Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
FA C U LTAT E A D E D R E P T Ş I Ş T I I N Ţ E A D M I N I S T R AT I V E
P R O G R A M U L D E S T U D I I U N I V E R S I TA R E D E M A S T E R AT
ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ
R E F E R AT L A D I S C I P L I N A :
INSTITUŢII DE DREPT PENAL
Semestrul II
Te m a : Omorul calificat
Masterand:
BUCUREŞTI 2017
0
Cuprins
1
I. Aspecte generale privind infracțiunile contra persoanei si
infracțiunile contra vieții
Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, se evidențiază lupta continuă și
neostenită pentru apărarea vieții omului.
Apărarea vieții omului își are originea atât în condiția și esența biologică a acesteia, în
instinctul său de conservare, cât și în esența sa de ființă socială.
Înainte de a fi un drept fundamental al omului, viața este un atribut primordial,
absolut, o component esențială, un imperativ fundamental al existenței acestuia.
Ideea fundamentală potrivit căreia apărarea și garantarea vieții omului este o condiție
fundamental a unui comportament authentic are rădăcini în istoria gândiri filosofice, sociale și
juridice.
Infracțiunea de omor a fost incriminată din cele mai vechi timpuri, deoarece prin
această infracțiune este atins cel mai important atribut al persoanei, respectiv viața.
Infracțiunea de omor este prevăzută de toate legislațiile penale moderne, după cum urmează:
art. 575 Codul penal italian, art. 211 din Codul penal german, art. 221.1 Codul penal francez,
art. 138 Codul penal spaniol, art. 145 alin. 1 Codul penal al Republicii Moldova, etc.
Noul Cod penal reglementează o singură formă agravantă a infracțiunii de omor sub
denumirea de omor calificat, după modelul legislațiilor europene, care regrupează atât
elementele circumstanțiale agravante ale omorului calificat, cât și o parte din cele ale
omorului deosebit de grav din Codul penal din 1968, însă s-a renunțat la o parte a elementelor
circumstanțiale agravante specific omorului calificat, datorită faptului că ele se regăsesc în
conținutul agravantelor generale ( omorul asupra unei persoane în neputința de a se apăra), fie
pentru că nu se justifică ( omorul comis în public).
Toate faptele care social periculoase care au ca obiect juridic comun persoana omului
ca valoare socială supremă, iar prin acțiunile vatămă efectiv sau pun în pericol atribute
esențiale ale acesteia, respectiv viața, integritatea corporală, libertatea sau demnitatea au fost
incriminate ca infracțiuni contra persoanei.
Infracțiunile contra persoanei au fost reașezate în Noul Cod Penal în Titlul I, fiind
structurate pe 9 capitole.
Conform reglementărilor din partea special a Codului penal, ocrotirea persoanei se
face cu privire la fiecare atribut al acesteia: viață, integritate corporală, sănătate, libertate și
libertate sexuală, libertatea vieții private și a domiciliului.
Apărarea persoanei este o preocupare constantă, comună tuturor sistemelor de drept.
Legea nu ocrotește numai individul împotriva unor fapte ce ar putea să îi producă vătămări, cu
scopul de a-i conserva și prelungi viața, ci mai ales interesul comunității ca viața fiecărui om
2
să fie ocrotită și respectată de ceilalți, existența societății nefiind concepută fără respectarea
dreptului la viață de către ceilalți membri ai colectivității.
Conform art. 3 din Declarația universală a drepturilor omului, “orice om are dreptul
la viață, libertate și la inviolibilitatea persoanei”1, iar conform Pactului cu privire la
drepturile politice și civile prevede în art. 6 pct. 1 că “dreptul la viață este inerent persoanei
umane, acest drept trebuie ocrotit prin lege, nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod
arbitrar”.2
Dreptul la viață este reglementat și în alte documente internaționale, precum
Convenția Europeană pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale, conform
art. 2 alin. 1, “Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate
fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de
un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege” 3, cât și în
Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinței pentru dimensiunea umană a C.S.C.E.4
Infracțiunile contra vieții sunt reunite în Capitolul I din Titlul I al Codului Penal, ele
constituind cele mai grave infracțiuni contra persoanei.
Cum rezultă din denumirea lor, acestea au ca obiect juridic, relațiile sociale care
privesc atributul fundamental al ființei umane, dreptul la viață. În cadrul relațiilor sociale,
fiecare persoană apare ca titulară a dreptului absolut la viață, iar toți membrii comunității au
obligația de a se abține de la săvârșirea oricărei faptei care ar duce la atingere dreptului la
viață al persoanei.
Potrivit art. 188 alin. 1 din Noul Cod penal, omorul constă în uciderea unei persoane,
această infracțiune fiind obiectul reglementării art. 225 a Codului penal din 1864, art. 463 a
Codului Penal din 1936 și art. 174 a Codului penal din 1968.
Gradul de pericol social pe care-l reprezintă omorul este deosebit de ridicat, această
faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei, viața.
Punerea în pericol sau suprimarea vieții persoanei interesează nu numai persoana
victimei, ci persoana în general, deoarece fără respectarea vieții persoanei nu poate fi
concepută atât existența pașnică a colectivității, cât și conviețuirea membrilor acesteia.
1
Declarația Universală a Drepturilor omului, www.cncd.org.ro/Files/?FileID=63, accesat la data de
15.04.2015,
2
Pactul cu privire la drepturile politice și civile, http://www.prigoana.ro/doc/proiect-de-lege-acsa/anexa4.pdf,
accesat la data de 15.04.2015
3
Convenția Europeană pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale,
http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf, accesat la data de 15.04.2015,
4
C.S.C.E - Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa
3
Textul de incriminare din Noul Cod penal este identic cu vechiul articol 174 din Codul
penal din 1968, fiind sancționată uciderea intenționată a unei persoane.5
Omorul are o formă de bază, art. 188 și o singură formă agravată, art. 189. Fiind un
delict natural și primar, este explicabil de ce nu au fost făcute adaptări în noua reglementare,
cea mai importantă schimbare, fiind renunțarea la forma agravată a omorului prevăzută de art.
176 din Codul penal anterior (omorul deosebit de grav).
În conținutul omorului calificat au fost incriminate și o parte din circumstanțele
prevăzute anterior de omorul deosebit de grav.
Această abordare este în concordanță cu majoritatea sistemelor penale occidentale care
au optat pentru o definire sintetică a omorului, diferențele apărând doar în ceea ce privește
delimitarea omorului simplu de formele agravante ale sale.
Noul cod penal reglementează prin art. 189 o singură formă agravată a infracțiunii de
omor sub denumirea de omor calificat, după modelul majorității legislațiilor europene, în
noua reglementare fiind regrupate atât elementele circumstanțiale agravante ale omorului
calificat, cât și o parte din cele ale omorului deosebit de grav din Codul penal anterior.
S-a renunțat la o parte a elementelor circumstanțiale agravante specifice omorului
calificat, datorită faptului că ele se regăsesc în conținutul agravantelor generale, cazul omorul
săvârșit asupra unei persoane în neputința de a se apăra sau din cauza reglementării lor în
alte texte, omorul asupra soțului sau a unei rude apropiate, fie pentru că nu se mai justifică,
omorul comis în public.
În prevederile art. 189 au fost incluse doar împrejurările care justifică posibilitatea de
a aplica pedeapsa detențiunii pe viață. Unele dintre agravantele omorului calificat au fost
reformulate, astfel încât sfera de incidență a acestora să fie mai bine delimitată.6
Potrivit art. 189 alin. 1 Cod Penal, omorul calificat constă în uciderea unei persoane
în una din următoarele împrejurări:7
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere
penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o
tentativă la infracțiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi;
Infracțiunea de omor calificat presupune realizarea conținutului omorului simplu, în
oricare împrejurare alternativă prevăzută de legiuitor. Există posibilitatea ca omorul calificat
să se săvârșească în două sau mai multe împrejurări alternative, însă în această situație se va
reține o singură infracțiune, iar nu un concurs, existența mai multor circumstanțe avându-se în
5
Vasile Păvăleanu, Drept penal special, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 9
6
Vasile Păvăleanu, op. cit., p. 15
7
Codul Penal. Partea Specială, art. 189, alin. 1
4
vedere la individualizarea pedepsei, respectiv dacă se impune aplicarea pedepsei detențiunii
pe viață sau închisoarea spre maximul special.
Elementele circumstanțiale se alătură fie laturii obiective a infracțiunii, fie laturii
subiective. În alte situații, împrejurările agravante privesc subiectul activ sau pasiv al
infracțiunii ori relația ce există între cei doi subiecți.8
1. Obiectul infracțiunii
10
ICCJ, s. pen., dec. nr. 30/2011, www.scj.ro, accesat la data de 22.04.2015, C. Ap. București, s. I pen., dec. nr.
2050/A/1996, în RDP nr. 1/1990, p. 120
11
ICCJ, s. pen., dec. nr. 300/2012, www.scj.ro, accesat la data de 22.04.2015
12
H. Diaconescu, R. Răducanu, op. cit., p. 10
6
Omorul poate avea mai mulți subiecți pasivi, de exemplu infracțiunea de omor
săvârșit asupra mai multor persoane deodată sau succesiv, fapta fiind încadrată ca omor
calificat conform art. 189 alin. 1 lit. f Cod penal.
Când subiectul pasiv are o anumită calitate, funcționar public care îndeplinește o
funcție ce implică exercițiul autorității de stat sau este reprezentat în România al unui stat
strain, fapta va constitui în prima situație infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 Cod
penal, iar în a doua situație, atentat care pune în pericol securitatea națională sau infracțiuni
contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, prevăzute de art. 401 și 402
Cod penal.13
1. Latura obiectivă
7
Urmarea imediată constă într-un rezultat material, moartea victimei, care poate
surveni imediat sau după trecere unei perioade de timp.
Împrejurarea că moartea se produce imediat sau mai târziu nu are nicio relevanță
pentru existența infracțiunii, cu condiția ca între activitatea de ucidere și moartea victimei să
existe raport de cauzalitate.
Legătura de cauzalitate constă în raportul care trebuie să existe între activitatea
făptuitorului și moartea victimei. Deși textul cerut de lege nu prevede expres necesitatea
existenței legăturii cauzale, ea rezultă implicit din redactarea acestuia.
Termenul folosit în descrierea faptei de omor, respectiv omorul definește nu numai
acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material al laturii obiective și urmarea, ci și
legătura cauzală care trebuie să existe între acestea.
În absența unei asemenea legături nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii de
omor, aceasta neexistând.
Nu este necesar ca activitatea făptuitorului să constituie cauza exclusivă a morții
victimei, legătura de cauzalitate fiind posibil și atunci când la activitatea făptuitorului s-au
adăugat și alți factori, preexistenți, concomitenți sau posteriori care au contribuit la
producerea rezultatului.
2. Latura subiectivă
15
H. Diaconescu, R. Răducanu, op. cit., p. 35-36
8
V. Aspecte privind tentativa la omor calificat
Infracțiunea de omor este susceptibilă de desfășurare în timp și prin urmare poate rămâne
în faza de tentativă sau se poate consuma.
Actele preparatorii la infracțiunea de omor sunt absorbite în fapta consumată sau după
caz, în fapta tentată. Dacă actele preparatorii au fost efectuate de altă persoană decât autorul,
ele ar putea avea caracterul unor acte de complicitate anterioară.
Dacă autorul după ce a realizat actele de pregătire, nu a continuat, el nu va putea
răspunde pentru nicio infracțiune.
Potrivit prevederilor art. 32 alin. 1 Cod penal sunt reglementate și incriminate două
forme ale tentativei: întreruptă și terminată.
Tentativa întreruptă apare în situația în care pe parcursul executării, comiterii
conținutului obiectiv al infracțiunii, intervine un element străin de voința și acțiunea
făptuitorului și care împiedică comiterea infracțiunii.
Tentativa este considerată terminată în situația în care elementul material al laturii
obiective a fost dus până la capăt, dar rezultatul nu s-a produs.
Tentativa este infracțiune, deoarece potrivit prevederilor art. 174 Cod penal, se
înțelege că sunt incriminate săvârșirea oricăreia din faptele pe care legea le pedepsește ca
infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor,
instigator sau complice.16
Nu există tentativă de omor atunci când imposibilitatea de consumarea a infracțiunii se
datorează modului absurd în care a fost concepută executarea, un exemplu în acest sens fiind
folosirea unei arme, având cunoștință despre faptul că este neîncărcată sau a unei substanțe
netoxice, respectiv folosirea unui pistol de jucărie.17
Infracțiunea de omor se consumă în momentul în care acțiunea de ucidere a produs
urmarea imediată, moartea victimei.
Prin particularitățile acțiunii de ucidere ori ale acțiunilor preexistente există
posibilitatea să se realizeze și elementele constitutive ale altor infracțiuni. Fapta de a ucide o
persoană, într-o discotecă, în prezența a 60 de persoane, prin lovirea repetată a victimei, în
regiunea capului, cu pumnii și picioarele constituie elemente constitutive ale infracțiunilor de
omor și tulburare a ordinii și liniștii publice, aflat în concurs ideal.18
VI. Sancțiuni
16
H. Diaconescu, R. Răducanu, op. cit., p. 37
17
Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, op. cit, p. 17
18
ICCJ, s. pen., dec. nr. 2935/2011 în Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, op. cit, p. 17
9
spre pedeapsa detențiunii pe viață sau cu pedeapsa închisorii de la 7 ani și jumătate la 12 ani
și jumătate, dacă instanța se orientează spre pedeapsa închisorii.
Potrivit art. II din Legea nr. 27/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.
180/20.03.2012, infracțiunea de omor calificat este imprescriptibilă atât cu privire la
răspunderea penală, cât și cu privire la executarea pedepsei.
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.19
BIBLIOGRAFIE
19
Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, op. cit, p. 26
10