Analiza geografică pentru regiunea muntelui Caraiman

Regiunea muntelui Caraiman se regăseste în unitea majoră de relief a Munțiilor Bucegi,

din cadrul grupei Bucegi, Carpații Meridionali.

Zona de interes se încadrează pe cuprinsul a două unități administrativ teritoriale, în

jumatatea de vest județul Dâmboviția, iar în jumatatea de est județul Prahova.

Informații altitudinale

Valoarea altitudinală maximă, se regăseste în sectorul nord-estic al arealului de interes,

mai cu o valoare altitudinală de 2490 m.

Valorile altitudinale minime se regăsesc în sectorul estic al arealului de interes,mai exact

la est de muntele Caraiman, acesta fiind de 950 m.

Traseul general al văilor este unul pe o direcție N-S(mai puțin celedin arealul de nord-est
al zonei de interes).În schimb văile dependete de regimul precipitațiilor au o direcție de dezvoltare
pe direcția V-E sau invers

La baza hărți hipsometrice se află criterial altitudinii absolute,indicat de curbele de nivel

care permit aprecierea valorii înălțimii diferitelor trepte de relief.
 Acestă harta sa realizat prin reinterperatea modelului digital de elevație

În cadrul acestei harți am separate cinci intervale hipsometrice,acestea fiind separate în

functie de curbele de nivel, în mod egal din 300 m în 300 m

Primul interval este cuprins între 1000-1300m interval ce regăsim predonderent în zona
de sud a arealului de interes.În cuprinnsul acestui interval regăsim zonele de lunca

Al doilea interval este cuprins între 1300.01-1600m în regăsim la nord față de primul
interval, cuprinde zone mai înalte, de luncă.

Al treilea interval este cuprins între 1600.01-1900m în regăsim preponderent în zona

centrală și zona de sud, regăsim o rețea hidorafică dezvoltată în acest interval

Al patrulea interval este cuprins între 1900.01-2200m acesta având cea mai mare
pondere zona caracterizată de pante mai accentuate așadar și versanți mai înclinați.

Al cincilea interval este cuprins între 2200.01-2500m acest interval este caracterizat de
zonele cele mai înalte, din arealul de studiu, cu versanți abrupti și mare cu o geodeclivitate mare.

În concluzie, desfăsurarea hipsometrica a arealului nostru de interes este una oarecum

uniform,doarece creste de la sud la nord în altitudine în mare parte din zona de interest, în
extremitatea estică valorile altitudinale cresc de la est la vest.
 Panta reprezinta caracteristica morfometrica care exprima gradul de înclinare a terenului
pe o anumită direcție față de un plan orizontal.Geodeclinația suprafețelor reliefului prezintă o
importanță deosebită pentru analiza complexă a unei regiuni,deoarece condiționează tipul si
intensitatea proceselor modelatoare ale scoarței terestre.

Harta pantelor a fost realizată cu ajutorul funcției Slope, apoi s-a intervenit manual pentru
a clasifica pantele. Aceasta a fost împarțită în sase clase si anume 0-3, 3.01-10, 10.01-20, 20.01 –
35, 35.01 – 55, 55.01 – 75, aceste valorii finnd exprimate în grade.

Intervalul 0-3o suprafețe orizontale

Acesta este intervalul pantelor foarte mici sau al suprafețelor cvasiorizontale,iar acesta
interval pune în evidența un drenaj foarte slab din zonele ce este regăsesc în acest interval.

În acestă categorie intră ,asadar, luncile râurilor și zonele de vârf.

Procesele geomorfologice dominante sunt eroziunea lineară(sau de adâncime)

3.01-10o suprafețe cu înclinare mica

În acestă categorie intră,se pare, zonele de interfluviu, din partea de sud a hartii

Procesele geomorfologice dominate pe aceste suprafețe sunt spălarea în suprafată și

siroirea,accidental ravenarea.

În general aceste terenuri au o un potential economic bun (datorită drenajului bun al

apei),dar acestea sunt ideale pentru fânețe și păsuni (ideală ar fi,totusi, o zonă drepresionară) cu
menținerea unor restricții în ce priveste intensitatea păsunatului.

10.01-20o suprafete cu înclinare moderată

Acestă categorie de pante , are cea mai mare, include zona de Nord-Vest și Nord .
Terenurile din acestă zonă prezintă o favorabilitate bună și foarte bună la utilizarea ca
fâneață,datorită riscului mai redus de accenture a eroziunii comparative cu intervalele mai mari

21.01-35o- suprafețe cu înclinare accentuate

Acest interval este concentrat în zona de centru a harții de la nord la sud,mai intes
fragmentată.Reprezintă intervalul de geodeclivitate caracterestic spațilui montan

Predomină eroziunea liniară intensă, solifluxiuni frecvente și rapide, alunecări de teren în

masă și relativ profunde

35.01-55o-suprafețe puternic înclinate

 Aceste categorii de pante apare dominant în zonele mai înalte. Acestă categorie prezintă o
favorabilitate, în principal, pentru zonele de pădure, deoarece nu exsită favorabilitate pentru
păsunat (în unele cazuri ,totusi,se practică un păsunat moderat )

55.01-75 o suprafețe puternic înclinate, abrupturi

Suprafețe puternic înclinzate, cu abrupturi și rupturi de pantă, praguri, zona în principal se

regăseste stâncarie zone fară vegetației, fiind regăsită în zona de nord-est a arealului de interes.

Din punct de vedere practic,declivitatae terenurilor consituie un parametru morfometric al

reliefului de care trebuie să se tină cont atunci când un tereitoriu este valorificat din punct de vedere
economic.Cercetarea pantelor este necesară pentru masurătorile de combare a eroziunii solului,în
amenajarea versantilor, altor tipuri de suprafețe înclinate,în proiectarea constuctiilor(căi de
comunicații,asezări)si pentru amenajarea si utilizarea terenurilor.

Expoziția versanțillor vizează orientarea suprafețelor înclinate în raport cu Soarele care

impune durata insolatiei.Asadar, încalzirea versanților se realizează gradat de la cei cu orientare
estică catre Vest ,insolația maxima caracterizând expoziile sudice.

Harta expoziției versanților s-a realizat prin funcția ascept apoi prin inmultirea rasterului
obținut cu pantele pentru a evidenția și zone cu o surafață plană deci fără expoziție.
 Versanții însoriți(S-SV) Se poate observa ca aceste categorii de expoziții sunt influențate
de traseele generale ale vailor (atât permanente cât și temporare), dar si de orientarea culmilor.

Versanții însoriți au o susceptibilitate mai mare la eroziune, agregatele fiind mai uscate,
coeziunea lor mai slabă şi, dislocarea lor mai facilă. Procesele gelivale (îngheţ dezgheţ) sunt mai
frecvente pe acest tip de versanţii.

În categoria acestor versanți se regăsesc și păsuni secundare în apropierea zonelor de

interfluviu,dar totusi au cea mai mare pondere în acestea categorie de expunere a versanților.

Acestea sunt terenuri acoperite cu iarbă, care servesc ca hrană (nutreț) pentru animalele
erbivore(vaci,oi,capre s.a.m.d)

Versanții semiînsoriți(SE-V) Se pare ca acestă categorie de orientare a versanților este

influențată,în principal, de văile ce au un caracter temporar prin direcția de dezvoltare a
acestora(NE-SV)

Versanții semiînsoriți au o susceptibilitate mai mică la eroziune față de versanții însoriți.

Procesele gelivale (îngheţ-dezgheţ) sunt mai frecvente pe acest timp de versanţii față de versanții
semiumbriți sau umbriți.

Versanții semiumbriți(NV-E) Unul dintre factori care determină expoziția versanților

pentru acestă categorie este influențat de văile cu caracter temporar ,dependete de regimul
precipitațiilor.

Acest tip de versanți prezintă cu grad de saturație cu apă în sol mai mare decât cei
semiînsoriți sau însoriți, fapt cauzat de lipsa evaporarii ,acestea din urmă fiind datorată de lipsa
insolației într-o proporție mai mare.Tot pe acest tip de versanți zăpezile se topesc mai greu vara.

Versanții umbriți(N-NE) Se poate observa ca aceste categorii de expoziții sunt influențate

de traseele generale ale vailor (atât permanente cât și temporare) , dar si de orientarea culmilor pe
direcția Vest-Est(la Vest de Muchia Căldării)

Acest tip de versanți prezintă cu grad de saturație cu apă în sol mare, fapt cauzat de lipsa
evaporarii ,acestea din urmă fiind datorată de insuficință insolației pentru producerea procesului
de evaporare.Tot pe acest tip de versanți zăpezile se topesc mai greu vara sau chiar nu se topesc,dar
asta doar pe areale restrânse(destul de mici, de ordinul a cațiva m2).

Suprafețele cvaziorizontale au cea mai mică pondere în cadrul arealului de studiu fiind în
general zonele de vărf

Caracterul practic
Caracterul practic se evidențiează în analiza modului de utilizare a terenurilor.Expoziția versanților
influențează gradul de însorire sau de umbrire.

Acest fapt impune un anumit mod de amenajare, a terenurilor,cele însorite sunt utilizate ,de
exemplu,pentru culturi pomicole,iar cele umbrite sunt ocupate cu păduri,dar totul depinde și de
altitudinea la care se evaluează terenul în acest sens.Asadar,pentru arealul nostru de studiu avem
doar păduri și în proporții foarte mici zone cu arbusti si păsuni secundar

Harta geologică a fost realizată prin importarea vectorului și stilizarea acestuia

Din puncte de vedere geologică acestă zona este una reprezentativă pentru intreg masivul
Bucegi, fiind domanită din punct de vedere litologic de către conglomeratele de Bucegi Aceste
depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii
micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean,
conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele
de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian.
Dezolvarea se îmbină sezonier cu înghețul și dezghețul, contribuind la dezvoltarea reliefului
ruiniform de pe abruptul calcaros.
 Acstă harta a fost realizată prin importul shapefileului cu utilizarea terenurilor pentru anul
2012 (CLC 2012) și au fost stilizate adecvat pentru reprezentarea cartografică a acestei zone.

În principal obsevăm zone cu pădure de conifere și de amestec în zonele de sud și sud-est,

cea mai mare pondere a utilizării terenurilor o au pajistile naturale, în jurul acestora se regăsesc
pajiști secundar. Zonele de nord-est unde este prezetă stâncăria se confundă și cu zoenele unde
avem cea mai mare geodeclivitate din arealul nostru de interes. Utilizarea terenurilor pentru acestă
zona este influență si de către marea varietate a factorilor pedogenetici (climă, vegetație, substrat
litologic, relief), la care se adaugă aceea a vârstei absolute a diferitelor soluri, a determinat în
formarea tuturor seriilor genetice de soluri montane și alpine (în zonele montate). În general, se
poate constata o succesiune altitudinală normală a solurilor zonale; în zona forestieră, de la cele
brune slab acide ( saturate, eubazice) de pădure, până la podzolurile humico-feriluviale și turbele
oligotrofe, iar în zona alpină, de la solurile brune
 Pentru a realiza harta proceselor geomorfologice este foarte imporntant să cunoaste detalii
referitoare la structura litologică, geodeclivitate, expoziția versanților, utilizarea terenurilor. Pentru
a realiza acesta harta am vectorizat porcesle sub formă de poligon în funcșie de
“mersul”/configurația curbelor de nivel, acestă etapă fiind cea mai anevoioasă în ceea ce priveste
realizarea hărții.

Acestă hartă prezintă procesele geomorfologice din zona muntelui Caraiman, acestea fiind
în număr de patru: eroziune în suprafață, eroziune în adâncime, prăbușiri și alterare. Eroziunea în
adâncime este prezentă în lungul râurilor cu caracter permanet,eroziunea în suprafață este prezentă
în zona de est, într-o zonă cu o declivitate mai mare la sud de Crucea de pe Caraiman. Prădușirile
sunt predonderente în zonele ce prezintă o declivitate accentuată de peste 40-50o . Alterarea îsi
face simțită prezenta prin procese de insolație și cele de îngheț-dezgheț (gelivație) ce au loc pe tot
parcursul anului și pe întreg cuprinsul arealului de stiudiu.
 Pentru a realiza harta vulnerabilitatății au fost luate în considerare hipsometria (altitudinea)
panta, expoziția și procesle geomorfologice. Toți acesti parametri au fost reclasificați și apoi au
fost adunați pentru ca fiecare dintre aceșia au un rol foarte important în ceea ce priveste
vulnerabilitatea zonei. Zonele cu cea mai mare vulnerabilitatea sunt cele care au si ce mai
declivitate a terenului și zonele unde regăsim prabușiri, dar vulnerabilitatea versanților este una
crescută și din cauza formațiunilor geologice prezente în arealul nostru de studiu.

Pe de altă parte, dacă analizăm suprafețele cu clasele de vulnerabilitate cât mai scăzut,
observăm că acestea se concentrează în jurul albiilor râurilor, doar în zona centrală pe direcția
nord-sud, deoarece râul transportă sedimente și aluviuni. Acest proces reprezintă cauza directă de
depunde a materialelor mai exact a sedimentelor. Malurile abrupte se formează când apare
eroziunea lineară la suprafață. În zonele cu o vulnerabilitate scazută, întalnim formațiuni geologice
de tipul pietrisurilor și a nisipurilor,aceste roci reprezentând principalele forme de depundere ale
sedimentelor. Se poate observa că si versanții sudinic și cei sud-vestici prezintă o vulnerabilitate
mai mare, datorita proceselor de insolație sau chiar a celor de îngheț-dezgheț.

În colncluzie, putem observa corelația dintre cei patru indici luați în calcul și zonele care
prezintă cea mai mare vulnerabilitatea a versanților influențate direct de procesele geomorfologice
 Pentru realizarea acestei harți am folosit utilizarea terenurilor ca fundal pentru a evidenția
pădurilor, am vectorizat drumurile și locurile de interest, precum cabanele și atracții
turistice(Babele si Sfinxul)

Morfometria arealului de interest oferă posibilitatae de exploatare din punct de vedere

turistic, prin pârtiile de schi, relief carstic. Altitudinea maximă în este de 2500, iar altitudinea
minimă fiind de 1000m .Din punct de vedere al geodeclivității avem în parte de N si S-E pante
accentuate de pănâ la 75 de grade.În partea centrală a grupe geodeclivitatea este cuprinsă între 20-
30 de grade.

În cuprinsul arealului de studiu avem o serie de mijloace de transport recum sosele (puține
la număr), drumuri forestiere sau poteci tutistice, precum și telecabină

În acestă zona, precum și în proximitatea acestei exsită o serie de valori turistice precum:
cascada Urlatoarea, cascada Vanturis, Coltii lui Barbes, Claia Mare,Portita Caraimanului,Ogasul
Spumos, Peretele Vaii Albe, Coltii Morarului, Ceardacul din Valea Cerbului, Avenul Bucsoiu,
Babele, Sfinxul, Hornurile Malaestilor, Mecetul Turcesc, Ponorul din Horoaba, Izbucul Coteanu,
Cheile Horoabei.