CREDINŢA………………...
SPERANTA………………...
IUBIREA……………………
POLUAREA………………...
ALBINUŢA…………..
FLORICICA…………
POMIŞOR……………

PREZENTATORUL:
Dragii mei, nu e poveste,
Credeţi-mă pe cuvânt !
E doar un strop de strigare
Scos din inima ce-l doare

1
Pe al nostru drag Pământ

Un copil aude noaptea


Plânsetul sfâşietor
Şi-acea voce disperată
Cere grabnic ajutor.
( se aud gemete, plâns. )

COPILUL :
Cine eşti şi de ce plângi ?
Aş vrea să-ţi întind o mână
Chiar dacă sunt mic şi eu
Pot să fac o faptă bună.

PĂMÂNTUL :
Nu ştii cine îţi vorbeşte ?

COPIILUL :
Nu.

PĂMÂNTUL :
Eu sunt Planeta Pământ
Cea cu viaţă dăruită
Dar…. tare bolnavă sunt.
( Pământul plânge).

COPILUL :
Cum aşa ? Dar ce-ai făcut ?
Spune-mi iute ce-ai păţit ?
Ce s-a întâmplat cu tine
De mi te-ai îmbolnăvit ?
( Pământul plânge .)
Nu mai plange, drag Pamant,
Orice boala ai avea
Sa stii ca eu ma fac doctor
Si te voi scapa de ea.

PĂMÂNTUL :
Ce spui tu nu-i cu putinţă
Fiindcă va fi prea târziu…

COPILUL :
Cum, atât de gravă-i boala?
Ce să fac, Doamne ? Nu ştiu …
( scurtă pauză, copilul se gândeşte, se frământă pentru a găsi soluţia potrivită).

2
COPILUL :
Da ! Eu cred c-aşa e bine
Voi fi alt copil de mâine
Mai atent cu ce se-ntâmplă
Totdeauna- n jurul meu,
Sper să aflu într-o zi
Cine-i face-atâta rău
Pământului. Cine oare
Mi-l face să sufere
Dacă plânge aşa tare ?

PREZENTATORUL:
Hai să fim atenţi cu toţii
Şi bunicii şi nepoţii
Fiindcă ceea ce urmează,
Fără să exagerez,
Pe toţi ne interesează !

POLUAREA:
Ha! Ha! Ha! Ce bine-mi pare
Plină-i strada frăţioare
De hârtii şi de cartoane.
Dacă trece şi-o maşină
Care scoate nori de fum
Îi fac scrumbii afumate
Pe toţi cei aflaţi pe drum.

COPILUL :
Nu, nu poţi vorbi serios
Lasă-mă să cred aşa
Că-i o glumă nesărată
Altfel…tare m-ar durea

POLUAREA :
Auzi tu la el ce zice !
Măi ţâcă, ştii tu ce-mi place ?
O-ncântare-i pentru mine
Când mizerie se face.

COPILUL :
Cum poţi să gândeşti astfel
Tu… cum ai zis că te cheamă ?

3
POLUAREA:
Hai să-ţi spun : sunt Poluarea
Doar prinţesă astăzi sunt
De mâine voi fi regină
De puterea mea atârnă
Însăşi viaţa pe Pământ.

COPILUL:
Dac-am priceput eu bine,
Tu eşti zâna rea, aşa-i ?

POLUAREA:
Măi, măi, măi, dar ce isteţ
Şi ce suflet curat ai !
Tu eşti piatra de-ncercare
Bine că te-am întâlnit !
Dacă te câştig pe tine
Pot spune c-am biruit.

COPILUL:
N-am să stau cu mâna-n sân
„ Buturuga mică, răstoarnă carul mare”
Ne-a învăţat la şcoală azi doamna învăţătoare.
( Se aud explozii )

POLUAREA :
Auzi ? Explozii nimicitoare !
Tot la îndemnul meu se fac.
Încet- încet, cu paşii siguri
Pământului îi vin de hac!

COPILUL :
Nu se poate, e prea mult
Nu mai vreau să te ascult.

POLUAREA :( taie copacii.)


Cu toporul şi cu drujba
Azi puţin, mâine puţin,
Până când se va trezi
Pământul fără plămân.

COPILUL :
Paşii puilor de cerb
Unde se vor duce oare ?
Murmurul izvoarelor,

4
Vioreaua, dulce floare,
Cântecul privighetorii,
Unde se vor duce toate
Dacă pădurea dispare ?

POLUAREA :
Unde, unde ? Nu ţi-am spus ?
Tot, tot, tot va fi distrus.

PREZENTATORUL :
Omul încalcă şi sfidează
Cu bună ştiinţă,
Legile nescrise ale vieţii
Pe care natura le-a generat
Şi milioane de ani le-a experimentat.

COPILUL:
Voi pleca, voi căuta,
Forţele binelui le voi chema.

PREZENTATORUL :
Leagăn al civilizaţiei şi-al vieţii
Frumoasa Planetă Albastră
Cu toată puterea ne strigă
S-o apărăm, oameni dragi,
Ea este şi casa noastră !

COPILUL :
S-o apărăm, s-o apărăm !
Din tot sufletul nostru să-i facem scut
Şi nu doar într-o zi anume
Ci clipă de clipă, neîntrerupt,
În cele 365 de zile ale fiecărui an
Şi munca noastră nu va fi în van.
…………………………………
Veniţi voi, Zânele Bune,
Planeta dragă s-ajutăm,
Să-i îngrijim rănile toate
De tot ce-i rău s-o curăţăm !
( Intră în scenă cele trei zâne. )

CELE TREI ZÂNE:


Ne-ai chemat, copile dragă,
Ce-i atâta disperare ?
Spune repede, ce arde ?
Spune repede, ce doare ?

5
COPILUL:
Of ! Ce complicată-i viaţa !

CELE TREI ZÂNE :


Nu, nu, viaţa este simplă
Numai omul o complică …
Fii liniştit, copile drag !
Noi îţi aducem bucurie
Păstrează-ţi sufletul curat
S-auzi Planeta cum te strigă
Rămâi a ei solie !

POLUAREA:
Într-o luptă inegală
Mă avânt şi nu cedez
Chiar dacă voi sunteţi trei,
Am să-nving. Vă demonstrez !

SPERANŢA:
Eu sper – de-aceea mă numesc Speranţa
Că oamenii, vor înţelege, în sfârşit
Pământul e bolnav, e disperat
Cu viaţa Pământului nu-i de glumit !

CREDINŢA :
Credinţa mă numesc.
Eu cred că toţi copiii lumii
Păstrându-şi sufletul curat
Vor fi ostaşi la poarta vieţii
Prin ei, Pământul e salvat.

IUBIREA:
Eu sunt Iubirea – cel mai nobil
Din câte sentimente sunt.
Cât eu exist, există viaţă
Unde-i iubire, e salvare
Iubirea e nemuritoare
Pe acest astru drag – Pământ.

POLUAREA :
Ha ! Ha ! Ha ! In zadar vă osteniţi
Sunt în aer, sol, în apă,
Ce mai bâzâie Pământul ?
În curând, îl fac să tacă !

6
COPILUL :
Iată că nu mai sunt singur !
Zâne Bune, v-aş ruga
Fiecare – după dar,
Să-mi descântaţi Planeta !

CREDINŢA :
Eu, Credinţa mă înclin
Vreau durerile s-alin
Oameni, voi, coroana vieţii,
Să vă-ntoarceţi la natură
Cu gând şi inimă bună

IUBIREA :
Fără arme nucleare,
Să fie şi mâine soare,
Să nu murdăriţi Pământul
Curat să vă fie gândul !

SPERANŢA :
Apele toate să fie
Izvoare de apă vie,
Să recuperaţi hârtie !
Protejaţi pădurile,
Să vă cânte mierlele
Şi privighetorile !
Tot ce-i rău, să nu mai fie !
Pe Pământ doar armonie !

PREZENTATORUL:
Oare cum va fi mediul înconjurător ?
Observaţi – verbul e la viitor.

COPILUL :
Cum va fi întrebi ?
Dacă mă gândesc niţel
Va fi aşa… cum avem grijă de el.
Şi mai ştiu că nu poate fi apărat
Numai de ecologi, silvicultori, biologi
Toţi locuitorii Planetei, de la mic la mare,
Suntem datori să luptăm, să atacăm fără iertare
Tot ce înseamnă poluare.

PĂMÂNTUL :
Cuvintele şi faptele tale, copile,

7
Mă mângâie, mă încurajează
Ca o binecuvântare mult aşteptată
Prin care viaţa mă onorează.
Iubesc, nădăjduiesc şi cred
Cu toată convingerea mea
Că mugurii vieţii, copiii,
Copiii pot schimba lumea !

TOATE PERSONAJELE :

Să arătăm, dragi copii şi oameni mari prin faptele noastre,


Toată dragostea - Planetei Albastre!

Să ne hrănim cu speranţa că binele învinge


Şi răul care se cheamă poluare, n-o poate atinge!

Înarmaţi cu această ştiinţă – Ecologie –


Menită să aducă bucurie,
Vom avea mai multă răbdare, tărie,
Să exersăm, să învăţăm, să se ştie că:

Apa, aerul şi pământul curat,


Ne dă speranţa de viaţă lungă şi frumoasă,
Ceea ce Planeta noastră mereu a visat !

- CORTINA -

8
9