-cand esti in insingurare sufleteasca, spui ca nimeni nu te iubeste, ca nu se gandeste nimeni la tine, ca

nimeni nu te baga in seama; aceasta este o stare de pseudo-sentiment, o minciuna, o insingurare,

deoarece minciuna este o ascundere a sinelui nostru real (Emilian Simonopetritul)

-tristetea de orice fel poate fi biruita atunci cand avem privirea indrepotata spre lucrurile vesnice care
vor veni, caci toate ni se vor parea nefolositoare si pierzatoare; (Sf Ioan Casian)

-obarsia acestei stari e in trei locuri: nepasarea noastra(atunci cand nu ne ingrijim de noi insine,
trandavind ne lasam prada gandurilor primejdioase si lasam sa rasara pe campul sufletului spini si
maracini care crescand ne duc la aceasta stare), imboldirea diavolului(cand chiar avand preocupari inalte
suntem ispititi de demon) sau ingaduinta si incercarea la care ne supune Dumnezeu(care are doua
cauze: parasiti de Dumnezeu intelegem in starea in care ne aflam ca fara El nu putem nimic, si sa Ii
cerem sa ne dea iarasi harul Sau, nu datorita sarguintelor nosatre ci voia si mila Lui; o a doua cauza este
incercarea, a staruintei si a statorniciei mintii in Dumnezeu ); (avva Daniel C.D. cu I.C.);

-parasirea de Dumnezeu: spune Daniel “nu ma parasi pana in sfarsit”: insemnand: stiu ca obisnuiesti cu
folos a parasi pe sfintii Tai ca sa ii incerci, caci altfel nu ar putea fi ispititi de dusman, daca nu ar fi parasiti
de Tine, de aceea nu ma rog sa nu ma parasesti niciodata, fiindca nu imi este de folos, ci pana in sfarsit
sa nu ma parasesti, adica pana la ceea ce este prea mult pentru mine, caci nici o virtute omeneasca daca
este supusa ispitei, fara ajutorul si harul divin, nu rezista, ci va cadea. (avva Daniel C.D. cu I.C.);