C4 CURS MEDICINA MUNCII

Conf dr Veronica Oprea

GAZE ŞI VAPORI IRITANŢI

Gazul reprezintă o stare a materiei (substanţelor) care nu are formă proprie şi care
datorită expansibilităţii ocupă uniform (la 25oC şi 760 mmHg presiune) tot spaţiul pecare
îl au la dispoziţie dacă asupra lor nu acţionează forţe exterioare.
Vaporii reprezintă forma gazoasă a unei substanţe care obişnuit (la 25oC şi 760
mmHg) este lichidă. Cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât mai mare este
evaporarea şi tensiunea vaporilor în mediu.
Gazele şi vaporii iritanţi sunt substanţe cu mare reactivitate chimică având
drept caracteristică comună excitarea anormală a receptorilor de la nivelul aparatului
respirator, tegumentelor, conjunctivelor.
Din punct de vedere chimic, gazele şi vaporii iritanţi sunt: halogenii şi acizii lor
(clorul, fluorul, bromul, iodul), compuşi ai sulfului (bi-trioxid de sulf, ceaţa şi vaporii de
acid sulfuric, hidrogenul sulfurat), compuşi ai azotului (amoniacul, oxizii de azot, acidul
azotic), ozonul etc.
Alte gaze şi vapori au pe lângă acţiunea iritantă, numeroase efecte sistemice,
toxicitate nervoasă, hematotoxicitate, nefrotoxicitate (ex. benzenul, dimetilformamida
etc.).
Gaze şi vapori iritanţi cu acţiune puternic iritativă
Acidul azotic Dimetilamină
Acidul clorhidric Dimetilsulfat
Acidul cromic şi cromaţi Etilenclorhidrură
Acidul fluorhidric Etilenamină
Acidul sulfuric Fluor, fosfină
Acroleina Fosgen
Amoniac Hexafluoruri (de seleniu, teluriu)
Anhidrida ftalică, maleică Oiduri
Antimoniu Metilendiisocianat
Beriliu Iod (şi iodură de metil)
Bioxid de sulf şi de azot Nichel carbonil
Bromura de metil Ozon
Butil mercaptani Paraqaut
Cadmiu (pulberi şi fum) Pentaoxid de vanadiu
Cetena Tributilfosfat
Clor (trifluorură, clor-nitropropan) Triclorură de fosfor
Cloropircină TDI ( toluen diisocianat)
Clorură de zinc Uraniu natural (compuşi solubili şi
insolubili)

Mecanisme de acţiune
Interacţiunea cu receptorii de la nivelul căilor de pătrundere în organism produce:
 o fenomene dureroase caracterizate prin senzaţia de arsură, înţepătură,
usturime, corp străin;
o fenomene reflexe:
- motorii, manifestate prin strănut, tuse, spasm;
- secretorii, constând în lăcrimare, rinoree, sialoree, hipersecreţie
bronşică;
- vasculare: hiperemie, cognestie, edem.
Localizarea şi gravitatea efectelor depinde de calea de pătrundere respiratorie,
cutanată, mucoasa oculară, natura chimică a toxicului şi gradul lui de solubilitate,
concentraţia în atmosfera locului de muncă, durata expunerii, circumstanţe particulare ale
expunerii.
Intoxicaţiile profesionale cu gaze şi vapori iritanţi pot fi acute (sunt considerate şi
anchetate şi ca accidente de muncă) sau cronice.
Intoxicaţiile acute respiratorii (pătrundere inhalatorie, acţiune predominat la
nivelul aparatului respirator) se pot manifesta prin:
a. Sindrom de iritaţie a căilor respiratorii superioare: se manifestă prin
iritaţia mucoasei nazale cu hiperemia (congestia) mucoasei sinusale şi cefalee
subsecventă, inflamaţia şi edemul glotei, laringita, laringospasmul, traheita, bronşita.
Inflamaţia şi edemul glotic se traduc prin tuse intensă spastică, senzaţia de uscăciune şi
arsură în gât, jenă respiratorie, tulburări de deglutiţie şi fonaţie, răguşeală, mergând până
la afonie. Edemul laringian se manifestă prin dispnee inspiratorie cu stridor (zgomot
inspirator), cianoză, anxietate. Interesarea mucoasei traheale produce tuse spastică
intensă, expectoraţii mucoase şi/sau sangvinolente, opresiune retrrosternală. Bronşita
iritativă acută agravează tusea şi disconfortul respirator până la sufocaţie, respiraţie
şuierătoare, cianoză.
Se pot adăuga manifestări digestive: dureri abdominale, greţuri şi vărsături, uneori
sangvinolente, diaree.
În expunerile forte, prin suprastimularea centrilor respiratori se produce oprirea
reflexă a respiraţiei, sincopă şi moarte.
b. Un caz particular al expunerii la gaze iritante de tipul oxizilor de azot îl
reprezintă bronşiolita obliterantă. Substanţele iritante ajunse în căile aeriene profunde
produc în prima fază manifestări iritative aparent obişnuite, iar după o latenţă de 2-3
săptămâni (perioadă aparentă de acalmie) declanşează febră, frison, alterarea stării
generale, dispnee severă, cianoză, tuse umedă. Substratul anatomo-patologic este
reprezentat de obliterarea lumenului bronhiilor mici şi a bronhiolelor (cu epiteliu
necrozat, proliferarea ţesutului de granulaţie).In stadiul evolutiv urmator se produc mari
remanieri structurale parenchimatoase; fibroza, stenoze si cuduri bronsice, emfizem
pulmonar cu progresie spre BPOC, CPC si in final IRC.
c. Edemul pulmonar acut este manifestarea severă a intoxicaţiei acute cu
substanţe iritante. Se produce prin alterarea structurilor anatomice pulmonare vizând
terminaţiile nervoase şi endoteliul vascular. Se produc mecanisme reflexe
(vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor) şi leziuni directe induse de toxic.
Instalarea edemului pulmoar acut se produce rapid după expuneri intensive
(forme fulgerătoare potenţial letale) în special la inhalarea de fluor, bioxid de sulf,
amoniac. În unele cazuri, după expunere (la fosgen, DMS, oxizi de azot) urmează un
interval de ore sau zile (24-72 ore) în care simptomatologia este aparent obişnuită
sau discretă, după care edemul pulmonar survine brutal (inundarea alveolelor cu
lichid).
Manifestări oculare
 Sindromul de iritaţie ocular apare izolat sau în contextul iritaţiei aparatului
respirator. Se manifestă prin usturimi, senzaţia de corp străin, lăcrimare abundentă,
blefarospasm, edem, hiperemie intensă conjunctivală.
Manifestări cutanate
Expunerea la gaze şi vapori iritanţi poate declanşa arsuri chimice dacă lichidele ce
degajă gaze sau vapori, vin în contact direct cu tegumentele. Arsurile sunt similare cu
cele produse de lichide caustice sau corozive. Gravitatea este dată de natura toxicului şi
concentraţia lui, durata contactului cu tegumentul, suprafaţa tegumentară afectată.
Efectele cronice respiratorii apar prin expuneri îndelungate la concentraţii
moderate (remanieri epiteliale alveolo-bronşice) şi funcţionale. Obstrucţia, inflamaţia
endolumeneală şi distrucţiile vasculo-alveolare se însoţesc clinic de manifestări trenante
şi progresive către bronhopneumopatie cronică cu insuficienţă respiratorie sau astm
bronşic iritativ, bronşite cronice etc.
Leziunile conjunctivale iritative se pot croniciza (evoluţie spre
blefaroconjunctivită cronică, cheratite etc.).
Expunerea repetată şi de durată a tegumentelor neprotejate poate determina
dermite cronice cu exfolieri şi descuamaţii, tulburări secretorii, suprainfecţii, leziuni
acneice, ca de exemplu acneea clorică).
Orofaringian (cavitatea bucală şi faringe) s-au evidenţiat stomatite cronice
(sialoree, gingivoragii, alterări ale gustului şi ale smalţului dentar în expunerea la acid
clorhidric, clor (efect cariogen). La nivelul tubului digestiv, expunerea cronică la unele
gaze iritante poate induce tulburări dispeptice nespecifice. Frecvent, apar manifestări
generale de tipul asteniei, scăderii ponderale, cefaleei.
Expuneri particulare
 Fumul şi gazele de sudură
Compoziţia fumului de sudură depinde de procedeul (tipul) sudurii, metalul de
aport (electrodul), metalul de bază (inox, oţel, aluminiu), suprafaţa metalului (strat de
vopsea, grund, ulei), gazul utilizat.
Inhalarea masivă a oxizilor de fier (suduri în spaţii închise) produce modificări
tisulare pulmonare de tip fibroză nodulară (sideroză) cu reversibilitate relativă după
întreruperea expunerii.
- „Febra de fum” este frecvent colectivă (mai mulţi sudori din grupul de lucru)
şi se datorează inhalării fumului de sudură conţinând oxizi de metale galvanizate,
predominant de zinc. Se manifestă prin debut relativ brusc, după câteva ore de expunere,
cu febră, frisoane, dificultăţi în respiraţie, tuse şi constricţie toracică, cianoză periferică.
Este expresia unui fenomen de hipersensibilizare (modificări celulare limfocitare,
eozinofilie în lichidul bronho-alveolar).
- Fumul de sudură conţinând doze cumulative de metale cancerigene (nichel,
crom hexavalent) poate explica mortalitatea crescută prin tumori maligne (în principal
cancere bronho-pulmonare) în rândul sudorilor.
- Procedeul de sudură TIG (Tungsten Inert Gas) utilizează electrod non-
combustibil (tungsten care conţine 2-4% toriu – particule alfa radioactive cu efect
cancerigen).
 - Sudura plumbului sau tăierea/debitarea metalelor vopsite cu minim de plumb
favorizează riscul de saturnism (intoxicaţie cronică cu plumb).
- Iritaţia şi/sau sensibilizarea epiteliului traheo-bronşic prin gaze de sudură,
pulberi metalice se traduce clinic prin astm bronşic, sindroame iritative.
- Formarea de ozon, oxizi de azot în sudura oxiacetilenică presupune şi riscul
de explozie în absenţa unei ventilaţii eficiente.