Matisse, Monstera Deliciosa și natura uitată

Într-un interviu din 1925 Matisse spunea că încet-încet a descoperit motivul actului său artistic. El
derivă din meditația asupra naturii, mai exact dintr-un vis mereu inspirat de natură.

Ai văzut-o de nenumărate ori în scările de bloc, la bunici, la prieteni sau în clădirile de birouri.
În ultimii ani ai vieții sale, Matisse s-a confruntat cu o boală și o operație ce l-a lăsat în scaun cu
rotile. Mobilitatea redusă l-a făcut să se îndrepte către decupaje și colaje, iar foarfecele, hârtia și
guașele (gouache) au dus la „paper cut-outs” sau cum a început să picteze cu foarfecele.
Între 1943 și 1948 a locuit în orășelul Vence, din Provence, la Vila Reve. Locuia și lucra alături
de ucenica sa, Lydia Delecrskaya, cea care îl ajuta și îi era muză în același timp. Acolo a început
să lucreze la colajele pentru „Jazz”, carte în care se regăsesc 20 de cut-outs și notițele făcute de
Matisse de-a lungul procesului de creație.
"I have found the cutout to be the simplest and the most direct way to express myself." Henri
Matisse

Henri Matisse's studio, Hotel Regina, Nice, 1948

Se spune că inspirația pentru colaje a venit și datorită uriașei Monstere pe care Matisse o avea în
studioul său și care a apărut în câteva dintre nudurile Lydiei.

Înapoi în prezent sau cel puțin mai aproape, în 2015, Thea Djordjadze a avut o intervenție atipică
în cadrul Frieze Projects; instalații mobile ce iau forma unor insule-aranjament pline de Monstere
uriașe își schimbau locul din galerie peste noapte. Mulți dintre vizitatori le-au confundat cu decorul
locului, plantele fiind prezente lângă tablourile expuse, în zona cafeteriei sau pur și simplu în
mijlocul saloanelor. Scopul? Evidențierea unei independențe a plantelor, care apar și dispar într-
un spațiu cultural.

În zilele noastre natura este uitată, tăiată sau arsă din diferite cauze și tot mai mulți oameni susțin
cauzele sustenabile și consumul echilibrat.

În egală măsură artiștii, ilustratorii și tot mai mulți dintre noi îmbrățișează aceste curente în care
plantele devin un motiv universal recurent.
Plantele nu pot fi categorisite în artă, dar e clar că ele au fost acolo dintotdeauna, continuând să fie
tot mai prezente în viețile noastre.
Am putea să numim asta (din nou) întoarcerea la natură.