Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Politice și Economice Europene

„Constantin Stere”
Facultatea Drept
Specialitatea Drept

Referat
Disciplina: Dreptul privat

Tema: Statutul juridic al latinilor și peregrinilor

Chișinău
 Dreptul in Dacia, provincie romana, are un profund caracter statutar,
consacrand un statut juridic diferit pentru diverse clase si categorii sociale. Astfel,
cetatenii romani se bucurau in Dacia, ca si la Roma, de plenitudinea drepturilor
civile si politice, cu exceptia proprietatii quiritare, de care beneficiau doar
cetatenii romani care locuiau in coloniile investite cu ius italicum. Avem in vedere
proprietatea quiritara asupra terenului, solul acestor colonii fiind asimilat cu solul
Romei. Astfel, cetatenii romani beneficiau de ius sufragii, ius honorum, jus
militiae( acestea fiind drepturi politice), iar dintre drepturile civile: ius
comercii, ius conubuii, legis actio.

Cetatenii romani utilizau normele dreptului civil in raporturile dintre ei, in

celelalte, adica in cele cu latinii si peregrinii, utilizau ius gentium.

Latinii erau rude de sânge cu romanii. Iniţial romanii şi latinii constituiau

acelaşi popor, doar că mai târziu latinii au rupt legăturile cu romanii, izolându-se cu
traiul.

Cei mai vechi latini se numeau veteres. Ei trăiau în localitatea Latium şi se

supuneau romanilor.

Existau mai multe categorii de latini:

a) latinii coloniari, locuiau în coloniile fondate de romani în regiunea Italiei

de azi;

b) latinii uniani, erau sclavii dezrobiţi fără respectarea formelor solemne. Ei

nu puteau lăsa bunurile lor prin testament.

Latinii aveau un statut juridic intermediar, bucurandu-se de o parte a

drepturilor civile si politice ale cetatenilor romani. Astfel, ei aveau ius comercii,
ius conubii, legis actio, ius sufragii. Nu beneficiau de ius honorum si de ius
militiae.
 Latinii din Dacia erau latini fictivi( aveau statutul juridic al celor coloniari,
dar nu erau rude de sange cu romanii). In perioada stapanirii romane, statutul
de latin era o exceptie, se aplica unui nr. restrans de persoane, ca urmare a
generalizarii cetateniei romane in timpul lui Caracalla-212 d.Hr.

Latinii utilizau in raportul cu cetatenii romani si cu peregrinii, si intre ei,

normele dreptului gintilor.

Peregrinii - oamenii liberi care nu erau nici cetăţeni, nici latini. Ei nu putea
beneficia de dreptul civil (ius civile), fiindcă nu erau cetăţeni romani, în schimb se
bucurau de dreptul ginţilor (ius gentium), de care profitau toţi străinii Imperiului
Roman.

În funcţie de condiţia lor juridică, peregrinii erau de două categorii: a) peregrini

ordinari (obişnuiţi) şi peregrini deditici.

- Peregrinii ordinari (obişnuiţi) erau locuitorii cetăţilor învinse de Roma. Fiecare

cetate îşi păstra propria organizare politică, propriile instanţe de judecată şi propriul drept
peregrin. Spre deosebire de cetăţenii romani, peregrinii obişnuiţi nu aveau drepturi politice
şi nici drepturi civile. Pentru a putea întreţine relaţii comerciale cu Roma, peregrinilor
obişnuiţi li s-a acordat ius comercium.

Peregrinii obişnuiţi dobândeau cetăţenia Romei prin efectul legii şi prin naturalizare
(de exemplu, legea lui Caracalla din 212 d.Hr.).

- Peregrini deditici. Ei alcătuiau o categorie inferioară de peregrini, fiindcă nu aveau

dreptul de a veni la Roma şi nu puteau dobândi cetăţenia romană 1. Nu aveau drepturi
politice, civile şi nici comerciale. Peregrinii erau cea mai numeroasa categorie sociala(
marea masa a autohtonilor geto-daci). Acestia erau dediticii( se opusesera cu forta
armelor cuceririi romane). Nu mai beneficiau de dreptul lor national, iar in raport cu
cetatenii romani si cu latinii, precum si intre ei, peregrinii foloseau ius gentium, iar cei
nedediticii utilizau in raporturile dintre ei si cutumele lor nationale( leges moresque
peregrinorum) in masura in care acestea nu contraveneau normelor si principiilor romane.