Despre guturai si raceli

(O postare mai veche a lui Gabriel Marsian)

Cauza adevarata a secretiilor nazale conform celor 5 legi biologice din Noua Medicina Germanica

Un animal care ajunge intr-un loc nou trebuie sa-l adulmece intai intensiv, ca sa vada daca e sigur si daca
exista rivali sau dusmani. Un animal care aude sau vede o schimbare sau simte ceva brusc trebuie sa
adulmece intensiv, ca sa vada daca il paste un pericol. Un animal care este vizitat de oameni straini sau
animale straine trebuie sa le adulmece, ca sa vada ce-i cu ele.

La oameni este la fel. Omul este si el un animal cu ratiune. Numai ca omul a uitat rolul nasului. In situatii
de alerta sau teritorii noi, si omul va adulmeca exact ca un caine, in mod automat si uneori chiar si
intens. Orice situatie noua si orice schimbare este privita ca un posibil pericol, un loc "strain" si trebuie
adulmecat. Un joc nou la gradinita: “oare ma descurc”? --- Trebuie sa ma duc singur la gradinita: „oare
ma descurc“ ? oh, un nou tobogan: „oare nu e periculos“? S-a schimbat gradinita: trebuie adulmecata
noua gradinita. S-au schimbat educatoarele sau copiii la gradinita: trebuie adulmecat ce este nou.
Copilul ajunge la spital sau la medic: trebuie adulmecat medicul, locul si in plus si situatiile noi ce apar.
"Oare ce imi face medicul sau dentistul" ?

Copilul ajunge in vizita la rude sau este intr-un hotel cu parintii: trebuie adulmecat locul nou.

Cu cat copiii sunt mai mici, cu atat mai des si mai intens vor adulmeca, fiindca ei nu inteleg imediat
despre ce este vorba si orice schimbare duce automat la adulmecat. Cu cat copiii sunt mai fricosi, mai
timizi si mai nesiguri pe ei, cu atat se nasc mai multe situatii incerte, care trebuie adulmecate mai mult
timp pana se stinge alarma. Adulmecatul intens care tine prea mult timp sau se repeta prea des, ceea ce
in natura nu exista in aceasta forma, duce la eroziunea mucoasei nazale, lucru necesar si comandat de
creier. Asta se face ca sa poata trage mai mult aer pe nas si sa se adulmece mai eficient. Cu nari mai largi
se adulmeca mai bine.

Cand se termina adulmecatul, nasul trebuie curatat de mirosurile de dinainte, iar mucoasa trebuie
readusa la stadiul initial, deci reparatia se face cu secretii si inflamatie (infundarea nasului, cursul
mucilor).

Vor aparea in aceasta ordine: nas putin infundat, stranut pentru curatare si secretii nazale.

Stranutul este criza epileptoida de la mijlocul fazei de vindecare si duce la curatirea nasului de mirosurile
vechi. Nasul infundat este de la umflarea mucoasei iar secretia este necesara la reparatie.

Cand apare un stranut puteti baga mana in foc ca inainte a fost o situatie periculoasa sau incerta, o stare
de alerta, s-a ajuns intr-un loc nou sau au aparut persoane noi. Daca adulmecarea a durat de exemplu 4
minute, dupa 2 minute de la terminarea ei apare stranutul. Dupa stranut apar secretiile nazale. Totul
dureaza 8 minute, 4 minute de stare de conflict activ (adulmecare) si 4 minute de reparatie."Raceala"
trece deci de la sine. Daca insa adulmecatul a durat ore, atunci va aparea un guturai mai lung.

Ulceratia mucoasei nazale si reparatia ei dureaza cam la fel de mult, daca reparatia nu este intrerupta.

Insa reparatia (nas infundat) este intrerupta de orice noua adulmecare si in plus de medicamente.
Adesea mersul la doctor, datul de picaturi in nas sau folosirea de aspiratoare nazale si "batista
bebelusului" sunt situatii care duc la copiii mici la o noua stare de alerta si deci la o adulmecare noua. Ca
urmare nasul curge din nou dar vindecarea este intrerupta si lungita.

Copilul este un animal si nu stie ce stie ce face mama sau medicul si nu are ratiune. El reactioneaza la
orice lucru nou sau ce nu-i place in mod automat.

Daca schimbarile la copiii mici sunt frecvente, de ex. cand mamele isi cara copiii peste tot (bunici,
gradinita, cumparaturi, locuri noi de joaca, sanius, rude, medici, cabinete, spitale) faza de adulmecare se
lungeste si asa apare automat o eroziune si mai mare a mucoasei. Raceala este deja preprogramata.

Lumea crede ca racelile bebelusilor si ale copiilor mici provin de la frig, curent sau microbii din aer, insa
copiii mici racesc la fel de des si vara daca sunt supusi la atatea schimbari. De fapt orice mama poate
confirma ca sugarii au racit de abia cand au aparut schimbari si stari de alerta in viata lor.

Stranutatul la iesitul brusc in soare, pe care pana acum nici Dr. Hamer si discipolii sai nu l-au putut
explica, este foarte logic: aceasta schimbare brusca de luminozitate este pentru animal si om ceva ce te
pune in starea de alerta si deci de adulmecat automat. Cand subconstientul realizeaza ca nu este nici un
pericol de la schimbarea brusca de lumina conflictul se incheie si apare stranutul.

Cat timp nu suntem raciti, mucii curg din nas catre gat. Cand suntem raciti curg de regula invers o
perioada pana se infunda nasul dupa care curg din nou catre inauntru. Putini stiu acest lucru.

Cauza racelilor nu este deci nici un sistem imunitar slabit, nici alimentatia, nici curentul, nici frigul, nici
"virusurii" sau microbi, ci un adulmecat prea indelungat datorita unor stari de alerta prea indelungate.

Copiii de astazi au o viata mult mai nebiologica decat cei care de pe vremuri, mai ales la sat unde viata
era monotona. Copiii de astazi sunt supusi la prea multe situatii, locuri si persoane noi, televizor, medici
etc. Daca luati cel mai sanatos copil mic de la tara si il dati unei mame moderne de la oras, in cateva zile
va fi racit ! Copilul se poate pune intr-o camera sterila si temperata si intr-o va face guturai daca il facem
sa stea in starea de alerta si adulmecat prea mult timp. O mama care isi cara sugarul 3-4 ore prin oras de
asa natura incat sa poata vedea imprejur, dupa cateva ore va putea face deja guturai (insa nu trebuie,
caci depinde de copil si perceptia lui).

In plus copiii nascuti cu cezariene, traumatizati la nastere sau despartiti de mame dupa nastere, sunt cu
mult mai fricosi, timizi si vor reactiona mai intens la situatii si stari de alerta. Un astfel de copil adulmeca
un pericol si la cele mai banale lucruri. De ex. la un joc la gradinita sau cand se schimba educatoarea.

Stranuturile il dau de gol. Si la adulti este la fel.

Orice situatie incerta, stare de alerta sau senzatia unui posibil pericol duce la stranut imediat ce se
incheie adulmecatul. Observati stranuturile si o sa vedeti.

Ca sa prevenim "racelile" la sugari ar trebui: sa tinem sugarii cat mai mult timp acasa, in special cei sub 6
luni. Fara suprize, situatii noi, vizitatori, carat prin oras, schimbari de locuri, vizite la bunici, concediii,
controale medicale inutile.

Medicamente puse in nas, aspiratoare nazale si alte chestii ciudate creeaza la sugari de regula o noua
situatie de alerta care recidiveaza conflictul si lungeste reparatia .
Cand copiii sunt mai mari, in loc sa le facem frica de raceala si sa ne vaicarim in fata lor, ii incurajam si le
aratam ca trece de la sine, asa cum faceau si strabunicii nostrii. Ii invatam ca nasul nu poate fi reparat
fara muci si ca mucii sunt prietenii nostrii. Antibiotice la raceala nu dadeau acum 30 de ani nici cei mai
prosti medici. Acum antibioticele au devenit ceva standard la orice boala.

In plus, de la un simplu guturai se pot creea noi conflicte. Frica de medic, de injectie sau de boala poate
produce la un copil usor o laringita sau bronsita. Cine merge la medic cu copilul cand e racit vine de
regula acasa cu alte cateva boli cauzate de fricile copilului fata de tortura medicala, in caz ca a existat.
Sau cat timp se afla in clinica/cabinet copilul mic iese din faza de reparatie si intra iar in starea de
adulmecat, prelungind faza de reparatie.

Mama este de ex. 4 ore plecata cu copilul ca sa consulte un medic: toate aceste schimbari din timpul
calatoriei, al asteptatului si al consultatiei ulcereaza si mai mult mucoasa nazala si lungesc simptomele.

Cand nasul se desfunda brusc si incepe sa curga sau apar noi stranuturi este un semn clar ca conflictul de
adulmecare a recidivat si vindecarea a stagnat si va dura acum si mai mult.

In plus, copiii traumatizati la nastere de la ecografe, cezariana, vaccinare sau injectii sunt deja 100% sigur
"alergici" la medici, la halate albe sau la miros de cabinet medical si vor adulmeca toata situatia imediat
ce apare un trigger care le aduce aminte de trauma.

Oare cum va reactiona o vita care a scapat printr-un miracol de moartea in abator, cand o duci din nou
la un abator in vizita ? Si copiii traumatizati de medicina reactioneaza la fel cand ii duci din nou la medic.
In plus orice seringa este pentru orice copil aproape un instrument de tortura, daca a facut deja odata
cunostinta cu ea.

Ca urmare a acestui proces de reparatie necesar, nici nu are cum sa existe un remediu naturist,
homeopat sau chimic sau vaccin care sa vindece si previna o "raceala". Nici cel mai bun homeopat sau
medic din lume nu poate vindeca un guturai odata aparut. Il poate doar suprima...adica poate opri
reparatia.

Picaturile nazale impiedica vindecarea, caci atunci cand nasul este infundat tocmai este reparata
mucoasa subtiata mai inainte. Mamele si doctorii cred ca trebuie neaparat sa "desfunde" nasul astfel
incat copilul sa doarma mai bine, sa respire bine. Cine se ingrijora atata de asta pe vremuri ?

Conflictul asociat in mod gresit cu guturaiul in NMG este conflictul "imi pute aceasta situatie". Insa acest
conflict este foarte rar. In 99% din cazuri la guturai cauza este necesitatea adulmecarii de ceva nou,
incert, nesigur, periculos, o stare de alerta deci.

Am observat asta foarte des la copilul meu. Primul lui guturai a fost cand "desteapta" de nevasta a
plecat de plictiseala cu el cand avea 8 luni in vizita pentru mai multe zile la o prietena. A venit de acolo
cu guturai (casa noua si oameni noi si situatii noi zilnic de adulmecat), si o conjunctivita (despartire
vizuala de tata pt. prima data). Imi venea sa plang de ciuda ca am lasat-o sa plece caci instinctiv am
simtit inainte ca nu-i bine. Dar asa este cand nu ascultam inima si nici nu cunoastem NMG.

Daca analizati situatia anterioara unui stranut veti remarca mereu un pericol, o situatie noua sau una de
alerta. O dovada mai clara pentru valabilitatea NMG si explicatia racelilor nu exista. Chiar putem provoca
stranutul la altii, creand in mod intentionat situatii de alerta.