Sunteți pe pagina 1din 8

Valori morfologice ale verbului – consecinţe semantice

A FI

1. Predicativ şi personal, dacă are sensurile de: a exista, a se găsi, a se afla.


Formează predicat verbal şi va putea avea circumstanţiale de timp, de lco, de
cauză, de scop.
Ex. Eu sunt la cursuri până la ora 15.

2. Predicativ şi impersonal, dacă are sensul de a se petrece, a se întâmpla, în


anumite circumstanţe: de timp, de loc, de cauză, de scop.
Formează predicat verbal : Ce este în clasa aceasta?

Situaţii şi consecinţe sintactice:


a. Era prin 1990. – sensul se petrecea
b. Nu- i cine te ajuta. – are sensul de nu există şi este urmat de
subiectul cine te ajuta, exprimat prin construcţie relativ
infinitivală.*
c. Nu- i 1/cine să te ajute2/ - are sensul nu există şi este urmat de o
prpoziţie subiectivă.
d. Cine te-a chemat 1/este în grădină 2/. – are sensul de se află şi
este precedat de o propoziţie subiectivă.
e. Dacă te întreb 1/este 2/ fiindcă nu ştiu 3/. – sensul verbului a fi
este a se întâmpla. Propoziţia nr. 1 – SB , prop. nr 2 – PP, prop.
nr. 3 – CZ
f. Dacă te întreb 1/ este 2/ ca să înţeleg 3/. - sensul verbului a fi
este a se întâmpla. 1. SB; 2. PP; 3. CS
3. Copulativ şi personal – dacă are subiect, deci forme pentru toate persoanele.
Va intra în alcătuirea predicatului nominal.

Situaţii şi consecinţe sintactice:


a. Tu eşti tânăr. – este urmat de numele predicativ tânăr cu care
formează un predicat nominal.
b. Dorinţa mea este 1/să mă înţelegi 2/. – este urmat de propoziţia
nr. 2 predicativă, care are rolul unui nume predicativ.

4. Impersonal şi copulativ
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Ce îmi spui tu 1/este frumos 2/. – verbul copulativ este urmat de
un nume predicativ frumos. Va cere o propoziţie subiectivă, ce
reprezintă subiectul expresiei verbale impersonale este frumos.
b. Ceea ce doresc eu 1/este 2/să fii mulţumit 3/. – prop. 1 – SB; 2 –
PP; 3 – PR , pentru că verbul din propoziţia 2 , este , are în
acelaşi timp valoarea impersonală şi copulativă.
5. Verb auxiliar – când ajută la formarea timpurilor compuse şi a diatezei pasive:
- Infinitiv perfect : a fi citit
- Viitor anterior : voi fi citit
- Conjunctiv perfect : să fi citit
- Condiţional- optativ perfect : aş fi citit
- Prezumtiv prezent format din viitorul verbului a fi; condiţionalul vebului a fi;
conjunctivul verbului a fi + verb la geruntiu : vei fi ştiind / oi fi ştiind; ar fi
ştiind; să fi ştiind
- Diateza pasivă – formată cu auxiliarul a fi, conjugat la mod, timp, persoană,
număr + participiul verbului de conjugat
Ex. Tabloul a fost pictat de el. – predicat verbal la diateza pasivă, în care verbul a
fi are valoare de auxiliar.
*Construcţii relativ-infinitivale
Caracteristici :
- sunt formate dintr-un relativ – pronume sau adverb – şi dintr-un verb la infinitv;
uneori apar şi pronume personale cu forme neaccentuate.
- urmează după verbul a avea şi după verbul a fi la persoana a III-a, numărul
singular.
Exemple: a. Cu pronume relativ: n-am ce citi, n-ai cui spune, n-are pe cine
întreba.
b. cu adverb relativ: n-am unde mă duce, n-ai când termina, n-are cum reuşi.
Funcţii sintactice:
1. Complement direct, dacă regent este verbul a avea, cu valoare personală:
Eu n-am ce citi.
Analiză : ce citi – complement direct, exprimat prin construcţie relativ-
infinitivală, în care ditingem:
a. a citi: complement direct( al verbului predicat n-am), exprimat prin verb
predicativ, diateza activă, tranzitiv, conjugarea a IV-a, modul infinitv
b. ce – complement direct( al vebului la infinitiv citi ), exprimat prin pronume
relativ, cazul acuzativ.
Tu n-ai cui spune.
Analiză : cui spune - complement direct, exprimat prin construcţie relativ-
infinitivală, în care ditingem:
a. spune – complement direct ( al vebului predicat n-am), exprimat prin verb
predicativ, diateza activă, tranzitiv, conjugarea a III-a, modul infinitiv.
b. cui – complement indirect ( al vebului la infinitiv spune ), exprimat prin
pronume relativ, cazul dativ.
Tu n-ai unde pleca.
Analiză : unde pleca - complement direct, exprimat prin construcţie relativ-
infinitivală, în care ditingem:
a. pleca - complement direct( al verbului predicat n-ai), exprimat prin verb la
infinitiv.
b. unde – complement circumstanţial de loc ( al vebului la infinitiv pleca),
exprimat prin adverb relativ de loc.
2. Subiect, în următoarele situaţii:
a. dacă regent este verbul a fi la persoana a III-a singular, valoare impersonală, cu
sensul nu există : Nu-i cine măa juta.
b. dacă regent este verbul a avea la persoana a III-a, singular, valoare
impersonală, cu sensul (nu ) există : N-are cine mă sfătui.
Analiză : cine măa ajuta ( sfătui ) - subiect, exprimat prin construcţie relativ-
infinitivală, în care ditingem:
a. sfătui, ajuta- subiect al vebului predicat, exprimat prin verb la infinitiv.
b. cine – subiect al vebului la infinitiv, exprimat prin pronume relativ, cazul
nominativ.
c. mă – complement direct al vebului la infinitiv, exprimat prin pronume
personal, persoana I, numărul singular,cazul acuzativ, formă neaccentuată.

A AVEA

1. Predicativ şi personal, când are sensul de a poseda, a deţine. Formează


predicat verbal.
Ex. Eu am cinci cărţi.

2. Predicativ şi impersonal – are formă de persoana a III-a, singular, cu sensul


nu există, nu se află.
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. N-are cine mă ajuta . – este urmat de subiectul cine mă ajuta,
exprimat prin construcţie relativ – infinitivală.
b. N-are 1/cine să mă ajute 2/. – 1. PP; 2. SB

3. Verb auxiliar – dacă ajută la formarea timpurilor compuse şi a modului


condiţional- optativ:
- perfect compus : am citit
- viitor popular : am să citesc, ai să citeşti, are să citească
- condiţional- optativ : aş citi, ai citi, am citi, aţi citi, ar citi

A AJUNGE

1. Predicativ şi personal, dacă are sensul de a sosi ( undeva, cândva ) – formează


predicat verbal.
Ex. Eu ajung acasă târziu.

2. Predicativ şi impersonal
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Îmi ajunge 1/ce îmi spui 2/. – propoziţia nr. 2 este subiectivă
b. Cine se grăbeşte 1/ ajunge la timp 2/. - propoziţia nr. 1 este
subiectivă
c. Cine se grăbeşte 1/ ajunge 2/ când şi-a propus 3/. 1 – SB; 2 –
PP; 3 – CT
d. Ce mi-ai dat 1/ îmi ajunge 2/ca să trăiesc decent 3/. 1. – SB;
2 – PP; 3 – CS
3. Copulativ şi personal – dacă are forme pentru toate persoanele; are sensul de
a deveni
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. a. Tu ai ajuns celebru. – formează predicat nominal
împreună cu numele predicativ celebru
b. Tu ai ajuns 1/ ceea ce ţi-ai propus 2/. – propoziţia nr. 2
este predicativă şi are rolul unui nume predicativ al
predicatului nominal incomplet din prop nr. 1 –
principală

4. Impersonal şi copulativ
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Cine studiază mult 1/ ajunge un bun profesionist 2/. –
propoziţia nr. 1 este subiectivă
b. Cine studiază mult 1/ ajunge 2/ ce şi-a propus 3/. – 1. –
SB; 2. – PP; 3. – PR ( pentru că verbul a ajunge este, în
acelaşi timp, impersonal şi copulativ )

A RĂMÂNE

1. Predicativ şi personal – când are sensul de a se opri, a sta, undeva, cândva.


Formează predicat verbal.
Ex . El a rămas în bibliotecă până seara.

2. Predicativ, impersonal – cere o propoziţie subiectivă


Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Rămâne la spectacol 1/ cine doreşte 2/. – 1. – PP; 2. – SB
b. Rămâne 1/ să ne întâlnim la bibliotecă 2/. – 1. – PP; 2. – SB
c. Cine ne-a vizitat 1/a rămas la noi 2/ până când s-a înserat 3/.
– 1. - SB; 2. – PP; 3. – CT

3. Copulativ, personal – dacă exprimă o etapă într-o devenire.


Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Tu ai rămas tânăr. – formează predicat nominal împreună
cu numele predicativ tânăr .
b. Tu ai rămas /cum erai în tinereţe 2/. – 1. – PP; 2. – PR

4. Impersonal şi copulativ
Cine îşi păstrează entuziasmul 1/ rămâne 2/ cum era în tinereţe 3/. 1 – SB; 2 – PP;
3 – PR – deoarece verbul a rămâne este, în acelaşi timp, impersonal şi copulativ
A IEŞI

1. Predicativ şi personal – când exprimă acţiunea, mişcarea de a păşi din interior


în exterior, formând predicat verbal
Ex . El a ieşit din casă.

2. Copulativ, personal – când are sensul de a deveni, a se face


Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Studentul a ieşit inginer. - – formează predicat nominal
împreună cu numele predicativ inginer .
b. Studentul a ieşit 1/ ceea ce şi-a propus 2/. - propoziţia nr. 2
este predicativă şi are rolul unui nume predicativ al
predicatului nominal incomplet din prop nr. 1 – principală

3. Copulativ şi impersonal
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Cine primeşte o educaţie superioară 1/va ieşi un om
deosebit2/ . 1 – SB; 2 - PP
În propoziţia nr. 2 – principală, verbul copulativ va ieşi
formează predicat nominal împreună cu numele predicativ
un om
c. Cine s-a străduit 1/ a ieşit 2/ceea ce şi-a propus 3/. 1 – SB; 2
– PP; 3 – PR – deoarece verbul a ieşi este, în acelaşi timp,
impersonal şi copulativ

A FACE; A SE FACE

1. Predicativ şi personal – va forma predicat verbal


Ex. Mama a făcut mâncare.
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. El face o casă. – verb predicativ, personal, diateza activă,
tranzitiv. Formează predicat verbal şi este urmat de un
complement direct.
b. Pe deal se face o casă. – verb predicativ, personal, diateza
reflexivă, reflexivul cu sens pasiv ( se face de către cineva).
Formează predicat verbal, o casă are funcţia sintactică de
subiect.

2. Predicativ şi impersonal, când este la diateza reflexivă, reflexivul impersonal,


cu sensul de a visa.
Se făcea 1/ că sunt într-o grădină 2/. – prpoziţia nr. 2 este subiectivă.

A SE FACE
3. Copulativ, personal, la diateza reflexivă, când are sensul de a deveni.
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Băiatul s-a făcut medic. - formează predicat nominal
împreună cu numele predicativ medic.
b. Băiatul s-a făcut 1/ ceea ce i-a plăcut 2/. – propoziţia nr. 2
este predicativă şi are rolul unui nume predicativ al
verbului copulativ din regentă.

4. Copulativ şi impersonal, la diateza reflexivă


Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Cine are talent la desen 1/se face pictor 2/. 1. – SB; 2. - PP
În propoziţia nr. 2 – principală, verbul copulativ se face
formează predicat nominal împreună cu numele predicativ
pictor.
b. Cine îşi cunoaşte aptitudinile 1/ se face 2/ ceea ce doreşte 3/. 1
– SB; 2 – PP; 3 – PR – deoarece verbul se face este, în acelaşi
timp, impersonal şi copulativ

A PĂREA; A SE PĂREA

1. Impersonal şi va cere o propoziţie subordonată subiectivă


Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Părea 1/că va ploua 2/. 1 – PP; 2 – SB ( verbul a părea este
la diateza activă)
b. Se părea 1/ că va ploua 2/. 1 – PP; 2 – SB ( verbul a părea
este la diateza reflexivă )

2. Copulativ, personal
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Omul părea mâhnit. - formează predicat nominal împreună
cu numele predicativ mâhnit.
b. Omul părea 1/că este mâhnit 2/. - propoziţia nr. 2 este
predicativă şi are rolul unui nume predicativ al predicatului
nominal incomplet din prop nr. 1 – principală

3. Copulativ şi impersonal
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Ceea ce îmi spunea 1/părea adevărat 2/. 1. – SB; 2. - PP
În propoziţia nr. 2 – principală, verbul copulativ a părea
formează predicat nominal împreună cu numele predicativ
adevărat.
c. Ceea ce îmi spunea 1/ părea 2/că este adevărat 3/. 1 – SB; 2
– PP; 3 – PR – deoarece verbul a părea este, în acelaşi
timp, impersonal şi copulativ
A ARĂTA; A SE ARĂTA

1. Predicativ şi personal, la diateza activă, tranzitiv, dacă are sensul de a indica,


a prezenta.
Ex. El îmi arată o carte. – formează un predicat verbal şi cere un complement
direct, sau o propoziţie completivă directă.
El îmi arată 1/ce a lucrat 2/. 1 – PP; 2 – CD

2. Predicativ, impersonal, la diateza reflexivă, reflexivul impersonal. Va cere un


subiect sau o subiectivă.
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Ni se arată un tablou. – se arată – predicat verbal; un tablou
– subiect.
b. Ni s-a arătat 1/cum funcţionează aparatul 2/. – 1 – PP; 2 –
SB

3. Copulativ, personal , când are sensul de a părea


Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Omul arată fericit. - formează predicat nominal împreună cu
numele predicativ fericit.
c. b. Omul arată 1/cum fusese întotdeauna 2/. – propoziţia nr. 2
este predicativă şi are rolul unui nume predicativ al
verbului copulativ din regentă.

4. Copulativ şi impersonal
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Cine îşi îngrijeşte sănătatea 1/arată tânăr 2/. 1. – SB; 2. - PP
În propoziţia nr. 2 – principală, verbul copulativ a arăta
formează predicat nominal împreună cu numele predicativ
tânăr
d. b. Ceea ce păstrasem atâta timp 1/arăta 2/ cum fusese la
început 3/. 1 – SB; 2 – PP; 3 – PR – deoarece verbul a arăta
are, în acelaşi timp, valoare impersonală şi copulativă.

A ÎNSEMNA

1. Predicativ, personal – când are sensul de a nota, a marca. Formează predicat


verbal.
Ex . Pe hartă, eu am însemnat locul cu un cerc roşu.

2. Copulativ, personal – când are sensul de a semnifica, a fi


Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Tinereţea înseamnă entuziasm şi încredere. - formează
predicat nominal împreună cu numele predicativ multipul
entuziasm şi încredere.
b. Tăcerea ei înseamnă 1/că s-a supărat 2/. - propoziţia nr. 2
este predicativă şi are rolul unui nume predicativ al
predicatului nominal incomplet din prop nr. 1 – principală

3. Copulativ şi impersonal
Situaţii şi consecinţe sintactice:
a. Ceea ce trăieşti tu acum 1/ înseamnă dragoste 2/. 1. – SB; 2. -
PP
În propoziţia nr. 2 – principală, verbul copulativ a însemna
formează predicat nominal împreună cu numele predicativ
dragoste.
b. Să trăieşti 1/înseamnă 2/să munceşti 3/. 1 – SB; 2 – PP; 3 –
PR – deoarece verbul a arăta are, în acelaşi timp, valoare
impersonală şi copulativă