Limba conține focul spiritului românesc.

Este graiul faptelor, care

ne asigură existența. Aș compara limba română cu o lumânare, care este
simbolul luminii, al sintezei materiei și al spiritului.

Cea mai dulce și melodioasă dintre toate este limba română. Este
limba neamului meu fără de care poporul român ar fi sărac cu duhul. În
această limbă am auzit pentru prima dată glasul dulce al mamei și am
rostit primele cuvinte.
Mi-e dragă și mă mândresc cu limba română deoarece o simt în
mine, a dat rădăcini adânci în sufletul meu. Fără de ea m-aș simți
singură. În această limbă îmi exprim gândurile și sentimentele. Dacă le-
aș spune în altă limbă nu ar avea o la fel de puternică încărcătură
spirituală.
Limba română a devenit însuși sufletul meu și mintea mea,
deoarece este limba binecuvântată de Dumnezeu cu puterea de a înțelege
dorul și doina.
Ea este Dragostea și Patria mea!

Pentru mine limba română este tezaurul unui popor. Este o

valoroasă comoară ce nu este îndestul prețuită. Ea e limba mea și este
leagănul coopilăriei mele. Mi-e dragă, de aceea o iubesc și cu plăcere o
vorbesc. Limba Română este o limbă sfântă ce trebuie prețuită!

Pentru mine limba română este o comoară. Mă simt mândră că o

vorbesc, ea îmi mângâie inima. O simt în mine, și-a creat rădăcini adânci
în sufletul meu, pentru că și eu am izvorât ca o picătură de apă din
curățenia și puritatea limbii române. Mi-e dragă și o iubesc, pentru că e
limba mea și e sfântă.