Romantism literar

Romantismul literar și-a aflat expresia de-a lungul secolului al XIX-lea, manifestându-se în paralel
cu romantismul artelor plastice și cu cel muzical. Migrația influențelor impuse de curent determină
coexistența lui alături de alte curente, îndeosebi în a doua jumătate a secolului (de
exemplu, parnasianismul).

Trăsături

 Introducerea unor noi categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul, feericul
precum si a unor specii literare inedite precum drama romantica, meditatia, poemul filozofic
și nuvela istorică.
 Cultivă sensibilitatea, imaginația și fantezia creatoare, minimalizând rațiunea și luciditatea.
 Promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric.
 Evadarea din realitate se face prin vis sau somn (mitul oniric), într-un cadru natural nocturn.
 Contemplarea naturii se concretizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor
anotimpurilor în pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații.
 Acordă o importanță deosebită sentimentelor omenești, cu predilecție iubirii, trăirile interioare
intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative.
 Construirea eroilor exceptionali, care acționează în imprejurări ieșite din comun, precum și
portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume; personajele romantice nu
sunt dominate de rațiune ci de imaginație și de sentimente.
 Preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemarginite, ca proiectie subiectivă a
spiritului uman, concepție preluată de la filozofii idealiști.
 Utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza, ocupă locul principal atât în
structura poeziei, cât și în construirea personajelor, situațiilor, ideilor exprimate
 Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare, fiind un mijloc artistic
folosit atât in specia literara cu nume sugestiv, satira, cât și în poeme filosofice.
 Puritate absolută in locul rigorii rationale a clasicismului
 Asumarea poziției demiurgice (demonice) față de universul creat
 Preferința pentru tehnici bazate pe armonia contrariilor care să pună în evidență antonimiile
specifice unei existențe contradictorii
 Lărgirea viziunii estetice prin inovație la nivelul speciilor literare al tematicii, motivelor si
limbajelor artistice