Sunteți pe pagina 1din 7

Tema 10. MODELUL IS-LM.

ECHILIBRUL SIMULTAN PE PIAŢA BUNURILOR ŞI PIAŢA


MONETARĂ
1. Esența modelului IS-LM. Construirea curbelor IS și LM
2. Politica economica în modelul IS – LM
3. Efectele șocurilor în modelul IS–LM

1. Esența modelului IS-LM. Construirea curbelor IS și LM


Modelul IS-LM, cunoscut și sub denumire de modelul Hicks-Hansen sau modelul echilibrului
dublu sau simultan, este un model economic elaborat de economiștii John Hicks și Alvin Hansen în baza teoriei
macroeconomice keynesiene. Acest model operează cu mărimi economice agregate (nivelul ratelor dobânzii,
volumul total de producție, cheltuielile publice, masa monetară etc.).
În contextul acestui model, echilibrul economic este privit ca echilibru pe două piețe:
 piața bunurilor și serviciilor
 piața monetară (sau piața banilor)
Grafic modelul este reprezentat ca intersecția a doua linii/curbe, numite IS și LM.
Principalele mărimi variabile ale modelului sunt:
 nivelul ratelor reale a dobânzii - notat prin r
 venitul național - notat prin Y
Modelul IS-LM este analizat într-un context neoclasic, aceasta însemnând că se pornește de la salarii
flexibile.

Piața bunurilor și serviciilor. Construirea curbei IS


Curba IS ("Curba investițiilor egale cu economisirile") reprezintă toate combinațiile posibile dintre venit
și rata dobânzii care echilibrează piața bunurilor și serviciilor. Această piață se află în stare de echilibru atunci
când oferta agregată (volumul de producție fabricată într-o perioadă) este egală cu cererea agregată (suma
cheltuielilor tuturor agenților economici planificate pentru această perioadă).
Matematic, această condiție poate fi ilustrată prin următoarea egalitate:

IS: Y = C + I + G + XN

unde:
C - cheltuielile de consum;
I - cheltuielile de investiții;
G - cheltuielile bugetare (publice, guvernamentale);
XN - exportul net.
Curba IS (engl. Investment-Savings -- investiții-economii) reprezentă condiția de echilibru ca egalitate a
investițiilor și economisirilor. În stare de echilibru suma cheltuielilor agregate efective se va egala cu suma
cheltuielilor planificate, fără a provoca modificări neprevăzute în mărimea stocurilor de mărfuri.
Funcția de consum
Cheltuielile de consum depind de doi factori importanți:
 venitul disponibil (Yd =Y-T). Această dependență este pozitivă poate fi măsurată prin inclinația
marginală spre consum, care arată ce parte din fiecare unitate monetară câștigată suplimentar va fi cheltuită
pentru consum. De regulă, economiile țărilor dezvoltate se caracterizează prin valori mai mici ale lui MPC.
 rata dobânzii (în primul rând, rata achitată pentru depozite bancare și rata dividendului pentru
acțiuni), care reprezintă remunerarea pentru renunțarea la consum curent în favoarea economisirii. Această
dependență este negativă, adică majorarea ratelor dobânzii descurajează consumul. Deoarece sensibilitatea
consumului la modificarea ratelor dobânzii este foarte mică, această dependență este deseori ignorată.

C(Y;r) = C0 + C1 × (Y − T) − C2 × r

unde C1 este inclinația marginală spre consum, adică sensibilitatea cheltuielilor de consum la modificarea
venitului disponibil, C2 coeficientul de sensibilitate a cheltuielilor de consum la modificarea ratei dobânzii.
Funcția de investiție
Mărimea cheltuielilor de investiție depinde de costul finanțării, adică de rata dobânzii achitată pentru
împrumuturi sau pentru obligațiuni. Majorarea ratelor dobânzii reprezintă scumpirea capitalului împrumutat și
conduce la scăderea activității investiționale.

I(r) = I0 − I1 × r

Cheltuielile guvernamentale și impozitele


Modelul IS-LM tratează cheltuielile publice (G) și impozitele (T) ca fiind variabile exogene, adică
determinate în afara modelului. Modificarea lor reflectă politica bugerară și fiscală a statului.
Sectorul extern
Pentru simplicitate, modelul IS-LM presupune că economia națională este una închisă, respectiv nu există
exporturi și importuri.

X = Im = 0

unde X reprezintă exporturi (venituri din export) și Im -- importuri (cheltuieli privind import). Respectiv
balanța comercială este egală cu zero.
Grafic, curba IS se deduce din curba investițiilor în abordarea keynesiană (investițiile sunt în dependență
inversă de rata reală a dobânzii) și crucea lui Keynes. Curba IS este constituită din mulțimea de puncte ce
corespund egalității dintre cererea agregata (AD) și oferta agregata (Y), reprezentata de PIB, sau valoarea
totala a bunurilor produse in economie:

E
AD2=C+G+I2
B
I1= S1

AD1=C+G+I1

I1= S1
A

Y1 Y Y

r r
I

A A
r r

B B
r r
I
S

Y1 Y
I1 I2 I Y

Figura 1. Construirea curbei IS


Piața monetară. Construirea curbei LM
Curba LM ("Curba cererii pentru mijloace lichide egale cu masa monetară") reprezintă toate combinațiile
posibile dintre venit și rata dobânzii care echilibrează piața monetară. Această piață se află în stare de echilibru
atunci când oferta de bani (cantitatea de mijloace bănești, sau masa monetară, în circulație) este egală cu cererea
de bani (cantitatea de bani, de care agenții economici au nevoie).
Matematic, această condiție poate fi ilustrată prin următoarea egalitate:
LM:

unde reprezintă oferta de bani în expresie reală (de fapt, puterea de cumpărare a masei monetare
aflate în circulație), iar L(Y,r) -- cererea de bani
Teoria de preferință a lichidității
Curba LM se bazează pe ipoteza lui Keynes, potrivit căreia agenții economici au trei motive de a
păstra lichidități:
 Motivul tranzacțiilor -- la creșterea volumului de producție, respectiv venitului național, economia
are nevoie de o masă monetară mai mare pentru a facilita tranzacțiile de vânzare-cumpărare.
 Motivul speculației -- dacă ratele dobânzii sunt mai mici decât nivelul "normal", perceput de
agenții economici, aceștia vor anticipa creșterea lor în viitor și vor amâna plasarea mijloacelor bănești
(cumpărarea de valori mobiliare sau constituirea depozitelor bancare), stimulând astfel cererea de lichidități.
 Motivul precauției -- pe lângă mijloacele necesare tranzacțiilor planificate, orice agent economic
păstrează o anumită sumă de bani pentru tranzacții neprevăzute.
Cantitatea de lichidități cerută depinde de:
 venit (Y) -- cu creșterea venitului crește cererea de bani pentru tranzacții;
 rata dobânzii (r) -- cu creșterea ratelor dobânzii agenții economici transformă lichiditățile sale în
active generatoare de dobândă (obligațiuni sau depozite bancare), micșorând astfel cererea speculativă de
bani.
Matematic cererea de bani poate fi ilustrată astfel:

L(Y,r) = LT(Y) + LS(r) + LP

unde L(Y,r) reprezintă cantitatea de bani solicitată, LT - cererea tranzacțională, LS - cererea speculativă
și LP -cererea de bani din motive de precauție.
Oferta de bani
Modelul presupune că oferta de bani (M/P), adică cantitatea de bani efectiv aflată în circulație, este
stabilită de banca centrală în mod exogen.
Echilibrul pe piața monetara se realizează atunci când cererea de bani (L) este egala cu oferta reală de bani
(M/P), unde M este oferta nominala de bani, iar P este nivelul preturilor. Astfel, în condiții de echilibru oferta reală de
bani corespunde cererii de lichidități:

𝑀
= 𝐿𝑇 (𝑌) + 𝐿𝑆 (𝑟) + 𝐿𝑃
𝑃
Cererea de bani (L) creste atunci când:
 Y↑ - curba L se translatează în sus;
 r ↓ - are loc deplasarea în jos, pe curba L.
Reprezentarea grafică a curbei LM
Curba LM reprezintă toate combinațiile dintre venit (Y) și rata dobânzii (r) care asigură echilibrul pe piața
monetară. Are o pantă pozitivă.
Cererea de bani în scopuri tranzacționale
LT
L
T
LT

LT2

LT1

Cererea de bani în scopuri speculative Y1 Y Y


LS

r r
LM

r r

r r
L

Y1 Y
L1 L L Y

Figura 2. Construirea curbei LM

Echilibrul pe piața monetară implică faptul că o creștere a venitului determină o creștere a ratei dobânzii.

Echilibrul macroeconomic general în modelul IS-LM


Se atinge atunci când atât piața bunurilor și serviciilor, cât și piața monetară se află în echilibru.

LM

E
r

IS

Ye Y

Figura 3. Echilibru macroeconomic general.


Punctul E cu coordonatele (Ye; re) este punctul de echilibru general (se atinge echilibrul simultan a pieței
monetare și pieței bunurilor și serviciilor), în toate celelalte puncte economia va fi dezechilibrată în conformitate
cu modelul IS-LM. Astfel în oricare al punct amplasat pe curba IS vom avea situația în care piața bunurilor si
serviciilor este echilibrată, piața monetară fiind dezechilibrată. În oricare alt punct amplasat pe dreapta LM vom
avea o piață monetară echilibrată, piața bunurilor și serviciilor fiind dezechilibrată. Punctele care se află înafara
curbelor IS sau LM sunt caracterizate prin dezechilibre atât a pieței monetare cât și pe pieței bunurilor și
serviciilor.

2. Politica economica în modelul IS – LM


Punctul de intersecție a curbelor IS si LM determina nivelul venitului național corespunzător echilibrului
macroeconomic general. Daca una din cele doua curbe de deplasează, venitul național oscilează în jurul punctului
de echilibru pe termen scurt. Deplasarea curbelor are loc sub efectul modificării politicilor economice.
Politica fiscală expansivă
Dacă statul va majora G cu ΔG. Cu ajutorul multiplicatorului MG a
crucii lui Keynes putem determina ca, pentru un nivel dat al nivelul ratei
1
reale a dobânzii r, venitul va creste cu ∆𝑌 = × ∆𝐺, deci curba IS se deplasează spre dreapta cu aceeași
1−𝑀𝑃𝐶
mărime. Economia trece la un nou punct de echilibru (B). Creșterea G conduce la creșterea Y și creșterea r (fig.
4.):

IS2

r
IS1
B LM
r2
A Aꞌ
r1

Y1 Y2 Yꞌ
Y
Figura 4. Creșterea G în modelul IS-LM
La început (rata dobânzii încă nu s-a modificat), venitul creste la Yꞌ (punctul Aꞌ). Creșterea venitului
mărește cererea de bani reali și rata dobânzii începe sa crească, conducând la reducerea investiției. Pe măsura
scăderii I, scade venitul. Economia trece din Aꞌ spre B, un nou punct de echilibru pe termen scurt, unde Y1 ˂ Y2
˂ Yꞌ.
În concluzie, creșterea G are un efect de excludere a investițiilor
private.
𝑀𝑃𝐶
La fel putem analiza efectul scăderii impozitelor cu ΔT, care mărește venitul cu ∆𝑌 = − 1−𝑀𝑃𝐶 × ∆𝑇
în condițiile ratei date a dobânzii (r1). Curba IS se deplasează spre dreapta cu aceeași mărime. În noul punct de
echilibru (B) venitul este mai mare, la fel și rata dobânzii (fig. 5.):
r
IS1
B LM
r2
A Aꞌ
r1

Y1 Y2 Yꞌ
Y

Figura 4. Diminuarea T în modelul IS-LM

Politica monetară expansivă


Presupunem că banca centrală mărește oferta de bani. Daca M crește, crește și M/P, deoarece nivelul
general al prețurilor nu se va modifica imediat după modificarea masei monetare. Conform preferinței pentru
lichiditate creșterea stocului de bani reali duce la scăderea ratei dobânzii. Curba LM se deplasează în jos (fig. 5.)

r LM1
IS
LM2

A
r1
B
r2

Y1 Y2
Y

Figura 5. Creșterea ofertei de bani în modelul IS-LM

Ca rezultat a politicii monetare expansive se va deplasa curba LM, stabilindu-se un nou punct de echilibru
în modelul IS-LM. La noul echilibru (B), venitul este mai mare si rata dobânzii este mai mica. Deci, conform
modelului IS – LM, politica monetara influențează venitul prin intermediul modificării ratei dobânzii. Politica
monetară expansivă reduce rata dobânzii și incita la creșterea investiției, mărind astfel cererea de bunuri.
Efectele unui mix de politici economice
Combinația dintre politica monetară și cea fiscală este cunoscută ca mix-ul de politica financiar-
monetară.
Tabelul 1. Efectele politicii monetare si fiscale.
Deplasare IS Deplasare LM Modificare Y Modificare r
Creșterea taxelor (t↑) stânga - scade scade
Scăderea taxelor (t↓) dreapta - crește crește
Creșterea ch. guv. (G↑) dreapta - crește crește

Scăderea ch. guv. (G↓) stânga - scade scade


Creșterea of. de bani (M↑) - jos crește scade

Scăderea of. de bani (M↓) - sus scade crește

3. Efectele șocurilor în modelul IS–LM


Deoarece modelul IS–LM arata ce determina venitul pe termen
scurt, cu ajutorul lui putem studia efectele diferitelor șocuri asupra venitului național. Șocurile pot fi împărțite în
două categorii: care ating curba IS, respectiv curba LM.
Șocurile ce ating curba IS
Curba IS este atinsă de acele șocuri care induc modificări exogene pe piața bunurilor.
Unii economiști (inclusiv Keynes) sunt de părere că modificările cererii rezultă din valurile optimiste și
pesimiste care ating investitorii. Sa presupunem, de exemplu, că previziunile de viitor ale firmelor devin
pesimiste, deci se construiesc mai puține uzine, scade cererea de bunuri de investiție, ceea ce conduce la
deplasarea curbei I(r) spre stânga: la orice rată a dobânzii firmele doresc sa investească mai puțin.
Reducerea I deplasează spre stânga și curba IS: venitul scade și ocuparea se reduce. Scăderea venitului de
echilibru confirma parțial pesimismul inițial al întreprinderilor.
Șocurile ce ating curba IS pot rezulta și din modificarea cererii de consum. Să luam cazul în care creșterea
încrederii consumatorilor îi determină să stocheze mai puțin pentru viitor, respectiv sa consume mai mult în
prezent. Ca urmare, curba consumului se deplasează în sus, la fel și curba IS se deplasează spre dreapta. Astfel,
venitul creste.

Șocurile care ating curba LM


Șocurile care ating curba LM provin din modificările exogene ale cererii de bani. Sa presupunem ca
cererea de bani crește substanțial. Ca urmare, rata dobânzii care trebuie să asigure echilibrul pieței monetare
trebuie sa crească, deoarece venitul și oferta de bani fiind date, cererea de bani devine excedentară. Astfel,
creșterea cererii de bani deplasează curba LM în sus: rata dobânzii crește, venitul scade.
În concluzie, prin intermediul deplasării curbelor IS și LM, multe evenimente pot determina oscilații
economice pe termen scurt. Dar aceste oscilații nu sunt de neocolit. Politica fiscală si cea monetara pot contracara
(total sau parțial) șocurile exogene. Dacă intervenția are loc la momentul oportun, șocurile ce ating curbele IS si
LM nu conduc la oscilații (prea mari) ale venitului național și ale ocupării.