Între-ale lumii ginte mari; De-ale pământului comori Ea poartă-n frunte-o stea divină Și mult voios ea le împarte Lucind prin timpii seculari. Cu celelalte-a ei surori. Menirea ei tot înainte Dar e teribilă-n mânie Măreț îndreaptă pașii săi. Când brațul ei liberator Ea merge-n capul altor ginte Lovește-n cruda tiranie Vărsând lumină-n urma ei. Și luptă pentru-al său onor.
Latina gintă e vergină, În ziua cea de judecată,
Cu farmec dulce, răpitor; Când față-n cer cu Domnul sfânt Străinu-n cale-i se înclină Latina gintă-a fi-ntrebată Și pe genunchi cade cu dor. Ce a făcut pe-acest pământ? Frumoasă, vie, zâmbitoare, Ea va răspunde sus și tare: Sub cer senin, în aer cald, „O! Doamne,-n lume cât am stat, Ea se mirează-n splendid soare, În ochii săi plini de-admirare Se scaldă-n mare de smarald. Pe tine te-am reprezentat!