ÎNDRUMAR

PENTRU REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ

1. Se studiază în mod aprofundat capitolul (de ex., „Uzucapiunea”, „Rezoluțiunea” etc.,

care face obiectul lucrării de licență) din cursul (tratatul) consacrat materiei („Dr.
Reale”, „Obligații”) de la Facultatea de Drept a Universității din București. În absența
unui astfel de curs/tratat, se studiază cursurile consacrate materiei de la facultățile de
Drept din Hexagon.

2. Se alcătuiește o listă de bibliografie minimală, constituită din sursele (doctrină,

jurisprudență) citate în cursul/tratatul menționat la pct. 1, și se studiază lucrările
incluse în listă.

3. Se elaborează structura preliminară a lucrării, utilizând, ca sursă de inspirație, capitolul

menționat la pct. 1:
- Introducere: tema, definirea acesteia, importanța temei și a problemei, repere
conceptuale și doctrinare fundamentale, prezentarea sintetică a modului în care va
fi elaborată/construită lucrarea, respectiv abordată problema, și, eventual,
formularea soluției ce va fi propusă;
- Cuprins: analiza conceptelor implicite, comparații, exemple (inclusiv din dreptul
comparat), corelații; aspectele procedurale trebuie tratate în mod obligatoriu;
- Încheiere: concluzii generale și propuneri de lege ferenda.

4. Se selectează bibliografia necesară redactării lucrării (pornind de la lista bibliografică

minimală menționată la pct. 2), respectiv abordării substanțiale și procedurale a
problemei; aceasta trebuie să includă:
- cursuri, tratate, monografii, studii, comentarii (inclusiv ale codului civil și ale
codului de procedură civilă) , articole aparținând cadrelor didactice ale facultăților
de Drept din Hexagon și publicate la edituri, respectiv în reviste de prestigiu (de
exemplu, C. H. Beck, Hamangiu, Universul Juridic, Wolters Kluver, Rosetti,
revista Dreptul, Revista Română de Drept Privat, Pandectele Române ș.a.), precum
și articole, studii ale altor autori;
- note de practică judiciară – publicate în Curierul Judiciar, Revista Română de
Jurisprudență, Buletinul Casației, pe site-urile specializate (cu deosebire practica
judiciară apărută după intrarea în vigoare a noului codului civil și a noului cod de
procedură civilă; este obligatorie verificarea dacă există jurisprudență asupra
materiei alese după intrarea în vigoare a celor două coduri).

5. Se studiază aprofundat bibliografia selectată, se alcătuiesc și se organizează fișele de

lucru conform structurii preliminare a lucrării.

1
6. Se stabilește structura definitivă a lucrării; uneori, după parcurgerea bibliografiei, se
poate ajunge la decizia modificării structurii inițial elaborate.

7. Se trece la redactarea propriu-zisă a lucrării, avându-se în vedere următoarele

exigențe:
- în Introducere și în Încheiere se acceptă utilizarea verbelor la persoana I singular
(de exemplu: ”Voi încerca să demonstrez că...”, ”Am arătat că...”, ”Fiind date...,
consider că...”, ”Pe temeiul..., propun...”);
- la finalul fiecărui capitol se formulează clar concluziile (concluziile parțiale, cele
de la finalul fiecărui capitol se reiau sintetic în Încheiere și constituie temeiurile
concluziei finale).

8. Abrevieri: la începutul lucrării trebuie să existe o listă de abrevieri (a se vedea, spre

exemplu, lista de abrevieri din Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. Ed. C. H.
Beck, București).

9. La finalul lucrării trebuie să figureze „Bibliografia”, care va cuprinde absolut toate

sursele de informare utilizate. Modul de prezentare a bibliografiei, ordonarea surselor
studiate (în cadrul fiecărei categorii, lucrările se numerotează, ca mai jos; autorii se
scriu cu litere drepte, iar titlurile cu italice) se vor face după cum urmează:

A. Lucrări cu caracter general:

1. Colectiv, Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția a II-a, Ed. Univers
Enciclopedic, București, 1998;
2. Fl. Marcu, C. Maneca, Dicționar de neologisme, Ed. Academiei, București,
1978;
3. etc.

B. Tratate, cursuri, comentarii, monografii

1. D. Dascălu, Tratat de contencios fiscal, Ed. Hamangiu, București, 2014;
2. A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria generală a dreptului civil,
Universitatea din București, Facultatea de Drept, București, 1980;
3. Fl. A. Baias. E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul
Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a II-a, Ed. C. H. Beck, București,
2014;
4. I. Deleanu, Drepturile subiective și abuzul de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1988;
5. etc.

C. Studii, articole, note de practică judiciară

1. Viorel-Mihai Ciobanu, Înalta Curte de Casație și Justiție între aniversarea
a 150 de ani de la înființare și lupta sa cu Noul Cod de procedură civilă, în
RRDP nr. 1/2012, p. 63-75;
2
 2. Andra-Roxana Ilie, Notă la sentința nr. 846 din 6 decembrie 2010,
pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, definitivă la 22 mai
2012, în AUBD nr. 2013-I, p. 111-119;
3. etc.

D. Jurisprudență
1. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală,
dec. nr. 7815/15.11.2007, în Buletinul jurisprudenței. Culegere de decizii pe
anul 2007, Ed. C. H. Beck, București, 2008;
2. Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, dec. nr. 265/23.02.1994, în
Culegere de practică judiciară civilă 1993-1994, Ed. All Beck, București,
1999;
3. Trib. Dolj, dec. nr. 308/22.04.2015, disponibilă pe
http://www.rolii.ro/hotarari/56b49c05fce91b3eb51b47db;
4. etc.

E. Site-uri
1. http://www.rolii.ro
2. etc.

10. Modul de utilizare a informațiilor și citarea surselor de la care au fost preluate:

a. Preluarea unei informații care se prelucrează de către autorul lucrării de licență:
nu se utilizează ghilimelele, dar citarea sursei este obligatorie. De exemplu:
-------------------------------------------------------------------------------------------
În literatură, dreptul de proprietate este definit ca dreptul subiectiv care dă
expresia apropierii unui bun și care permite titularului să posede, să folosească
și să dispună de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și
cu respectarea legii1.
_____________________________________________
1
A se vedea C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile principale în reglementarea
noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 37.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
b. Preluarea din sursa cercetată a unui text identic: utilizarea ghilimelelor este
obligatorie; de exemplu:
---------------------------------------------------------------------------------------------
„În concluzie, dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care dă expresia
apropierii unui bun, drept care permite titularului să posede, să folosească și să
dispună de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și cu
respectarea legislației existente.”1
_____________________________________________
1
A se vedea C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile principale în reglementarea
noului Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 37.
-----------------------------------------------------------------------------------------------
3
11. Aparatul critic (referințele, notele de subsol). Există două modalități de „așezare”: (i)
la sfârșitul fiecărei pagini (note de subsol) și (ii) la sfârșitul fiecărui capitol. O
recomand pe prima dintre acestea (la sfârșitul fiecărei pagini). Notele (trimiterile,
referințele) vor fi redactate după cum urmează:
a. Prima menționare (citare) a unei lucrări; exemplu:
-------------------------------------------------------------------------------------------
În literatură, dreptul de proprietate este definit ca dreptul subiectiv care dă expresia
apropierii unui bun și care permite titularului să posede, să folosească și să dispună
de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și cu respectarea
legii1.
_________________________________________
1
A se vedea C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile principale în reglementarea noului
Cod civil, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 37.
-----------------------------------------------------------------------------------------------

b. A doua citare și următoarele; exemplu:

------------------------------------------------------------------------------------------------
… dreptul de proprietate este un drept total1.
_________________________________________
1
A se vedea C. Bîrsan, op. cit., p. 43.
-----------------------------------------------------------------------------------------------

c. Citarea unui autor dintr-o lucrare colectivă: se menționează autorul capitolului

respectiv și titlul, apoi autorii sau coordonatorii, titlul lucrării, editura,
localitatea și pagina; exemplu:
------------------------------------------------------------------------------------------------
… după cum s-a spus, sancțiunea obligației constă în dreptul creditorului de a-l
acționa pe debitor în justiție și, dacă este cazul, de a cere executarea silită1.
_________________________________________
1
A se vedea I.-F. Popa, Considerații generale cu privire la obligațiile civile, în L.
Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic,
București, 2015, p. 15.

d. Citarea unui autor după o altă lucrare; este posibil să nu aveți acces direct la o
anumită lucrare (nu este în biblioteca facultății, nu aveți posibilitatea să o
căutați în altă parte etc.), situație în care se utilizează formula „citat după” sau
apud (în latinește – după). Exemplu:

4
 ------------------------------------------------------------------------------------------------
… după cum s-a arătat, o clasificare tradițională a obligațiilor, existentă încă în
dreptul roman, distingea între obligațiile contractuale, cvasi-contractuale,
delictuale și cvasi-delictuale, în funcție de izvorul obligației1.
_____________________________
1
A se vedea N. M. I. Gomaa, Théorie des sources des obligations, L.G.D.J., Paris,
1968, apud I.-F. Popa, Considerații generale cu privire la obligațiile civile, în L.
Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic,
București, 2015, p. 17.
-----------------------------------------------------------------------------------------------

e. Dacă nota (trimiterea) se situează la sfârșitul unei propoziții, ea va fi pusă

înainte de semnul de punctuație (virgulă, punct și virgulă, punct). De exemplu:
-----------------------------------------------------------------------------------------------
… după cum s-a spus, sancțiunea obligației constă în dreptul creditorului de a-l
acționa pe debitor în justiție și, dacă este cazul, de a cere executarea silită1.
-----------------------------------------------------------------------------------------------

f. Pentru redactarea notelor de subsol, se va utiliza pagina „Referințe”, butonul

„Note de subsol” din Programul Word. Notele vor fi numerotate în continuare,
de la 1… la ultima notă (de ex., 157), nu pe fiecare pagină.

12. Condiții obligatorii de acceptare a planului lucrării:

a. Parcurgerea și respectarea punctelor 1-3 de mai sus.
b. Prezentarea planului până la data de 1 noiembrie 2016.

13. Condiții obligatorii de acceptare a formei finale a lucrării:

a. Folosirea ca surse de cercetare ale lucrărilor cadrelor didactice ale facultăților
din Hexagon. Utilizarea comentariilor Codului civil și Codului de procedură
civilă apărute la editurile C. H. Beck, Hamangiu și Universul Juridic.
b. Identificarea și utilizarea jurisprudenței (hotărâri ale judecătoriilor,
tribunalelor, curților de apel și Înaltei Curți de Casație și Justiție) după intrarea
în vigoare a Codului civil (2011) și a Codului de procedură civilă (2013).
Această condiție nu înlătură obligativitatea și utilizarea jurisprudenței
anterioare, în măsura în care este compatibilă cu noile reglementări și utilă
pentru explicarea acestora.
c. Absența greșelilor de exprimare, ortografie și tehnoredactare.
d. Prezentarea formei finale a lucrării până la data de 1 aprilie 2017.

Notă: Exigențele de citare (referințele) există de cel puțin un secol și jumătate. Ele
trebuie respectate pentru a asigura respectarea eticii cercetării științifice.

Prof. univ. dr. Flavius A. Baias

5